Bine ați venit!

În momentul în care avem nevoie de un neurochirurg, povestea pe care o trăim devine brusc mai complicată. Însă cu sprijinul adecvat, poveștile rele dispar la fel de repede precum au apărut. Spuneți-mi, vă rog, pe larg, în formularul de mai jos, cele întâmplate și voi căuta alături de dumneavoastră o soluție care să vă fie de ajutor!

Grija pentru pacient este prioritatea mea principală. Tocmai de aceea îmi doresc să dispară consultațiile fizice per primam, unde neurochirurgul are doar câteva minute la dispoziție să răsfoiască dosarul unui pacient pe care abia atunci îl cunoaște. O consultație nu cred că trebuie să fie un examen fulger, iar o decizie atât de importantă precum una neurochirurgicală merită câteva ore de tihnă. De aceea vă rog să îmi trimiteți cazul online și voi face tot ce îmi stă în putere să vă ajut sau voi ruga pe cineva din echipa mea să vă ajute. Știu că uneori o vorbă bună sau o indicație precisă contează enorm, așa ca un răspuns veți primi oricum, iar dacă nu mă pricep eu, voi încerca să vă direcționez către cineva cu mai multă experiență.

Întrebări frecvente

În cazul în care aveți o patologie neinvestigată, scrieți-mi pe larg despre ce este vorba și voi încerca să vă ofer direcție și sprijin de-a lungul timpului, până se găsește o soluție.

În funcție de boala dumneavoastră, găsiți mai sus o serie de categorii cu un buton pe care scrie “Cereți o opinie”. E suficient sa apăsați pe buton și veti fi redirecționat(ă) catre o pagină prin care puteți trimite documentele.

Exista o pagină întreaga dedicată dumneavoastră! E suficient să dați click pe butonul de mai jos și veți găsi răspunsuri la aproape toate întrebările dumneavoastră!
Click aici pentru pagina despre internare

Cursuri

Pentru că mi-am promis să devin profesorul pe care mi-aș fi dorit să îl am în facultate, voi încerca să postez aici o serie de cursuri destinate studenților, rezidenților și specialiștilor în medicină, abordate într-o manieră ușor de înțeles deopotrivă pentru cei cu sau fără pregătire medicală. Dat fiind că o astfel de muncă necesită un timp foarte îndelungat, vă voi ruga să aveți răbdare cu mine cât timp voi încărca fiecare film

Articole

Întrucât mi-am dorit de mult să mă apropii de pacienți, am fondat pagina de Facebook Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg, de unde voi aduce si pe site toate articolele publicate

Comments Box SVG iconsUsed for the like, share, comment, and reaction icons

Despre David și Goliat

În liceu, aveam o colegă care avea întotdeauna tema făcută. Nu că era făcută…era impecabilă: referat despre Ion? Opt pagini scrise de mână! Și vorbim despre perioada 2005-2009, când abia se lansa primul iPhone (2007), telefoanele aveau taste iar internetul era ceva rar. Îl scriai din cărți! Cât de des și-a făcut ea toată tema la toate materiile? Pai e suficient să spunem că a primit o diplomă de merit la sfârșit de liceu pentru încheierea unui ciclu liceal de patru ani cu zero absențe! Și nici măcar nu era din oraș!!! Mi se face și acum pielea de găină când mă gândesc.

Ca să mă înțelegeți…eu eram pretenaș cu directorul, care ajunsese profesorul nostru de română. Eram pe atunci președinte al consiliului elevilor și am reușit să introduc uniforma școlară în liceu. E un gest cu care mă mândresc cu atât mai mult acum, când polarizarea elevilor prin „fashion bullying” (când unii se iau de alții doar că nu au haine scumpe) atinge cote extreme.

Spre exemplu, vine într-o zi directorul, nervos, la clasă. Eram foarte similari și nimic nu s-a schimbat: ne aprindeam repede, ne trecea repede. Pentru noi, orice lucru mărunt era și este important de parcă viața cuiva depinde de asta. Și ne ascultă din temă. Și o ia de la începutul catalogului…nimeni nu își făcuse tema sau nu o făcuse cu vreun simț de răspundere. Și ne ia de la A….și trântește la vorbe grele și note de doi până la Gheorghe, a treisprezecea, care se ridică în picioare și citește cu atâta umilință un referat absolut impecabil, încât, după mai bine de 16 ani, rămâne în mintea mea drept cea care a salvat o clasă și ne-a făcut să înțelegem pentru totdeauna ce înseamnă efortul adevărat și munca cinstită.

Și întotdeauna m-am întrebat ce o motivează pe ea să depună efortul acela supraomenesc. Ce îi trece prin minte când se trezește în frig, fiind nevoită să își scrie tema sau ce simte când i se închid ochii seara și totuși nu renunță la a își termina temele.

Cumva, eu sunt un norocos al sorții că am ajuns unde sunt acum. Știam că trebuie să fiu medic. Dar pe adolescenții de astăzi, ce îi motivează? Pentru că astăzi, la modă sunt combinatorii, șmecherii, peștii, mahării, dealerii, cei care „au valoare pe ei”, care au femei care se urcă și coboară din mașinile lor de fițe, copiii de securiști rezistenți timpurilor, odraslele părinților ajunși bogați prin mijloace de orice fel, etc.

Nu e mai niciunul despre care să se știe clar cum și-a făcut banii, însă ajuns în mod clar și fară echivoc „cel mai bun din generația lui”. Suntem atât de obișnuiți cu hoții, încât și atunci când îl vedem pe unul bogat, suntem siguri că a „combinat el ceva”: doctor cu 4 case? Șpăgar! Avocat cu vilă în Pipera? A aparat toți tâlharii și violatorii! Judecător….nici nu are rost să mai zic ce imagine pătată au.

Și, deodată, apare David Popovici într-un Porsche de 120.000 de euro. Pentru toți copiii aceia care se luptă cu Goliatul sărăciei, muncii și rușinii, David e lumina victoriei! În sfârșit, un copil despre care nu poate exista vreun dubiu că și-ar fi câștigat banii din altceva decât muncă proprie, cinstită, iese din enclava asta a muncii fără răsplată pe măsură și reușește! Reușește să transpună în realitate mașina pe care mulți copii o au ca poză de fundal pe telefon.

