Bine ați venit!

În momentul în care avem nevoie de un neurochirurg, povestea pe care o trăim devine brusc mai complicată. Însă cu sprijinul adecvat, poveștile rele dispar la fel de repede precum au apărut. Spuneți-mi, vă rog, pe larg, în formularul de mai jos, cele întâmplate și voi căuta alături de dumneavoastră o soluție care să vă fie de ajutor!

Grija pentru pacient este prioritatea mea principală. Tocmai de aceea îmi doresc să dispară consultațiile fizice per primam, unde neurochirurgul are doar câteva minute la dispoziție să răsfoiască dosarul unui pacient pe care abia atunci îl cunoaște. O consultație nu cred că trebuie să fie un examen fulger, iar o decizie atât de importantă precum una neurochirurgicală merită câteva ore de tihnă. De aceea vă rog să îmi trimiteți cazul online și voi face tot ce îmi stă în putere să vă ajut sau voi ruga pe cineva din echipa mea să vă ajute. Știu că uneori o vorbă bună sau o indicație precisă contează enorm, așa ca un răspuns veți primi oricum, iar dacă nu mă pricep eu, voi încerca să vă direcționez către cineva cu mai multă experiență.

Aveti o urgență? Sunați-ne!

Va recomand să sunați doar in cazul în care nu vă regăsiți în nicio altă categorie de pe site. La telefon vă raspunde cineva fără pregătire medicală, care doar vă va direcționa către site în cazul în care nu aveți o urgență. De asemenea, dacă este o urgență absolută, contactați serviciul 112 sau o cameră de gardă. Mai mult, vă rog pe cât se poate să apelați numai în intervalul orar 8-20.

Întrebări frecvente

În cazul în care aveți o patologie neinvestigată, scrieți-mi pe larg despre ce este vorba și voi încerca să vă ofer direcție și sprijin de-a lungul timpului, până se găsește o soluție.

În funcție de boala dumneavoastră, găsiți mai sus o serie de categorii cu un buton pe care scrie “Cereți o opinie”. E suficient sa apăsați pe buton și veti fi redirecționat(ă) catre o pagină prin care puteți trimite documentele.

Exista o pagină întreaga dedicată dumneavoastră! E suficient să dați click pe butonul de mai jos și veți găsi răspunsuri la aproape toate întrebările dumneavoastră!
Click aici pentru pagina despre internare

Cursuri

Pentru că mi-am promis să devin profesorul pe care mi-aș fi dorit să îl am în facultate, voi încerca să postez aici o serie de cursuri destinate studenților, rezidenților și specialiștilor în medicină, abordate într-o manieră ușor de înțeles deopotrivă pentru cei cu sau fără pregătire medicală. Dat fiind că o astfel de muncă necesită un timp foarte îndelungat, vă voi ruga să aveți răbdare cu mine cât timp voi încărca fiecare film

Articole

Întrucât mi-am dorit de mult să mă apropii de pacienți, am fondat pagina de Facebook Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg, de unde voi aduce si pe site toate articolele publicate

Comments Box SVG iconsUsed for the like, share, comment, and reaction icons

Despre muzică

Bunicul cânta la acordeon. Sau doar avea un acordeon în casă și ne păcălea că știe să cânte la el, că nu cred că l-am auzit mai mult de o dată să apese clapele cu iz de melodie. Mai erau prin casă niște boxe mai înalte decât mine și o chitară, semne ale unei vieți cu amintiri frumoase, cu petreceri până în toiul nopții, cu vin și oameni care se distrau simplu și sincer.

Viața aia s-a terminat cu mult înainte să ajung eu la vârsta la care începe să îți placă vinul. La mine au rămas doar cărțile și a apărut calculatorul pe care îl mai târam din când în când după mine la țară. Având caracterul unei cârtițe, capabil să stau la întuneric citind și jucându-mă fară să întâlnesc oameni perioade lungi de timp, m-am îndepărtat de muzica atât de mult încât…dacă există o zonă în creier care să se ocupe de muzică, la mine nu s-a format.

