Bine ați venit!

În momentul în care avem nevoie de un neurochirurg, povestea pe care o trăim devine brusc mai complicată. Însă cu sprijinul adecvat, poveștile rele dispar la fel de repede precum au apărut. Spuneți-mi, vă rog, pe larg, în formularul de mai jos, cele întâmplate și voi căuta alături de dumneavoastră o soluție care să vă fie de ajutor!

Grija pentru pacient este prioritatea mea principală. Tocmai de aceea îmi doresc să dispară consultațiile fizice per primam, unde neurochirurgul are doar câteva minute la dispoziție să răsfoiască dosarul unui pacient pe care abia atunci îl cunoaște. O consultație nu cred că trebuie să fie un examen fulger, iar o decizie atât de importantă precum una neurochirurgicală merită câteva ore de tihnă. De aceea vă rog să îmi trimiteți cazul online și voi face tot ce îmi stă în putere să vă ajut sau voi ruga pe cineva din echipa mea să vă ajute. Știu că uneori o vorbă bună sau o indicație precisă contează enorm, așa ca un răspuns veți primi oricum, iar dacă nu mă pricep eu, voi încerca să vă direcționez către cineva cu mai multă experiență.

Aveti o urgență? Sunați-ne!

Va recomand să sunați doar in cazul în care nu vă regăsiți în nicio altă categorie de pe site. La telefon vă raspunde cineva fără pregătire medicală, care doar vă va direcționa către site în cazul în care nu aveți o urgență. De asemenea, dacă este o urgență absolută, contactați serviciul 112 sau o cameră de gardă. Mai mult, vă rog pe cât se poate să apelați numai în intervalul orar 8-20.

Întrebări frecvente

În cazul în care aveți o patologie neinvestigată, scrieți-mi pe larg despre ce este vorba și voi încerca să vă ofer direcție și sprijin de-a lungul timpului, până se găsește o soluție.

În funcție de boala dumneavoastră, găsiți mai sus o serie de categorii cu un buton pe care scrie “Cereți o opinie”. E suficient sa apăsați pe buton și veti fi redirecționat(ă) catre o pagină prin care puteți trimite documentele.

Exista o pagină întreaga dedicată dumneavoastră! E suficient să dați click pe butonul de mai jos și veți găsi răspunsuri la aproape toate întrebările dumneavoastră!
Click aici pentru pagina despre internare

Cursuri

Pentru că mi-am promis să devin profesorul pe care mi-aș fi dorit să îl am în facultate, voi încerca să postez aici o serie de cursuri destinate studenților, rezidenților și specialiștilor în medicină, abordate într-o manieră ușor de înțeles deopotrivă pentru cei cu sau fără pregătire medicală. Dat fiind că o astfel de muncă necesită un timp foarte îndelungat, vă voi ruga să aveți răbdare cu mine cât timp voi încărca fiecare film

Articole

Întrucât mi-am dorit de mult să mă apropii de pacienți, am fondat pagina de Facebook Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg, de unde voi aduce si pe site toate articolele publicate

Comments Box SVG iconsUsed for the like, share, comment, and reaction icons

Măseaua de minte

A apărut de curând în spațiul public o știre despre un tânăr care este în stare gravă, internat într-un spital din Constanța, cu șase operații la activ, după o „banală” durere de măsea.

Nu știu mare lucru despre caz și nici nu vreau să mă dau cu părerea, dar cred că sunt mulți care nu știu cât de severă poate fi o astfel de infecție, iar aici mă simt dator să vă ajut cu informații care pot salva un om.

Puțini au fost fericiții care nu au avut o durere de dinți măcar o dată în viață. De cele mai multe ori, durerile dentare sunt provocate de carii. Pe de altă parte, o cauză mult mai severă când vine vorba de o durere de măsea o reprezintă abcesul dentar – o adevărată pungă cu puroi în dinte sau în jurul lui, în tot osul acela poros care protejează bacteriile și le lasă să se înmulțească.

Că să înțelegeți cât de severă este această patologie, până să apară antibioticele, rata de mortalitate în cazul abceselor netratate era de 20-40%! (www1.racgp.org.au/ajgp/2020/september/dental-abscess-death-and-morbidity)

Cum mor bacteriile din aceste abcese? Ați spune „cu antibiotice”, însă aici avem mai multe probleme. În primul rând, nu e obligatoriu ca antibioticele pe care le luăm chiar să fie eficiente (fie nu sunt tipul potrivit pentru acele bacterii, fie nu pătrund în profunzime, etc). Apoi, o altă problemă e cea a administrării incorecte (doză mică, un timp prea scurt, etc) – bacteriile pot deveni rezistente la antibioticul respectiv, iar în situația în care infecția vă reapărea, același antibiotic poate fi inutil, pierzând timp prețios pentru tratamentul corect.