Prin mișcarea asta, demonstrează că se poate tuturor copiiilor care se întrebau: „oare munca cinstită chiar nu duce nicăieri? Părinții mei au muncit cinstit toată viața, unul e profesor universitar și altul cercetător și stăm într-un apartament sărăcăcios, nu ne permitem să ieșim în oraș, telefonul ăsta mi l-au luat în rate și nici nu e ultimul model, n-am nicio șansă să îmi iau adidași ca ai colegilor, iar la o mașină nici nu pot visa”. Și atunci încep dubiile: „Eu de ce să trăiesc așa? De ce să muncesc, dacă pot căștiga din niste combinații? Trebuie doar să trag un tun. Unul singur și am salvat toată familia”.

Pentru ei, David avea obligația morală să epateze.

Și cu toate acestea, apar bătrânii acri care vin și spun „E un vis prea mic o mașină mare”. Și îi înțeleg pe bătrânii ăștia și au toată dreptatea din lume. Dar la o vârstă mică, o mașină mare e un vis imens și intangibil, pentru că toată lumea e mică! Iar până nu te simți singur într-o mașină mare, nu vei înțelege că frumusețea adevărată a lumii e o pâine proaspătă lângă o femeie care te iubește, într-o casă în care poți să mori liniștit mâine că le-ai trăit pe toate.

David Popovici , iți mulțumesc pentru ce ai făcut pentru generația asta!
Vezi mai multeVezi mai puține

1 săptămână în urmă
Despre David și Goliat

În liceu, aveam o colegă care avea întotdeauna tema făcută. Nu că era făcută...era impecabilă: referat despre Ion? Opt pagini scrise de mână! Și vorbim despre perioada 2005-2009, când abia se lansa primul iPhone (2007), telefoanele aveau taste iar internetul era ceva rar. Îl scriai din cărți! Cât de des și-a făcut ea toată tema la toate materiile? Pai e suficient să spunem că a primit o diplomă de merit la sfârșit de liceu pentru încheierea unui ciclu liceal de patru ani cu zero absențe! Și nici măcar nu era din oraș!!! Mi se face și acum pielea de găină când mă gândesc. 

Ca să mă înțelegeți...eu eram pretenaș cu directorul, care ajunsese profesorul nostru de română. Eram pe atunci președinte al consiliului elevilor și am reușit să introduc uniforma școlară în liceu. E un gest cu care mă mândresc cu atât mai mult acum, când polarizarea elevilor prin „fashion bullying” (când unii se iau de alții doar că nu au haine scumpe) atinge cote extreme. 

Spre exemplu, vine într-o zi directorul, nervos, la clasă. Eram foarte similari și nimic nu s-a schimbat: ne aprindeam repede, ne trecea repede. Pentru noi, orice lucru mărunt era și este important de parcă viața cuiva depinde de asta. Și ne ascultă din temă. Și o ia de la începutul catalogului...nimeni nu își făcuse tema sau nu o făcuse cu vreun simț de răspundere. Și ne ia de la A....și trântește la vorbe grele și note de doi până la Gheorghe, a treisprezecea, care se ridică în picioare și citește cu atâta umilință un referat absolut impecabil, încât, după mai bine de 16 ani, rămâne în mintea mea drept cea care a salvat o clasă și ne-a făcut să înțelegem pentru totdeauna ce înseamnă efortul adevărat și munca cinstită. 

Și întotdeauna m-am întrebat ce o motivează pe ea să depună efortul acela supraomenesc. Ce îi trece prin minte când se trezește în frig, fiind nevoită să își scrie tema sau ce simte când i se închid ochii seara și totuși nu renunță la a își termina temele. 

Cumva, eu sunt un norocos al sorții că am ajuns unde sunt acum. Știam că trebuie să fiu medic. Dar pe adolescenții de astăzi, ce îi motivează? Pentru că astăzi, la modă sunt combinatorii, șmecherii, peștii, mahării, dealerii, cei care „au valoare pe ei”, care au femei care se urcă și coboară din mașinile lor de fițe, copiii de securiști rezistenți timpurilor, odraslele părinților ajunși bogați prin mijloace de orice fel, etc. 

Nu e mai niciunul despre care să se știe clar cum și-a făcut banii, însă ajuns în mod clar și fară echivoc „cel mai bun din generația lui”. Suntem atât de obișnuiți cu hoții, încât și atunci când îl vedem pe unul bogat, suntem siguri că a „combinat el ceva”: doctor cu 4 case? Șpăgar! Avocat cu vilă în Pipera? A aparat toți tâlharii și violatorii! Judecător....nici nu are rost să mai zic ce imagine pătată au. 

Și, deodată, apare David Popovici într-un Porsche de 120.000 de euro. Pentru toți copiii aceia care se luptă cu Goliatul sărăciei, muncii și rușinii, David e lumina victoriei! În sfârșit, un copil despre care nu poate exista vreun dubiu că și-ar fi câștigat banii din altceva decât muncă proprie, cinstită, iese din enclava asta a muncii fără răsplată pe măsură și reușește! Reușește să transpună în realitate mașina pe care mulți copii o au ca poză de fundal pe telefon. 

Prin mișcarea asta, demonstrează că se poate tuturor copiiilor care se întrebau: „oare munca cinstită chiar nu duce nicăieri? Părinții mei au muncit cinstit toată viața, unul e profesor universitar și altul cercetător și stăm într-un apartament sărăcăcios, nu ne permitem să ieșim în oraș, telefonul ăsta mi l-au luat în rate și nici nu e ultimul model, n-am nicio șansă să îmi iau adidași ca ai colegilor, iar la o mașină nici nu pot visa”. Și atunci încep dubiile: „Eu de ce să trăiesc așa? De ce să muncesc, dacă pot căștiga din niste combinații? Trebuie doar să trag un tun. Unul singur și am salvat toată familia”. 

Pentru ei, David avea obligația morală să epateze. 

Și cu toate acestea, apar bătrânii acri care vin și spun „E un vis prea mic o mașină mare”. Și îi înțeleg pe bătrânii ăștia și au toată dreptatea din lume. Dar la o vârstă mică, o mașină mare e un vis imens și intangibil, pentru că toată lumea e mică! Iar până nu te simți singur într-o mașină mare, nu vei înțelege că frumusețea adevărată a lumii e o pâine proaspătă lângă o femeie care te iubește, într-o casă în care poți să mori liniștit mâine că le-ai trăit pe toate. 