Mulți dintre seniorii cu care am lucrat în neurochirurgie ascultau muzică în sală. Unii au mirosit defectul meu și au înțeles că sunt pe la același nivel cu dumneavoastră când vă ocupați de calcularea corectă a traiectoriei unei rachete cu destinație extraorbitară. De fiecare dată îi auzeam:
„Ia zi mă Johnică…știi cine cântă?”
„Probabil alții care au murit dom’ doctor”
„Pfff….nici de U2 n-ai auzit?”
„Dom’ doctor…cel mult Pasărea Colibri și cam atât”
„Dar de ăsta? Sigur îl știi”
„Nu”
„Michael Jackson? Nu pot să cred că n-ai auzit de Michael Jackson”
„Dom’ doctor….ăsta nu venea la noi pe uliță”

Mutarea la București a fost cu multe surprize: i-am ascultat pentru prima dată pe Michael Jackson, Queen, U2, Pink Floyd (despre care am întrebat la un moment dat pe cineva „Doctore…care dintre ăștia de pe scenă e Pink Floyd?”), etc.

Acum, după ani de zile de când sunt aici…pot spune că nu mă atinge nimic. Sigur, înțeleg nivelul și de ce sunt apreciați, dar pot să spun că bontul ăla din creierul meu care se ocupă de muzică nu e în stare de a-i îndrăgi. Spre exemplu, când am plecat singur cu motocicleta până în Grecia și înapoi, am ascultat 4000 de km doar Mihai Mărgineanu, fredonându-i în cască melodiile în toate cele 8 zile de drum. E și singurul care mă poate convinge să cos mai repede și mai corect. Atât pot.

Acum, trebuie să recunosc că sunt curios: sunt singurul care are niște zone în privința cărora a fost toată viață un ignorant complet fară ca, aparent, să aibă de suferit? Care e experiența dumneavoastră?

Multumiri lui Jon Tyson pentru poza postată pe Unsplash
Vezi mai multeVezi mai puține

3 zile în urmă
Despre muzică

Bunicul cânta la acordeon. Sau doar avea un acordeon în casă și ne păcălea că știe să cânte la el, că nu cred că l-am auzit mai mult de o dată să apese clapele cu iz de melodie. Mai erau prin casă niște boxe mai înalte decât mine și o chitară, semne ale unei vieți cu amintiri frumoase, cu petreceri până în toiul nopții, cu vin și oameni care se distrau simplu și sincer. 

Viața aia s-a terminat cu mult înainte să ajung eu la vârsta la care începe să îți placă vinul. La mine au rămas doar cărțile și a apărut calculatorul pe care îl mai târam din când în când după mine la țară. Având caracterul unei cârtițe, capabil să stau la întuneric citind și jucându-mă fară să întâlnesc oameni perioade lungi de timp, m-am îndepărtat de muzica atât de mult încât...dacă există o zonă în creier care să se ocupe de muzică, la mine nu s-a format. 

Mulți dintre seniorii cu care am lucrat în neurochirurgie ascultau muzică în sală. Unii au mirosit defectul meu și au înțeles că sunt pe la același nivel cu dumneavoastră când vă ocupați de calcularea corectă a traiectoriei unei rachete cu destinație extraorbitară. De fiecare dată îi auzeam:
„Ia zi mă Johnică...știi cine cântă?”
„Probabil alții care au murit dom’ doctor”
„Pfff....nici de U2 n-ai auzit?”
„Dom’ doctor...cel mult Pasărea Colibri și cam atât”
„Dar de ăsta? Sigur îl știi”
„Nu”
„Michael Jackson? Nu pot să cred că n-ai auzit de Michael Jackson”
„Dom’ doctor....ăsta nu venea la noi pe uliță”

Mutarea la București a fost cu multe surprize: i-am ascultat pentru prima dată pe Michael Jackson, Queen, U2, Pink Floyd (despre care am întrebat la un moment dat pe cineva „Doctore...care dintre ăștia de pe scenă e Pink Floyd?”), etc. 

Acum, după ani de zile de când sunt aici...pot spune că nu mă atinge nimic. Sigur, înțeleg nivelul și de ce sunt apreciați, dar pot să spun că bontul ăla din creierul meu care se ocupă de muzică nu e în stare de a-i îndrăgi. Spre exemplu, când am plecat singur cu motocicleta până în Grecia și înapoi, am ascultat 4000 de km doar Mihai Mărgineanu, fredonându-i în cască melodiile în toate cele 8 zile de drum. E și singurul care mă poate convinge să cos mai repede și mai corect. Atât pot. 