Ce se întâmplă în situațiile acestea? Bacteriile distrug osul și vasele de sânge, iar de aici doar cerul le e limita, pentru că odată intrate în sânge pot ajunge oriunde: creier, gât, plămâni, etc.

În creier, când diametrul abcesului depășește 2,5 centimetri, se recomandă intervenția chirurgicală. Când sunt mai multe și mici, grupate, se poate opta pentru intervenție. Când murdăresc lichidul care „spală” creierul, se poate recomanda intervenție. Când produc blocarea drenajului de lichid, ghiciți ce! Se recomandă intervenție! Iar când nu se recomandă intervenție, se poate recomanda drenaj pentru culturi bacteriene, care este tot un soi de mini intervenție! Iar tratamentul antibiotic pentru o infecție la nivelul creierului durează săptămâni sau chiar luni, atunci când este eficient (ceea ce nu e obligatoriu)!

Așadar, oricât de neplăcut credeți că este, aveți minte și mergeți la medicul stomatolog și cereți-i ajutorul oricând aveți o durere de dinți! Vă explică el ce investigații vă sunt necesare, dacă e abces sau nu, ce tratament trebuie luat și ce intervenții stomatologice (unele extrem de urgente, salvatoare de viață). Altfel, aveți toate șansele să ajungeți pe masa nu unuia, ci a mai multor chirurgi, cărora li se cere să fie mici Dumnezei, să dea șanse unui pacient care din start intră pe ușa spitalului fară nicio speranță de la o „banală durere de măsea”.

Multumiri lui Colourblind Kevin pentru poza postata pe Unsplash
Vezi mai multeVezi mai puține

10 ore în urmă
Măseaua de minte

A apărut de curând în spațiul public o știre despre un tânăr care este în stare gravă, internat într-un spital din Constanța, cu șase operații la activ, după o „banală” durere de măsea.

Nu știu mare lucru despre caz și nici nu vreau să mă dau cu părerea, dar cred că sunt mulți care nu știu cât de severă poate fi o astfel de infecție, iar aici mă simt dator să vă ajut cu informații care pot salva un om. 

Puțini au fost fericiții care nu au avut o durere de dinți măcar o dată în viață. De cele mai multe ori, durerile dentare sunt provocate de carii. Pe de altă parte, o cauză mult mai severă când vine vorba de o durere de măsea o reprezintă abcesul dentar – o adevărată pungă cu puroi în dinte sau în jurul lui, în tot osul acela poros care protejează bacteriile și le lasă să se înmulțească. 

Că să înțelegeți cât de severă este această patologie, până să apară antibioticele, rata de mortalitate în cazul abceselor netratate era de 20-40%! (https://www1.racgp.org.au/ajgp/2020/september/dental-abscess-death-and-morbidity)

Cum mor bacteriile din aceste abcese? Ați spune „cu antibiotice”, însă aici avem mai multe probleme. În primul rând, nu e obligatoriu ca antibioticele pe care le luăm chiar să fie eficiente (fie nu sunt tipul potrivit pentru acele bacterii, fie nu pătrund în profunzime, etc). Apoi, o altă problemă e cea a administrării incorecte (doză mică, un timp prea scurt, etc) – bacteriile pot deveni rezistente la antibioticul respectiv, iar în situația în care infecția vă reapărea, același antibiotic poate fi inutil, pierzând timp prețios pentru tratamentul corect. 

Ce se întâmplă în situațiile acestea? Bacteriile distrug osul și vasele de sânge, iar de aici doar cerul le e limita, pentru că odată intrate în sânge pot ajunge oriunde: creier, gât, plămâni, etc. 

În creier, când diametrul abcesului depășește 2,5 centimetri, se recomandă intervenția chirurgicală. Când sunt mai multe și mici, grupate, se poate opta pentru intervenție. Când murdăresc lichidul care „spală” creierul, se poate recomanda intervenție. Când produc blocarea drenajului de lichid, ghiciți ce! Se recomandă intervenție! Iar când nu se recomandă intervenție, se poate recomanda drenaj pentru culturi bacteriene, care este tot un soi de mini intervenție! Iar tratamentul antibiotic pentru o infecție la nivelul creierului durează săptămâni sau chiar luni, atunci când este eficient (ceea ce nu e obligatoriu)! 