David Popovici , iți mulțumesc pentru ce ai făcut pentru generația asta!

Comentează pe facebook

Pe fata care invata de-i "sareau capacele" o inteleg perfect, ma identific cu ea. Nu stiu ce "o mana pe ea in lupta", insa eu am constientizat de mica faptul ca numai "mancand carte pe paine" pot sa ajung undeva "sus" unde imi doresc. Dar m-am si distrat in liceu:) In plus, de la parintii mei cu o modesta situatie financiara, ca multi intelectuali (tata cercetator stiintific, mama lucrand la Medicina Veterinara), am primit o educatie centrata pe implinire profesionala si independență. Si ma bucur mult ca a fost asa. Referitor la DP, am mai comentat in alte contexte cam la fel. Cainele moare de drum lung si prostu' de grija altuia…din pacate, e vorba de un complex pe care inca il are poporul roman in ceea ce priveste banul de care vad ca nu se va vindeca prea curand. Privitul peste gard cu invidie si rautate la vecinu' e sport national, precum si aruncatul imediat cu noroi. Atat de contraproductiv..acolo se varsa toate frustrarile lor si toata smoala adunata. DP e un model pentru generatia lui, e inspirational. Un baiat exceptional care pe munca lui a reusit sa-si faca o placere e desfiintat la nivel national. Si da, cine nu ar vrea la varsta aia (20+) asa ceva. Sa blamezi un tanar ca si-a indeplinit un vis (pe banii si efortul lui!!) mi se pare noapte mintii, de o micime incredibila. A devenit dezbatere nationala. Multe frustrari si complexe mai are poporul asta. Daca fiecare s-ar uita in "ograda" lui si ar incerca sa faca acolo "rai", ce bine ar fi 🙂

Ca de fiecare data sunteți un delicat și un mare domn. De data aceasta, in sensul in care nu sunteți foarte acid ,deși meritau pe deplin, cu cei de taxează drept bicisnic visul lui David. Eu nu am delicatețea dvs și sincer, trăind în țara asta nici nu mi o doresc. O invidiez la modul frumos la dvs și la cei ce o posedă. Revenind la subiect, eu n am fost printre cei ce făceam eforturi supraomenești să aibă rezultate frumoase, însă cu puțin noroc, am ieșit onorabil la capăt. 2 licențe și studii postuniversitare. INSA tare-s mandra de munca pe care am depus-o 18 ani de școală, de faptul că am lucrat din timpul facultății să mă întrețin, că mergeam de la Bz (sic) la Buc in sesiune cu trenul de 3.43 că era mai ieftin și nu mi permiteam un rapid pe vremurile acelea, cu colega și prietena mea buna care apropos, a terminat șefa de promoție și a avut un parcurs cam la fel de chinuit ca al meu. Așa că, acum la 25 de ani de când am terminat facultatea- ultima specializare, nu dau voie nimănui să mi spună ce sa fac cu munca mea! Și nici socoteala nu dau cum îmi cheltui agoniseala. Și nici nu mi pasa de judecata celor mulți chiar deloc! Mă întreb oare cei ce judeca tânărul inotator inteligent și deosebit ce a devenit campion olimpic cum își cheltuie MUNCA și răsplată muncii, s au gândit să judece și pe cei ce și au cumpărat vile și mașini de lux și își fac concediile in resorturi exclusiviste pe zeci de mii de euro? S au întrebat oare ce descoperiri fantastice au făcut în domeniul fizicii cuantice 🙄 sau la studierea efectului razelor de luna asupra papucilor de guma, de au reușit să posede averi colosale? Ei bine, nu. Îi lasă toată lumea in pace. L am găsit pe tânărul Popovici să l luam in balon. Rușine pentru nația asta! 😞 Felicitări, domnule doctor pentru tot ce faceți! Sunteți grozav. Succes in tot ce vă propuneți!

Excellent doc 👏👏

Ah, eu m-am abtinut mult sa comentez pe subiectul acesta dar o sa comentez la postarea asta pentru ca sunt de acord si cu ea si mi se pare foarte bun argumentul ca tinerii au nevoie sa vada si oameni muncitori epatand. Zic "si cu ea" pentru ca eu am inteles diferit ce a spus CTP. Am inteles ca il respecta pe DP si il considera (inca) cel mai inteligent si muncitor sportiv al zilelor noastre si tocmai de aceea se astepta ca visul lui sa fie unul mai maret. Adica nu are o problema cu achizitia in sine a masinii scumpe ci cu faptul ca a declarat ca "acesta era visul lui". Una este ca visul tau sa fie unul maret si dupa ce culegi roadele atingerii lui, cum a facut DP, sa iti iei si o masina scumpa, pt ca poti si asa vrei tu si alta este sa declari ca achizitia in sine era visul tau. E o diferenta, fina ce e drept. DP nu a zis "da, imi place Porsh-ul si mi-am dorit unul, acum imi permit si mi-am luat", ca si cum ar fi un simplu obiect pe care si l-a dorit ci a zis "acesta era visul meu". Asta am inteles eu ca l-a dezamagit pe CTP si nu mi se pare o parere atat de absurda. Asta e parerea lui, e doar o parere. Mi se pare ca, rand pe rand, oamenii au sarit sa ii ia apararea lui DP desi, majoritatea nu a inteles de fapt ce a zis CTP. Ceea ce inseamna ca DP este foarte iubit si asta este minunat! ✌️

Mulțumim pentru cuvintele frumoase, Domnul Doctor! Sper să ajungă la urechile și sufletele multor tineri! Din păcate, în orice sport, sportivii sunt aclamați și lăudați doar când câștigă, și toată lumea se simte mândră, pe munca lor, a părinților și a antrenorilor, dar când fac ceva pentru ei sau nu sunt pe podium, trebuie sa fie pregătiți psihic, să țină piept valului de dezaprobare din partea unora, exprimată de cele mai multe ori foarte acid sau chiar vulgar, în funcție de frustrările acuzatorilor și nivelul de educație! Mulțumim că ați exprimat așa frumos ceea ce mulți gândim, dar nu putem transpune în scris! Și pentru a echilibra talerul cu etalonul unei gândiri corecte! Tot respectul!

