logo-ciobotaru

Bine ați venit!

În momentul în care avem nevoie de un neurochirurg, povestea pe care o trăim devine brusc mai complicată. Însă cu sprijinul adecvat, poveștile rele dispar la fel de repede precum au apărut. Spuneți-mi, vă rog, pe larg, în formularul de mai jos, cele întâmplate și voi căuta alături de dumneavoastră o soluție care să vă fie de ajutor!

Grija pentru pacient este prioritatea mea principală. Tocmai de aceea îmi doresc să dispară consultațiile fizice per primam, unde neurochirurgul are doar câteva minute la dispoziție să răsfoiască dosarul unui pacient pe care abia atunci îl cunoaște. O consultație nu cred că trebuie să fie un examen fulger, iar o decizie atât de importantă precum una neurochirurgicală merită câteva ore de tihnă. De aceea vă rog să îmi trimiteți cazul online și voi face tot ce îmi stă în putere să vă ajut sau voi ruga pe cineva din echipa mea să vă ajute. Știu că uneori o vorbă bună sau o indicație precisă contează enorm, așa ca un răspuns veți primi oricum, iar dacă nu mă pricep eu, voi încerca să vă direcționez către cineva cu mai multă experiență.

Aveti o urgență? Sunați-ne!

Va recomand să sunați doar in cazul în care nu vă regăsiți în nicio altă categorie de pe site. La telefon vă raspunde cineva fără pregătire medicală, care doar vă va direcționa către site în cazul în care nu aveți o urgență. De asemenea, dacă este o urgență absolută, contactați serviciul 112 sau o cameră de gardă. Mai mult, vă rog pe cât se poate să apelați numai în intervalul orar 8-20.

Întrebări frecvente

În cazul în care aveți o patologie neinvestigată, scrieți-mi pe larg despre ce este vorba și voi încerca să vă ofer direcție și sprijin de-a lungul timpului, până se găsește o soluție.

În funcție de boala dumneavoastră, găsiți mai sus o serie de categorii cu un buton pe care scrie “Cereți o opinie”. E suficient sa apăsați pe buton și veti fi redirecționat(ă) catre o pagină prin care puteți trimite documentele.

Exista o pagină întreaga dedicată dumneavoastră! E suficient să dați click pe butonul de mai jos și veți găsi răspunsuri la aproape toate întrebările dumneavoastră!
Click aici pentru pagina despre internare

Cursuri

Pentru că mi-am promis să devin profesorul pe care mi-aș fi dorit să îl am în facultate, voi încerca să postez aici o serie de cursuri destinate studenților, rezidenților și specialiștilor în medicină, abordate într-o manieră ușor de înțeles deopotrivă pentru cei cu sau fără pregătire medicală. Dat fiind că o astfel de muncă necesită un timp foarte îndelungat, vă voi ruga să aveți răbdare cu mine cât timp voi încărca fiecare film

Articole

Întrucât mi-am dorit de mult să mă apropii de pacienți, am fondat pagina de Facebook Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg, de unde voi aduce si pe site toate articolele publicate

Comments Box SVG iconsUsed for the like, share, comment, and reaction icons

Bulă la Barcelona

Există undeva în America Latină un mare maestru în neurochirurgie, la operațiile căruia băleam ca un câine în fața unui grătar. Cum bani de America nu mai am, am zis că vin cu orice preț la Congresul Asociației Societăților Europene de Neurochirurgie (EANS), unde ar trebui să vină toată lumea bună din neurochirurgia europeană și nu numai. Nimic mai adevărat: i-am văzut pe Fukushima, Tanikawa, Mura, Ture, Rubino, Fernandez, Froelisch, Roche, Morcos, Tatagiba, Llanos, etc.

Și dacă tot am venit aici, am zis să vă iau cu mine și să vă împărtășesc câteva povești.

Asistam la o prezentare ținută de Takanori Fukushima (81 de ani). Și la un moment dat, spune: „Nu sunt de acord cu endoscopul în neurochirurgie! Se folosește prea mult endoscop! Totul se vede la microscop!”

Văzându-l la 81 de ani, aproape tuturor celor mici (<40 de ani) ne-a trecut un singur gând prin cap: „Meh…atitudine de bătrân care nu acceptă tehnologia nouă. A rămas blocat în microscop, cum a învățat în tinerețe”

Apoi, cel care a condus sesiunea a venit cu o discuție care ne-a băgat în pământ de rușine:

„Maestre, nu vă supărați, ne spuneți să nu mai folosim endoscopul?”

„Da! Nu e nevoie de el”

„Maestre….dar dumneavoastră ați inventat în 1969, în primul dvs an de rezidențiat, un endoscop și fost printre cei care au pus bazele neuroendoscopiei!”

„Ah, da, îmi aduc aminte! Dar tot nu e nevoie! Experiența m-a învățat că microscopul e suficient!”

