logo-ciobotaru

Bine ați venit!

În momentul în care avem nevoie de un neurochirurg, povestea pe care o trăim devine brusc mai complicată. Însă cu sprijinul adecvat, poveștile rele dispar la fel de repede precum au apărut. Spuneți-mi, vă rog, pe larg, în formularul de mai jos, cele întâmplate și voi căuta alături de dumneavoastră o soluție care să vă fie de ajutor!

Grija pentru pacient este prioritatea mea principală. Tocmai de aceea îmi doresc să dispară consultațiile fizice per primam, unde neurochirurgul are doar câteva minute la dispoziție să răsfoiască dosarul unui pacient pe care abia atunci îl cunoaște. O consultație nu cred că trebuie să fie un examen fulger, iar o decizie atât de importantă precum una neurochirurgicală merită câteva ore de tihnă. De aceea vă rog să îmi trimiteți cazul online și voi face tot ce îmi stă în putere să vă ajut sau voi ruga pe cineva din echipa mea să vă ajute. Știu că uneori o vorbă bună sau o indicație precisă contează enorm, așa ca un răspuns veți primi oricum, iar dacă nu mă pricep eu, voi încerca să vă direcționez către cineva cu mai multă experiență.

Întrebări frecvente

În cazul în care aveți o patologie neinvestigată, scrieți-mi pe larg despre ce este vorba și voi încerca să vă ofer direcție și sprijin de-a lungul timpului, până se găsește o soluție.

În funcție de boala dumneavoastră, găsiți mai sus o serie de categorii cu un buton pe care scrie “Cereți o opinie”. E suficient sa apăsați pe buton și veti fi redirecționat(ă) catre o pagină prin care puteți trimite documentele.

Exista o pagină întreaga dedicată dumneavoastră! E suficient să dați click pe butonul de mai jos și veți găsi răspunsuri la aproape toate întrebările dumneavoastră!
Click aici pentru pagina despre internare

Cursuri

Pentru că mi-am promis să devin profesorul pe care mi-aș fi dorit să îl am în facultate, voi încerca să postez aici o serie de cursuri destinate studenților, rezidenților și specialiștilor în medicină, abordate într-o manieră ușor de înțeles deopotrivă pentru cei cu sau fără pregătire medicală. Dat fiind că o astfel de muncă necesită un timp foarte îndelungat, vă voi ruga să aveți răbdare cu mine cât timp voi încărca fiecare film

Articole

Întrucât mi-am dorit de mult să mă apropii de pacienți, am fondat pagina de Facebook Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg, de unde voi aduce si pe site toate articolele publicate

Comments Box SVG iconsUsed for the like, share, comment, and reaction icons

Dreptul meu de a huidui

Gândiți-vă că mergeți la o consultație la medic pentru o problema dermatologică. Și vă dezbracă (ceea ce e firesc), iar la un moment dat vă înfige un deget în fund. Fără să vă anunțe, fără să fi stabilit cu dumneavoastră asta. Vă șoptește la ureche atât el cât și prietena care vă însoțește la consult că nu e civilizat să strigați să plece de acolo. În plus, tușeul rectal face parte dintr-un examen clinic complet, degetul ăla a intrat și a ieșit în două minute și povestea e încheiată. Și da, ați plătit consultul și v-ați dus la un dermatolog cunoscut, faimos că are niste momente…excentrice.

Pentru cei care nu sunt la curent cu știrile, a venit în Romania o trupă britanică renumită, care a oferit două minute din cele 120 unui tânăr care a cântat o manea pe scenă. Nu am participat la concert, dar e delicios să văd comentariile:

„Săracul ăla, tânăr, un copil de 20 de ani, nici nu știa că oamenii îl vor huidui” – sper să vă fie la fel de milă de un rezident care se dă abundent cu gel înainte să vă ofere surpriza vieții dumneavoastră. Dar vă garantez că dacă i se spune: „Vezi că omul ăsta nu știe ce urmează” s-ar putea să refuze (în situația unei normalități în cap) să efectueze gestul fară acordul dumneavoastră. În plus, tot tânărul s-ar putea nici să nu știe cum îi vor intra în cont bani de o mașină scumpă după toată publicitatea asta.

„Huiduim ca niste animale” – în primul rând, animalele nu huiduie, dar își exprima brusc dezacordul folosind mici acte de agresiune (a se vedea câinii cum se corectează între ei în haită). Apoi, de ce e ok să aplaudăm la un concert (să facem un zgomot aprobator prin bătaia mâinilor) dar nu e ok să huiduim (să facem un zgomot dezaprobator din gură)? Sigur, nu înjurăm, nu aruncăm cu roșii sau cutii de bere, nu îi rupem picioarele omului când coboară de pe scenă…dar nici un feedback scurt, de un minuțel?

„Era civilizat dacă doar ignoram momentul” – vă aștept la un consult. Nu mă pricep la dermato, dar în neurochirurgie poate fi obligatoriu în consultațiile de coloană să testezi tonusul sfincterului anal, ba există și reflexul bulbo-cavernos, în care medicul înfige un deget în fund, iar cu mâna cealaltă strânge brusc de penis pentru a vedea dacă pacientul strânge din fund simultan. Dacă mai sunt tineri care vor să fie neurochirurgi…eu măcar nu mă ocup niciodată de patologia coloanei vertebrale.

Dragii mei, când mergeți la medic, duceți-vă pregătiți: luați-vă liste scrise cu întrebări, citiți pe internet oricât, adresați toate întrebările care vă trec prin minte, iar dacă nu se poartă frumos, huiduiți-l! Sigur, puteți să fiți extra civilizați să îi completați negativ un formular de feedback al pacientului (treabă pe care o aveți la dispoziție în absolut orice spital/centru medical/etc.) sau să nu vă mai duceți a doua oară la el, însă dacă în fiecare zi nouă din zece pacienți se iau la ceartă cu medicul, vă garantez că ori se lasă de meserie ori se civilizează forțat. Oferiți celuilalt feedback precis si imediat, pentru că acesta e singurul fel de a-i corecta pe ceilalți, ba uneori chiar de a-i readuce la realitate!