Acum, trebuie să recunosc că sunt curios: sunt singurul care are niște zone în privința cărora a fost toată viață un ignorant complet fară ca, aparent, să aibă de suferit? Care e experiența dumneavoastră?

Multumiri lui Jon Tyson pentru poza postată pe Unsplash

Comentează pe facebook

Sunt sigura că poezia, muzica sufletului, vă place. " "De rupi o coardă la vioară Ea geme … moare tremurând O altă coardă îi ia locul Si-auzi vioara iar cântând. Dar dacă cu durere adâncă În coarda inimii loveşti Ea geme lung si-o viață -ntreagă Nu vei putea s-o-nlocuieşti." ( MIhai Eminescu). Multă sănătate, vă doresc, domnule doctor !

Dl Doctor spuneți numai despre muzica pe care ați ascultat-o la București, dar de aceea ascultată la țară pe uliță nu spuneti nimic…asta e discriminare domne!🤣

Fiecare cu darul sau harul lui! Minunat este faptul că înțelegeți, simțiți și încercați să stăpâniți arta neurochirurgiei! E un dar pentru care noi, profanii vă suntem recunoscători!

Muzica cuvânt ce se trage din greaca, îmbracă multe stări in note muzicale, îmbracă stiluri ce se nasc sau inca există, defilând pe un podium portativ stârnind emoții.Cred că fiecare dintre noi are o linie melodica care îi crează acel vibe , Margineanu ….este super tare. Mai recomand ptr versuri și melodie piesa noua a lui Vescan .

Bună seara! Nu-i bai dl. doctor. Nu cred că sunteți singurul. În schimb, povestiți excelent. Vă doresc multă sănătate!

Ce bine că nu va place muzica….. Va place neurochirurgie…. Aici îți trebuie mult mai mult ritm…Și talent….😉😉😉😊😊😊

De când eram mica, pana pe la vârsta adolescenței cantam, cât ma țineau palmanii, o melodie, frumoasa, romantica, mi se părea și încă îmi pare cea mai frumoasa de pe pământ! Am fost convinsa mulți ani ca o ,,inventasem" eu, ca de scris asa ceva, nici nu poate fi vorba! Apoi am aflat ca acea melodie nu îmi aparține, ca e vorba de Second Waltz a lui Schostakovich! Nu vreti sa stiti ce dezamagire am trait! 🤣Nu îmi pot aminti dacă o auzisem undeva- e vorba de aproape 40 de ani în urma- mama cu siguranță nu a avut acces la acest gen de muzica, dar eu o știam! O știu încă! Si acum, chiar în aceste clipe când scriu, îmi suna în minte, asa, pe fundal!

Experienta cu muzica ,fiind progenitura de la tara ,ar fi fost mai anevoioasa dar am avut acolo o profesoara de muzica extraordinara( ca asa erau profesorii atunci faceau didactica si pedagogie din pasiune),care ne-a facut "fani" muzica clasica si apoi jumatatea mea mi-a dat prilejul sa decoper piesele de rezistenta din muzicile mai usoare ! Dar am avut si nefericita inspiratie pe cand fata noastra era f mica sa ascultam Ravel cu obstinatie astfel incat astazi ea e ascultatoare de muzica buna din genuri diferite ,mai putin Ravel !😍

Muzica e hrana zeilor, vine de la Dumnezeu. Nu as putea trai fără muzica! Probabil “muzica” ce va place e creierul,iar asta e mare lucru. Sunteti un artist care tine in mâna lui creierul !❤️

Știți ce spunea Caragiale in Un pedagog de scoala nouă: ,, muzica iaște ceva ce gâdilă in mod plăcut auzul”. Iubesc muzica care îmi transmite ceva. Surpriza mea a fost oferită de fluturașii mei din CP care, atunci când au ascultat Sonata lunii, 6 minute nu s-au mișcat absolut deloc.