Mi s-a făcut instant pielea de găină. Omulețul ăla de 50 de kg a inventat un instrument în urma cu 50 de ani, a pus bazele unei ramuri din neurochirurgie, apoi a dus ramura până la limite și s-a întors la domeniul său inițial. L-am cunoscut prima dată la un congres în Varna, Bulgaria, când eram rezident în primul an. Stătea cu noi (erau vreo 4 elevi de liceu pe lângă mine la masă și ne-a întrebat dacă îi permitem să se așeze și dumnealui) și era aproape de-al nostru: ne dădea pâinea, sarea, ca și când eram toți egali. Ca să înțelegeți cât de mare este: în 1980 avea un întreg microscop (care are cam 300 de kg, pe atunci poate mai mult) placat cu aur. Poate inutil, dar era ca semn de recunoaștere a calității actului său chirurgical. Aspiratoarele care se folosesc în acest moment în sălile din lume sunt aspiratoare Fukushima. Faimoasa „chirurgie prin gaura cheii” a fost inventată de dumnealui! Evenimentul principal al congresului a purtat numele de „Simpozionul Fukushima”, pentru a-i cinsti munca (cele 23.000 de intervenții din viață. Vă rog, nu îl comparați cu bătrânii noștri neurochirurgi! Diferența reală e colosală!).

…………………………………………………………………………………………………………………………

Printre cascadoriile care se pot face în creier, una se numește „bypass intra-extracranian”: dacă nu ajunge destul sânge într-o zonă din creier, iei un vas din pielea capului, îl izolezi, dai o gaură în os și îl conectezi la un vas dinăuntru. Treabă grea, nu fac mulți asta. Și apare Rokuya Tanikawa, un coleg de-ai dr. Fukushima, mai tânăr cu vreo 20 de ani decât dumnealui (deși nu îi dădeam mai mult de 40 în total) și ne spune așa: „vasul donator trebuie tăiat drept. Apoi, trebuie să înlăturați un triunghi dreptunghic cu cateta mică cât 1/3 din cateta mare, iar apoi se prelungește unghiul obtuz rămas cu o incizie pe o distanță egală cu diametrul vasului donor înmulțit cu radical din trei”.

Nu știu câți au înțeles din prima, că ne-a făcut și un desen până la urmă. Ce e clar e următorul lucru: eu înțeleg, japonez japonez. Că vasul are 2mm diametru și că îl poți coase în 20 de puncte separate la un alt vas de 2mm, nu e mare lucru. Am făcut până și eu asta pe șoareci, am făcut pe pui, am făcut pe de toate. Probabil mă pricep și pe om. Dar să aplic teorema lui Pitagora și să fac un radical din 3 în cap în timp ce tai vasul ăla, e ca și cum ar jongla Ronaldo cu popice în timp ce înscrie în Champions League.

……………………………………………………………………………………………………………………..

Că veni vorba de Ronaldo și de popice, mă duc într-o zi să mănânc că mâncarea la congres era ceva nemaivăzut. Din păcate, la propriu nemaivăzut, că porțiile erau minuscule și se aspirau la nevoie și pe nas, că nici la o măsea nu ajungeau. Barcelona e mare, ar trebui să găsesc ușor ceva, nu? Așa că ies să îmi cumpăr ceva de mâncare și văd deodată un copilaș cu un tricou de fotbalist, roș-albastru, cu „FCB” pe el. În momentul ăla mi-au plecat cei doi neuroni la plimbare, așa că l-am întrebat fară nicio remușcare:

„Ia zi puștiu, ții cu Steaua?”

……………………………………………………………………………………………………………………..

A participat la congres și dr Dabija de la Iași, un om extraordinar pentru care am un respect deosebit. Ne știam din mediul online, nu l-am cunoscut față în față, însă văzusem poze cu dumnealui: chel, cu cioc, înalt, subțire. Și merg eu ce merg printre oameni și văd la un stand un doctor înalt, subțire, chel, cu cioc. Hopaaaaa, ăsta e! Îl fixez cu privirea, mă duc încrezător să îi strâng mâna, am văzut eu că se uita cam cealapa și nu mă recunoaște, dar i-am dat înainte. Și mă apropii, ajung cam la un metru, mă uit pe ecuson și văd: „Mahmoud Fata”. Am cotit imediat la stânga „Fata Fata….hai băiatu la plimbare că ai greșit omul”. Problema a fost că a doua zi nu m-am învățat minte, am repetat incidentul. A treia zi, cine mă vede prin sala? Mahmoud! Am zis să îmi fac curaj și să mă duc să îl salut, că e urât să îl tot evit. Măcar așa, cunosc și eu un egiptean sau ce-o fi el. Așa că m-am dus să îi strâng mâna în engleză și mi-a răspuns în română: „Salut, doctorul Dabija sunt”. Și așa scria de data așa și pe ecuson. Cum l-am cunoscut eu pe dr Dabija.

Ei dragilor, povești ar mai tot fi, dar vi le spun data viitoare!
Vezi mai multeVezi mai puține

6 zile în urmă
Bulă la Barcelona

Există undeva în America Latină un mare maestru în neurochirurgie, la operațiile căruia băleam ca un câine în fața unui grătar. Cum bani de America nu mai am, am zis că vin cu orice preț la Congresul Asociației Societăților Europene de Neurochirurgie (EANS), unde ar trebui să vină toată lumea bună din neurochirurgia europeană și nu numai. Nimic mai adevărat: i-am văzut pe Fukushima, Tanikawa, Mura, Ture, Rubino, Fernandez, Froelisch, Roche, Morcos, Tatagiba, Llanos, etc. 

Și dacă tot am venit aici, am zis să vă iau cu mine și să vă împărtășesc câteva povești. 

Asistam la o prezentare ținută de Takanori Fukushima (81 de ani). Și la un moment dat, spune: „Nu sunt de acord cu endoscopul în neurochirurgie! Se folosește prea mult endoscop! Totul se vede la microscop!”