Eu vreau să aflu de la dvs, dnule Dr. Ciobotaru, ce a devenit colega dvs, ce culmi a atins. Dacă ṣtiţi, desigur.

Pt cei care s-ar îndoi – pe Georgian îl știu fix din liceu, de pe vremea când nu-i ziceam chiar așa, dar încă de pe atunci știa clar că va fi neurochirurg. și chiar așa a fost în liceu, cum povestește. Eu nu am apucat sa port uniforma pe care au introdus-o ei pt că eram mai mare ca el, dar generația verișoarei mele a purtat-o. Dar fix hotărârea asta și certitudinea visului împlinit am admirat-o mereu la tine. Nu pot decât să-ți urez din inima felicitări pt că și tu ești un David Popovici al generației tale, și ești propriul tau model – și tu ți-ai împlinit visul! Așa că, chapeau, doctore! Tot înainte! 😉

Eu sunt convinsă că David înțelege deja…poate nu pe deplin dar înțelege,altfel nu ar fi făcut atâtea donații,nu ar fi ajutat atâția copii…Poate că trebuia să se premieze și el pe el însuși pentru tot ce nu a trăit în copilărie,în adolescență ca să ajungă aici.Si dacă nu acum atunci când?!Știm cu toții că sportul în general nu este o "meserie"de toată viața.

Mulțumesc, sufletul meu este plin de bucurie după ce a-ți scris despre acest tânăr David Popovici, care a dus numele României în lume, ca de altfel și alți mari spotivi români! Mulțumesc, mă simt răzbunata vis – a – vis de ce a scris CTP. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase! Cu recunoștință!

Acest tânăr deosebit este un exemplu de moralitate simplă, de bun simț, cum rar mai întâlnim la cei din jurul nostru… cu ani în urmă, am avut aceleași dileme cu Jr al meu: învață, învață, nu ai nimic de pierdut, ceea ce ai în cap nu o să-ți ia nimeni, mai devreme sau mai târziu, în hățișul incomoetentelor, copiilor lui mămica și tăticul îți vei găsi drumul tău! Toată tevatura fals creată în jurul subiectului legat de achiziția unui bun, din bani munciți, mi-a lăsat un gust amar… formatori de opinie cu ștaif au venit să arunce cu noroi peste munca unui copil, care ne-a făcut să fim mândri, care și-a sacrificat copilăria pentru un vis. Trist, de acolo din turnul de fildeș, uneori trufia schilodeste minți, felicitări David Popovici, mergi înainte… cerne oameni și vremuri!

În toată povestea asta nu spune mai nimeni care este esența problemei (nici măcar CTP probabil că nu are curaj). Nu ca si-a luat băiatul mașina aia și nici că și-a schimbat modul de gândire în timp scurt și nu ar mai fi modest. Esența problemei constă în faptul că nu este singurul care face performanță în România la nivelul ăsta (unii fac prin știință, alții prin sport, altii prin arta, etc) dar fiind mediatizat mult mai mult decât ceilalți are privilegii mult mai mari din partea statului român decât alții care ar merita același lucru și care fac România cunoscută, si care primesc o diploma si niste aplauze si cam atat. Evident că el nu are nicio vină în treaba asta. Totuși vorbind pe cifre concrete din 2021 până în prezent a primit undeva la 800 mii euro de la stat (salariu de 7-10 mii euro/lună și premii de peste 500 mii de euro). Sunt și alți necunoscuti de presa din România, care aduc la fel de multă recunoaștere statului (vezi olimpicii școlari internaționali) care nu primesc nici pe departe atât. 99,9% din cei care comentează pe subiect nu sunt conștienți de lucrul ăsta sau nu vor sa arate ca sunt conștienți deoarece ar fi blamati. Politicienii sunt cei mai bucuroși acum pentru că practic acțiunile lor de a aloca asemenea sume pentru un sportiv/mai mulți sportivi/contabile de sportivi, sunt validate de aproape 100% din cei interesați de subiect, și că nu sunt făcute presiuni asupra lor sa fie susținută la un nivel mai înalt educația și cercetarea care într-adevăr ne-ar ajuta sa progresăm că societate.

Respect pentru aceasta postare, d-le doctor ! Stiti sa punctati corect, sa transmiteti cele mai corecte ganduri . Cat despre David Popovici este un tanar care a primit cea mai buna educatie,are cei sapte ani de acasa si asta se vede din actiunile lui.

Copiii din ziua de azi nu mai au răbdare și nici societatea nu mai are răbdare cu ei. Societatea le-a insuflat câștigul rapid iar DP a venit și a dat o resetare societății românești care este prea grăbită pentru atingerea succesului rapid. Dacă un copil eșuează, un student, un rezident eșuează într-o sarcina data, societatea românească îl pune la colț și-l etichetează ca fiind ratat. Aceasta este imaginea societății românești. DP ne-a arătat naturalul , ceea ce e în alte societăți este la ordinea zilei, ca pornind de la nivel de începător poți ajunge la nivel de maestru. Când ai ajuns la nivelul de maestru ești plătit regește. Aceasta este lecția pe care trebuie tinerii sa o învețe. Orice avocat, medic, judecător, inginer etc atunci când ajunge cel mai mai bun este plătit regește. Unii ating maestria în 15 ani alții în 40 de ani.

… fara cuvinte … dl.doctor, faci parte din categoria lui David Popovici …mandri de voi si va multumim pentru ca existati! 🙏❤️🇹🇩

Superbă postare Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg. Am citit destule articole răutăcioase pe baza acestui subiect…Cu toții avem vise sau dorințe pe care dorim să realizăm. Felicitări tânărului David ca a reușit prin munca multa sa își realizeze acest vis.Criticile nu își au rostul. Într-o alta nota , m-a apucat nostalgia. Mi-am amintit de zilele în care decupăm reviste , ca să lipesc pe foaie imagini să îmi arate referatul cât mai bine 😅

Bună seara! Când încerci să ajuți copilul tău să facă performanță, înseamnă efort din partea părinților, și nu vorbim doar de partea financiara,dar care este importantă,efort fizic și sufletesc și multă dragoste pentru puiul tău, să îl ajuți să treacă și peste rezultate mai puțin bune și să își păstreze dorința de a lupta în continuare. Noi nu facem nimic pentru acești copii (nici nu avem cum), dar avem datoria de ai respecta, de a le aprecia efortul de a își îndeplini visurile. Cred că ar trebui spus :mulțumesc copil minunat și să fii sănătos și fericit!

