Bine ați venit!
În momentul în care avem nevoie de un neurochirurg, povestea pe care o trăim devine brusc mai complicată. Însă cu sprijinul adecvat, poveștile rele dispar la fel de repede precum au apărut. Spuneți-mi, vă rog, pe larg, în formularul de mai jos, cele întâmplate și voi căuta alături de dumneavoastră o soluție care să vă fie de ajutor!
Grija pentru pacient este prioritatea mea principală. Tocmai de aceea îmi doresc să dispară consultațiile fizice per primam, unde neurochirurgul are doar câteva minute la dispoziție să răsfoiască dosarul unui pacient pe care abia atunci îl cunoaște. O consultație nu cred că trebuie să fie un examen fulger, iar o decizie atât de importantă precum una neurochirurgicală merită câteva ore de tihnă. De aceea vă rog să îmi trimiteți cazul online și voi face tot ce îmi stă în putere să vă ajut sau voi ruga pe cineva din echipa mea să vă ajute. Știu că uneori o vorbă bună sau o indicație precisă contează enorm, așa ca un răspuns veți primi oricum, iar dacă nu mă pricep eu, voi încerca să vă direcționez către cineva cu mai multă experiență.
Întrebări frecvente
În cazul în care aveți o patologie neinvestigată, scrieți-mi pe larg despre ce este vorba și voi încerca să vă ofer direcție și sprijin de-a lungul timpului, până se găsește o soluție.
În funcție de boala dumneavoastră, găsiți mai sus o serie de categorii cu un buton pe care scrie “Cereți o opinie”. E suficient sa apăsați pe buton și veti fi redirecționat(ă) catre o pagină prin care puteți trimite documentele.
Click aici pentru pagina despre internare
Cursuri
Pentru că mi-am promis să devin profesorul pe care mi-aș fi dorit să îl am în facultate, voi încerca să postez aici o serie de cursuri destinate studenților, rezidenților și specialiștilor în medicină, abordate într-o manieră ușor de înțeles deopotrivă pentru cei cu sau fără pregătire medicală. Dat fiind că o astfel de muncă necesită un timp foarte îndelungat, vă voi ruga să aveți răbdare cu mine cât timp voi încărca fiecare film
Articole
Întrucât mi-am dorit de mult să mă apropii de pacienți, am fondat pagina de Facebook Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg, de unde voi aduce si pe site toate articolele publicate
Despre Olanda și de ce ar trebui să știe cât mai mulți ce s-a întâmplat acolo
Am refulat în articolul trecut în privința unei probleme pe care o am la muncă. Dar medicina nu e doar despre balonașe roz și vești bune. De multe ori este despre nesiguranță, despre cazuri dificile și despre muncă suplimentară neplătită. Dar, uneori, este răsplătită!
Când am început să operez cazuri din ce în ce mai grele, m-am oprit în sinusul cavernos. O structură din creier unde puțini neurochirurgi de pe glob se mai avântă astăzi. Imaginați-vă așa: aveți o carotidă (artera care hrănește aproape jumătate de creier) pe lângă care stau niște nervi cu grosime de 1–3 mm, iar toate acestea sunt înfășurate în vene cu un debit formidabil, imposibil de coagulat. Artera, venele și nervii stau într-un înveliș dur, iar uneori, fix acolo s-a găsit o tumoră să crească. Și vine pacientul la tine, rugându-te să o scoți!
Te uiți la el și vezi acolo incompetența ta. Nu știi să faci asta. Și nu știi nu pentru că nu doar că nu te-a învățat nimeni, ci pentru că nu ai pe nimeni pe o rază de 1.000 de km care să facă asta confortabil. Că și dacă ai vrea, nu ar avea cine să te ajute. Și totuși, nu poți să lași lucrurile așa!
Așa că am solicitat ajutor peste mări și țări, ajungând la dr. Victor Volovici. Român de-ai noștri, șeful departamentului de Chirurgie Cerebrală Complexă din Rotterdam, președintele Societății Olandeze de Neurochirurgie Vasculară, reprezentantul românilor din Diaspora din cadrul Societății Române de Neurochirurgie… să mai continui? Și astea pe la 40 de ani.
“Te rog… trimite-mă la cineva să învăț să operez așa ceva!”
“Păi haide la noi! Fondăm acum un program, avem un prim student și apoi te luăm pe tine!”
Așa a început colaborarea noastră anul trecut! Am fost acolo, fascinat, timp de 2 luni. Din banii mei și din banii asociației care sprijinea spitalul în care lucrez, am reușit să trăiesc într-o cameră de 14 paturi, mâncând într-o bucătărie comună, dar văzând cel mai înalt nivel de neurochirurgie cu putință.
M-am întors în România și am operat sinus cavernos! Chiar mai multe. Dar tot simt că mai am multe de învățat. Așa că m-am întors la el in noiembrie 2025 să văd un cu totul alt fel de a opera — Victor înflorise într-un an de zile! Și-a schimbat radical felul de a face intervențiile, aplicând inclusiv ce i-am recomandat eu, un neica nimeni de pe dreapta din România!