Văzându-l la 81 de ani, aproape tuturor celor mici (

Comentează pe facebook

Dragul mamei, felicitari! Ai bifat-o si pe asta😆! Cum se spune?:scump, scump, dar face:)) La cat mai multe Congrese si intruniri cu astfel de somitati!

Felicitări D-le doctor,suntem mândri de d-strã!

Savuroase povestiri ☺️ Felicitari, d-le Doctor! 👏

Dnul Dr Felicitarii! Multumim cu recunostinta pentru Dv !

Felicitari cit mai multe congrese doctore !

Sunteti un om minunat , inainte de a fi un medic .Astept urmatoarele povestioare , mai iesim din negura cotidiana cu zambete savuroase

Felicitări și la cât mai multe congrese, Doamnule DOCTOR!

În primul rand felicitări pentru preocuparea constanta de a învață de la cei mai buni. În al doilea rand , la un asemenea nivel oamenii sunt mult mai relaxați și îngăduitori și în al treilea rand , domnule doctor , dumneavoastră sunteți un excelent povestitor și om de condei 😘

Felicitări!!!! RESPECT.

Folositor pentru dumneavoastră că medic!La cât mai multe întâlniri de asemenea amploare!

Fabulos! Felicitari! Urmaresc roman foileton….va urma! De abia astept!

Felicitari, domnule doctor! Un medic și un om extraordinar! Toată stima și respectul meu! Savurez se fiecare data tot ce scrieți! Succes! Toate cele bune!

Felicitări! Când acuratețea detaliilor medicale se completează cu umor și cu recunoașterea valorii ceilalți, cu siguranță omul care a scris postarea este deosebit!

Doamne, cât îmi place să citesc ce scrieți..sunteți minunat..sănătate vă doresc domnule doctor și spor în tot ce faceți 🫶🙏

Felicitări! Frumoase și alese cuvinte de apreciere!

Va felicit domnule doctor! Cred ca sunt momente unice, de înaltă trăire, sa stai alături de oameni cu un istoric impresionant, să ascuți, să inveti, sa poți sa-i privești în ochi pe acești oameni născuți pentru oameni, acești oameni din care faceți parte și dumneavoastră!!👏👏 Și sa mai spun ca le cam aveți și cu condeiul!

Felicitări și mult succes în continuare!

Domnul doctor, eu cred că ați avut medicina în sânge înainte de a vă naște! Sunteți extraordinar! Vă iubiți atât de mult meseria pe care o practicați! Felicitările și respectele mele! Vă doresc cât mai multe realizări și cât mai multe congrese!

Abia așteptăm postarile dvs,pe lîngă faptul că sunteți un mare doctor ,sunteți și un mare narator.Felicitari că ați avut ocazia să cunoașteți asemenea somitati !!

Contează de la cine înveți! Minunat! Chapeau bas!

Îmi faceți seara mai frumoasa cu asa experienta🤭🤗

Ce frumos scrieți! Ce umor aveți!🤣 Respect pentru tot ce faceți!🙏

Autoironia, ține de o minte înțeleaptă și sclipitoare … Mulțumim că împărtășiți cu noi experientele dv!

Frumoase amintiri, vor rămâne peste ani….

Sunteți fenomenal,domnule doctor,un munte de talent,har si dăruire într-un singur om!Atât de frumos ati povestit,ca ati fi excelat și în domeniul literaturii nu numai în cel al neurochirurgiei.Eu sunt mândra ca sunt cetățean român si ca trăiesc în aceeași țară și sub același cer cu dumneavoastră domnule doctor și vreau sa cred ca acel nume Fukushima din japoneza se traduce la noi în română Ciobotaru,respect domnule doctor👏👏👏!!!

View more comments

Despre lupi și rezidenți

M-a întrebat în urma cu câteva zile un student din Iași ce sfat îi pot da în ce privește plecarea în străinătate. Și nu aveți idee cât l-am apreciat că este interesat de viitorul lui. Mai mult, întreabă oamenii care au luat deja decizia asta în deplină cunoștință de cauză și care au răspuns activ, nu lăsând doar timpul să treacă și trezindu-se peste ani tot în România. Mi-a adus însă aminte de o poveste:

Venise iarna peste o turmă de lupi, iar mâncarea devenise din ce în ce mai puțină. Unii se îmbolnăveau, alții mureau și toți erau slabi. Un lup tânăr, sătul de viața proastă, se hotăraște să se ducă la oameni și să găsească ceva de mâncare. Oamenii îl văd, îl prind și dându-i constant de mâncare, îl țin pe lângă casă să păzească.

Peste un timp, se întâlnește cu haita și îi îndeamnă să vină și ei să facă același lucru: nu e mult de muncă, e hrană și apă din belșug, iar oamenii nu se poartă rău cu el. Și apare deodată lupul bătrân care îi spune:

„Tu acum nu ești nici lup, nici câine și nici oamenii nu te vor vedea vreodată ca pe unul de-al lor. Ia-ți viața și trăiește-o liniștit, nouă nu ne trebuie. Noi rămânem lupi!”

De-a lungul anilor (până și anul acesta sincer să fiu) am tot cochetat cu ideea de a pleca din țară. Am avut numeroase stagii în străinătate, am primit o posibilitate de a ajunge în Franța ca specialist, cu birou propriu și staff și etc. Am văzut sistemul medical din interior în țări precum Franța, Italia, Germania, Anglia, Republica Moldova, Turcia, etc. E drept, că cel mai mult am fost interesat de Franța, unde am și locuit câteva luni, apoi de Italia, unde mi-am petrecut un an de zile.