Face-ți parte, ca și David Popovici, din rândul celor care au un tel în viață. Este normal ca atunci când te apropii de acel tel și viața îți permite să îți satisfaci și alte vise. Până la urmă sunt oameni care merită.

Ca de obicei ,doctore!Ne treci prin toate stările!Și reușești sa vezi binele și sa scoți bunul chiar dacă el s a vrut rău. Felicitări!

Bună seara domnul doctor știți ce nu înțeleg eu de ce nu scriu ziarele sau nu își dă nimeni cu părerea despre cineva care a primit de la părinții lui o mașină pe care nu știm cum și-a permis să i-o facă cadou iar pentru că acest copil și-a permis să și-o facă singur cadou pe munca lui cinstită și cred eu la vedere am ajuns mult prea departe și da bravo lui pentru că merită,cum spunea cineva mai sus viața de sportiv este scurtă așa că succes David și pentru dumneavoastră ce să mai spun la cât mai multe articole de acest fel și de operații nu știu ce să zic să fie mai puține dar toate cu un final fericit,aveți tot respectul meu 🙏🙏🙏

Ma regăsesc și eu în modelul fetei care își făcea temele de fiecare data și la fel nici eu nu am avut nicio absenta. O prima întrebare ce face fosta dvs colega acum?Bănuiesc ca la cum o descrieți, sigur și.a continuat studiile.Nu cred ca a renunțat asa ușor la visele ei mai ales la cata munca depunea în a-si face temele . Cred ca motivația ei era destul de limpede,sa-si depășească condiția și sa-si ajute familia. Asa este,copii,tinerii din ziua de azi sunt învățați sa fie mai tupeiști,mai "descurcareti" ,pe când ceilalți care au bun simt ,sunt onesti sunt considerați fraieri,ni se inoculeaza subtil ideea ca degeaba înveți,ca oricum prin munca cinstita nu ajungi departe. Spun asta deoarece uneori avem tendința sa începem sa credem asta,mai ales la câte exemple avem în societate. Dar depinde de principiile fiecăruia dintre noi si cred ca prin munca cinstita putem razbi ,făcând pași mărunți, cu răbdare,asa cum a făcut și David Popovici. Ca si-a luat ultima fiță de masina sau își lua o Dacie e fix problema lui,este meritul lui.Eu habar nu aveam dacă nu citeam pe fb postarea dvs ca el si-a luat x masina ,cred ca cei din presa urmăresc tot ce se petrece în viata lui privata fără pic de rușine. În încheiere chiar dacă unii tineri din ziua de azi își aleg modele greșite în viata,încă mai sunt tineri frumoși,buni,cu capul pe umeri .:)

David e un model inspirațional pentru orice vârstă, prima dată când l-am auzit vorbind mi-am dus mâna la inimă, m-a cucerit definitiv. Modestia lui e de admirat iar înțelepciunea pare a unui om trecut prin viață, nu pare un copil abia trecut prin agitația pubertății. De ambiția și puterea lui de muncă ce să mai zicem?… Dinozauri frustrați, pricepuți în toate domeniile, există de când lumea, oameni care nu știu să îmbătrânească frumos la fel, critică acră și inutilă găsim tot timpul, contează doar ce nu poate fi înăbușit cu toate astea: valoarea omului care trebuie să le îndure! Apoi, băiețașul ăsta a trecut prin multe ca să ajungă acolo unde e ca să mai fie afectat de niște vorbe aruncate doar pentru a primi atenție. Sunt rețelele astea de social media sabie cu două tăișuri: ori te faci de râs, ori te faci admirat. CTP s-a făcut de râs, David s-a făcut admirat, dar nu prin postări, ci prin ceea ce este și ceea ce face. Concluzia e clară: dacă muncești ai dreptul și poți să îți îndeplinești orice vis! P.S. Cred că și colega dvs a ajuns acolo unde și-a dorit!

Super postare ! Mulți dintre noi gândim la fel ! Sunteți un medic foarte valoros ,corect și cu o gândire extrem de sănătoasă ! Rezultatele unei muncii cinstite aduc o satisfacție imensă pe care mulți nu o înțeleg, pentru că nu au parcurs această muncă !🤗

Nu pot decât să distribui mai departe, părerea unui om valoros despre un tânăr valoros. Mulțumesc că existați!

Frumos!An nou binecuvantat cu sănătate și multe bucurii, domnul doctor!

Frumos articol!Nu mulți gândesc ca dumneavoastră!Oare ce le-a făcut David?A vrut o mașină la care a.visat! Cei frustrați au început să spună vrute și nevrute! Așa face și vulpea când nu ajunge la struguri! Zice că sunt acri!

View more comments

Când te lasă mașina dar tu chiar vrei brad!

Sărbători cu liniște să avem!
Vezi mai multeVezi mai puține

4 săptămâni în urmă
Când te lasă mașina dar tu chiar vrei brad!

Sărbători cu liniște să avem!

Comentează pe facebook

E pentru tine bradul sau faci delivery?😀

Asa e cand rămâi fără euro. Schimbi 100 lei…🤣🤣🤣 🤗🤗🤗

Bravo! Avannsezi😀. Anul trecut erai tu, smartul și cățelul😂😂. Sărbători fericite dragul nostru! Noi sa fim sănătoși!😀

Parca sunteți un pusti pe motor. Cine ar zice ca sunteți ditamai doctorul care umbla în creierii oamenilor și îi face bine… Mult respect și multa sănătate d-nul doctor! Sărbători fericite! 🌲🎅

Bună ziua! Sărbători frumoase alături de cei dragi dumneavoastră!

Sărbători fericite,cu pace și liniște sufletească vă doresc!!!

Sărbători binecuvântate, cu sănătate, bucurii și multa putere de munca!

Sarbatori binecuvintate cu multa multa sanatate si numai bine domnul doctor Dumneavoastra si familiei!⛄️🌲☃️❤️

Sărbători fericite și binecuvântate, multă sănătate și multe bucurii vă dorim domnule doctor!