Și pentru că neurochirurgia nu e doar despre chirurg, am luat cu mine (prin luat, mă refer la achitat drum și cazare) toți asistenții de pe secție și din blocul operator care au vrut să vină! Am dat 10.500 de lei din salariul meu de stat (nu, nu iau șpagă, rog pacienții să confirme în comentarii), rămânând cu 74 de lei în cont timp de 2 săptămâni, ba împrumutându-mă 3.000 de lei la o persoană dragă mie din secție, 1.000 de lei de la un vecin și prieten ca să-mi plătesc utilitățile și câte 100 de lei pe ici pe colo să am din ce mânca.
M-am întors în Olanda, doar că de data asta împreună cu un pacient — un tânăr educat, care dorea o rezecție tumorală maximală, pe care nimeni la noi nu putea să o realizeze, ba situația era și urgentă pentru că începuseră crizele de epilepsie. Pentru colegi: era vorba despre un meningiom de sinus cavernos drept, aderent de carotidă, pentru care a fost necesar un abord pretemporal cu clinoidectomie, lărgirea unui foramen rotundum hipertrofiat, înlăturarea peretelui sinusului cavernos, eliberarea trohlearului din dura, înlăturarea tumorii aderente de carotidă și de choroidiana anterioară, înlăturarea tumorii din canalul optic și de sub oftalmică, etc.
Am dormit în același hostel (doar că, fiind o perioadă mai scurtă mi-am permis un loc într-o cameră doar de 4) unde cunoscusem oameni dragi și unde m-aș întoarce oricând cu tot dragul (mulțumesc Hostel Room pentru primire!) și am fost acolo la tot ce s-a operat în săptămâna aceea.
Ce vedeți în poză e vârful aisbergului: un pacient “bine”! O rezecție tumorală completă, cu o pareză incompletă de trohlear (vede puțin dublu dar își va reveni) și în rest nimic. Ce vedeți în poză e rezultatul unei colaborări internaționale cu unul dintre cele mai bine cotate și mai noi spitale din Europa, cu unul dintre cei mai bine pregătiți neurochirurgi.
De ce fac asta? Pentru că vreau să ofer pacienților din România posibilitatea ca orice este inoperabil la noi să fie inoperabil oriunde în lume. Vreau să avem și noi un loc, gratuit, la stat, unde să nu ne mai fie rușine! Unde să mergem cu încredere, pentru că, așa cum spunea un om pe care îl apreciez, încrederea ne face bine!
Mulțumesc în primul rând comunității de aici care a dus veștile departe când am avut mai mult nevoie! Oameni care, cu bună știință, m-au vorbit de bine când poate nu mă știau atât de bine și au dat cu hate când au considerat necesar, iar eu îi iubesc la fel pe toți. Oameni care au trimis pacienți care mi-au asigurat continuitatea în actul chirurgical, să pot opera doar patologie cerebrală ani la rând, demonstrând că lucrurile se pot face și altfel!
Mulțumesc colegilor asistenți care au rupt cercul acesta vicios al neîncrederii și au acceptat să vină într-o țară unde nu știau limba, dar unde au întâlnit nu doar asistenți, ci oameni care i-au sprijinit și le-au arătat ce înseamnă un sistem în care s-au injectat infinit mai multe resurse materiale și umane! Și le mulțumesc că, deși au un volum de muncă mult mai mare decât acolo, continuă să își facă meseria cu dăruire!
Mulțumesc de asemenea pacientului că a avut încredere în gândul meu de “cunosc eu un loc, te duc eu la un băiat și te rezolvăm”. Mă bucur că a ieșit totul bine!
Și nu în ultimul rând, mulțumesc doctorului Victor Volovici, care nu doar că a fost un sprijin, ci își dorește să fie un sprijin pentru întreaga neurochirurgie românească! E dovada vie a faptului că sângele apă nu se face!
Dragii mei, cu sprijinul lui Victor și a altor câțiva oameni apropiați sufletului meu, voi fonda o asociație care să sprijine toate aceste demersuri pe viitor, să facilităm colaborările internaționale și să sprijinim românii să acceseze ușor cursuri în străinătate. Momentan, vă rog doar să dați un share să ajungă în toate colțurile României astfel de vești, pentru că pe strada asta începe să răsară soarele și toți trebuie să înțeleagă că țara asta se mai schimbă și în bine!
Un medic dedicat care face din imposibilul posibil, Dumnezeu sa va binecuvinteze și sa va ajute sa rămâneți la fel toată viata. Având în vedere ca asociația spitalului v-a sprijinit, dacă se poate ne puteți da numele ei sa ajutam și noi cu cât putem, iar pe viitor poate faceti și dvs una, în Oradea s-a renovat secția spitalului de oncologie din banii unei asociatii, sunt sigură că ați face lucruri mari și mulți oameni s-ar specializat cu acei bănuți. Felicitări încă o dată pentru toate reușitele. 🙏
Felicitări 👏. Când lansați asociația aia, dați de veste 😊
Respect maxim domnule doctor! Sa va ajute Bunul Dumnezeu sa va îndepliniți tot ce va doriți si sa salvați cât mai mulți oameni!