Și totuși, am ales România.

România nu e țara în care să curgă laptele și mierea, dar nicăieri nu este. Rețeta pentru a face medicina aici e următoarea: se ia un butoi gol, se pun 3 degete de miere, apoi se umple cu rahat până sus. Se ia cu pâine.

Dacă vrei să faci medicina în România, trebuie să înghiți multe: uneori, să nu ai de niciunele. În spitalele care ar putea avea, trebuie să faci hârtii și să urmărești tu personal parcursul hârtiilor, să nu cumva să le uite careva pe vreun birou. Trebuie să îți soliciți tu investigațiile și să te cerți uneori cu alții explicând de ce le vrei într-un anumit fel, iar la sfârșit să îți duci tu singur pacientul acolo că e mai repede, mai ușor și mai sigur să nu pierzi programarea. Trebuie să verifici constant oamenii din subordine să nu uite, să nu greșească, să nu facă ceva aiurea și la rândul tău trebuie să nu uiți, să nu greșești și să nu faci ceva aiurea. Trebuie să te lupți și dacă e ceva ce nu iți place, să schimbi tu personal. Iar uneori ai de schimbat un sistem întreg.

România e însă țara în care ne-am născut, în care locuiesc părinții și bunicii noștri și ai celor din jurul nostru. Iar când vom pleca în străinătate, vom fi toată viață niste români în străinătate. Nu vom fi niciodată francezi, italieni sau elvețieni. Nu vom fi niciodată de-ai lor. Bunicii noștri ne vor aștepta întotdeauna cu mămăligă, nu cu paste sau brânză cu mucegai, iar acolo unde vom pleca, nu vom avea nicio rădăcină care să ne aștepte. Și după ce locuiți niște zeci de ani acolo, nici în Romania nu vă vă mai așteptă cineva. Nu veți fi nici lup nici câine.

Dacă sunteți studenți, trebuie să știți că România nu vă vrea în niciun post cald. Are nevoie de voi ca de aer în provincie însă. E de bine? E de rău? Depinde de ce vă doriți: dacă vreți pacienți, veți avea în orașele mici cât nu puteți duce. Vreți bani? Sunt spitale universitare care plătesc gărzile pe oră mai slab ca salahorii pe șantier. Vreți o secție care să se învârtă după soare? Uneori o găsiți în provincie, uneori în centrele mari, uneori trebuie să o faceți oriunde ajungeți. De multe ori însă planurile voastre nu vor putea fi puse în aplicare din cauze complet aberante: să nu îl puneți într-o lumină proastă pe nu știu ce doctor care nu are chef de muncă, că vă supărați cu nu știu ce asistentă care ține coada pe sus, etc. Uneori însă, ca mine, nimeriți o echipă unde vă sprijină toți și vă oferă o încredere aproape oarbă, pe care trebuie să o răsplătiți prin statistici: câți pacienți au plecat bine, ce DRG aveți la fiecare, ce durată medie de spitalizare, ce protocoale ați implementat, etc. Veți face în principiu tot ce este necesar pentru a eficientiza utilizarea banului public.

Pe scurt, concluzia cred că e una singură: oriunde ajungeți, nu vă irosiți! Iar asta se poate întâmpla și în România și în străinătate. Folosiți-vă de facultate și de rezidențiat să învățați, pentru că dacă sunteți buni, veți avea armele necesare să faceți medicină de calitate oriunde! Mai lipsește uneori doar sistemul….

Iar dacă decideți să rămâneți aici, așa cum eu am făcut-o și cum vă recomand și vouă, nu vă uitați cu ciudă toată viață peste gard: „Dacă plecam…”. V-ați născut în România, rămâneți în România. Dacă vreți Elveția, așteptați prima reîncarnare. Până și aici există riscul de a ajunge un șoricel prin India.

Multumiri lui Chirs Ensminger pentru poza postata pe Unsplash
Vezi mai multeVezi mai puține

2 săptămâni în urmă
Despre lupi și rezidenți

M-a întrebat în urma cu câteva zile un student din Iași ce sfat îi pot da în ce privește plecarea în străinătate. Și nu aveți idee cât l-am apreciat că este interesat de viitorul lui. Mai mult, întreabă oamenii care au luat deja decizia asta în deplină cunoștință de cauză și care au răspuns activ, nu lăsând doar timpul să treacă și trezindu-se peste ani tot în România. Mi-a adus însă aminte de o poveste:

Venise iarna peste o turmă de lupi, iar mâncarea devenise din ce în ce mai puțină. Unii se îmbolnăveau, alții mureau și toți erau slabi. Un lup tânăr, sătul de viața proastă, se hotăraște să se ducă la oameni și să găsească ceva de mâncare. Oamenii îl văd, îl prind și dându-i constant de mâncare, îl țin pe lângă casă să păzească. 

Peste un timp, se întâlnește cu haita și îi îndeamnă să vină și ei să facă același lucru: nu e mult de muncă, e hrană și apă din belșug, iar oamenii nu se poartă rău cu el. Și apare deodată lupul bătrân care îi spune:

„Tu acum nu ești nici lup, nici câine și nici oamenii nu te vor vedea vreodată ca pe unul de-al lor. Ia-ți viața și trăiește-o liniștit, nouă nu ne trebuie. Noi rămânem lupi!” 