Așadar, oricât de neplăcut credeți că este, aveți minte și mergeți la medicul stomatolog și cereți-i ajutorul oricând aveți o durere de dinți! Vă explică el ce investigații vă sunt necesare, dacă e abces sau nu, ce tratament trebuie luat și ce intervenții stomatologice (unele extrem de urgente, salvatoare de viață). Altfel, aveți toate șansele să ajungeți pe masa nu unuia, ci a mai multor chirurgi, cărora li se cere să fie mici Dumnezei, să dea șanse unui pacient care din start intră pe ușa spitalului fară nicio speranță de la o „banală durere de măsea”. 

Multumiri lui Colourblind Kevin pentru poza postata pe Unsplash

Comentează pe facebook

Buna seara vă mulțumim de sfaturile indicațiile dumneavoastră chiar daca nu profesați că medic stomatolog Santeti un om cu suflet vreți să ajutați orice pacient indiferent de diagnostic Felicitări dom dc

O durere de ureche poate fi cauzată de măseaua de minte, fără ca aceasta să doară? Medicul ORL-ist mi-a spus că nu este nimic în neregulă din punct de vedere orl.

Mulțumim pt sfaturi. Interesant articol! Succes

Foarte interesant și util de știut. Mulțumim frumos că le informați și ne luminați.

Am stat numai cu apă rece la ia de ziua pina dimineața nu știam ce să mai fac de dureri

A murit. Și aveți dreptate. Fără drenaj cam egal cu zero.

Bună eu știu ce e durerea de măsea am pățit o

Expresia asta cu "banala" infectie, "banala" apendicita (ba chiar am vazut intr-un ziar ca a murit cineva dupa un "banal" gastric sleeve) e absolut oribila. Nicio boala defapt nu e "banala", si se poate muri, in ciuda interventiei medicilor. Din acest motiv va felicit pentru postare.

View more comments

De 8 Martie

Dacă Dumnezeu ar fi făcut un chinez în locul femeii, probabil acum ar fi fost șarpele mâncat în locul mărului. Însă, chiar și așa, tot prețuim femeile ca pe cel mai frumos dar pe care El ni l-ar fi putut face.

La mulți ani tuturor femeilor!
Vezi mai multeVezi mai puține

2 săptămâni în urmă
De 8 Martie

Dacă Dumnezeu ar fi făcut un chinez în locul femeii, probabil acum ar fi fost șarpele mâncat în locul mărului. Însă, chiar și așa, tot prețuim femeile ca pe cel mai frumos dar pe care El ni l-ar fi putut face. 

La mulți ani tuturor femeilor!

Comentează pe facebook

Mulțumesc Doctore ! Toate urarile de bine doamnelor din viața dvs !

Mi-ați dat de lucru cu ecuația chinez+șarpe=? 🤔Ce ar fi fost dacă… Mulțumim pentru urări!

Mulțumim frumos pentru urări d-le doctor și același urări de bine și frumos și pentru femeile din viața dumneavoastră 👏🤗🍀💐

Mulțumesc frumos! La mulți ani și mamei dumneavoastră și tuturor femeilor, colegelor din cercul de prieteni! Doamne ajuta! Multă sănătate și fericire alături de cei dragi! La cât mai multe reușite!

Mulțumim! Asemenea femeilor dragi dumneavoastră!

Multumesc ! …La multi ani tuturor doamnelor din viata dvs ❤

A știut Eva ce este mai sănătos! Mulțumim pentru aprecieri!

Multumim pentru gandul bun si cuvintele frumoase! Cu prețuire!

Mulțumim din suflet! La mulți ani binecuvântati de Dumnezeu și femeilor din familia d-voastră! Vă îmbrățișam cu mare drag! 😘🤗😘

Și chiar l a făcut! Mulțumesc! Prețuire!

La multi ani doamnelor si domnisoarelor care fac parte din viata dumneavoastra! La multi ani mamei dumneavoastra !

Mulțumim!O primăvară frumoasă!

Va multumesc frumos d-le dr. O primavara frumoasa sa aveti alaturi de cei dragi d- voastr!

Mulțumim frumos pentru urări!

Bună dimineața! Mulțumim frumos!

Mulțumim pentru urări!

Mulțumim frumos!!

Mulțumim d-le dr, pt gândurile minunate🌹

Mulțumim ! O primăvara frumoasa și dvs!

Mulțumim frumos d-le doctor pentru gândurile bune! Cu chinezul săracu,bine că… a rămas nemâncat.

Mulțumim! La mulți ani femeilor speciale din viața dvs.!