Cuvintele sunt prea sărace în unele împrejurări sau, în cazul caracterizării unor oameni. În cazul dumneavoastră, cu plecăciune, mare OM, RESPECT,
Felicitări tuturor!Oameni cu suflet mare!Suntem norocoși că existați!👏👏👏
Norbert Mezmer este fostul meu student, absolvent de Litere. Un băiat simpatic, politicos, cu simț al umorului, foarte sportiv. Niciodată nu m-aș fi gândit că îmi voi vedea vreun fost sau actual student ca pacient în vreo postare pe pagina unui medic pe care îl urmăresc pur și simplu pentru pasiunea cu care își face meseria. Așa cum și eu o fac în pătrățica mea. Mă bucur tare mult pentru Norbert că a avut șansa unor întâlniri cu medici care au lucrat în beneficiul sănătății sale. Mă înclin cu respect în fața întregului personal medical! Are și țara asta oameni valoroși, medici empatici, dornici să schimbe ceva în bine. Știu cât studiu, cât sacrificiu și câtă muncă presupune această nobilă meserie. Am în familie un medic neuropsihiatru, de vreo 35 de ani tot învață și se (supra)specializează. Nu e deloc ușor!
Mult succes,spre binele romanilor din partea unui corp medical dedicat profesional pentru binele semenilor!
Like …. done. Share …. done. Recomandari …. de cate ori e nevoie, si mai mult decat atat. Pentru text si detalii …. clar, la obiect, multumesc pentru ca inteleg. Pentru Norbert …. ai ajuns pe maine acestui OM , despre care sunt sigur ca nu s-a lasat pana nu a gasit solutia. Pentru dumneavoastra Domnule Doctor …. va doresc sa aduceti spre medicina , le fel de multi cati au adus David si Simona. Pentru toate acestea " CHAPEAU BAS "
Respect!!!
Cuvintele sunt prea puține , pentru a-mi exprima respectul si stima față de d-voastra . Felicitări si vă suntem mereu alături !
Și eu am aceeasi situație ,unde va pot gasi?
Respect maxim!
Felicitări d-nul doctor și mari realizări în viitor! La ce spital din România, lucrati?
Stima si respect dl.doctor! Sunteti un exemplu demn de urmat pentru toti tinerii de la noi. Sanatate si putere de munca. Va urmaresc cu deosebit interes si admiratie. Succes in continuare!
Succes maxim, Doamne ajută
Doctore esti un “pansament” pentru inima si creierul pacientilor tai! Inca mai sper ca tu si ceilalti colegi care practicati meseria din pasiune sa schimbati sistemul bolnav! Iti doresc sa fii o sursa nemarginita de inspiratie pentru viitorii medici si continui sa ma mir cum rezidentii tai nu inteleg cum se construieste o cariera!! Iti mai doresc sa ti se implineasca toate planurile si sigur vei gasi si oameni care te vor ajuta pornind de la ideea de a pretui VIATA si OAMENII!!❤️
Felicitari!!Doamne ajută!!
Felicitări!
Felicitări domnule doctor și mult succes în continuare! 🤗🤗🙏
Felicitari ❤
Felicitări! Mai avem speranțe ca o "sa se poată și în România"….
Felicitări pentru tot ce faceți.Sanatate multă și multă putere.Multumim lui Dumnezeu că existați.
Sunt foarte norocos. Totul a început cu un diagnostic de diplopie, însă cu ochi complet sănătoși. Continuând investigațiile pentru a descoperi cauza diplopiei tempore, care se activa în anumite condiții pe care nu le pot defini nici acum, am fost programat la un RMN unde s-a descoperit existența unei tumori la cap. Aceasta afecta nervul optic prin felul în care s-a dezvoltat înspre sinusul cavernos. Norocul a continuat în favoarea mea în timp ce căutam următorul meu pas înspre rezecția meningiomului. De această dată s-a arătat prin colegii mei dragi de la locul de muncă, unde am aflat prin ei despre domnul doctor Ciobotaru. O căutare Google și un RMN încărcat pe site-ul dansului mai târziu primesc un mesaj de programare la consult cu domnul doctor specialist în neurochirurgie. Pe scurt și ca să parafrazez, situația mea este mai complicată decât este posibil în momentul de față pentru o rezecție totală. Trece o săptămână. Ceva nu l-a lăsat liniștit. Sunt norocos. O nouă programare cu domnul doctor. O nouă posibilitate prezentată: “te duc eu la un băiat” Băiatul acela e cam scump. (costul spitalizării) Panică. Doamnele de la CAS SM sunt niște scumpe care au reușit să mă calmeze. Cel ce citești, sper să NU ai nevoie, dar există un formular european numit “S2” prin care costurile internării se vor deduce de către casa de asigurări din România dacă există nevoia unei intervenții în afara țării. Familia îmi țin spatele la fiecare pas indiferent de situație, sunt norocos în caz că n-am mai zis. Ajung în Olanda, Rotterdam, trag aer în piept, e îndeajuns. Ajung la spital (Medical Center Erasmus). Internare, analize, completarea istoricului de pacient, consult cu domnul doctor Victor Volovici în persoană, totul s-a întâmplat exemplar în cadrul spitalului. La fiecare pas, lângă mine un îngeraș de om, prietena mea. Ziua operației. E rândul meu pe masa operatorie. Somn. Trezit. Operație cu succes. Slăbit. Somn. Somn. Somn. O săptămână care se simte a fi numai somn. Recuperare. Trezit. Acum sunt acasă și îmi scriu povestea cu jumătate de ochi, dar cu privirea în sus spre o recuperare completă. După cum ați observat sunt norocos. Am avut oameni lângă mine care m-au ghidat și mi-au oferit sprijinul necesar (ba chiar mai mult) pentru a continuau o viață normală. Am multe mulțumiri de dat. De la doctorii implicați din Satu Mare, colegii de lucru, prietena, prieteni, părinți, familia extinsă, CASSM, domnii doctori neurochirurgi Georgian Ciobotaru și Victor Volovici și desigur tuturor care s-au rugat pentru mine. Domnul Dumnezeu m-a binecuvântat cu toate aceste persoane. Vă mulțumesc! P.S. apreciez corectura, Georgian. 😆👌🏻
Votați ce fac cu rezidentul, că nu mai știu!