În plus, în urmă cu 30 de ani, niște tineri au murit pentru dreptul nostru de a huidui. Eu unul, promit să nu las niciodată diplomația, civilizația sau egalitatea pe stomacul gol să îmi ia dreptul acesta.
Vezi mai multeVezi mai puține

1 lună în urmă
Dreptul meu de a huidui

Gândiți-vă că mergeți la o consultație la medic pentru o problema dermatologică. Și vă dezbracă (ceea ce e firesc), iar la un moment dat vă înfige un deget în fund. Fără să vă anunțe, fără să fi stabilit cu dumneavoastră asta. Vă șoptește la ureche atât el cât și prietena care vă însoțește la consult că nu e civilizat să strigați să plece de acolo. În plus, tușeul rectal face parte dintr-un examen clinic complet, degetul ăla a intrat și a ieșit  în două minute și povestea e încheiată. Și da, ați plătit consultul și v-ați dus la un dermatolog cunoscut, faimos că are niste momente...excentrice. 

Pentru cei care nu sunt la curent cu știrile, a venit în Romania o trupă britanică renumită, care a oferit două minute din cele 120 unui tânăr care a cântat o manea pe scenă. Nu am participat la concert, dar e delicios să văd comentariile:

„Săracul ăla, tânăr, un copil de 20 de ani, nici nu știa că oamenii îl vor huidui” – sper să vă fie la fel de milă de un rezident care se dă abundent cu gel înainte să vă ofere surpriza vieții dumneavoastră. Dar vă garantez că dacă i se spune: „Vezi că omul ăsta nu știe ce urmează” s-ar putea să refuze (în situația unei normalități în cap) să efectueze gestul fară acordul dumneavoastră. În plus, tot tânărul s-ar putea nici să nu știe cum îi vor intra în cont bani de o mașină scumpă după toată publicitatea asta. 

„Huiduim ca niste animale” – în primul rând, animalele nu huiduie, dar își exprima brusc dezacordul folosind mici acte de agresiune (a se vedea câinii cum se corectează între ei în haită). Apoi, de ce e ok să aplaudăm la un concert (să facem un zgomot aprobator prin bătaia mâinilor) dar nu e ok să huiduim (să facem un zgomot dezaprobator din gură)? Sigur, nu înjurăm, nu aruncăm cu roșii sau cutii de bere, nu îi rupem picioarele omului când coboară de pe scenă...dar nici un feedback scurt, de un minuțel? 

„Era civilizat dacă doar ignoram momentul” – vă aștept la un consult. Nu mă pricep la dermato, dar în neurochirurgie poate fi obligatoriu în consultațiile de coloană să testezi tonusul sfincterului anal, ba există și reflexul bulbo-cavernos, în care medicul înfige un deget în fund, iar cu mâna cealaltă strânge brusc de penis pentru a vedea dacă pacientul strânge din fund simultan. Dacă mai sunt tineri care vor să fie neurochirurgi...eu măcar nu mă ocup niciodată de patologia coloanei vertebrale. 

Dragii mei, când mergeți la medic, duceți-vă pregătiți: luați-vă liste scrise cu întrebări, citiți pe internet oricât, adresați toate întrebările care vă trec prin minte, iar dacă nu se poartă frumos, huiduiți-l! Sigur, puteți să fiți extra civilizați să îi completați negativ un formular de feedback al pacientului (treabă pe care o aveți la dispoziție în absolut orice spital/centru medical/etc.) sau să nu vă mai duceți a doua oară la el, însă dacă în fiecare zi nouă din zece pacienți se iau la ceartă cu medicul, vă garantez că ori se lasă de meserie ori se civilizează forțat. Oferiți celuilalt feedback precis si imediat, pentru că acesta e singurul fel de a-i corecta pe ceilalți, ba uneori chiar de a-i readuce la realitate!

În plus, în urmă cu 30 de ani, niște tineri au murit pentru dreptul nostru de a huidui. Eu unul, promit să nu las niciodată diplomația, civilizația sau egalitatea pe stomacul gol să îmi ia dreptul acesta.

Comentează pe facebook

Eu din acest articol tot nu am înțeles dacă asculți sau nu manele!😀

Am inteles ca biletele s-au rezervat cu mult timp inainte si pe bani destul de multi. Deci … oamenii au platit in cunostinta de cauza pentru o anumita muzica. De ce e atata mirare ca au reactionat huiduind cand au primit altceva ? Poate la fel ar fi reactionat si daca li se punea Bach si n-ar mai fost rasisti, probabil ar fi fost catalogati ca inculti. La un concert cu bani, livrezi pentru ce ai primit banii.

Mi-a fost dor de postările dv . Îmi dau curaj ,puterea de a reacționa și îmi întăresc încrederea în medicii tineri ( pe care chiar îi caut ). Dar … există un dar . Eu sunt persoana care atunci când merge le medic își pregătește într-adevăr o lista de întrebări , incerc să dețină câteva informații legate de problema mea . Domnule doctor care ne luminați mintea și sufletul ,NU ne ascultă! Credeți-mă ! Se simt lezați și parcă i-ar deranja că nu ești complet ignorant .Știu că veți spune : altă alegere .Nu întotdeauna poți alege .Sunteți excepție și am sesizat de când v-am descoperit .V-am spus deseori la postările dv .să -i cooptați pe cei tineri ,care sunt mai receptivi ,să le induceți ideile dv .Nu toți ,dar destui vă vor urma exemplul . Pașii sunt mici și grei ,dar beneficiile ,enorme . Sunt de acord cu "huiduielile" ",însă câți au puterea de a le aplica ? Până atunci întreb ,retoric : "Încotro,Doamne !' ? Să aveți sănătate și puterea de a rezista ,că tare îmi sunteți drag !