Mulțumesc pentru urări și pentru ce ați făcut pentru mine 👋

Multumim frumos. O primăvară frumoasă și multă sănătate.

Mulțumim, petru gîndurile frumoase

Mulțumim frumos! La mulți ani și Mamei dumneavoastră și tuturor femeilor!

View more comments

„Nepoate, spălată e că nouă!”

În diminețile puține în care ne făcea tata de mâncare, copii fiind, primeam uneori omletă cu șuncă: trei felii de șuncă într-o tigaie cu trei ouă – uitată pe o parte, întoarsă pe cealaltă până era ca o clătită uscată care se ducea pe gât doar cu multă apă. Da, poate că era ceva mai puțin creativ decât mama la capitolul mic dejun, însă omleta aia îndeplinea o funcție clară: „cel mai sățios mic dejun de banii pe care-i avem”, pentru că părinții mei ar fi muncit oricât să știe că nu îndurăm foamea.

Trăiam poate cea mai sumbră perioadă din viața mea din punct de vedere financiar, când banii mei de buzunar pe o săptămână erau cât un bilet de autobuz, iar bugetul familiei era dezbătut între noi toți – nimeni nu primea mai mult, nimeni nu ieșea în oraș, nimeni nu își cumpăra ceva special și nu își îndeplinea vreunul vreo dorință. Cred că era ceea ce se numește astăzi „supraviețuire” și învățasem să mi se pară ceva firesc.

Tot copil fiind, în numeroasele vizite la ORL, căci aveam veșnic amigdalită, vedeam trusele alea mari de instrumente prin care doctorul scormonea cu nesaț până găsea ce îl interesa. În anul patru de facultate, în Italia, realitatea era alta: instrumentele erau de unică folosință. Truse de câte trei instrumente, pentru sutură în gardă, din inox. Uneori desfăceai o trusă pentru un singur instrument, iar celelalte se aruncau, nefolosite, fiind considerate desterilizate. Apoi, rezident fiind, am văzut în Franța și în Statele Unite că inclusiv bipolarele (instrumente de înaltă calitate, unele 150 de dolari bucata) erau de unică folosință, deși erau construite să reziste foarte multe ore.

Care e limita dincolo de care nu mai putem spăla, încălzi și usca un…fier? La o atingere a unui pacient? La două? Dacă scula aia stă în contact cu pacientul trei ore? Zece? O lună? Un an?

Care e limita la care ne batem joc de instrumente și de banii oamenilor care cotizează la sistemul de sănătate și care e limita la care ne batem joc de sănătatea oamenilor resterilizând instrumente, majoritatea din metale scumpe și create cu înaltă precizie să poată rezista ani de zile în câmpul muncii, însă vândute ca fiind de unică folosință?

Umblă vorba prin târg că niște doctori au luat niște dispozitive de la oameni morți și le-au implantat unor oameni vii. Nu știu realitatea, nu sunt aici pe post de judecător. Nici nu mă interesează cine sau ce a făcut, dar a aparut o dilemă etică în care sunt, fară să vreau, implicat moral, pentru că mă doare sufletul când știu că arunc un instrument gândit să fie refolosit.

Stimulatoarele cardiace sunt construite să funcționeze zeci de mii de ore. Tijele și șuruburile sunt gândite să reziste, nemodificate, mii de zile. Drenajele sunt făcute să dreneze vieți întregi. Totuși, dacă omul moare, le aruncăm. Și poate e corect, că suntem o țară destul de bogată, cu un sistem de sănătate care își permite să cumpere dispozitive medicale noi. Dar ce facem cu țările sărace, unde astfel de dispozitive sunt aproape inexistente? Oare am fi numiți mărinimoși să le spălam, curățăm, sterilizăm și expediem lor, sau suntem doar de o ipocrizie cruntă gândindu-ne că „oameni suntem și noi și ei, dar noi nu am mai folosi niciodată așa ceva, că…dacă se întâmplă unuia de-ai noștri ceva? Așa, macar să se întâmple unuia de-ai lor”.

Să faci însă speculă cu așa ceva, stabilește un nou nivel de josnicie, care nu credeam ca există. Să nu îi spui pacientului de unde provine sau să îl minți că e nou, e de aceeași josnicie. Dar să îl lași pe altul să moara că pe fierul ăla scrie „a nu se resteriliza”, oare nu e chiar mai rău?

Mulțumiri lui Benjamin Lehman pentru poza postată pe Unsplash
Vezi mai multeVezi mai puține

1 lună în urmă
„Nepoate, spălată e că nouă!”