Discuție azi cu rezidentul meu:
“Salut! Te-am rugat ieri (și de fiecare dată de două luni încoace) să îmi trimiți externările cu o zi înainte să le verific, să nu stăm dimineața să ne aglomerăm”
“Da”
“Dar nu mi le-ai trimis”
“Nu”
“Măcar sunt gata?”
“Da”
Le verific. Prima…oribilă. A doua, mediocră. A treia, mediocră. La a patra și-a revenit.
“A cincea unde e?”
“Păi…”
“Păi ce?”
“Păi erau prea multe”
“……………așa…și? Ce facem acum? Ținem pacienta de vineri până marți că erau cinci externări și limita ta e de patru?”
“Biiiiiineeeee…o fac și pe aia”
…evident că nu a făcut-o la timp. A terminat-o la 14:45 și n-am mai avut timp să o mai verific și să o dau doamnelor registratoare să externeze pacienta!!
Vă rog dragii mei, spuneți-mi cum să îl mai pedepsesc, că eu am epuizat orice metodă și e degeaba. Comentariul cu cele mai multe aprecieri (like-uri, inimi, etc) e câștigător! Dar vă rog:
FIȚI CREATIVI!!
Vă povestesc puțin și despre caz? Haideți, că sunt tare mândru de rezultat!
Sângele de la aproape tot creierul se adună într-un loc care se numește “torculă”, care se sparge în două canale mari: un sinus (o venă) transvers drept și unul stâng, care duc aproape tot sângele de la cap mai departe. Pacienta mea de ieri avea o tumoră fix într-unul dintre aceste sinusuri. Vă imaginați ce presupunea să o înlătur: să o scot din venele astea mari de scurgere (transvers, sigmoid, pietros superior) oprind valuri de sânge, să cos venele, să închid și să fac să pară că nu ar fi nimic dificil.
Și adevărul e că nu a fost, a ieșit splendid, în câteva ore, ba l-am avut și pe colegul meu specialist, Liviu Vîlceanu, care a venit tocmai de la Cluj să vadă operația asta. La consultații mi-a atras atenția: “eu nu cred ca operația asta e așa ușoară cum i-ai spus tu pacientei. Ba chiar fac cumva să vin de la Cluj special să mă conving dacă e așa”. Vă las să vă convingeți, atașând pozele preoperator-postoperator. Și da, a fost cu suturat toate sinusurile amintite, cu avut grijă de creier, etc. Și, exact cum i-am promis, la 48 de ore pleacă spre casă.
Dacă vă place, puteți da mai departe articolul acesta, poate află anumiți medici că acest tip de tumori este, undeva la stat, atât de ușor de operat încât se operează cu ușile deschise. Ba mai mult, acum am în sfârșit și un coleg care își dorește să stea prin preajmă și va încerca de la anul să aducă un suflet ardelenesc Bucureștiului. E încă la început în online, așa că un follow la pagina încă goala îl va impulsiona să vină cu știri.
www.facebook.com/share/1ExpFpNkmG/?mibextid=wwXIfr
Și revin: aștept de la voi pedepsele pentru rezident! Comentariul cu cele mai multe aprecieri, câștigă!
Postarea următoare va fi despre Olanda! Rămâneți aproape!
Milena Slovenski-Negru hahaha….imi pare bine sa ne cunoaștem! Vezi tu cat de usor e sa presupunem lucruri? Si daca voiai cu adevarat o opinie corecta, puteai sa imi scrii in privat. Raspund tuturor. Nu e nevoie de un disclaimer. Cred ca daca oamenii sunt atat de sensibili, sunt liberi sa caute alte pagini pe care sa le urmareasca. Scopul meu nu e sa fiu adulat de mase, ci sa am un loc unde sa educ, sa ventilez si sa aduc vesti, mai bune sau mai rele. Sigur, nu e o postare care sa aduca publicitate pozitiva, dar nu scriu de ieri. Stiam asta. Aveam mai multe postari vechi, scrise. Unele mai bune, unele mai rele. Insa putine ar fi facut reach atat de bun. Postarea adevarata e abia diseara la 19, o programez acum. E bine sa fie lansata pe fondul unei pagini active. Uneori, exista o imagine de ansamblu pe care nu o avem. Social media nu face excepție. Crezi ca mie imi place sa stau sa raspund la sute de comm in weekendul prelungit? Dar daca asta se face pentru reach organic, asta se face. Sa stii ca fara pagina asta, nu as fi avut pacienti la inceput de drum. Ar fi trebuit sa fac hernii. Asa, am schimbat, cat am reusit, o parte din sistem. Iar postarea asta va disparea in neant. Unii oameni vor intelege ceva, altii altceva. Numarul total de urmaritori a crescut cu 300. Probabil 100 doar ca sa ma înjure. Ma iarta diseara. Probabil voi rataci comentariile la un moment dat. Daca vrei sa te asiguri ca primesti raspuns, imi poti scrie in privat.