Ehei, Domnule Doctor, dacă la un concert sau la un meci pot huidui, la medic nu îmi permit asta, doar îmi iau privirea de om nemulțumit (care, apropo, e a dracului de expresiva si trădătoare) și plec la altul. Eu plec după mine cu o listă de întrebări, chiar și cu ceva informație, dar mi s-a întâmplat să mi se spună “Ce, știi mai multă medicină decăt mine? De ce nu te tratezi singură?” Era de huiduit atunci? Ei bine, eu nu am avut curaj. Dar da, sunt de acord că ne-am câștigat dreptul de a huidui atunci când așteptăm cordon bleu și ni se servește șnițel din parizer, indiferent cât de necivilizați părem atunci. Să vă fie munca primită numai cu urale și aplauze, din partea mea aveți toată admirația pentru omul care sunteți, ba chiar îmi permit să spun că mi-e drag de mor de dvs.

Genial! Ahhh, sa nu uitam sa fim "empatici" după tușeul rectal🤣 Când a fost gheboasa la untold, toți au "gustat" momentul, care ulterior a fost aspru criticat. Acum, publicul nu a mai fost atât de încântat și suntem rasiști. Din păcate, firescul v-a deveni nefiresc și invers, dacă nu vom fi capabili sa ne spunem punctul de vedere la momentul potrivit.

Chiar și la un restaurant, dacă nu îți place cum este pregătită mâncarea pe care ai comandat-o, ai dreptul să o refuzi. Pentru că urmează să plătești pentru anumite servicii, la care te aștepți

toți fug de medici tineri, zic ca nu are experienta, cu greu se încumetă să meargă la o consultație, ca na, ala e tânăr și nu are habar.Dar este foarte posibil sa fie mai capabil decât unul care are mulți ani de "experienta

Vai, cum e penultimul paragraf! ❤️ Dacă mai mulți oameni ar înțelege că au Dreptul de a pune toate întrebările pe care le au, pentru că nu pe toți ne-a pasionat medicina și nici nu trebuie să ne pasioneze, fără ca reacția normală să fie una de dat ochii peste cap sau de…”cum îți permiți să pui două întrebări în plus?”, că e necesar să îi “huiduiască” pe aceia care se ocupă de pacienții din țara aceasta cu tupeu, nesimțire peste măsură și aroganță până la Dumnezeu (vorbește pacientul frustrat din mine 😅, mult prea des umilit DOAR în propria-i țară, nu și pe unde eram un simplu străin…ceea ce e de o tristețe absolută) + pe alții, din alte “Sisteme”, care suferă de aceleași boli grele, pentru că nu tăcerea ne va ajuta să schimbăm ceva pe aici, ci luarea de poziție, de fiecare dată, oricât de obositor poate deveni, uneori, să trăiești așa…cred că am putea duce țara asta într-o direcție sănătoasă. În fond, depinde de noi, de fiecare. Mi-a spus odată, o prietenă, că pentru ea nu contează dacă un medic o umilește, atâta timp cât tratamentul funcționează. E atât de greșit să gândim așa, să acceptăm așa ceva! Pentru că astfel…nu se va schimba niciodată nimic. Iar pacienții români merită…medici cu un comportament adecvat, elevii români merită…profesori care să nu se mai creadă semi-zei din spatele unei catedre, noi toți merităm mai bine și putem să schimbăm ceva prin deciziile pe care le luăm. Zi după zi. Numai bine!

O paralelă delicioasă! Ar fi cazul să priceapă mulți, după așa explicații amănunțite! 🤣

Intr'adevar acei tineri si-au dat viata acum 30 si de ani si ne-au castigat multe drepturi printre care si dreptul la opinie… doar ca eu consider ca dreptul la opinie nu inseamna neaparat la huiduit… Acum na… fiecare isi exprima opinia cum crede, cum stie si cum poate doar ca ( in opinia mea ) modul in care spectatorii Coldplay si-au exprimat opinia explica si faptul de ce individul acela, cu muzica lui cu tot, ocupa cateva locuri, printre care si primul, in tendintele muzicale de pe YouTube-ul romanesc… asta e alta discuție. Ce e cert este ca putem sa fim buni, ne costa nimic, dar nu vrem e mai usor sa evidentiem partile negative din orice (2 min din 120, 1.666%, e ceva nu?)… astia suntem si atata putem ca natie! 🤷‍♀️ PS: extrapolarea este într-adevăr funny dar usor exagerata, parerea mea! (am dreptul la ea). Sunt situații greu de comparat pana si pentru cineva care a trecut prin ambele.😂

Când plătesc pentru artă , vreau să fie artă ! Cine nu știe să facă diferențele , n-are decât să accepte si-un rahat , dar eu chiar mă impun acolo unde mă deranjează pentru că sunt conștientă de gusturile mele și nu accept bătaia de joc . Nu știu de ce mulți ii spun manele la urletele alea …?

Permiteți-mi să redistribui. E ,,delicios".

Atat de important este sa ai un punct de vedere, dar mult mai important este sa ai “ puterea/ increderea” sa ti-l sustii 🙏

Asta cu tuseul este tare! Domnule doctor, ca de fiecare data, faceți deliciul publicului. Comparația este atât de ,, graitoare,,.

Absolut corect! De ce sa fii oita aia bleguta si sa inghiti totul nerumegat !? Si mai dai si bani pentru asta! Ori nu stii la ce te-ai dus acolo ori nu ai dicernamant,as zice ! Inca un motiv,doctore,sa te felicit si sa consider un privilegiu ca am sansa sa te citesc si sa stiu ca Romania mai are demnitate si discernamant!

Dacă în programul concertului ar fi fost trecut ca și interpret ce va urca pe scenă(în deschiderea/ în închiderea spectacolului), știind acest lucru, m-aș fi limitat la a-l ignora. Nu tu aplauze, nu tu huiduieli sau alte manifestări dezaprobatoare. In schimb, dacă aș fi fost neinformat de către organizatorii concertului, atunci alta-i treaba 😉

Mulțumim pentru sfaturile date🤗

Am plecat pentru câțiva ani din țară mai exact în Italia! Pentru locul de muncă găsit trebuia să fac toate analizele inclusiv testul HIV.Toti s-au purtat exemplar!Am putut vedea diferența dintre un cadru medical de acolo și cel de aici! Multe diferențe! Acolo un medic îți vorbește foarte frumos și îți explică,te ascultă.Nu mai vorbesc despre promptitudine și respect pe când la noi dacă vorbești puțin mai tare sau mai cu tupeu a doua oară nu mai ai ce căuta! Așa că de huiduit nici nu se pune problema! Multă sănătate și putere de muncă domnul doctor!