Sărbători binecuvântate cu sănătate, liniște și putere "sa faceți bine", domnule doctor!In rugăciunile mele va regăsiți și dumneavoastră!🙏🤗💖 Doamne ajuta!

Bine ca aveți brad !🌲 sper să ne arătați cum este si împodobit!vă urez sărbători liniștite !

Om cu suflet deisebit, Sarbatori binecuvantate alaturi de cei dragi inimi!

Sărbători fericite! Multa sănătate va doresc!

Sărbători binecuvântate om minunat!!!!

Faceți livrări in sectorul 4?

Sărbători binecuvântate . Crăciun fericit 🙏

O brad frumos…! Craciun fericit !!! Ce motor super…!

Să fiți fericit de Sărbători!! Crăciun binecuvântat,plin cu lumină!!

Sărbători binecuvântate! Multă sănătate și fericire alături de cei dragi.

Sărbătoare Nașterii Domnului să vă sporească bucuria în suflet!🙏❤️

Sarbatori liniștite Domnule Doctor! Anul Nou sa va aducă sănătate și putere de munca, sa ajutați cât mai mulți oameni cu ceea ce știți atât de bine sa faceți! 🍾🥂❤️

Sărbători cu bine și un An Nou cu sănătate și împliniri !🤗🎄

Să vă bucurați de brăduț și de sărbători!

Pentru ca chiar meritați, va doresc sa fiți fericit de sărbători!🎄🎄🎄🎄🎄🍀🍀🍀🍀

Sărbători fericite și multa sănătate

View more comments

Despre cursul din Italia – partea a doua

Întrucât văd că v-a plăcut partea întâi a descrierii cursului din Italia, am revenit cu partea a doua.

Ne ține la un moment dat ceva profesor matusalemic de prin Germania o prezentare despre abordurile prin sprânceană. Părea destul de zeflemitor la adresa acestora, spunând „consider că au un rezultat estetic dezamăgitor, așa că eu prefer o incizie standard subfrontală”. Ce înseamnă asta? Că decât o incizie de 5 centimetri deasupra sprâncenei (care incizie se estompează superb dacă e închisă frumos), e mai bună o incizie de 20 de centimetri de la tâmplă până la mijlocul capului, care poate lăsa o atrofie severă, foarte neplăcută pentru anumite paciente. Am simțit instant cum iau foc, dar am zis să tac din gură, că nu e momentul să fac acolo o scenă.

Continuă apoi cu abordul prin pleoapă, punând un articol chiar din 2023 scris de mentorul de la care l-am învățat eu. Și spune: „eh, încearcă doctorul acesta să ne spună că e bine să intrăm prin pleoapă, dar tot el spune că e nevoie de spatulă pe ochi. Chiar credeți voi că ochiul acela nu suferă?”

Moment în care i-am dat în mintea mea al doilea cartonaș galben, așa că am luat cuvântul:

„Nu numai că nu suferă întrucât nu pui pe ochi ci pe periorbită, dar dacă deschizi corect, nici nu ai nevoie de spatulă”

Moment în care se schimbă la față, iar din primul rând se întoarce prof. Winkler, de la Spitalul Universitar din Salzburg, Austria:

„Dvs. ați efectuat astfel de intervenții?”

„Da, două. Am învățat chiar de la prof. Alberto di Somma, în Barcelona”

„Pentru ce anume?”

„Chirurgia epilepsiei”

Trei secunde pauză, se continuă prezentarea….apoi, din senin, profesorul o întrerupe din nou, către mine:

„Și ce incizie ați avut?”

„Un Stallard-Wright”

Iar se continuă, iar în 2 minute, din senin:

„Și nu ați avut probleme cu glanda lacrimală?”

„Nu, pentru că nu am deschis periorbita, toată operația fiind în exteriorul acesteia”.

Bineînțeles că nu s-a putut abține și m-a sancționat și el cu cartonaș roșu, deși cred că a fost relativ gratuit. La sfârșitul prezentării a ținut o prelegere, sintetizată cam așa:

„Cursul acesta, de aborduri, vă învață o serie de aborduri care vă sunt mai mult sau mai puțin familiare. Să nu credeți că veniți aici, vedeți ceva și vă puteți întoarce acasă la voi să le exersați pe pacienți. Aceasta se numește „license to kill” ("licență de a ucide") și nu este scopul cursului”

Cum să vă zic…cei doi pacienți operați de mine sunt bine mersi. De la crize de epilepsie zilnice la nicio criză până acum e un drum lung, dar bătătorit. Sigur, abordul nu a permis respectarea corectă a planului neurologic, însă ei sunt bine și mulțumiți. Daca vor reveni crizele, probabil că fi necesară o deschidere prin tâmplă, minim invazivă, însă până atunci ne bucurăm de rezultat așa cum este. În plus, ne bucurăm și că sunt profesori în Germania care își permit doar emită păreri despre ceva ce în România deja s-a aplicat cu succes.

Și că vorbind de România, era ciudat să fi fost singurul român. Cum? N-am invadat Italia de când am intrat în UE? În ultima zi, ne ține o prezentare dr. Manu, din Germania. Îl prind la masă și îl întreb:

„Nu vă supărați, sunteți german?”

Și îmi răspunde în română:

„Nu, sunt român, ca tine. Dar am plecat în 2005 în Germania”

Oare îl putem considera patriot? Nu știu. Dar să pleci din România pentru că recunoști impostura practicată în neurochirurgie și să muncești ca să predai românilor 20 de ani mai târziu pentru a-i ajuta să ajungă cât mai aproape de nivelul din Germania…da, cred că i se potrivește destul de bine termenul.

Dumneavoastră ce părere aveți?
Vezi mai multeVezi mai puține

4 săptămâni în urmă
Despre cursul din Italia – partea a doua

Întrucât văd că v-a plăcut partea întâi a descrierii cursului din Italia, am revenit cu partea a doua. 

Ne ține la un moment dat ceva profesor matusalemic de prin Germania o prezentare despre abordurile prin sprânceană. Părea destul de zeflemitor la adresa acestora, spunând „consider că au un rezultat estetic dezamăgitor, așa că eu prefer o incizie standard subfrontală”. Ce înseamnă asta? Că decât o incizie de 5 centimetri deasupra sprâncenei (care incizie se estompează superb dacă e închisă frumos), e mai bună o incizie de 20 de centimetri de la tâmplă până la mijlocul capului, care poate lăsa o atrofie severă, foarte neplăcută pentru anumite paciente. Am simțit instant cum iau foc, dar am zis să tac din gură, că nu e momentul să fac acolo o scenă. 