În diminețile puține în care ne făcea tata de mâncare, copii fiind, primeam uneori omletă cu șuncă: trei felii de șuncă într-o tigaie cu trei ouă – uitată pe o parte, întoarsă pe cealaltă până era ca o clătită uscată care se ducea pe gât doar cu multă apă. Da, poate că era ceva mai puțin creativ decât mama la capitolul mic dejun, însă omleta aia îndeplinea o funcție clară: „cel mai sățios mic dejun de banii pe care-i avem”, pentru că părinții mei ar fi muncit oricât să știe că nu îndurăm foamea. 

Trăiam poate cea mai sumbră perioadă din viața mea din punct de vedere financiar, când banii mei de buzunar pe o săptămână erau cât un bilet de autobuz, iar bugetul familiei era dezbătut între noi toți – nimeni nu primea mai mult, nimeni nu ieșea în oraș, nimeni nu își cumpăra ceva special și nu își îndeplinea vreunul vreo dorință. Cred că era ceea ce se numește astăzi „supraviețuire” și învățasem să mi se pară ceva firesc. 

Tot copil fiind, în numeroasele vizite la ORL, căci aveam veșnic amigdalită, vedeam trusele alea mari de instrumente prin care doctorul scormonea cu nesaț până găsea ce îl interesa. În anul patru de facultate, în Italia, realitatea era alta: instrumentele erau de unică folosință. Truse de câte trei instrumente, pentru sutură în gardă, din inox. Uneori desfăceai o trusă pentru un singur instrument, iar celelalte se aruncau, nefolosite, fiind considerate desterilizate. Apoi, rezident fiind, am văzut în Franța și în Statele Unite că inclusiv bipolarele (instrumente de înaltă calitate, unele 150 de dolari bucata) erau de unică folosință, deși erau construite să reziste foarte multe ore. 

Care e limita dincolo de care nu mai putem spăla, încălzi și usca un...fier? La o atingere a unui pacient? La două? Dacă scula aia stă în contact cu pacientul trei ore? Zece? O lună? Un an? 

Care e limita la care ne batem joc de instrumente și de banii oamenilor care cotizează la sistemul de sănătate și care e limita la care ne batem joc de sănătatea oamenilor resterilizând instrumente, majoritatea din metale scumpe și create cu înaltă precizie să poată rezista ani de zile în câmpul muncii, însă vândute ca fiind de unică folosință?

Umblă vorba prin târg că niște doctori au luat niște dispozitive de la oameni morți și le-au implantat unor oameni vii. Nu știu realitatea, nu sunt aici pe post de judecător. Nici nu mă interesează cine sau ce a făcut, dar a aparut o dilemă etică în care sunt, fară să vreau, implicat moral, pentru că mă doare sufletul când știu că arunc un instrument gândit să fie refolosit. 

Stimulatoarele cardiace sunt construite să funcționeze zeci de mii de ore. Tijele și șuruburile sunt gândite să reziste, nemodificate, mii de zile. Drenajele sunt făcute să dreneze vieți întregi. Totuși, dacă omul moare, le aruncăm. Și poate e corect, că suntem o țară destul de bogată, cu un sistem de sănătate care își permite să cumpere dispozitive medicale noi. Dar ce facem cu țările sărace, unde astfel de dispozitive sunt aproape inexistente? Oare am fi numiți mărinimoși să le spălam, curățăm, sterilizăm și expediem lor, sau suntem doar de o ipocrizie cruntă gândindu-ne că „oameni suntem și noi și ei, dar noi nu am mai folosi niciodată așa ceva, că...dacă se întâmplă unuia de-ai noștri ceva? Așa, macar să se întâmple unuia de-ai lor”.

Să faci însă speculă cu așa ceva, stabilește un nou nivel de josnicie, care nu credeam ca există. Să nu îi spui pacientului de unde provine sau să îl minți că e nou, e de aceeași josnicie. Dar să îl lași pe altul să moara că pe fierul ăla scrie „a nu se resteriliza”, oare nu e chiar mai rău? 