De-a lungul anilor (până și anul acesta sincer să fiu) am tot cochetat cu ideea de a pleca din țară. Am avut numeroase stagii în străinătate, am primit o posibilitate de a ajunge în Franța ca specialist, cu birou propriu și staff și etc. Am văzut sistemul medical din interior în țări precum Franța, Italia, Germania, Anglia, Republica Moldova, Turcia, etc. E drept, că cel mai mult am fost interesat de Franța, unde am și locuit câteva luni, apoi de Italia, unde mi-am petrecut un an de zile. 

Și totuși, am ales România. 

România nu e țara în care să curgă laptele și mierea, dar nicăieri nu este. Rețeta pentru a face medicina aici e următoarea: se ia un butoi gol, se pun 3 degete de miere, apoi se umple cu rahat până sus. Se ia cu pâine.  

Dacă vrei să faci medicina în România, trebuie să înghiți multe: uneori, să nu ai de niciunele. În spitalele care ar putea avea, trebuie să faci hârtii și să urmărești tu personal parcursul hârtiilor, să nu cumva să le uite careva pe vreun birou. Trebuie să îți soliciți tu investigațiile și să te cerți uneori cu alții explicând de ce le vrei într-un anumit fel, iar la sfârșit să îți duci tu singur pacientul acolo că e mai repede, mai ușor și mai sigur să nu pierzi programarea. Trebuie să verifici constant oamenii din subordine să nu uite, să nu greșească, să nu facă ceva aiurea și la rândul tău trebuie să nu uiți, să nu greșești și să nu faci ceva aiurea. Trebuie să te lupți și dacă e ceva ce nu iți place, să schimbi tu personal. Iar uneori ai de schimbat un sistem întreg.

România e însă țara în care ne-am născut, în care locuiesc părinții și bunicii noștri și ai celor din jurul nostru. Iar când vom pleca în străinătate, vom fi toată viață niste români în străinătate. Nu vom fi niciodată francezi, italieni sau elvețieni. Nu vom fi niciodată de-ai lor. Bunicii noștri ne vor aștepta întotdeauna cu mămăligă, nu cu paste sau brânză cu mucegai, iar acolo unde vom pleca, nu vom avea nicio rădăcină care să ne aștepte. Și după ce locuiți niște zeci de ani acolo, nici în Romania nu vă vă mai așteptă cineva. Nu veți fi nici lup nici câine.

Dacă sunteți studenți, trebuie să știți că România nu vă vrea în niciun post cald. Are nevoie de voi ca de aer în provincie însă. E de bine? E de rău? Depinde de ce vă doriți: dacă vreți pacienți, veți avea în orașele mici cât nu puteți duce. Vreți bani? Sunt spitale universitare care plătesc gărzile pe oră mai slab ca salahorii pe șantier. Vreți o secție care să se învârtă după soare? Uneori o găsiți în provincie, uneori în centrele mari, uneori trebuie să o faceți oriunde ajungeți. De multe ori însă planurile voastre nu vor putea fi puse în aplicare din cauze complet aberante: să nu îl puneți într-o lumină proastă pe nu știu ce doctor care nu are chef de muncă, că vă supărați cu nu știu ce asistentă care ține coada pe sus, etc. Uneori însă, ca mine, nimeriți o echipă unde vă sprijină toți și vă oferă o încredere aproape oarbă, pe care trebuie să o răsplătiți prin statistici: câți pacienți au plecat bine, ce DRG aveți la fiecare, ce durată medie de spitalizare, ce protocoale ați implementat, etc. Veți face în principiu tot ce este necesar pentru a eficientiza utilizarea banului public. 

Pe scurt, concluzia cred că e una singură: oriunde ajungeți, nu vă irosiți! Iar asta se poate întâmpla și în România și în străinătate. Folosiți-vă de facultate și de rezidențiat să învățați, pentru că dacă sunteți buni, veți avea armele necesare să faceți medicină de calitate oriunde! Mai lipsește uneori doar sistemul.... 

Iar dacă decideți să rămâneți aici, așa cum eu am făcut-o și cum vă recomand și vouă, nu vă uitați cu ciudă toată viață peste gard: „Dacă plecam...”. V-ați născut în România, rămâneți în România. Dacă vreți Elveția, așteptați prima reîncarnare. Până și aici există riscul de a ajunge un șoricel prin India.  

Multumiri lui Chirs Ensminger pentru poza postata pe Unsplash

Comentează pe facebook

Am trimis o către copilul meu, studentica anul 3

Pot sa confirm. Mama mea a ramas impresionata, pana in ultima ei zi de viata, de faptul ca dl. Dr. Ciobotaru, a dus-o chiar el la programarea de la Imagistica, impingandu-i scaunul cu rotile si ignorandu-le complet pe colegele care se hlizeau pe la colturi… Iar noi, familia ei, am ramas impresionati de profesionalismul sau si ii vom ramane mereu recunoscatori pentru anul pe care, prin operatia facuta de domnul doctor, l-am mai castigat cu mama. Sa fiti sanatos, domnule doctor si sa va vedeti visurile implinite!

Ma bucur ca ai ales sa ramai in țară, deși nu de putine ori vazandu-ți zbaterile, nemultumirile, lipsa de apreciere pentru tot ce incercai sa faci , la modul cel mai elegant cu putință te intrebam daca nu ar fi mai bine sa pleci. Si nu numai odată ti-am spus: avem si noi bolnavii nostri care merita tratati cu respect. Se pare ca ai facut alegerea. Doamne ajută sa fie cu reusite, cu sanatate si cu mulțumire sufleteasca!

