Când mărimea nu impresionează

Am întâlnit în meseria mea, atât bărbați, cât și femei, impresionați de mărimea unei… tumori. Dar acesta, de multe ori, este factorul mai puțin important. Raportul cu structurile esențiale din creier este înzecit mai important și vă voi prezenta astăzi un caz relativ frecvent întâlnit în practică.

Domnul Ion* s-a prezentat în clinică cu discrete tulburări de vorbire. A fost consultat de un neurolog, iar acesta a recomandat un IRM cerebral care a demonstrat prezența unei tumori care, în axul lung, avea 63 mm. Asta înseamnă o tumoră mai mare decât o portocală de calitatea I după standardele românești!

Dacă vă uitați peste imaginea preoperatorie, există un aspect particular: o „pată” neagră, cu o margine albă. Acest aspect este specific mai multor leziuni – glioblastom, metastaze, abces etc., în cazul de față fiind vorba despre un glioblastom, un cancer al creierului, extrem de agresiv.

În mod normal, îmi place să descriu glioblastomul ca pe un foc în lanul de grâu: el nu crește ca o masă suplimentară în creier, pe cât „devorează” creierul. Astfel, centrul e dat de necroză, pe când celulele sunt toate înghesuite în periferie. Cum se stinge un astfel de foc? Cu o lopată de 30/30 cm, chiar dacă el e pe 3 hectare! Ne folosește să aruncăm cu apă în centru? Nici vorbă! Tot ce ne interesează e, exact ca în cazul tumorii, să ne ocupăm de periferie!

Până acum câțiva ani, glioblastomul purta numele complet de „glioblastom multiform”, pentru că nu avea un aspect uniform între pacienți. La fel se întâmplă și aici, unde, deși vă povesteam despre cum devorează creierul, situația e diferită: aici, aceste celule în loc să transforme creierul, ele predominant secretă un „suc tumoral”, care se strânge tot în centru. Astfel, pata aceea albă e un lichid care se aspiră ușor, iar periferia e dată tot de aceste celule.

Acesta este motivul pentru care, postoperator, trebuie în mod obligatoriu să existe o investigație cu substanță de contrast la mai puțin de 24–48 de ore de la operație, pentru a vedea dacă nu a mai rămas țesut tumoral restant! Degeaba aspirăm conținutul dacă nu atingem acea margine de câțiva milimetri din periferie, care captează substanța de contrast!

Cât de mare trebuie să fie tăietura pentru o astfel de tumoră? Mică! Pentru că, odată intrat și aspirată zeama de acolo, toată tumora se „strânge”, devine mica.

Aceasta e magia neurochirurgiei minim invazive! Ce am făcut? Ce am promis: o tăietură de 5 cm în față și deasupra urechii de pe partea stângă, am aspirat conținutul care nu ne interesa și apoi, cu un aspirator ultrasonic, am înlăturat pereții tumorali, fără să exagerăm cu rezecția întrucât zona este importantă pentru numirea persoanelor/obiectelor, precum și pentru înțelegerea limbajului. Sigur, ca orice intervenție chirurgicală, nu este lipsită de riscuri, dar ca grad de dificultate, din punctul meu de vedere, o astfel de tumoră primește nota 1 din 10 – niciun pericol evident, țesut tumoral puțin, conținut chistic ușor aspirabil, fără vreun risc hemoragic la care să ne așteptăm in mod evident.

Rezultatul? Cum se vede și pe RMN-ul de la 3 luni din poza: „Nici nu se vede că v-a lucrat cineva aici”.

Din păcate, chiar operat corect (rezecția>95% este factorul cel mai important în creșterea duratei de viață a pacientului), glioblastomul este o tumoră extrem de agresivă, iar pacienții necesită chimioterapie, radioterapie, consult și urmărire neuro-oncologică, sprijin psihologic și social etc. Și chiar și așa, recidiva este una extrem de frecventă.

Sunt multe de povestit, insa, ca o concluzie: nu vă mai lăsați impresionați de mărime! Uneori, e doar mare! … Vezi mai multeVezi mai puține

Despre oamenii dragi

Fiecare poartă înăuntru câte ceva din oamenii care au trecut prin viața noastră. Iar unii nu doar au trecut, ci și-au rupt o coastă din trupul lor și ne-au dat viața pe care o avem acum, sădind valori și încredere, arătându-ne cinstea și munca și separând binele de rău.

Bunica mea și soțul ei, Dumnezeu să-l odihnească, au fost oamenii care m-au învățat că sinceritatea e mai importantă decât diplomația, că omul sănătos nu merită să mănânce dacă nu muncește și că somnul împăcat e dovada unei vieți curate.

În curând, împlinește 85 de ani. Îmi doresc să fie sănătoasă și să o mai găsesc la poartă zeci de ani de acum înainte, pentru că indiferent câte zile de Crăciun și de Paște va mai fi printre noi, voi avea grijă să îi umplu casa în fiecare.

Bucurați-vă din suflet de oamenii care v-au făcut oameni!

Sărbători cu liniște în inimă vă doresc! … Vezi mai multeVezi mai puține