Continuă apoi cu abordul prin pleoapă, punând un articol chiar din 2023 scris de mentorul de la care l-am învățat eu. Și spune: „eh, încearcă doctorul acesta să ne spună că e bine să intrăm prin pleoapă, dar tot el spune că e nevoie de spatulă pe ochi. Chiar credeți voi că ochiul acela nu suferă?”

Moment în care i-am dat în mintea mea al doilea cartonaș galben, așa că am luat cuvântul: 

„Nu numai că nu suferă întrucât nu pui pe ochi ci pe periorbită, dar dacă deschizi corect, nici nu ai nevoie de spatulă”

Moment în care se schimbă la față, iar din primul rând se întoarce prof. Winkler, de la Spitalul Universitar din Salzburg, Austria: 

„Dvs. ați efectuat astfel de intervenții?” 

„Da, două. Am învățat chiar de la prof. Alberto di Somma, în Barcelona” 

„Pentru ce anume?”

„Chirurgia epilepsiei”

Trei secunde pauză, se continuă prezentarea....apoi, din senin, profesorul o întrerupe din nou, către mine: 

„Și ce incizie ați avut?”

„Un Stallard-Wright”

Iar se continuă, iar în 2 minute, din senin: 

„Și nu ați avut probleme cu glanda lacrimală?”

„Nu, pentru că nu am deschis periorbita, toată operația fiind în exteriorul acesteia”. 

Bineînțeles că nu s-a putut abține și m-a sancționat și el cu cartonaș roșu, deși cred că a fost relativ gratuit. La sfârșitul prezentării a ținut o prelegere, sintetizată cam așa: 

„Cursul acesta, de aborduri, vă învață o serie de aborduri care vă sunt mai mult sau mai puțin familiare. Să nu credeți că veniți aici, vedeți ceva și vă puteți întoarce acasă la voi să le exersați pe pacienți. Aceasta se numește „license to kill” (licență de a ucide) și nu este scopul cursului”

Cum să vă zic...cei doi pacienți operați de mine sunt bine mersi. De la crize de epilepsie zilnice la nicio criză până acum e un drum lung, dar bătătorit. Sigur, abordul nu a permis respectarea corectă a planului neurologic, însă ei sunt bine și mulțumiți. Daca vor reveni crizele, probabil că fi necesară o deschidere prin tâmplă, minim invazivă, însă până atunci ne bucurăm de rezultat așa cum este. În plus, ne bucurăm și că sunt profesori în Germania care își permit doar emită păreri despre ceva ce în România deja s-a aplicat cu succes. 

Și că vorbind de  România, era ciudat să fi fost singurul român. Cum? N-am invadat Italia de când am intrat în UE? În ultima zi, ne ține o prezentare dr. Manu, din Germania. Îl prind la masă și îl întreb:

„Nu vă supărați, sunteți german?”

Și îmi răspunde în română:

„Nu, sunt român, ca tine. Dar am plecat în 2005 în Germania” 

Oare îl putem considera patriot? Nu știu. Dar să pleci din România pentru că recunoști impostura practicată în neurochirurgie și să muncești ca să predai românilor 20 de ani mai târziu pentru a-i ajuta să ajungă cât mai aproape de nivelul din Germania...da, cred că i se potrivește destul de bine termenul. 

Dumneavoastră ce părere aveți?

Comentează pe facebook

Ți-am mai spus ca eu cred despre tine ca nu esti zdravăn frate!!! Unul frumos… Daca ar înțeleg oamenii cam cu ce probleme de “sistem” ne luptăm de fapt… in fine alt subiect… Ador colegial la tine MENȚINEREA PASIUNII in a practica.🤗🤗🤗

Scuze Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg , insa abordarea profului din Germania mi se pare similara cu cea din invatamantul romanesc de acum mai multi ani, cand tu ca elev/student puteai doar sa iei notite si sa nu misti in fata profesorului din fata ta. Fara opinii, fara comentarii, fara initiativa. Ori, cand am avut prima data profi francezi/belgieni/canadieni (si putin mai tarziu spanioli) totul s-a schimbat. Am simtit cum, deodata, am fost lasata (si chiar incurajata) sa ma deschid, sa particip, sa fac echipa cu ei, fara a fi sanctionata. Atunci am invatat cel mai mult. Mi se pare o mentalitate invechita, a unor oameni ce se cred semi-zei si pe care nu ai voie sa-i contrazici, care nu suporta o discutie aplicata. Ori tocmai iesind din rand poti aduce inovatie, modernitate, poti cu adevarat aduce plusvaloare. Cu privire la intrebare, prea mult s-a utilizat cuvantul "patriot" la noi, in scopuri pur manipulatoare, defaimand sensul exact al acestuia. Si da, de 1000 de ori da, acel medic roman plecat peste hotare este patriot (si totusi, nabatandu-se cu pumnul in piept). Acolo fiind, a recunoscut din prima ca e roman, nu i-a fost rusine, nu a ascuns. Iar de acolo ajuta enorm, pune umarul cu mult efort si poarta si numele RO in lume cu mandrie. De ce? Probabil pentru ca acest "sistem" de care tot vorbim, nu a mai avut loc pentru el in tara lui… "Patriot", in acceptiunea mea inseamna a face, nu a zice. Sarbatori minunate si bine ati revenit acasa!

Hmm ce părere , eu v-am spus-o de câteva zile în urmă , sunteți unul dintre putini . Dar cel puțin eu mă bucur ca așa puțini cum mai sunt , încă mai sunt Felicitări. Sărbători binecuvântate!

Mult succes in cariera profesională, dar și in viața personală !… Sărbători binecuvântate, cu sănătate și bucurie-n suflet vă doresc !

Da acumulezi expertiză, experiență prin specializare in alte țări, care mai apoi sa le împărtășești conaționalilor care activează în branșă, e tot patriotism=iubire de țară! Nu mă încălzește cu nimic patriotismul golit de substanță, arborat la modul declarativ al celor ce au rămas în țară și care mai mult înfrânează decât ajută la evoluție! Patriotismul rezidă din atitudine și din ceea ce oferi țării tale!