Cred ca acest rezident neaparat trebuie sa se întrebe ce caută in secția Neurochirurgie! Poate nu asta vrea! Nu pare interesat de ce înseamnă toată munca in aceasta secție! Nimeni nu trebuie sa l facă sa înțeleagă ce si cum! Dacă nu a înțeles…
Doctore, ti-o iei rau de la colegii de breasla!😂
Câtă controversă ați putut stârni, domnule doctor, imposibil așa ceva… pentru faptul că ați cerut unui rezident să știe să scrie corect o externare. Vorbim totuși despre un act medical, cu implicații reale pentru pacient și pentru medic. Exigența nu e abuz, e parte din formarea corectă.
Copilul meu urmeaza sa fie medic rezident. Ma ingrozeste gandul ca va lucra cu astfel de oameni care "liciteaza" in social-media pedeapsa ptr rezidenti! Postarea dumneavoastra mi-a amintit de seria Hunger Games.
Probabil pe viitor veți avea de făcut din ce în mai multe externări de unul singur. Astfel de atitudine, acesta judecată publică pe care va place să o faceți (a se vedea poza din postare) va avea ca efect -din punctul meu de vedere- evitarea dumneavoastră ca și mentor. Probabil mulți rezidenți vor afla despre această speță și va vor evita. Este interesant cum aceasta mentalitate pe care o dovediți este o punte către sistemul medical public, pe care dvs îl blamați din anumite aspecte. Toate bune!
Orice angajat care nu isi ideplineste sarcinile de serviciu este notificat si apoi eliberat din functie daca nu remediaza abordarea jobului. Este foarte simplu. Cu exceptia situatiei in care este un caz social si il tineti din mila. Sa aveti in vedere insa ca munca pe care el nu o presteaza revine altor angajati, care pot deveni frustrati.
Iți cadeau degetele dacă scriai tu externările, nu? Mi-e de-a dreptu silă de ceea ce am citit si nu pot să cred că ai avut tupeul să publici asă ceva. Nu va e rușine să vă comportați cu rezidenții de parcă ar fi sclavii vostrii? Pănă nu o să dispăreți din spitale nu o sa fie bine, generație de rahat.
Puneti foarte gresit problema! Pedepse?? Nu suntem caini in lesa. Incercati cu experienta dvs de profesor/mentor/chirurg sa l faceti sa inteleaga de ce e in interesul lui sa le faca in timp util. Faceti l sa vada cu ochii lui consecinta iresponsabilitatii in sistemul medical si veti vedea o schimbare
Out….FTA stil Uk …….imagineaza -ti el sa fie doctor cu drept de semnatura deplina uitand de cazurile pacientiilor. OUT….nu exista scuza indiferent cat de minuscula- in domeniul nostru.
Dacă aceste lucruri sunt vociferate, mă întreb oare ce altceva se mai întâmplă la spital cu medicii rezidenți. Educația medicală nu se face prin umilință publică pe Facebook.
sint uimita de cati hateri sint la aceasta postare,
Când un om îți spune că ești beat, îl ignori, dar când îți spun 25-30 te duci acasă 😉
Felicitări domnule doctor pentru abordare! Completarea cu acuratețe a foii de observație și examinarea pacientului fac parte din formarea oricărui medic bun, fie că vrea sau nu vrea el. Niciunul dintre medicii specialiști de astăzi nu a învățat de la mentori care i-au mângâiat pe creștet și le-au zis că " e bine așa rău, dragă domnule rezident! Nu-ți fă treaba, că eu, domnul profesor, am timp de psihoterapie cu tine!". Nu, este o obligație din fișa postului și contribuie determinant la formarea unui viitor medic ordonat, structurat, care respectă ierarhia, regulile scrise și nescrise ale medicinii. Într-adevăr, nu puteți permite la nesfârșit nerespectarea acestor reguli. Fiecare dintre cei care comentează aici s-au format în meseria lor datorită unui mentor/șef , care a știu ce să le ceară, cum și când să le ceară.
Cred ca trebuie sa operati rezidentul … Apoi nu va mai gresi.
Urmati niste cursuri de leaderdship😉 Cu generatiile acestea noi trebuie sa fiti intelegatori inclusiv atunci cand nu-si fac treaba sau gresesc…trebuie incurajati continuu, poate chiar le faceti treaba ….altfel veti fi catalogat ca fiind un sef toxic🤕
Cat scriai pe facebook (text, raspunsuri, reddit) scriai si tu a 5a foaie si ieseai si la bere cu rezidentul, ii explicai unde si ce trebuie facut intr o maniera frumoasa, iti e mai rusine sa nu dezamagesti prietenii decat pe tirani. Bafta!