Nu e deloc un defect. Aveti multe calitati. La noi in casa se asculta muzica populara,muulta muzica populara asa incat atunci cand am ajuns la liceu ma simteam bătrână pe langa colegii mei. Ei ascultau alte genuri iar eu habar n aveam de ele pt ca tot ce auzisem era muzica populara. Mult succes

Eram în sala de nastere și așteptăm să îmi vad al doilea copilaș, era o atmosfera mirifica pentru mine, muzica mergea în surdina, medicul mai fredona și el puțin, m-am detensionat de tot și am uitat ce anume mi se face (nașterea a fost prin cezariana la al doilea copil și îmi era o frica maxima de operația prin cezariana). Cred ca fiecare persoana are ceva la ce nu se pricepe, nu ii place sau pur și simplu nu îl atrage. 🙂 Deși am o voce nașpa și nu am deloc ureche muzicala ador muzica, ma liniștește mult când am probleme. Poate daca o sa încercați sa,, traiti" versurile, o veți înțelege altfel.

Poate nu aveți ureche muzicală, nici voce și nici nu vă mișcați într-un fel de invidiat pe ritmuri muzicale, însa aveți din plin “muzica” degetelor în timp ce umblați la cea mai importantă parte a corpului omenesc: creierul, ori asta e de ajuns! Puțini sunt cei meniți să facă asta deci contează prea puțin că nu faceți diferența între do și re sau că nu vă ies cântecele precum Margineanu. Și până la urmă, câți dintre noi nu cântă, afoni fiind?

Muzica poate relaxa, înălța omul spre o altă lume, muzica, cred eu ajută la secretarea serotoninei (dacă e de bună calitate), muzica joacă un rol destul de important pentru oameni dacă știu ce fel de muzică să aleagă. Personal pe vremea când cochetam cu jocurile populare, muzica pornea acel imbold de a scoate la iveală ceea ce învățasem. Bineînțeles publicul și aplauzele te făceau să dai tot. Nu consider că ați pierdut ceva important. Retragerea dumneavoastră între cărți fără muzică… Cu ajutorul lui Dumnezeu vindecă azi mulți oameni, ceea ce vă ridică mai presus de celebrii cântăreți.🙈🤗

Muzica e foarte frumoasa și îți alină sufletul! Cel puțin la mine funcționează! Atunci când am diverse probleme sau nu mă simt prea bine, ascult muzica și totul revine la normal! Sunt melodii care mi-aduc aminte de tinerețe, de tatăl meu, de mama mea, melodii pe care le știu de la ei și pe care le fredonau la petreceri! Cu ele am crescut! Așa cum spunea și tatăl meu, eu eram sufletul petrecerilor! Stătea în capul mesei și ascultam muzică și glumele invitaților și nu ma duceam la culcare până nu se spărgea gașca! Îmi plăcea mult de tot! Încercați când veniți de la muncă, să stați liniștit și să ascultați o muzică bună! E ca o oază de liniște! Vă încărcați automat bateriile! Muzica e frumoasă, atât pentru cei care o cântă, cât și pentru cei care o asculta! Încercați și nu veți da greș! O să vă simțiți plin de viață! O seară frumoasă și liniștită, și nu uitați, să cânte muzica, balsamul sufletului! Doamne ajuta!

Haide sa va povestesc ceva domn' doctor,ceva ce intelegeti dumneavoastra cu sigurantza:anul acesta in vara am facut o interventie cu gamma knife, in urma unei operatii de meningiom in anul 2019.Fiind in aparatul respectiv mi-au pus muzica terapeutica, de calmare, cica de obicei unii dintre pacienti adorm in timpul terapiei🙈.Eu,timp de 45 de minute am crezut ca-mi smulg masca si o iau la fuga(noroc ca nu se putea)😜🤣!Lasand gluma la o parte,a doua zi le-am spus sa-mi puna o muzica vesela ,ceva de dansat,altfel fac infart sau nu raman nemiscata 45 de min.Acum,explicati-mi dumneavoastra motivul,ca stiti mai bine despre ce vorbesc🤔😜🤣‼️

Mâinile duv reprezintă viața și dați viața tuturor care ajung la ele Respect Succes și multă admirație cu un așa dom doc Buzoian Felicitări

Muzica are un limbaj universal! Când versurile și mesajul nu le știu , chiar nici notele, contează ce aud! Muzica e un fel de matematică :note, măsuri… Nici nu contează cine cântă! Doar ascult! Îmi place, mă deconectează, mă liniștește…depinde de starea emoțională…

Interesanta postare, fiecare are moduri diferite de relaxare iar ce pot spune este ca muzica vindeca ….sau cel putin pe mine ma relaxeaza si imi transmite emotii si forta😊

Cred ca fiecare persoana are cate o problema in care nu se descurca !Mie mi a fost greu cu matematica!Mai cunosc persoana care nu poate invata limbi straine!Altii nu pot sa cante!