Mulțumiri lui Benjamin Lehman pentru poza postată pe Unsplash

Comentează pe facebook

Ancheta nu a fost pornită la întâmplare, cineva urmarea denigrarea colegului…Nu cred , în ruptul capului , că s-au administrat , cu bună știință, medicamente care sa facă rău pacientului . Am fost în situația în care , acum mai bine de 15 ani , sa semnez ca sunt de acord cu operația tatălui meu , montarea unui stimulator cardiac . În acea situație, de criză, aș fi acceptat orice , doar tata sa trăiască. L-am transferat, pe tata , în Joia Mare , a fost operat a doua zi , medicii au încălcat protocolul , care cerea sa existe la dosar , monitorizarea pe 24 de ore , cu AV sub 40 . Știam ca era singura șansă, ca tata sa trăiască, îl transferasem dintr-un spital unde nu se pun stimulatoare , veneau zilele de Paște, cine aproba dosarul ? Mulțumesc și recunoștință OMULUI-MEDIC , datorită căruia tata a mai trăit șase ani, decesul nu a avut legătură cu aparatul . Dacă, atunci aveau la îndemânana un singur aparat , recuperat , aș fi spus DA . Toate cele bune, tuturor !

Vasiliu Cristina frizerul nu ia spaga, acela se numeste ciubuc, bacşiş, cum vreti sa-i spuneti. Acolo este vorba despre prestarea unui serviciu, nu se pot compara lucrurile. In medicina este cu totul altceva iar subiectul acesta este unul delicat. Tatal meu a purtat 15 ani defibrilator, cel de al doilea nefiind nou insa, a fost instiintat in detaliu despre istoricul lui. Am o imensa aprecieze pentru medici, lucrez intr-un spital de top si de nişă din Paris, un centru de excelenta si chiar stiu ce sunt capabili sa faca medicii. Mai stiu si ca, pe masura ce sunt mari, sunt si modesti si generosi, dar asta e alta discutie. Insa, se supun si ei unor reguli, asa merge lumea asta si asa trebuie sa mearga.

Ne poate,spălată e ca nouă" se potriveste doar pentru prostituate! Pentru restul există profesionalism, verticalitate,respect si Dumnezeu.

Eu cred ca pacienții trebuiau informați de unde provin acele aparate și că este în regulă să fie folosite. Mult respect pentru tot ceea ce faceți!

Cred ca reciclare este normala si fireasca cate vreme lucrurile sunt bine sterilizate cu substante de buna calitate si urmand proceduri si timpi bine stabiliți. In cazul respectivelor dispozitive extrase de la persoane decedate…. Cata vreme functioneaza si cata vreme pacientul stie… Nu vad nicio problema sa fie reutilizate. Cat despre exagerarile din presa…. Cred sincer ca ar trebui sanctionate drastic deoarece lumea este influențată si din pacate unii sunt in asa hal de obtuzi ca iau informatia ca atare fara sa mai judece daca lucrurile chiar asa sunt.

Deci, să înțeleg și eu… În toată “afacerea” asta greșeala doctorului este faptul că a folosit dispozitive second hand, fără să spună pacienților, lucrul acesta chiar putându-se face cu o sterilizare corectă? Sau că a cerut bani pentru așa ceva? Până la urmă, aceste dispozitive se pot refolosi sau nu? Dacă moare cineva care are un asemenea aparat, i se face autopsie ca să fie recuperat? Viața unui pacient este pusă în pericol de folosirea unui dispozitiv “second” care poate da “rateuri” în funcționare, de o sterilizare făcută incorect sau deloc, ori de ambele? Poate par întrebări prostești, însă nu am habar despre chestiuni din astea medicale… Eu nu am nimic împotriva lucrurilor “second”, dar aș vrea să fiu sigură că nu am niciun risc dacă le folosesc. Și nici nu mi-ar plăcea să iau , prin minciună, de nou, ceva care a fost folosit… Dar, dacă e vorba de sănătate, aici nu prea e loc de second hand… Mai ales în calitatea actului medical. Din partea mea, toți medicii ăștia, pe care îi văd la știri, i-aș încuia într-o celulă și aș arunca cheia în mare. Să auzim din ce în ce mai puține cazuri din astea, până spre deloc, și atunci știu că sistemul nostru sanitar s-a vindecat!

Medicii salvează vieți! Nu știm cu certitudine dacă acești medici au reutilizat dispozitivele pentru a salva vieți sau pentru a face bani. Știm că avem un sistem medical subfinantat , politizat dar știm de-asemenea că avem medici corupți cărora nu le pasă de pacienți, Sigur aș dori să fiu întrebată, să pot decide. Mă întreb, oare acești medici ar fi de acord să li se pună lor un astfel de dispozitiv? Fără a fi întrebați!