Toate bune și frumoase până la "bârfa"despre rezident…🙄
Pe larg, problemele care pot sa apara din postarea dvs.: 1. Expunerea publică a unui rezident – Chiar fără nume, descrierea situației poate permite identificarea persoanei. Este o încălcare a confidențialității în cadrul profesional și poate constitui hărțuire publică. 2. Umilirea și ridiculizarea unui subordonat – Limbajul folosit („pedepsesc”, „oribilă”, „mediocră”) indică un mediu de lucru abuziv, contrar normelor de etică medicală și de formare profesională. 3. Încurajarea publicului să propună „pedepse” – Solicitarea de idei de sancțiuni din partea publicului transformă relația de îndrumare într-un spectacol, ceea ce este neprofesionist și potențial abuziv. 4. Posibile încălcări legale și instituționale – Postarea poate încălca regulamentele spitalului/UMF privind comportamentul față de rezidenți, protecția datelor, respectul în formare și comunicarea pe rețele sociale. Poate avea consecințe disciplinare. În ansamblu, postarea descrie un comportament nepotrivit profesional și o gestionare neadecvată a unei relații de mentorat.
Cica care pedeapsa sa-i dau ?😃 Tipical doctoras suferind de sdr Dumnezeului. Bai nene sa-ti pedepsesti copiii acasa, atat ai voie. Abolirea sclaviei a avut loc demult, trezeste-te, boierule. Nu te-ai gandit ca nepasarea rezidentului fata de documentele pe care iti pui parafa e metoda lui de razbunare pe faptul ca nu-i invatati absolut nimic ? Nu sunteti mentori, doar va vedeti rezidentii ca pe niste secretari proprii care trebuie sa va faca foile. Invata-l chestii, cauta sa-l motivezi nu sa-l pedepsesti.
De ce postați asa ceva ? Credeti ca înțelege cineva ? Scuze,sugeranistii inteleg
Uman ar fi să mai faceți și dumneavoastră câte o epicriza atunci când medicul rezident este depășit și să fiți recunoscator că există cineva care atât cât poate încercă să vă ușureze munca de zi cu zi, în cazul în care nu știați în spitale din provincie nu există acest privilegiu. În tot rezidențiatul cel mai mult am apreciat mentorii care au muncit cot la cot cu noi și au fost oameni înainte de toate, foarte dezamăgitoare atitudinea dumneavoastră.
În primul rând, felicitări pentru cazul operat și pentru tot ceea ce faceți, constant, pentru pacienți. E trist, dar foarte grăitor pentru vremurile noastre, cât de repede se transformă o comunitate de admiratori într-un mic „comitet de judecată” la prima situație interpretabilă, uitând complet de toate reușitele, nopțile nedormite și cazurile imposibile duse la bun sfârșit. Mă întreb cum ar arăta aceste reacții în fața unor cazuri reale de malpraxis, de iresponsabilitate medicală sau în fața dramei nosocomialelor…din păcate mult prea frecvente. Acolo unde miza nu mai este o foaie de externare întârziată, ci vieți frânte și familii distruse. Din ce am înțeles eu din postare, mesajul nu era despre a minimaliza munca rezidenților, ci tocmai despre a sublinia cât de importantă este responsabilizarea lor, inclusiv pe partea administrativă, care, da, poate părea “muncă de secretariat”, dar în realitate decide dacă un pacient pleacă acasă la timp sau nu. Face parte din formarea lor ca medici compleți, nu doar buni tehnic în sala de operație. E mare diferență între a cere responsabilitate și a transforma rezidentul în „sclav”; din păcate nuanțele se pierd ușor în zgomotul de fond. Felicitări pentru devotament Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg și pentru faptul că încă mai încercați să ridicați standardul într-o țară în care „merge și așa” e, din păcate, încă o filozofie de viață.
Pare un pic rage-bait ce faceți..
1. Desi nu am cum sa stiu cine si cum este acest rezident, daca este asa cum este descris sau daca este doar unul din multi rezidenti in burnout, care mai tot rezidentiatul cel mai chirurgical gest a fost sa tina departatoarele si caruia i se cere sa sacrifice tot doar pentru promisiunea unei "disciplini" si a unei excelente cand el tot ce face sunt foi si este tratat ca un sub om. Atunci nu va suparati, dar in situatia aceasta, acest rezident este decent ca singurul lui protest este doar atat. 2. Daca tineti asa mult la excelenta, eficienta si ingrijirea pacientilor, puneti mana si faceti-va singuri foile ca nu sunt sub demnitatea voastra, face parte din ingrijirea pacientilor. In afara in privat, somitatiile chirurgiei ei isi fac foile, rezidentul e ajutor operator si chiar opereaza (sau macar incepe/ termina operatia) in alta sala pentru a permite si chirurgului sa termine mai repede 3. Disciplina se invata in multe moduri. Cu amenintari si abuzuri mentale este cel mai prost si mai ineficient mod posibil de a o invata-o. Incetati sa mai propagati mentalitatea asta bolnava pentru ca nu ajuta nimanui si doar pt ca voi ati fost abuzati nu trebuie sa o faceti si altora. Fiti destul de intelepti si maturi sa rupeti ciclul. 4. Mai coborati de pe scara si mai uitati-va in jur ca nu sunteti nici super oameni nici dumnezei. Mai lasati figurile astea si nu uitati de ce ati facut medicina ca va dati mari somitati, dar ati uitat cel mai simplu lucru, sa fiti oameni. PS: nu vorbesc cu dumneavoastra, este un mesaj pentru toti cei care gandesc ca tine
Despre alegerea rezidentiatului
Maine, viitorii mei colegi isi vor alege specialitatea.