Nu este un defect!

Dincolo de faptul că sunteți un medic de excepție , sunteți un foarte bun povestitor – poate așezați câteva din momentele trăite ca tânăr , ca medic …. poate scoateți o carte ! Eu aș cumpara o !🙂🤗

Păcat. ..muzica este un balsam pentru suflet!

BUNĂ SEARA ! DE CÂND MĂ ȘTIU, IUBESC MUZICA(+70!!!).M-A ,,ÎNSOȚIT " ȘI IN MESERIE(37 ANI !!!).ȘTIU CĂ SUNTEȚI PASIONAT DE,, MOTOR" (IN URMĂ CU 3 ANI,V-AM VĂZUT DE LA ETAJUL 5- MONZA!) .FIECARE DINTRE NOI FACEM ALEGERI,AVEM PASIUNI .IMPORTANT E SĂ NE RESPECTĂM OPȚIUNILE, FĂRĂ A JUDECA. VĂ DORESC TOATE CELE BUNE !

View more comments

Noiembrie este considerată luna epilepsiei, motiv pentru care am realizat împreună cu colegii de la Speranța TV un scurt interviu despre epilepsie din punct de vedere neurochirurgical.

Sper să fie util cât mai multor pacienți!
Vezi mai multeVezi mai puține

2 săptămâni în urmă
Video image

Comentează pe facebook

Felicitări d-le doctor! Sigur sunt de folos astfel de emisiuni. Explicații pe înțelesul tuturor. Multă sănătate vă doresc!

Performanta si profesionalismul sa va fie la indemana mereu sa va bucurati de reusitele dumneavoastra si de binele adus oamenilor aflati in suferinta ! Tot respectul pt tinuta dumneavoastra profesionala !

Felicitări domnule doctor! La cât mai multe reușite! Doamne ajuta!

Foarte interesant ! Să fiți binecuvântat cu inspirație,preocupare și multă putere spre mulțumirea tuturor pacienților ,care au șansa să le fiți alături! Succes!

Felicitari domnul doctor pentru tot ce faceti pentru pacienți un doctor de nota 1000 tot respectul pt ținută dumnevoastra profesională va doresc sănătate multă !!!

Super material…de folos multor oameni. Cei care nu sunt in cauză trebuie să știe ce este epilepsia din punct de vedere științific. Mult succes în continuare. Pe cei rai lasati-i să latre și dumneavoastră fiți OM în continuare 🤗

Foarte interesant! Sa postati mai des. Mult succes

Felicitări! Ilinca are un an jumătate de la operatia și nu a mai facut nici o convulsie. Mult succes în continuare!

felicitari , mult succes va doresc !

Felicitari pt implicarea profesionala, felicitari pt interviu! Foarte frumos explicat si pentru publicul larg!.Mult succes !

Felicitări Domnule Doctor!Să fiți sănătos și să rămâneți același doctor dedicat semenilor dumneavoastră!

Să fiți binecuvântat și să aveți multă putere să mergeți mai departe în lupta dvs. pentru sănătatea pacienților.

Felicitări d-nule Doctor si putere să ajutați cât mai mulți semeni!!❤

Felicitări d.le doctor! Explicați atat de clar si pe înțelesul tuturor! Văd că sunteti atat de devotat si implicat in ceea ce faceți, încât peste ani veți fi un alt dr.Leon Dănăilă! Un sculptor de creiere cu un suflet mare!Mult succes!

Succes pentru implicarea duv in tot ce înseamnă sănătatea pacienților

Felicitări Doctore!

Felicitări, domnule doctor!La cât mai multe vieți salvate!Vă mulțumesc încă o dată pentru că mi-ați salvat viața !

Felicitări mult succes!

Felicitări dnl dr!

Felicitări mult succes! Multă sănătate și tot binele din lume!