De cativa ani, avem parte de o campanie agresiva de promovare a etniei rome. Altfel nu gasesc o scuza pentru care manelele sunt atat de difuzate. De pe vremea lui Iliescu, s-a promulgat legea in care nu-i putem numi tigani. Cam de atunci manelele au pus monopol pe televiziunile din tara.

Vă iubesc pentru ceea ce ați scris! NU a fost vorba despre rasism, ci doar despre ceva ce nu își avea locul acolo. Și eu, personal, NU mă identific cu acest gen muzical, așa cum multă lume nu o face.

Excelent, mulțumesc ! 👏👏👏

Felicitări !

Cafea

Sunteți genial!

Good point! Urmărind comentariile pe subiect din social media, acum am găsit răspunsul la întrebarea: ce au toți?! Adică şi Madona a fost huiduită şi n-are nimic! Dar acum ştiu, lumea are nevoie de un check up al sfincterului anal! 🤣🤣🤣 Am râs cu poftă!

View more comments

Cât de răi putem ajunge

Îmi scrie un prieten în seara asta că are nevoie de un antibiotic. A fost la medic, i l-a prescris, dar nu poate ieși să îl cumpere și m-a rugat să fac cumva să îl ajut. Mi-a trimis și o poză cu rețeta, desi știe că nu se mai dau antibiotice fară rețeta în format fizic.

Și ajung la o farmacie Dr Max pe Amzei. Îmi aștept rândul la coadă, îi spun doamnei că sunt medic, stau cu parafa în mână și cu o rețetă obișnuită pe care i-o arăt și o întreb dacă mai permite astfel de formulare. Mai nou, pentru cine nu știe, antibioticele se dau pe niste rețete diferite, dar care necesită doar un print pe un banal A4.

„Dacă are toate elementele, da”

Și mă apuc de completat atent și corect, în timp ce servește alt client. O parafez, îmi aștept rândul la coadă și i-o înmânez. Era un antibiotic banal pentru o perioadă de 3 zile.

„Ah, nu…nu e pe formular, nu are toate elementele”

„Doamnă…dar ce element îi lipsește?”

„Nu pot să vă dau. Încercați în altă parte”. Și m-a mai și lăsat să completez rețeta…

Așa că am plecat, m-am dus la un copy center, le-am trimis poza, au printat-o, am completat de mână și am parafat-o. Am cumpărat de la altă farmacie însă nu m-am putut abține să nu mă duc înapoi și să îi spun că oamenii ca ea fac oamenii ca mine să nu mai fie oameni.

Cât de acră să îmi ajungă vreodată inima să am o imprimantă lângă mine, un om în fața mea cu o nevoie și să îl alung deși ar dura fix 30 de secunde să îl rezolv complet și legal?

În fond, dragii mei, când vine vorba de a lua decizii corecte pentru a face bine, cel mai frumos a aranjat totul in cuvinte tatăl lui Nicolae Steinhardt: "E adevărat că vei avea zile grele. Dar nopţile le vei avea liniştite"
Vezi mai multeVezi mai puține

2 luni în urmă
Cât de răi putem ajunge

Îmi scrie un prieten în seara asta că are nevoie de un antibiotic. A fost la medic, i l-a prescris, dar nu poate ieși să îl cumpere și m-a rugat să fac cumva să îl ajut. Mi-a trimis și o poză cu rețeta, desi știe că nu se mai dau antibiotice fară rețeta în format fizic. 

Și ajung la o farmacie Dr Max pe Amzei. Îmi aștept rândul la coadă, îi spun doamnei că sunt medic, stau cu parafa în mână și cu o rețetă obișnuită pe care i-o arăt și o întreb dacă mai permite astfel de formulare. Mai nou, pentru cine nu știe, antibioticele se dau pe niste rețete diferite, dar care necesită doar un print pe un banal A4. 

„Dacă are toate elementele, da”

Și mă apuc de completat atent și corect, în timp ce servește alt client. O parafez, îmi aștept rândul la coadă și i-o înmânez. Era un antibiotic banal pentru o perioadă de 3 zile. 

„Ah, nu...nu e pe formular, nu are toate elementele”

„Doamnă...dar ce element îi lipsește?”

„Nu pot să vă dau. Încercați în altă parte”. Și m-a mai și lăsat să completez rețeta...

Așa că am plecat, m-am dus la un copy center, le-am trimis poza, au printat-o, am completat de mână și am parafat-o. Am cumpărat de la altă farmacie însă nu m-am putut abține să nu mă duc înapoi și să îi spun că oamenii ca ea fac oamenii ca mine să nu mai fie oameni. 

Cât de acră să îmi ajungă vreodată inima să am o imprimantă lângă mine, un om în fața mea cu o nevoie și să îl alung deși ar dura fix 30 de secunde să îl rezolv complet și legal? 

În fond, dragii mei, când vine vorba de a lua decizii corecte pentru a face bine, cel mai frumos a aranjat totul in cuvinte tatăl lui Nicolae Steinhardt: E adevărat că vei avea zile grele. Dar nopţile le vei avea liniştite

Comentează pe facebook

Eu tot nu înțeleg de ce pentru unii este atât de scump să fie amabili, când în fond este un lucru gratis. Poate fiecare are supărări și necazuri, dar cum zicea un contemporan: “Ai dreptul să fi supărat, dar nu ai dreptul să fi rău”.

În România nimic nu este veșnic, să mai treacă câteva luni și o să se înceapă iar ,,,pe sub mâna,,,scad vânzările și dispare,,,febra rețetelor,,,a mai fost și Cum a sosit a și plecat…..Dar,caracterul cu el ce facem !? Dumnezeu să ne dea putere să trecem peste răutățile oamenilor și taria să nu suferim transformări…în oameni răi.