Dragii mei,
Alegeti cu inima!
Alegeti-va o specialitate pe care o veti face in continuare, chiar daca ati afla ca veti muri in 3 saptamani!
Alegeti-va un post doar daca sunteti 100% siguri ca veti merge acolo chiar daca veti primi post la Harvard intre timp!
Nu credeti prostiile cu "trebuie sa muncim doar 8 ore pe zi! Trebuie sa avem si viata personala!"
Nu muriti daca munciti mai mult! Dar daca nu munciti cat aveti nevoie sa invatati, veti omori oameni din nestiinta voastra!
Odata ajunsi specialisti, nu va va mai invata nimeni nimic!
Nu acceptati in rezidentiat nesimtirea, lenea, mizeria umana, spaga si, cel mai important, nu acceptati sa nu va invete cineva ceva!
Daca oamenilor nu le plac lucrurile pe care le puneti pe masa, nu e masa potrivita! Plecati de acolo si nu va uitati inapoi!
Apoi, va rog din suflet, nu alegeti impotriva Universului! Daca sunteti firavi, nu va luati ortopedie! Daca nu puteți sta locului 8 ore, nu va luati neurochirurgie! Daca tremurati ca un jeleu, nu va luati microchirurgie! Daca vreti o viata de familie, nu va luati chirurgie! Sigur, daca va multumeste mediocritatea, puteti sa va luati orice, dar pentru mine asa ceva e inacceptabil si intotdeauna va voi vorbi cum mi-as fi dorit sa imi vorbeasca mie cineva
Va vor spune multi ca puteți face orice vreti! Si asa este! Dar ziua are 24 de ore pentru toata lumea! Si ca sa puteti sa compensati ce nu v-a dat Universul, va trebui sa munciti suplimentar. Si atunci, veti pierde familie, prieteni si viata sociala, pentru un pariu ca veti ajunge buni. Poate veti ajunge, dar poate va veti irosi si va veti frustra. Si de din astia e lumea plina!
Va urez succes sa fie alegerea buna! Si nu uitati: asa cum femeia buna face ciorba si scandal din ce are, asa omul bun face Rai din ce primeste si pe oriunde trece!
Eu m-am jurat in anul 6 sa nu fac neurochirurgie. Si uitati-ma aici, mai indragostit ca niciodata de meseria asta, cu o viata personala mai precara decat a unui vagabond, fara sotie, copii sau planuri in sensul asta, cu doua concedii de o saptamana in 10 ani.
Si orice s-ar întâmpla, sa nu uitati ca asta e cea mai buna alegere! Cu mintea de pe urma, toata lumea e desteapta!
Dati, va rog, mai departe daca v-a placut! Nu stiti cand veti ajuta pe cineva!
Foto credit: Ministerul Sănătății
Ce vârstă ai? Mă gândesc că viața e asa cum e și e posibil să gândești altfel peste cca 15/20 ani în privința vieții personale. Cred că undeva acolo, e posibil să existe cineva pentru acel cineva. Nu mă gândesc neapărat la conceptul de familie, ci de cuplu /pereche, un acel om care va înțelege multe aspecte. Nu fac referire la profesie. Este o alegere. Și e clar că atunci când îți place, o faci cu dăruire. 😃 Se observă pasiunea, dorința de a transmite informații, de a ajuta. Este minunat să vezi o persoană care este atât de implicată, mai ales că specializarea este extrem de grea. Nu e pentru oricine și nu ești oricine. Sorry, de per tu, dar îmi e mult mai ușor. Probabil, voi citi atunci. Nici nu știu cum de mi – a apărut în feed.
Doctore,nu te cunosc dar m- am topit,ai ceva BUN si nebun in felul tău !♥️
Ceva mai frumos și mai impresionant, nu-mi este dat să citesc în orice zi!Am plâns de emoție când am citit! Pasajele cu nu muriți dacă munciți mai mult,sau cel cu viața personală mai precară ca a unui vagabond,m-au impresionat maxim! Deși nu vă cunosc personal(nici nu-mi doresc vreodată să fiu nevoită 😀), vă îndrăgesc,ca pe un copil al meu și mă rog să fiți sănătos că rar vezi astfel de medici dedicați și dornici să -și facă bine meseria și să fie dispus să dea sfaturi viitorilor colegi !Mii de felicitări dle Doctor!
"Eu sunt cel ales, eu am salvat omenirea, nu familia, nu somnul, nu fericirea. Eu am făcut sacrificiul suprem!" – un mesaj imbecil dar foarte comic În realitate, pari doar: un om obosit, îndoctrinat de un sistem toxic, care caută validare în ideea de „erou tragic”. Nu e nevoie să-ți distrugi viața ca să fii medic bun. Nu e nevoie să-ți anulezi familia ca să fii competent. Nu e nevoie să fii un călugăr-soldat al scalpetei You’re a fucking human, bro. Relax.