Cu oameni ca tine tara asta se va face bine la un moment dat ,asa vreau sa cred fiindca ar fi păcat sa te irosesti aiurea ! Felicitări pentru alegerea făcută, stiu ca nu ti-a fost ușor, dar mai stiu si ca ai ales cu sufletul ! Ii multumesc mamei tale pentru OMUL dăruit societății si pentru DOCTORUL dăruit pacienților ! 🤗

Doamne ,ce rechizitoriu făcut sistemului și țării ! Cât realism !Felicitări pentru îndemnul către tinerii medici ! In ce vă privește îmi zic ,de câte ori vă citesc pertinentele postări :"Și totuși ,se mișcă ! " Așa că, rămâneți cu noi ! Avem nevoie de așa oameni !

Am ras, am plans si peste toate v-am admirat! Si va admir puterea de a fi sincer, de a pune degetul pe rana, de a fi OM intr-o lume in care putini mai sunt! Mai presus de toate, va multumesc ca ati ales sa ramaneti! Din tot sufletul meu, de om care a ales Romania, dincolo de orice oportunitati din afara! Pentru ca aici sunt bunicii, parintii, tot ce ma reprezinta si tot ce iubesc! Ma bucur enorm ca in sistemul medical romanesc sunt si medici tineri si bine pregatiti, empatici si cu foarte mult bun simt. Va doresc sa ramaneti acelasi MEDIC si OM, minunat, pana la adanci batraneti!

Frumos spus! Daca se doreste a muncii, esti bine venit oriunde. Depinde de fiecare ce alege. Eu va multumesc ca ati ales sa ramaneti in aceasta tara cu bunele si relele ei, ca ajutati atit de multi oameni, ca va luptati cu sistemul, … Va doresc sanatate, putere si sa reusiti in tot ce v-ati propus. Va felicit parintii ca au crescut si educat un astfel de OM! 👏

Vă apreciez atât pentru munca nobilă și deosebit de grea pe care o efectuați în folosul semenilor, cât și pentru efortul suplimentar pe care îl faceți comunicându-ne trăirile, gândurile, ideile, părerile dumneavoastră, la fel de nobile. De-am fi cât mai mulți ca dumneavoastră, să punem umărul să urnim țara asta frumoasă a noastră, n-am mai avea motive să ne plângem că e greu și să vrem să plecăm pe meleaguri străine. Să fiți sănătos și vă mulțumesc pentru ceea ce ne împărtășiți!

Și, totuși, este dificil să rămâi într-o țară în care nu ești ajutat, înțeles, de nicio culoare, ba dimpotrivă… Obosești, la un moment dat. ! Dvs sunteți optimist, vă felicit pentru acest lucru. Sper să aveți același optimism și după 10 ani, să nu zic mai devreme… Succes în continuare!

Câți ca dv.stra? E o vb. din bătrâni,,sa târăști piciorul,, sa va fie urmat exemplul de cât mai mulți medici tineri. Va iubesc și va mulțumesc! ❤️

Sănătoasă opinie! Extrapolând, la începutul căsniciei, un unchi mucalit, care a plecat de mult, la Domnul, mi-a spus, așa de început de drum: să aveți parte in viață de sănătate și de un borcan de miere, dar să o consumați cu lingurița, ca să vă ajungă până la bătrânețe!

Extraordinar povestit și cu atâta dragoste. Îmi dați curaj căci sunt întru totul cu dumneavoastră! Mulțumesc că îmi dați curaj, la rândul meu să pot încuraja prin cuvinte alese ale unui medic, să revină cu dragostea de copilărie in țară și să aibă la rândul lor mult curaj de a se readapta în România!

Felicitări pentru postare! Gândiți ca un român adevărat. Știți cum se mai spune din bătrâni? Omul sfințește locul! 😍 Dacă ar fi puși absolvenții facultăților de medicină subvenționate de stat să semneze un contract și ar opta pentru plecarea din țară după absolvire, să fie puși să plăteasca anii de scolarizare și sa fie liberi să își aleagă unde vor să practice meseria. Oare vor mai pleca? Statul român îi scolarizează și ne plângem că nu avem medici pentru că pleacă în tări străine.

Adevarat, oricum fiecare e liber sa isi aleaga drumul, oameni sunt si acolo si aici, sisteme mai bune sau mai rele, situatii de toate felurile…. Nu lucrez in domeniul medical dar ramane idea: oriunde te duci, munceste si invata, da totul , nu te lasa doborat, mergi inainte….maine poate fi mai rau!😀

Nici nu stiti cat ma bucur pentru decizia pe care ati luat-o! Aveam emoții, mai ales după o discuție nu de mult pe tema asta… Ma bucur pentru pacienți, pentru rezidenți, pentru noi toți! Omul sfințește locul!

Felicitari mamei care v-a crescut! Exista în dvs nu numai un medic adevărat care salvează creierul,ci și inima celor care va citesc! Felicitari doctore pentru franchețea de care dati dovada în ceea ce scrieți, cu oameni ca dvs, nu suntem pierduți…🙏🙏🙏

Frumoase cuvinte d-le doctor. Felicitări sunteți un om cu suflet mare și un exemplu pentru tinerii studenți la medicină. Mult succes în continuare !!!