Offf, cunosc senzația… Eu sunt un om politicos, zâmbesc ( pentru că zâmbetul e gratuit), nu mi-e greu să zic “Va rog!”, iar “Mulțumesc!” spun cu sinceritate deci văd firesc sa mi se răspundă la fel. Dar nu întotdeauna e așa și mă apucă frustrarea, câteodată nervii, care mă fac să uit de bunul simț deși greșesc atunci pentru că ajung exact la același nivel cu acea persoană și e o vorbă care îmi place mult: “Nu da importanță javrelor pentru că încep să se creadă lupi!” Unii sunt Oameni, alții doar locuitori ai planetei Pământ…

Nu toti sunt rai. Unii sunt fricosi, alti prosti pana in maduva oaselor, pur si simplu nu ii ajuta capul, nu pot sa gandeasca singuri cu mintea lor. Imi starnesc mila Dar e ok, ne putem descurca fara ei. Sunt absolut dispensabili

Probabil că a fost și ceva exces de zel. A vrut să arate că nu conta faptul că un medic o ruga ceva. "Ete na și ăsta !"( cred că așa și-a zis in mintea ei). Uite că a putut să va încurce și să vă creeze puțin discomfort. Și probabil ca s-a simțit…super.

E diferența dintre om și OM. Atât a putut…

Cu regret o spun,dar multe din așa zisele farmaciste,sunt vânzătoare,nu prea au habar de ce vând.Par a fi la tarbă in piață,și mai sunt și arogante și acre.Cu respect, îmi cer scuze farmacistelor care au învățat și medicină și sunt si educate.Seara buna și frumoasă domnule doctor, Ciubotaru Georgian!❤️

Nu tin cu ursul, insa doamna farmacista are dreptate, nu isi risca locul de munca, legea trebuie respectata,.iar farmacia nu e.copy center sa listeze retete trimise pe email sau whatsapp. Daca aveati poza cu reteta corecta trimisa pe telefon, puteati sa scrieti reteta folosind acel model, situatie in care ar fi avut toate elementele cerute de lege. Sau de la farmacie putea sa va dea pe 48h tratamentul completand anumite documente, urmand ca pentru restul de zile sa luati folosind reteta. Numa.zic. 😀

Chiar astăzi, o situație similară povestita de un medic ce avea nevoie de doza de urgență pentru sine. Nu au vrut sub nicio forma să îi dea formularul pentru urgență și să i elibereze cele 4 pastile. După deliberări a apărut farmacista șefa și aproape cu rugăminți au cedat. Asta intr un oraș mic..Sinaia, și să nu ți dai tu seama cand introduci in sistem că datele de pe CI și datele medicului de familie sunt aceleași…eu cred că unii dintre noi, multi, lucrăm mecanic. De aici lipsa de empatie..in rest doar de bine de farmaciștii care își fac datoria.

Din păcate acești oameni nu învață nimic din aceste experiențe.Din contră…devin mai frustrați și mai agresivi.Și vin generații "grele"din urmă.Vă doresc sănătate și oamenii loiali în jurul dvs,iar noi să fim binecuvântați să întâlnim la greu un OM ca Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg🙏❤️

I mi pare tau da o spun dar ori e farmacista ,vânzătoare,lucrator in administrația publica aproape toate sunt de un snobism execrabil,li se pare că sunt de neînlocuit! Am pățit și eu de asta am această părere!

Din păcate și noi avem niște legi de respectat, fără completarea tuturor datelor de pe reteta pt antibiotic, nu mai poți scoate bonul și medicamentul din calculator, cel puțin asta se întâmplă în farmacia mea.Oare la dumneavoastră se poate consult fără trimitere de la medicul de familie? Haideți sa ne facem fiecare treaba la locul lui de munca cum ar trebui, sa intram și noi în lumea civilizată .Nu sa arătăm cu degetul la ceilalți colegi.Zi minunata !

Foarte trist! Nu mai există nici omenie, nici empatie, nici macar gândul că nimic in viață nu iti este garantat. Oricând poti să fii in locul unui om care are nevoie de ajutor. Sa fiti sănătos domnule doctor, sa ajutati mereu oamenii!

Sunteți un om minunat și un Medic excelent și cu răbdare multă de aceea puteți rezolva toate probemele care apar ! Din păcate antalnim și persoane care nu le pasa de semenii lor probabil ca nu a fost niciodată bolnava și nu știe ce anseamna suferința !😞😞

Atât s-a putut … Chiar dacă nu vrem să recunoaștem, ăștia suntem noi, ca nație … Îmi pare rău că spun asta, dar nu ne mai facem bine …

❤️❤️🥲❤️❤️ Este regretabil ce am ajuns! Am patit la fel acum 1 luna! Aveam o infectie dentara! Nu am fost la medic era sambata ! Am mers la farmacie,sa i- au antibiotic ,pentru ca in legislatia farmacistului are dezlegare sa acorde la urgenta pentru 2zile! Stiu pentru ca lucrez in sistemul medical! Am mers la Farmacia Dona ,m- au refuzat desi era vizibila problema dentara, apoi am mers la Farmacia Myosotis si o Dna Profesionista si omenoasa m- a servit!

Multă sănătate domnule Dr. Ciobotaru Georgian. Medic neurochirurg !Din păcate asta e țara în care trăim! Nu mai există un pic de empatie față de omul de lângă noi, nu ne mai interesează de aproapele nostru, nici nu avem ochi să l vedem! E foarte grav ceace se întâmplă în vremurile noastre! Păcat că fără doar și poate, chiar și atunci când putem ajuta, nu o faceam! O fi doar lipsă de respect față de omul de lângă noi, sau pur și simplu prostie și răutate? Consider că toate împreună! O zi frumoasă vă doresc! Să ne auzim cu bine! Doamne ajuta!