Atât timp cât pot fi folosite organe pentru salvarea altor vieți, de ce nu și aceste dispozitive?🧐

Nu am nimic în comun cu medicina in afară de aceea de pacient, dar mă gândesc …. Dacă moare o persoană și are organele interne sănătoase e normal sa se apeleze la transplant cu tot procedeul care se aplică. Dacă are stimulator cardiac perfect funcțional Sion termen de ce sa nu îl recuperezi și pe el pt salva o viață? Fără a fi plătit că de nou de către alt pacient. Ne văităm că nu sunt bani in sistemul sanitar și într-adevăr nu sunt de ajuns… Cred că ar fi o procedură care sa fie preluată și aplicată cu anumite norme… Totul până la șpagă, până la licita cine da mai mult ăla mai cumpăra niște zile… Aici e problema. Sunt atât de mulți oameni bolnavi natural, fără a fi nevoie sa te " îmbolnăvească doctorul"… Unele sunt interpretate și pt a denigra medicul…O părere…

Mai grav este faptul că mulți dintre acești pacienți au primit tratament care să înrăutățească boala și simptomele, astfel încât un astfel de aparat să fie necesar. Asta ne face să ne întrebam câte dintre tratamentele primite până acum au fost cele potrivite sau necesare cu adevărat?

Inteleg foarte bine ce spuneți ,"dilema" in sine se regăsește și în alte profesii. Important este ce decideți dvs., sa fiți onest, profesionist și cu credință în Domnul, unde nu reușiți dvs sigur intervine Cel de Sus (dacă vrea). În rest, rămâne ca și pina acum, de mii de ani, fiecare cu bățul pe care l-a tras când s-a născut. Multă sănătate și aveți încredere în dvs.!

Inteligentă deviere de la fondul problemei.

Nu tot ce vedem sau auzim la TV. este adevărat. Așa cum orice pădure are uscaciunile ei la fel și sistemul sanitar al României și nu numai, are foarte multe nereguli.Ar trebui sa luam în considerare și prezumția de nevinovăție.

Eu am convingerea că mereu trebuie sa existe comunicare sinceră de ambele părți ,in cazul de față medic -pacient .

Doamne ferește, unde am ajuns! Cum e posibil să iei un dispozitiv medical de la un decedat și să l montezi altui pacient, fără măcar să l informezi? În cazul în care viața lui atârna de acel dispozitiv medical și în ruptul capului nu se găsea, ar fi de acceptat refolosirea acestuia, dar cu bună știință de către pacient sau de aparținătorii acestuia! În cazul în care aceștia luau la cunoștință, și erau de acord, înțeleg această decizie, dar altfel nu! Bineînțeles gestul de a lua bani pentru dispozitiv mi se pare un abuz! Deja banii pe dispozitiv au fost odată luați de la decedat, de ce ar trebui sa fie vândut din nou, măcar atât bun simț de la acești medici! Multă sănătate domnule Dr. Ciobotaru Georgian, și cât mai multe realizări! Doamne ajuta!

Bună seara ,tinere doctor ! Mi-a fost dor de o postare in genul dumitale . Când a apărut știrea cu medicul de la Iași ,gândul mi-a fugit ,involuntar ,către dumneata .De ce ? Cu siguranță niciodată ,dar NICIODATĂ,nu te văd făcând ceva ce contravine vieții . Cât despre faptele cardiologului ,atât de discutat ,Dumnezeu să-l judece ,dacă este vinovat .Sigur ,nu ar trebui să poată dormi cu gândul la ceea ce ,probabil, a făcut . In situații de acest gen înțeleg și mai mult că avem nevoie de OAMENI ca dumneata .

Prietenul meu are montat stimulator de acum trei ani ,dacă ar fi fost refolosite și nesterilizat corespunzător apăreau probleme .Totuși am încredere în faptul că a fost ales cel conform având în vedere spitalul în care a avut loc intervenția .D-nul doctor știți despre ce vorbesc !

Probleme sînt multe: 1. De etică, obiectivul medicilor implicați era să facă bani, nu să salveze vieți amenințate de birocrația care întîrzie montarea de stimulatoare cardiace, 2. Nu știu în ce măsură, cit de corect s-a făcut sterilizarea aparatelor și materialelor auxiliare, cît de riguros și corect, în lipsa unor supravegheri/proceduri organizate.