Patriot prin definiție înseamnă să-ți iubești țara, dar totodată să lupți pentru prosperitatea ei…așa că nu știu ce sa zic, cred că și cei născuți și plecați din țară din varii motive își iubesc țara, dar la prosperitatea ei nu cred să mai contribuie.Va doresc așa cum am mai zis și altădată: să va tina Dumnezeu sănătos, să vă de-a înțelepciune să puteți rezista in sistemul sanitar românesc, să faceti mult, mult timp, cu atâta dăruire profesia de medic!🙏🙏

Cred ca nu s-au așteptat domnii profesori să ii eclipsati așa de tare, prin practică, nu prin teorie, ținând cont că sunteți așa tânăr! Și dacă nu ați aplica în țară cele învățate la cursuri, ce folos ar avea un cumul de cunoștințe teoretice? Că doar pentru asta e specializarea, să înveți și să aplici! Tot respectul pentru efortul continuu pe care îl faceți pentru a vă însuși noi cunoștințe, care vor duce la salvarea multor vieti in țară și la îmbunătățirea calității vieții multor pacienți! Sărbători fericite să aveți!

Nu comentez nicioata deciziile celor care pleaca din tara…fiecare le stie pe cele proprii…in rezumat ar fi cam asa: o viata are fiecare si face ceea ce crede de cuviinta,dar asta nu inseamna ca se uita tara unde te-ai nascut si ai trait. Pentru Dvs- Va doresc Sarbatori Fericite si putere pentru a realiza toate visurile personale. Ca intoteauna–toata admiratia pentru Dvs.

Un patriot isi iubeste țara si luptă pentru prosperitatea ei,așa cum o faceți dumneavoastră . Câte eforturi și sacrificii a-ti făcut pentru a ne ajuta și o să vă mulțumesc neîncetat.🤗Succes în continuare. 🙏

Am întotdeauna aceeași părere! Sunteți un om minunat și un medic desăvârșit care se zbate pentru viața semenilor! Respect și apreciere! Mă bucur că le-ati dat o explicație pe măsură! Felicitări! Sunt mândră de dumneavoastră!

Felicitări și complimente pentru "omul doctor",care cu atâta pricepere și dăruire salvează vieți. Sa va dea Domnul sănătate și verticalitate in tot ce faceți. Sărbători cu pace și liniște!

Mi-a venit instantaneu în minte – "se abține cineva?" Da, m-am operat în România! Ați participat la operația mea…sunt neînsemnată ca să vă aduceți aminte de mine, insă cineva cu același diagnostic nu a vrut să îmi urmeze sfatul, să vă caute…a murit două luni mai târziu într-un spital turcesc. Asta este gândirea multor oameni, deși ne au întregi și nevătămați in fața lor😥 De ce strig mereu că mă înclin in fața neurologului și neurochirurgilor ce au reușit să mă țină în viață? Uite d'asta! Și tot d'asta vă iubim!❤️😘🙏❤️❤️❤️🍀🍀🍀🍀

Sincer? Ma mir ca mai exista oameni ca dumneavoastră și ma rog sa va tina soarta sanatos si puternic. În rest, sper sa nu am nevoie niciodată de talentul dvs dar știu ca dacă as avea nu mi.ati întoarce spatele. Mândră ca exist în același spațiu cu un asemenea OM

Pe primul mentalitatea matusalemica pare sa il descrie bine. Pe al doilea, de origine romana, cred ca ramane atat, de origine romana. Dupa mine patriot inseamna sa și-i faci ceva pt mai bine, fie și faptul ca colaborezi cu 2 medici din branșa din Ro. În altă ordine de idei, despre Ro se crede de multe ori de noi pacienții ca medicii de la noi sunt slab pregătiți și cel mai probabil cei de afară cred ca suntem cu medicina ceva mai sus decât Afganistan, dar nu cu mult. Ar trebui să facem mai mult ca societate ca să ne cunoaștem aseturile pt ca ele există, le avem și le datorăm măcar recunoaștere.

Sărbători liniștite, bucurii și împliniri!

Respect ,dostore

Toată admirația!!!Felicitări domnule doctor!

De fiecare data când citesc postările dvs. ma gândesc ca am fost norocos sa va întâlnesc și sa va cunosc. Sărbători fericite alături de cei dragi!

Apoi, ce să zic despre “matusalemicii” ăștia care cred că vârsta le dă dreptul de a avea numai ei dreptate și a ignora ideile celor tineri? Dacă abordarea este mai ușoară și cu mai puține efecte post operatorii poate fi luată în considerare chiar dacă toată viața ai folosit, cu succes de altfel, o metodă mai agresivă, asta neînsemnând că dai “license to kill”. V-ați pricopsit cu cartonaș roșu inutil… Eu doar mă gândesc la cei care vă vor avea mentor, vor fi niște norocoși! Norocoși sunt și pacienții dvs. Apoi, când vorbim despre “patriotism”, mă gândesc la dvs, om care să vrea mai mult binele românilor și care își iubește țara,nu am văzut până să am privilegiul de a vă urmări. Mă ung pe suflet postările dumneavoastră! Să vă atingeți toate obiectivele propuse și putere să aveți pentru asta! Sărbători frumoase,oriunde vă prind!

Da , cred ca este patriot ! Sarbatori binecuvantate !

Ani mulți cu reușite și satisfacții! Sărbători binecuvântate ptr dvs si cei dragi!

Felicitări și spor în toate ! Sărbători fericite și multă sănătate și bucurii !!!

Mult respect domnule doctor. Sărbători cu bine

Daca multi dintre medicii din Romania ar avea un management corect (local si central) ar putea sa creeze acel sistem competitiv, ar pregati tineri colegi talentati si pasionati. Eu tot mai sper sa se duca la pensie (si nu in privat) acei d-ni prof.dr. etc care sunt depasiti si profesional dar si moral. Sunt sigura ca sistemul este cel cu adevarat vinovat si vorba ca "omul sfinteste locul" e adevarata daca nu ajunge omul in lumea sfintilor in lupta cu "dumnezeii" sistemului.

Felicitari si Sărbători fericite!

View more comments

Mai multe