După citirea fiecărei postari a dtra,imi "creste sufletul bucurie ca mai sunt astfel de oameni,ca nu e totul pierdut,ca poate se vor mișca și la noi lucrurile asa cum trebuie,ca poate ne vom obișnui să privim mai mult în grădina noastră și să o facem mai frumoasă, că poate vom acorda mai multa importanță sufletului nostru și al celor de lângă noi . Nu curge miere nici în alte părți, poate oamenii sunt mai riguroși în unele privințe dar în altele nu se pot compara cu noi…Sunt legi mai bine gândite și implementate, e bogăție, poate in asta e ceva cu care să ia ochiul turistului sau celui nehotărît, dar nu e căldura sufletului de ROMÂN! Să ne trăiți OM BUN SI FRUMOS,să fiți binecuvântat în tot ce faceți, să aveți parte de o sănătate care să vă susțină în "lupta"! FELICITARI familiei pt.ce au arătat semenilor!

Mulțumim D-le Dr! Felicitări pentru decizia luată! Succes pe mai departe! Sunteți exemplu de luat! 🙏🙏🙏

Felicitari pentru ca ai ramas a laturi de noi .bine ar fi sa mai fie 100 ca tine .insa realitatea este cea in care tarim Sunt mandra de tine 🤗

Ce frumos!!! Povestea cu lupul ,este foarte frumoasa și adevărată , o înțeleg cel mai bine cei care sunt plecați,,afară " si care vor sa si recunoască! Eu, soția și baiatul suntem de 18 ani în străinătate, ne simțim bine aici , suntem tratați ca oameni, doar ca uneori simțim, ca nu aparținem acestui loc.La fel simțim ca unii oameni, ne privesc și ne tratează , exact ca ceea ce suntem, niște străini. Fericirea mea este ca băiatul meu(avea 10 ani când am venit aici) vorbește perfect limba română și iubeste România mai mult ca orice.S-ar întoarce acasă și mâine, dar este dezamăgit de sistem,dar mai ales de sistemul medical🙄. Mie sistemul mi-a făcut o mare nedreptate, fiind declarat aici de un tribunal medical,bolnav în incapacitate de muncă mi-a fost acordata o pensie aici si conform conventiei Europene , conform cu anii munciți in Romania, am avut o pensie de boala si din țară, doar ca dupa 6 ani , medicii de la casa de pensii din România m-au declarat vindecat si mi-au sistat pensia😁 Am probleme la coloană de sus ,pana jos.De la cervicale ,pana la L4-L5.Am 1 estenosis de canal cervical si 3 de canal lumbar, in L4 L5 inchis aproape in totalitate din trei direcții! Asa ca oricat am vrea sa venim acasa , ne este aproape imposibil si cu siguranță ca noi, sunt mult mai multi.Se pare ca suntem condamnati sa murim, nici câini de paza dar nici lupi🙄 Stima si Respect celor ramasi acasă, sa duca greu si sa se lupte cu acest sistem mizerabil.Cat despre dumneavoastra , va multumesc in numele românilor, care au nevoie de dumneavoastra si cu siguranță nu sunt puțini! Mult succes in tot ceea ce faceți si sper ca tot mai mulți medici tineri, sa va urmeze exemplul,pentru ca este o nevoie foarte mare de specialisti , tineri, cu o gandire noua si cu dragoste de români și România!!!🇷🇴🇷🇴🇷🇴 Dumnezeu sa va binecuvânteze!!🙏

Doctorii Oameni, respect și admirație! Povestea cu descriere actuala , lasă multe gânduri de bine ! Și doctorii scriu frumos și sufletește, aleg cuvinte și expresii profunde din trăirile și nopțile nedormite, gărzile stresante și cu emoții, cu tensiuni peste normal… Doctorii sunt făcuți din alt aluat, omul din doctor este mana lui Dumnezeu! Stima și plecăciuni omenești pt.doctorii și-oamenii din ei!!! Sănătate sa aveți!!

Felicitări, D-le Doctor pentru ceia ce faceți. Multă sănătate, multe realizări pe plan profesional!

Realitate, modul de a spune lucrurilor pe nume, direcție, însă ce mi-a plăcut cel mai mult a fost legat de bunici,părinți și toți ai noștri🫶! Cineva a scris mai sus, rămâneți cu noi , subscriu ….rămâneți cu noi 🎩!

Felicitari pentru tot ce faceti!!!Felicitari pentru postare!!!

View more comments

Haideți cu mine într-o operație!

În ultima perioadă a crescut parcă exponențial numărul de operații pe care le efectuez și de asemenea și dificultatea intervențiilor, scăzând însă timpii operatori. Dacă la început o intervenție începea de la 3 ore, acum o intervenție poate dura și 30-45 de minute, iar intervențiile de peste zece ore sunt extrem de rare. E evoluția firească a oricărui chirurg bănuiesc.

Ce a dispărut însă este timpul liber, pentru că în săptămânile cu 10-15 pacienți nu prea mai rămâne timp nici de băut o cană de apă în timpul zilei.

Reușita în cazurile din ce în ce mai complexe aduce cu sine acceptarea de cazuri și patologii noi, pentru că nu doresc să pun în pericol pe nimeni și nu mă arunc să operez ce nu sunt în stare. Prefer să spun omului „îmi pare rău, nu știu să operez un asemenea caz” și nu găsesc nicio rușine în asta. Rușinos mi se pare să intri în cazuri pe care clar nu le stăpânești și le dai de gard.