Sper ca adevarul spus macar pe jumatate in acest caz ! Vreau sa cred ca un om care munceste atat de mult sa devina medic ,sa faca viata posibila pacientilor, in ruptul capului nu si-ar periclita munca si vocatia pt bani ! Aveti o atitudine rezervata ,dar o semnalati ceea ce mi se pare extraordinar ca aveti curajul sa iesiti din randul breslei si sa va exprimati ! Mi se pare ca nivelul la care se coboara in toate domeniile este mult prea jos ! Ce vrem ca entitati profesionale ,umane sa fim !? Cred ca acum se discuta de acest caz dar ar trebui sa extindem la nivel de societate ! Care mai este speranta in doctori , cati dintre ei mai sunt devotati umanitatii si cati fac doar bani si iar bani ! Si mai e ceva ! Acum 15 ani am fost in aceasta situatie la Parhon la Iasi cu tatal meu care era pe punctul de a pleca…. Au fost oameni doctori care i-au montat un stimulator ,dar daca atunci m-ar fi intrebat daca sa-i puna unul recuperat sigur nu as fi stat pe ganduri si as fi spus : da ! Era o sansa la viata pe care nu as fi refuzat-o, pt ca nu as fi avut acest drept ! Acum tata are 84ani si ne bucuram de viata ! Sa fiu radical nu pot dar rational da ! Sa fim iubitori de darul numit VIATA si partea materiala va veni fara sa degeneram !

Vai! Nici nu mai vreau să știu de așa-zisa presă! Cred că ceva adevăr există!Dar am încercat să-mi imaginez cum e să scoți acel aparat din corpul unui decedat ,iar apoi să-l pui in pieptul altui om ! .Eu nu cred că s-a mers chiar atât de jos! Dar dacă ,da? Eu în cine să mai cred? Justiția va scoate adevărul la lumină? Presa ,și ea , exagerează ,deci nu am încredere! Dacă ajungi la medic , mă cuprinde și acolo neîncrederea! In ce lume trăim! Zic ,probabil,că a venit Anticchristul pe Pământ! Doamne, încotro!

La prima vedere pare macabru și revoltător, mai ales dacă se va dovedi că erau puse diagnostice fictive sau unor pacienți chiar le erau induse probleme cardiace. Pe de altă parte, atâta timp cât se prelevează organe de la donatori decedați la pacienți care au nevoie, de ce nu ar fi posibilă și o astfel de reciclare? Ar fi o problemă, într-adevăr, dacă treaba asta se face în mod ilegal și speculativ, acuzații care însă trebuie probate. Într-adevăr, cazul nu e chiar simplu de judecat. Cel puțin nu și pentru oamenii care nu se reped să judece totul în alb și negru, că pentru acei puritani care tresar de plăcere când aud zgomot de cătușe, e simplu să împartă dreptatea în dreapta și stânga.

Buna ziua, Exista informatii exacte referitor la: – cate zeci de mii de ore sunt construite sa functioneze stimulatoarele cardiace? Ma gandesc ca poate difera de la producator, la producator (sau poate nu…). – cate mii de zile sunt gandite sa reziste, nemodificate, tijele si suruburile de titan introduse la coloana toracala? La fel – poate difera in functie de producator (sau poate nu…). Multumesc pentru raspuns!

Este de noaptea mintii ceea ce a putut un om foarte bine pregătit sa facă… Medicul, după Dumnezeu, este al doilea om, care ne poate ajuta, în situații limita… Păcat, încrederea în sistemul medical va fi într-un declin, total… După tot ceea ce sa intamplat cu oamenii în pandemie, alta poveste urata, tot legata de sistemul medical… Dacă, asa ceva se întâmpla, cu mulți ani în urma, într-o alta epoca, soarta medicului ar fi fost foarte bine tranșata…ma cutremur la gândul, ca la decesului tatălui, un medic, necunoscut, sa poată veni, și sub diferite forme, sa ii scoată simulatorul….

Ca de obicei,o exprimare clară, pe înțelesul nostru,al tuturor,punct de vedere corect si cu muuult BUN SIMȚ! Ceva mai mult adevăr există, dar nu cred tot ce scrie media,(am sacul plin),dar dacă măcar 5%din ceea ce se scrie e adevarat,atunci e de RĂU! Si fiindcă veni vorba,râd în barbă când mă gândesc cu cât tâlc v-o fi spus Nea Mircea maxima din titlu! Să ne trăiți ani multi cu sănătate și să rămâneți același OM pe care l-am descoperit aici!

Nu vom afla niciodată unde este limita. Pentru că punctul meu de vedere văzut de tine din alt unghi este un alt punct de vedere. Și tot așa. Un tăvălug văzut din multe puncte de vedere. Din păcate. Acum mulți mulți ani atunci când acordai primul ajutor făceai respirație gură la gură. Pentru a ajuta. Acum nu mai faci dacă nu ai la îndemână ustensilele necesare. Că dacă doamne ferește iau vreo boală?Las omul moară. Trec strada și mă omoară pe mine o mașină. Morala?

View more comments

Mai multe