Felicitări! Recomand tuturor cazurilor operabile sa apeleze la domnul doctor

Felicitari si respect dle Doctor !

Felicitari !

Felicitari pentru professionalism si mult respect !

Ce bine ar fi sa fie toți doctori cu dragoste de oameni qsa.FELICITARI SI SUCCESE DR GEORGIAN.D ZEU SA TE OCROTEASCA.SANATATE.

View more comments

Teiul lui Eminescu și bețele de sprijin

Printre extrem de puținele mesaje de sprijin primite în urma publicării articolului trecut, a fost unul care mi-a atras atenția, din partea unui coleg rezident dintr-un spital de provincie. Povestea pe scurt sună cam așa:

Există în spitalul respectiv un număr de rezidenți egal cu numărul de săli de operație. Logic, au fost împărțiți egal, un rezident pe sală. Pare un gest cât se poate de inocent și de firesc, nu?

Ce nu se vede: ordinea pacienților în săli se stabilește cu precizie de multe ori în ziua respectivă, ceea ce înseamnă că rezidenții nu știu până în ultima clipă la ce operații intră. Astfel, iau naștere următoarele întrebări: Când au timp să citească operația? Când au timp să își facă în minte planul intervenției? Când au timp să se uite peste IRM să știe de ce anume să se ferească? Când vreodată vor ajunge să dezvolte în ei reflexul acesta extrem de fin de a transforma imaginile CT/RMN într-un plan precis, prompt, pe care să îl implementeze și să îl respecte în caz de urgență?

Și mai important de atât: dacă ei nu discută cu pacientul în preoperator că nu știu care al cui este, cum învață ei să ia deciziile chirurgicale? Cum învață când și dacă să opereze și când e mai bine să renunțe la a efectua o operație? Să mai întreb ce se întâmplă dacă ei, rezidenți, nu sunt de acord cu decizia chirurgicală?

Sistemul acesta nu creează medici desăvârșiți. Creează ajutoare veșnic dependente de un operator principal care ia decizii. Creează medici cu handicap în punctele esențiale, dându-le impresia că dacă știu cum să taie, sigur știu și când sau de ce să taie. Sistemul acesta nu transformă vlăstarii în copaci, ci îi face bețe de sprijin pentru arborii mari, unii dintre ei deja putrezi.

„Sistemul” e însă format din oameni. Iar un sistem care nu funcționează e format din oameni care nu iau atitudine. Sigur, nu îi putem schimba pe cei de sus că suntem prea mici și probabil nu avem cu cine altcineva. Dar nici nu am văzut să fie internetul plin de avertizori de integritate, plin de povești care să tragă semnale de alarmă sau plin de studenți/rezidenți/medici care să ia atitudine.

Mulțumesc Sb2s3 pentru poza "Teiului lui Eminescu" cu stâlpi de sprijin, postată pe Wikipedia.
Vezi mai multeVezi mai puține

3 săptămâni în urmă
Teiul lui Eminescu și bețele de sprijin

Printre extrem de puținele mesaje de sprijin primite în urma publicării articolului trecut, a fost unul care mi-a atras atenția, din partea unui coleg rezident dintr-un spital de provincie. Povestea pe scurt sună cam așa:

Există în spitalul respectiv un număr de rezidenți egal cu numărul de săli de operație. Logic, au fost împărțiți egal, un rezident pe sală. Pare un gest cât se poate de inocent și de firesc, nu? 

Ce nu se vede: ordinea pacienților în săli se stabilește cu precizie de multe ori în ziua respectivă, ceea ce înseamnă că rezidenții nu știu până în ultima clipă la ce operații intră. Astfel, iau naștere următoarele întrebări: Când au timp să citească operația? Când au timp să își facă în minte planul intervenției? Când au timp să se uite peste IRM să știe de ce anume să se ferească? Când vreodată vor ajunge să dezvolte în ei reflexul acesta extrem de fin de a transforma imaginile CT/RMN într-un plan precis, prompt, pe care să îl implementeze și să îl respecte în caz de urgență? 

Și mai important de atât: dacă ei nu discută cu pacientul în preoperator că nu știu care al cui este, cum învață ei să ia deciziile chirurgicale? Cum învață când și dacă să opereze și când e mai bine să renunțe la a efectua o operație? Să mai întreb ce se întâmplă dacă ei, rezidenți, nu sunt de acord cu decizia chirurgicală? 