Dacă dumneavoastră cu parafa in mana vi s a părut frustrant, faceți un exercițiu de imaginație cum se simte un pacient cu diaree care nu poate primi nici măcar Biseptol Adică primește, dar numai o pastilă

Mda..unele farmaciste sunt doar vânzătoare și cam atât. Eu am fost cu rețetă de la medic în mana și nu a vrut sa mi dea antibioticul pe motiv ca i-a dat mai mulți ml decât e în prospect. Ma punea sa o sun pe dr sa stea de vorba cu ea. Evident am fost la alta farmacie..și am obținut ce trebuie. Succes

Foarte trist ce trăim ! Felicitări, domnule doctor ! Sunteți un doctor și OM excepțional ,sper ca toate aceste experiențe urâte să ne facă să rămânem umani !🤗

Din pacate sunt destui care te fac pe moment să devii ca Ei… dar Bunul Dumnezeu lucrează prin OAMENI cu suflet mare ca al dv d-nule Doctor!!👏 Stima si respect!

Din pacate,unii sunt facuti doar din frustrări; sună greu să spun răutate. Este complicat pentru unii să fie umani! Trist! Putere si gânduri bune va doresc!🙏🌞

Bine ati procedat ! Eu faceam si scandal si reclamatie scrisa !

Stimate doctore ,poate că este bine să treceți și dv medicii prin astfel de situații pentru a ne putea înțelege mai bine pe noi . Nu ,să nu vă schimbați ! Astfel de secvențe ar trebui trăite de cei pentru care pacienții au mai puțină importanță .Rămaneți OM !

Trist…. Sunteți minunat!🙏

View more comments

Sărbătorile pascale

Mi-am petrecut copilăria, ca orice omuleț norocos, la bunici. Într-un sat mic din județul Buzău, doi oameni au avut parcă mai multă grijă de nepoți decât de copiii lor și ne-au legat de ei cu un cordon pe care doar moartea îl va rupe.

Bunica e ca un magnet pentru sufletul meu, iar Paștele fără ea e ca o rană deschisă. Ca să ajung însă acolo, trebuie în fiecare an să fac niste giumbușlucuri, cum ar fi să aleg să fac trei gărzi în șase zile, două dintre cele trei zile libere fiind dedicate nopții de Înviere.

În fiecare an însă, oamenii parcă se împuținează și media de vârstă crește, singura care prosperă ca număr fiind comunitatea rromă.

Există o serie de personaje în satul respectiv care mi-au marcat însă copilăria, iar aici amintesc doar câteva, aleator:

Nașul de cununie al părinților mei. Dumnezeu să îl odihnească, a fost definiția omului vertical. Fost profesor de matematică și director de școală, a fost omul în fața căruia am fost întotdeauna rușinat să mă prezint. Avea o prestanță care, dacă ar trăi acum, m-ar face să mă simt atât de mic încât să îmi fie rușine să ridic ochii în fața sa, deși mi-a vorbit întotdeauna ca un tată.

Finii rromi. Printre puținii copii de vârstă mea din jumătatea „de devale” de sat era Adrian, unul dintre cei cu care mi-am petrecut toate iernile pe uliță. Oamenii aceștia nu aveau de niciunele, dar aveau întotdeauna o bucătărioară caldă, o farfurie cu mâncare și o vorbă bună pentru când înghețam afară. Oricât de departe aș ajunge, liniștea din bucătăria aia plina mă va urmări o viață.

Alex „al lu’ Ciobotaru”. Era un băiețaș la fel de slab ca mine, de vârsta mea, aflat la prima casă de dincolo de numeroșii vecini ce stau la loc cu verdeață, la deal de noi. Ori de câte ori ne vedeam, ne băteam ca chiorii. Ajunsese ca un salut, că de multe ori motiv nici nu aveam, nici nu ne trebuia. Până am aflat că suntem veri…că amândoi eram la fel de proști încât și cu același nume de familie și nu ne trecea prin cap că poate suntem rude. Eu am vrut să ajung bucătar înainte să fiu medic, dar când cineva mi-a spus că facultatea de bucătari (!) durează 17 ani, am zis că rămân la ideea de medic. El a fost mai curajos decât mine și i-a reușit.

Locația. Casa noastră definea periferia satului. Eram prima casă după indicatorul de intrare în sat. Atât de periferică încât de 30 de ani satul are asfalt peste tot, mai puțin în fața curții noastre. Atâția primari și degeaba, ca și când noi n-am exista. Atâta praf cât a intrat în curte s-a ales și de respectul meu pentru primarii și consilierii locali ai comunei.

Copiii „din sat”. Fiind la maginea satului, ajungeam rar „în sat”. Dacă trebuia să mă duc să cumpăr pâine și nu găseam, urma o incursiune „în sat”, adică în jumătatea „bogată” – unii aveau mașini, ba chiar și piscină în curte, ceea ce era anormal pentru un sat fară apă curentă și fară canalizare. Acolo erau fetele frumoase și atât m-a marcat povestea asta încât chiar și când, mare doctor, am dat nas în nas cu una dintre cele de pe atunci, simțeam cum am iar adidașii rupți și părul prăfuit și nici apa Dunării nu va putea să spele rădăcinile astea.

Au trecut anii și am ajuns medic. Cum tumorile cerebrale sunt evenimente rare, să am deja doi pacienți operați dintr-un sat de 2-300 de oameni este o coincidență imensă. Însă m-am bucurat să știu că pot face ceva pentru comunitatea aceea și că pot reveni acolo cu fruntea sus în noaptea de Înviere. Mai mult, să ascult slujba și să văd un preot dezinteresat de lucruri materiale, care nu a cerut bani de la oameni, a fost mare lucru. De i-ar păstra Dumnezeu obiceiul! A fost ca un balsam pentru sufletul meu de doctor care nu ia șpagă. La fel a fost să îl revăd pe Alex, să îi revăd pe cei „din sat”, care numai copii nu mai sunt, și să simt din nou liniștea copilăriei.

Oricât de mari am ajunge, e bine să ne întoarcem periodic la locurile în care am copilărit, pentru că acolo vom fi întotdeauna „nepotul lui nea Mircea Adam”, iar asta ne va ține întotdeauna pe drumul cel bun.

Sărbători cu bine să avem dragii mei! Hristos a înviat!
Vezi mai multeVezi mai puține

2 luni în urmă
Sărbătorile pascale

Mi-am petrecut copilăria, ca orice omuleț norocos, la bunici. Într-un sat mic din județul Buzău, doi oameni au avut parcă mai multă grijă de nepoți decât de copiii lor și ne-au legat de ei cu un cordon pe care doar moartea îl va rupe. 