Ce anume va motivat, să alegeți profesia de medic ?
Felicitări și sper sa ne trateze și pe noi sa nu mai plece din tara.
Și pentru mine este de neînțeles să faci dintr-o meserie atât de grea o pasiune !Dar sunt așa de rar oamenii ca d- nul doctor !Toata stima mea pentru dăruire și empatie !Recunosc și fiica mea ,medic și ea ,tot așa de entuziasmată de ceece ce face ca uneori nu-mi răspunde nici la telefon în timpul liber !Dar acuma este în ultimul an de rezidențiat și vrea să acumuleze cat mai multe cunoștințe!Sper să aibă același entuziasm și după ce ajunge medic specialist !!👏👏
Felicitări pentru profesionalismul și dăruirea exemplară în neurochirurgie! Vă doresc succes și realizări pe măsura talentului dumneavoastră! ❤️
Minunate sfaturi, greu de atins pentru mulți tineri,dar cei care le-au practicat sunt adevărați doctori , felicitări!
Felicitări dle dr Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg pentru felul în care vă dedicați profesiei și pentru mesajul prin care explicați cum se vede specialitatea pe care ați ales-o! Din nefericire mult prea mulți confrați v-au contrazis felul în care vedeți dvs exercitarea profesiei nefiind de acord cu abordarea dvs.😥…, dar eu spun că de nu faci cu sufletul ceea ce ți-ai ales și orice obstacol apare va fi o văicăreală, atunci ești într-un stres continuu și orice zi va fi un chin…! Dacă orice zi o începi cu drag de ceea ce faci si nu cu "vaaaii ce mult am astăzi de lucru sau ce grea e ziua de astăzi", atunci rezultatul nu poate fi decât satisfacție! Să aveți același tonus mereu în ceea ce faceți!🍀
Multumim! Cu drag, o mama de rezidenta!!!
Am fost și eu acum 3 ani (cu procură de la fimiu), dar și este foarte emoționant. Și când te gândești că este doar inceputul! Felicitări viitorilor rezidenți și mult succes in noua etapă!
Și sa meargă în vest ca să învețe meserie ca lumea si pentru o viață mai bună, bineînțeles
Bun si complet sfat pentru rezidenti,dacă vor alege cu inima vor reuși. Mult respect dumneavoastră d nule DOCTOR sunteți un îndrumător excepțional si nu numai.Tot timpul a- ti dat tuturor din ce aveți :informații, ajutor,experiență ,umor.Multă sănătate .🤗
👏👏👏 Respect! Ați spus exact ce gândim noi, cei din afara sistemului. M-ați surprins foarte plăcut. Exact așa văd eu o carieră, în orice domeniu, dar mai ales în medicină. Am întâlnit medici care fac meseria doar pentru a câștiga bani. Iubesc medicina și o văd că pe o artă. Trebuie să ai har. Altfel poți fi " depășit" uneori de un simplu pacient. A fi medic nu înseamnă doar a ști carte. Așa cred eu. Trebuie să fii și puțin psiholog, trebuie să fii empatic deoarece, poți fi un medic foarte bun, dar dacă ești respingător ca om și rece cu pacientul, ai pierdut 50% din meserie. Și, din păcate, tot mai mulți pacienți se plâng fix de acest lucru: lipsa de empatie. Încă odată, felicitări pentru ceea ce sunteți: OM, medic, psiholog.
Mult respect 🙏🙏❤️❤️ fără cuvinte
Mersi
Felicitari domnule doctor prntru felul in care incurajati rezidenti dar mai pre sus de toate cum ii ajutati si sustineti in pregatirea lor pt a fi medici bine pregatiti aveti un suflet mare se vede!
Succes!
Foarte bine zis ! Fara sacrificiu nu exista progres ! Dar e mai greu de înțeles asta. Mai ales cand prima prioritate nu mai este pregatirea ca viitor specialist, ci planul personal.
Succes și bunul Dumnezeu să vă ghideze acolo unde veți da tot ce puteți mai mult și mai bine!
Fiti binecuvantat,d-le doctor!
Bine spus d- le doctor, dar stiti f bine ca specialitatile se iau in ordinea descrescatoare a punctajelor; daca un tanar viitor rezident a luat un punctaj sub specialitatea dorita( din varii motive: frigul din sali, emotie, lipsa timpului necrsar probei, etc) cum ramane cu recomandarea dv : sa- si aleaga ce specialitate le place pe care sa o urmeze cu vocatie, ca un catar toata viata Stiti f bine ca se poate schimba specialitatea, dar doar daca ai obtinut un punctaj corespunzator Altminteri trebuie sa- ti iei ceva( ce nu- ti place), ca sa nu fii SOMER si sa mai dai o data rezidentiatul Cat priveste recomandarea dv ca un doctor bun, cu vocatie, nu- si poate face o familie NU sunt de acord( si eu sunt medic, am dat rezidentiatul acesta- examen oribil de 3 ori) si sunt casatorita tot cu un medic.
Mî- ași dorii ca toți rezidenți să fie ca dumneavoastră dedicat meseriei cu trup și suflet ! Un om minunat ! Multă sănătate !