Sistemul acesta nu creează medici desăvârșiți. Creează ajutoare veșnic dependente de un operator principal care ia decizii. Creează medici cu handicap în punctele esențiale, dându-le impresia că dacă știu cum să taie, sigur știu și când sau de ce să taie. Sistemul acesta nu transformă vlăstarii în copaci, ci îi face bețe de sprijin pentru arborii mari, unii dintre ei deja putrezi.  

„Sistemul” e însă format din oameni. Iar un sistem care nu funcționează e format din oameni care nu iau atitudine. Sigur, nu îi putem schimba pe cei de sus că suntem prea mici și probabil nu avem cu cine altcineva. Dar nici nu am văzut să fie internetul plin de avertizori de integritate, plin de povești care să tragă semnale de alarmă sau plin de studenți/rezidenți/medici care să ia atitudine. 

Mulțumesc Sb2s3 pentru poza Teiului lui Eminescu cu stâlpi de sprijin, postată pe Wikipedia.

Comentează pe facebook

Din pacate e valabil pentru multe alte domenii , nu numai in sanatate …tinerii nu au loc sa se afirme din cauza "somitatilor ", a "monstrilor sacri" care nu accepta sa piarda controlul si mai ales beneficiile aferente pozitiilor detinute … in Romania caracatita coruptiei nu va disparea niciodata ! 😕

Ceea ce nu înțeleg Rezidenții, este faptul ca ei au aceleași drepturi ca medicii specialiști Dacă sunt programate 5 operații, ei ar trebui sa fie pregătiți, adică sa se pregătească singuri pentru toate 5 Asta înseamnă să te formezi ca medic, nu sa aștepți informații, sa le culegi singur

Este trist ce spuneti. Mai trist ca lucrurile nu se vor schimba asa curand. Cu toate astea ramaneti in tara si demonstrați ca se poate si altfel. Veti schimba generatiile viitoare. Mult succes

Oamenii ca dumneavoastră sunt cei de la care începe schimbarea…cum se zice: "schimbarea trebuie să înceapă de la mine"…in medicină începe de la dumneavoastră, pe cât puteți și sunteți lăsat să faceți 🤗

Greu, foarte greu să se schimbe ceva în acest "sistem inchistat " din sănătate sau din alte domenii. Există un început în toate. Cu oameni ca dvs. și colegul care v-a scris, cred că lucrurile se vor…urni. Vă doresc sănătate, răbdare și perseverență! Doamne ajută!

Cum sa faci o natiune sa fie curajoasa si responsabila ! ? Sigur e o intrebare utopica ! Dar ce sa se fi produs in mentalul nostru de suntem dominati de frici ,de lasa ca merge si asa ! E dureros ca generatiile mature sau chiar in varsta nu am interesul de a fi mentori cu adevarat ! E trist ca tinerii cu mici exceptii se complac in aceasta stare de precaritate profesionala,sociala,personala ! Toti care sustinem prin energia cuvintelor acest tanar rar sa facem macar noi ceva in acest sens ! Fiecare in profesia sa ,fiecare dar si la unison sa se miste lucrurile si in societatea noastra ! Sigur aceat om OM tanar ne trezeste ,ne face atenti ,dar sa facem si noi !

Din pacate "Sistemul" e marea problema in Romania.Imposibil sa poti sa schimbi ceva in orice domeniu. 😢

Degeaba generațiile tinere vor sa facă o schimbare în sistem,dacă nu sunt lăsați de mentalitățile comuniste! ,,NU AI EXPERIENȚĂ, STII TU MAI BINE DECAT MINE CARE AM … 100 DE ANI PROFESIE!" Tineri care își doresc sa profeseze cu empatie pentru oameni ,nu crezându-se dumnezei!

Titlul spune tot….legarea la ochi 😔, mă întreb uneori de ce nu reușim să schimbăm, vin din spate tineri cu forte proaspete, updatati cu noutățile medicinei, curajoși și entuziasmați fiecare de specialitatea aleasa, oare nu este firesc să împărtășim cu ceilalți experiență, cunoștințele noastre? Oare nu este firesc să dialogăm și să observăm că încă învățăm unii de la ceilalți , că putem îmbunătăți lucrurile împreună? Și ajungem iar la acele limite impuse nescrise ci perpetuate din generație în generație. E doar părerea mea 🙄…..