Bunica e ca un magnet pentru sufletul meu, iar Paștele fără ea e ca o rană deschisă. Ca să ajung însă acolo, trebuie în fiecare an să fac niste giumbușlucuri, cum ar fi să aleg să fac trei gărzi în șase zile, două dintre cele trei zile libere fiind dedicate nopții de Înviere. 

În fiecare an însă, oamenii parcă se împuținează și media de vârstă crește, singura care prosperă ca număr fiind comunitatea rromă. 

Există o serie de personaje în satul respectiv care mi-au marcat însă copilăria, iar aici amintesc doar câteva, aleator: 

Nașul de cununie al părinților mei. Dumnezeu să îl odihnească, a fost definiția omului vertical. Fost profesor de matematică și director de școală, a fost omul în fața căruia am fost întotdeauna rușinat să mă prezint. Avea o prestanță care, dacă ar trăi acum, m-ar face să mă simt atât de mic încât să îmi fie rușine să ridic ochii în fața sa, deși mi-a vorbit întotdeauna ca un tată. 

Finii rromi. Printre puținii copii de vârstă mea din jumătatea „de devale” de sat era Adrian, unul dintre cei cu care mi-am petrecut toate iernile pe uliță. Oamenii aceștia nu aveau de niciunele, dar aveau întotdeauna o bucătărioară caldă, o farfurie cu mâncare și o vorbă bună pentru când înghețam afară. Oricât de departe aș ajunge, liniștea din bucătăria aia plina mă va urmări o viață. 

Alex „al lu’ Ciobotaru”. Era un băiețaș  la fel de slab ca mine, de vârsta mea, aflat la prima casă de dincolo de numeroșii vecini ce stau la loc cu verdeață, la deal de noi. Ori de câte ori ne vedeam, ne băteam ca chiorii. Ajunsese ca un salut, că de multe ori motiv nici nu aveam, nici nu ne trebuia. Până am aflat că suntem veri...că amândoi eram la fel de proști încât și cu același nume de familie și nu ne trecea prin cap că poate suntem rude. Eu am vrut să ajung bucătar înainte să fiu medic, dar când cineva mi-a spus că facultatea de bucătari (!) durează 17 ani, am zis că rămân la ideea de medic. El a fost mai curajos decât mine și i-a reușit. 

Locația. Casa noastră definea periferia satului. Eram prima casă după indicatorul de intrare în sat. Atât de periferică încât de 30 de ani satul are asfalt peste tot, mai puțin în fața curții noastre. Atâția primari și degeaba, ca și când noi n-am exista. Atâta praf cât a intrat în curte s-a ales și de respectul meu pentru primarii și consilierii locali ai comunei. 

Copiii „din sat”. Fiind la maginea satului, ajungeam rar „în sat”. Dacă trebuia să mă duc să cumpăr pâine și nu găseam, urma o incursiune „în sat”, adică în jumătatea „bogată” – unii aveau mașini, ba chiar și piscină în curte, ceea ce era anormal pentru un sat fară apă curentă și fară canalizare. Acolo erau fetele frumoase și atât m-a marcat povestea asta încât chiar și când, mare doctor, am dat nas în nas cu una dintre cele de pe atunci, simțeam cum am iar adidașii rupți și părul prăfuit și nici apa Dunării nu va putea să spele rădăcinile astea. 

Au trecut anii și am ajuns medic. Cum tumorile cerebrale sunt evenimente rare, să am deja doi pacienți operați dintr-un sat de 2-300 de oameni este o coincidență imensă. Însă m-am bucurat să știu că pot face ceva pentru comunitatea aceea și că pot reveni acolo cu fruntea sus în noaptea de Înviere. Mai mult, să ascult slujba și să văd un preot dezinteresat de lucruri materiale, care nu a cerut bani de la oameni, a fost mare lucru. De i-ar păstra Dumnezeu obiceiul! A fost ca un balsam pentru sufletul meu de doctor care nu ia șpagă. La fel a fost să îl revăd pe Alex, să îi revăd pe cei „din sat”, care numai copii nu mai sunt, și să simt din nou liniștea copilăriei. 

Oricât de mari am ajunge, e bine să ne întoarcem periodic la locurile în care am copilărit, pentru că acolo vom fi întotdeauna „nepotul lui nea Mircea Adam”, iar asta ne va ține întotdeauna pe drumul cel bun. 

Sărbători cu bine să avem dragii mei! Hristos a înviat!

Comentează pe facebook

Și eu am copilărit tot în ultima casă din sat, devale, aia de la gârlă. La fel mă uitam și eu peste gard la cei care aveam mașinuța din aia de tablă cu pedale sau bicicletă mountain bike atunci când eu și tovarășii de joacă învățăm să mergem pe sub cadrul bicicletei bunicului. Totuși când am crescut m-am gândit că dacă aveam atunci acele obiecte la care mulți tânjeau, probabil nu aș mai fi tras atât să ajung cel de azi.

Ziua ta ar trebui să aibă 29 de ore , în 5 să poți să scrii… , pe lângă cele 24 în care ești medic ! Mulți talanți a pus bunul Dumnezeu în punga ta , puțini oameni pot fi foarte buni la mai mult de un lucru.

Minunat om trebuie sa fiti ! Sa nu-si uite omul radacinile si sa scrie ca despre un tezaur despre locurile si legaturile lui sacre mi se pare ca e dovada unui om ales si binecuvantat de Dumnezeu! Nobletea si modestia,demnitatea si onestitatea sa va insoteasca ! Hristos a înviat !