Printre intervențiile dificile sunt și anevrismele cerebrale (zone anormale, ca niste gâlme, pe vasele cerebrale, care se pot rupe). Deși am în sprijinul meu o echipă de radiologi intervenționiști absolut excepțională, care mă ajută ori de cate ori e nevoie cu angiografii, stentări sau embolizări, sunt cazuri care depășesc limitele lor tehnice și care au nevoie de sprijinul unui neurochirurg.

Astăzi vă prezint cazul unei doamne extrem de drăguțe, în vârstă de 76 de ani, cu un anevrism descoperit în contextul unor dureri de cap. Este un anevrism voluminos de bifurcație de arteră cerebrală medie stângă, cu 3 „bleb-uri” (niște săculeți pe sacul mare anevrismal, care stau să se rupă).

Intervenția a durat în total șase ore, din care am păstrat trei și le-am derulat la viteze de 30x ca să mă încadrez cât mai mult în cele cinci-șase minute de film. Când nu este pe repede-înainte, se poate observa cât de lente trebuie să fie mișcările, fără strop de tremor, astfel încât intervențiile să se realizeze în condiții de siguranță.

Doamna a petrecut cu noi tot 48 de ore postoperator, ca aproape toți pacienții, nu a fost tunsă și nu a avut niciun deficit neurologic postoperator.

Sper din suflet să vă placă și, dacă întâlniți vreun astfel de caz, aș fi onorat dacă l-ați trimite pentru investigații și tratament. Site-ul este www.doctorciobotaru.ro , unde am creat un formular special de cerere de opinie. E foarte simplu!

De asemenea, îi mulțumesc doamnei Maria* pentru tot sprijinul și încrederea oferite în cadrul intervenției și pentru acceptarea publicării cazului dumneaei. E un ajutor inestimabil, întrucât oamenii află că există încă un centru unde astfel de intervenții se practică în condiții de siguranță, prin incizii mici, cu tehnică ce exista doar în câteva spitale din țară.

*Maria și Ion sunt nume fictive date pacienților reali pentru a le proteja identitatea.
Vezi mai multeVezi mai puține

3 săptămâni în urmă

Comentează pe facebook

Felicitarii Multumesc cu recunostinta pentru tot ce postati! 🙏❤️

Felicitari! Un OM extraodinar, un medic deosebit care isi practica meseria cu multa darurire, pasiune si profesionalism! Respect si admiratie, domnule doctor!🙏

Felicitări, aveți neurofiziolog? Dacă ați fi monitorizat timpul de clipaj temporar cu potențiale somatosenzoriale din nervul median contralateral (N20) și pe lângă asta două canale de EEG spontan. Poate că aici nu a fost nevoie, ați fost rapid! Felicitări încă o dată. Chirurgia de anevrism cerebral poate nu este atât de solicitatoare de Neurofiziologie Clinică, dar tumorile de zone elocvente?

Felicitari dragul mamei! La cat mai multe operații si tot atat de multe reușite !

Har de la Dumnezeu, multă sănătate și putere de muncă 🙏🙏🙏🙏

Felicitari!

Felicitări si mult succes in continuare, nu prea am putut vizualiza clipul,dar sunt convinsă de profesionalismul d-voastra!!!Stima si respect ptr.omul care sunteti!!!

Cenzura nu ne lasa !

Felicitări și multă sănătate!

Felicitari pentru reusite si pentru aceasta initiativa de educare/informare a publicului neavizat! 👏 Am ajuns intamplator "pe mainile dvs" la un control pentru mama in camera de garda si am ramas impresionata de interactiunea medic-pacient/apartinator! Mi-as dori ca toti medicii (sau cat mai multi) sa aiba atitudinea si abordarea dvs. 🙂

Felicitări!!!!!!

Pe bună dreptate, neurochirurgia este considerată cea mai grea specialitate, însă este captivantă și frumoasă, de aici și denumirea de "Regina artelor chirurgicale". Dvs sunteți un profesionist desăvârșit, dar și un OM extraordinar de empatic. V-aș întreba următorul lucru: ce sfat i-ați oferi unui tânăr student, care se gândește să urmeze calea neurochirurgiei?

Felicitări! Sunteți un om minunat! Multa sănătate !

Mult succes in continuare dl drCiobotaru!

Dumnezeu sa va binecuvânteze !

Chapó !!!

Mulțumim frumos,Domnule Doctor,pentru video! Felicitari și respect pentru tot ceea ce faceți!

Felicitari ! Succes va doresc in tot ce faceti !

Dumnezeu pe pământ! Sa fiți binecuvântat !💖

Felicitări, domnule doctor! Multă sănătate și putere de muncă pentru a rezolva cele mai dificile cazuri.🙏🙏🤗

Felicitări! Dumnezeu sa va ajute la cât mai multe operați. Sunteți binecuvântat pentru munca depusa!

Felicitări dm.doctor pentru munca depusă și felul cum vă purtați cu pacienți dumneavoastră, stimă și respect din partea mea și a familiei mele,prin munca și dăruirea dumneavoastră dăruiți oamenilor bucuria de a se bucura de cei dragi.Cît trăiesc mă rog pentru dumneavoastră și familia dumneavoastră, Dumnezeu să vă binecuvânteze! Mult succes mai departe

Felicitari!

Felicitari si succes in continuare! Dumnezeu sa va dea sanatate!

View more comments

Mai multe