Un sistem corupt, ineficient, totul se desfășoară intr-o dezordine care este confortabilă pentru personal deoarece își poate urmări interesele!

Cât adevăr… Vad ca ati scris doar de rezidenți, însă omul supus operației ce vină are? El vrea doar încă o șansă să fie bine… Cine alege pentru el?

Sa avem increderea ca, prin oameni ca dumneavoastra, lucrurile vor prinde radacini de bine!

Deznadejde si pesimism. Atat poate simti un medic asa cum sunteti dvs. E grav ce se intampla, din pacate. Dar ca de fiecare data, va doresc sa fiti puternic si sa ramaneti pe …baricade!

Eu sper sa se schimbe ceva ,dar mai avem nevoie de timp si de multă rabdare !Dar unii tineri vor arată ca se poate si unul dintre ei sunteți dvs.!Aveți toată admirația mea pentru tot ce faceti !”Trebuie să iubești România cu frenezie, s-o iubești și să crezi în ea împotriva tuturor evidențelor – ca să poți uita gradul de descompunere în care am ajuns.” M. Eliade – "România în eternitate"

Foarte adevărat.Copacii bătrâni se încăpățânează, a fi mereu în.frunte.La umbră cresc vlăstare plăpânde!

Doamne,ce frumos și interesant scrieți despre lucruri și fapte din sistem! Așa aflăm chestii despre care,noi,oamenii simpli ,habar nu avem.Dar ceva cât de puțin știm,dar ce putem face! Va doresc putere, inspirație, răbdare,curaj și determinare in toate acțiunile!Succes!

Din păcate trăim în România. Nu mai știm să scriem să vorbim. Toate lucrurile le facem mecanic. Suntem roboți. Dar oare acei așa zis medici se gândesc la ziua de mâine. Poate vor ajunge și ei pe masa de operație?Cine îi va opera?Cine îi va trata. Nu rezidenții de astăzi. Viitorii medici de mâine?

Succes în schimbare, domnule Doctor!!❤

Dacă toți ar gândi ca d-voastra s-ar trata bolnavii altfel!Respect si sănătate!

Mult succes în continuare domnule doctor! Nu vă lăsați, continuați ce a-ți început! Cu ajutorul lui Dumnezeu o să reușiți tot ce v ați propus! Capul sus și privirea înainte! Dumnezeu este cu noi și nu ne lasă la greu, mai ales pe cei care cred cu adevărat în El! Doamne ajuta! Să ne auzim cu bine! Felicitări pentru reușite!

Așa cum ne- ați povestit nouă vorbiți și cu cei in măsură să schimbe ceva😎 Nu vă ascultă… repetați -le până vor fi de acord. Eu pe elevii mei la școală ( clasele 1-4) îi învăț așa: nu poți intra pe ușă, intri pe geam, nu poți pe geam încearcă prin horn, nu poți nici pe acolo spargi peretele și …nu renunți 😎 Succes!

Ma bucur ca societatea, ne dăruiește omeni ca dumneavoastră, putini medici au curajul sa sesizeze neregulile , din acest sistem bolnav , am incredere, ca oameni ,ca dumneavoastră, dedicați meseriei, pot schimba sistemul, cu un mare regret ,dar cred sunt prea putini , va doresc sa ajungeți pe cele mai înalte culmi, petru ca meritati !!!

Trist ! Oare când ne vom face bine ?

La noi nu există grija pentru generațiile următoare. Trăim azi și acum. Dacă suntem noi realizați nu ne mai pasă de ceilalți. Este un haos peste tot. Ne complacem în imediat. Tinerii nu prea mai apucă să intre în meserie.

Respect!Puțini sunt cei ca dvs. să facă ceea ce trebuie, cum trebuie!Dorința de a fi profesionist în domeniul medical, lasă de dorit în cele mai multe cazuri!Cei care suferim suntem noi pacienții!Înfiorător ce se întâmplă în spitalele din țară în secolul XXI!Noapte binecuvântată!

View more comments

Mai multe