Ma și miram eu de unde atâta Omenie la acest medic deosebit si tânăr … pe acolo prin preajma Buzăului, într o comuna numită Starchiojd în copilăria mea la bunici am cunoscut oameni de oameni… venită de la Constanța eram printre acei oameni, copii, tineri, bătrâni ca într o poveste …peste ani când mi am dus și copiii să vadă acele meleaguri aproape tot satul m a întâmpinat cu bucurie , a venit Gabi ăia mică, e adevărată și are copii mari…nu știau ce sa mi aducă fiecare … ouă, brânză, prăjituri, fructe… și revenisem după mai bine de 50 de ani…

Textul presărat cu metafore fine, cu umor, fac din dumneavoastră, domnule doctor, un talentat în mânuirea cuvintelor și nu numai a lamei de bisturiu! Deși cred ca, vestitul bisturiu a fost înlocuit cu nanobisturiu!

Adevarat a inviat! Iara m ati bucurat cu povestea! Apai sunteti pansament pe rana. Asa cu drag citesc si asa de bine ma simt dupa ce termin povestioara. Sa aveti parte de liniste si tot cei bun pe lumea asta. Sunteti rar si deosebit.

Pai da, daca n ati fi fost legat de bunici , de oameni , n ati fi fost sensibil la durerea umana!

Adevărat a înviat ! Incredibil ! Mi s-au derulat imaginile descrise de dv atunci când citeam . Am "văzut " aievea casa copilărie , copiii ,evenimentele redate . Felicitări ,OM FRUMOS , pentru ceea ce simțiți și ne povestiți ! Mergeți cât de des puteți la bunici ,sărutați -le mâinile muncite , spuneți -le cât îi iubiți ! Îi veți căuta cândva și dorul nu va trece …

Infinită prețuire și respect pentru dumneavoastră, domnule doctor și pentru întregul drum al vieții pe care l-ați parcurs până acum! Felicitări și mult succes în continuare, în nobila carieră aleasă! Ani muuuulți, în continuare! ❤️🙏💐

Adevărat a înviat! Simplu și adevărat ați meșteșugit aceasta povestioara. Mi a făcut plăcere să o citesc.

Adevărat a înviat! Fără sa vreau, mi ați reamintit copilăria frumoasa pe care am avut o, la tara…. Felicitări, om cu suflet frumos! RESPECT, domnule doctor!

Adevărat a înviat!O poveste atât de legată provoacă multe emoții și multe amintiri frumoase și cu mult respect față de bunici .Un deosebit respect și multă sănătate.

O relatare foarte frumoasă și emoționantă! Să aveți sărbători binecuvântate și luminate la fel ca sufletul dumneavoastră! Multă sănătate de asemenea părinților și Dumnezeu să îi odihnească în pace pe cei plecați! Hristos a înviat!

Adevărat a înviat !Cu ce plăcere vorbiți de satul în care ați copilărit Și eu sunt tot dintr-un sat din județul Buzău !

Adevărat a Înviat ! Ce frumoasa poveste , amintiri din copilărie 🤗! Citesc cu atâta plăcere postările , remarc si admir simplitatea, onestitatea, dar mai presus de toate caracterul păstrat poate in ciuda unor obstacole din viața ! Savurez fiecare poveste și încă o dată și aș spune de mii de ori sunteți un om super fain, un medic excepțional 🎩

Adevărat a înviat ! Hristos Cel Înviat să vă lumineze întotdeauna inima cea plină de bunătatea și căldura Lui! Dumnezeu să vă binecuvânteze,ocrotească și călăuzească pașii,ca să duceți la bună înfăptuire ,,misiunea" încredințată! Doamne ajută!

Adevărat a înviat!Ma ți emoționat,ma m întors în timp și eu sunt din acele părți, sa fiți sănătos cu o viață frumoasă!

Adevărat a înviat! De fiecare dată va citesc cu mare emoție postările, azi ele sunt și mai mari,pt.că e vorba de satul nostru drag,cu oamenii lui la fel de dragi,cu bune si cu rele,cu amintirea frumoasă a unora dintre ei. Că munca neîntreruptă și inversunata v-a adus aici,e pentru noi ,cei care va citim și nu numai,o binecuvântare,un balsam pt.suflet,în vremurile astea în care mulți nu sunt asa cum ar trebui sa fie. Faptul ca încă o aveți pe bunica,frumoasa "tanti Orica",e încă o binecuvântare de care nu mulți nepoți se pot bucura. Sa ne trăiți sănătos si sa va ocrotească Bunul Dumnezeu în tot ceea ce faceți!

Adevărat a anvieat ! Da sunteți un omminunat citesc cu zâmbetul pe buze postările dv ! Da așa este am avut majoritatea dintre noi o copilărie liniștita și-am fost anconjurati de oameni cu suflet curat si minunați ! Nu erau atâtea bogății dar cred ca bunătatea din suflet bucuriei de a anparti o felie de cozonac cu alții e minunat ! Sunteți un om minunat si ați fost binecuvântata ca ați avut bunici care v-au fost alături și v-au primit cu brațele deschise și cu iubire an suflet !

Adevărat a înviat! Domnul doctor ,sunteți un om minunat nu numai ca profesia nobilă pe care o practicați dar sunteți și un bun narator.Sunteti extraordinar..Felicitări 🎊!

Adevărat a înviat! Sunteți um om minunat pentru ca aveți rădăcini adânci în satul romanesc. Asta se vede din ce povestiți, din ce ati trăit și simțit în anii copilăriei care ne marchează pe toți cei care "am gustat" din frumusețea vieții de la tara. Sunt "clișee "pe care nimeni nu le poate șterge, sunt tablouri cu anotimpuri care vor străbate în timp..lăsând în urma doar mirosul florilor de salcam care va rămâne neschimbat în satul copilăriei….

Ce frumos…M-ați emoționat domnule doctor! Sunteți minunat la suflet.

Adevărat a Înviat! Să vă țină Dumnezeu sănătos și limpede. Bunicii să vă mai fie, să vă mai creați amintiri alături de ei!🤗🙏

Adevărat a înviat! Tocmai ce-am revenit din satul natal, unde m-am întâlnit cu oameni dragi și tare m-am bucurat să constat că și dumnealor simt la fel față de mine. Vă doresc sănătate și putere de lucru!

Adevărat a înviat! Sunteți balsam pentru suflet! Sa aveți sărbători binecuvântate cu sănătate! Frumoase amintiri!

View more comments

Mai multe