logo-ciobotaru

Bine ați venit!

În momentul în care avem nevoie de un neurochirurg, povestea pe care o trăim devine brusc mai complicată. Însă cu sprijinul adecvat, poveștile rele dispar la fel de repede precum au apărut. Spuneți-mi, vă rog, pe larg, în formularul de mai jos, cele întâmplate și voi căuta alături de dumneavoastră o soluție care să vă fie de ajutor!

Grija pentru pacient este prioritatea mea principală. Tocmai de aceea îmi doresc să dispară consultațiile fizice per primam, unde neurochirurgul are doar câteva minute la dispoziție să răsfoiască dosarul unui pacient pe care abia atunci îl cunoaște. O consultație nu cred că trebuie să fie un examen fulger, iar o decizie atât de importantă precum una neurochirurgicală merită câteva ore de tihnă. De aceea vă rog să îmi trimiteți cazul online și voi face tot ce îmi stă în putere să vă ajut sau voi ruga pe cineva din echipa mea să vă ajute. Știu că uneori o vorbă bună sau o indicație precisă contează enorm, așa ca un răspuns veți primi oricum, iar dacă nu mă pricep eu, voi încerca să vă direcționez către cineva cu mai multă experiență.

Întrebări frecvente

În cazul în care aveți o patologie neinvestigată, scrieți-mi pe larg despre ce este vorba și voi încerca să vă ofer direcție și sprijin de-a lungul timpului, până se găsește o soluție.

În funcție de boala dumneavoastră, găsiți mai sus o serie de categorii cu un buton pe care scrie “Cereți o opinie”. E suficient sa apăsați pe buton și veti fi redirecționat(ă) catre o pagină prin care puteți trimite documentele.

Exista o pagină întreaga dedicată dumneavoastră! E suficient să dați click pe butonul de mai jos și veți găsi răspunsuri la aproape toate întrebările dumneavoastră!
Click aici pentru pagina despre internare

Cursuri

Pentru că mi-am promis să devin profesorul pe care mi-aș fi dorit să îl am în facultate, voi încerca să postez aici o serie de cursuri destinate studenților, rezidenților și specialiștilor în medicină, abordate într-o manieră ușor de înțeles deopotrivă pentru cei cu sau fără pregătire medicală. Dat fiind că o astfel de muncă necesită un timp foarte îndelungat, vă voi ruga să aveți răbdare cu mine cât timp voi încărca fiecare film

Articole

Întrucât mi-am dorit de mult să mă apropii de pacienți, am fondat pagina de Facebook Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg, de unde voi aduce si pe site toate articolele publicate

Comments Box SVG iconsUsed for the like, share, comment, and reaction icons

Bătrânețea

Am început de ceva timp să am niște simptome digestive pe care le mai întâlnisem doar când eram în facultate și eram stresat. Mnah…impropriu zis stresat. Voiam să mă căsătoresc cu o domnișoară al cărei tată mi-a făcut cadou un borcan de 5 litri de miere, spunându-mi că o lingură pe stomacul gol va face minuni. Nu știu ce minuni se aștepta să facă, pentru că nu aveam nicio problemă în afară de a vrea să îl suport pe el ca socru toată viața. E adevărat că a făcut minunea de a mă strica la burtă până am terminat borcanul.

În 2024, altă relație, alte probleme. A plecat, au dispărut. Apoi au reapărut. De data asta încep să cred că mi s-a terminat norocul și că încep vizitele mele pe la doctor. Nu intru în detalii deși știu că sunteți curioși, însă mă pun pe picioare.

Am început însă să mă întreb dacă nu cumva așa începe bătrânețea care mă mușcă ușor ușor de c*r. La simptomele astea, cam ăla ar fi locul.

Și îmi aduc aminte că discutam la un moment dat cu bunica din partea tatălui, Dumnezeu să o odihnească, iar ea avea un adevărat tabiet din a merge la medici și a-și lua rețetele la timp. Aveam puține subiecte, printre cele mai frecvente fiind doctoriile și vecinii.

Venind vorba de vecini, de câteva luni m-am mutat într-un apartament pe care l-am luat prin 2020 cu împrumuturi peste împrumuturi și în care n-am reușit, din tot felul de motive, să locuiesc efectiv. Și am participat zilele trecute, în calitate de proprietar (în acte, că apartamentul e al băncii mai mult decât e al meu), la prima Adunare Generală a Asociației de Proprietari.

Nici la Dineul cu Proști al lui Mălăele n-a fost atât de amuzant și de teatral.

Ne-am strâns cu toții la subsol, printre boxe mucegăite, într-un semiîntuneric. Ne-a ajutat un vecin cu mirosul de mucegai, înlocuindu-l cu miros de țigări fumate pe sub mustața groasă.

Și au început să apară personajele: vecina de la etajul doi, care a ratat construcția blocului din ’37 la numai câțiva ani; vecinul de la doi cu studii superioare, director pe nu știu unde; vecinul care nu știu unde stă, dar care le știe cu actele; președintele de scară, plinuț, chel și mustăcios; celălalt președinte de scară, că nu am înțeles de ce, în 16 apartamente, unul e președintele adevărat și altul președintele trecut în acte ca adevărat, dar care nu vrea să fie de fapt președinte; vecina de la parter care a venit cu mama, mama care s-a născut în bloc și a crescut pe lângă Șoșoacă, altfel nu-mi explic numărul decibelilor din glas, de nici un Boeing 747 n-o depășește. Și, bineînțeles, a sosit doamna administrator, adusă de spate cam pe la 45-60 de grade, la 70-75 de ani pe care îi are. Interesant e că în urmă cu o zi era dreaptă, ba dreaptă era și atunci când îmi explica mie unde ar trebui să mă duc să mă joc cu câinele, ba și atunci când m-a pus să îi dau bani să cumpere mâncare „pisicii blocului”, care, ulterior, am aflat că e de fapt pisica ei.

Umblă vorba prin târg că doamna asta ar fi făcut niște moșmoande cu boxele blocului, adjudecându-și unele dintre ele. Și aici intervine Boeingul 747:

„Doaaaamnăăăăăăăăăă! Deschideți ușa!!!”

Noi, consternați, între noi: „Bobiță, care ușă? Că suntem pe hol, pe hol e și ea”

Noi, către ea: „Doamnă…care ușă? Că aici se țin ședințele!”

Boeingul: „S-o credeți voi! DEEEESCHIDEEE UȘAAAAA!!!! ADĂ CHEILE ȘI HAI CU UȘA! EU NU STAU PE HOL CĂ VREȚI DUMNEAVOASTRĂ!”

Încercam să o calmăm, dar era fix ca un câine agresiv pe care încercai să îl mângâi: mai tare zbiera și cred că o ținea geanta să n-o muște pe duduia cocoșată artificial. Într-un final, se întoarce doamna administrator, mai cocoșată ca niciodată, aproape sub înălțimea clanței, descuind o ușă despre care nu știam nimic – deodată o cameră impecabilă, cu colțuri la 90 de grade, pereți drepți, cu o canapea și o măsuță de sticlă, de zici că era studio de videochat în timpul liber – și cum ședințele se țineau pe hol…

Noi, bărbații, ne tot strofocam cum să îi spunem doamnei că ne-am dori o colaborare pe viitor cu o firmă care să ne administreze imobilul. Ne-a salvat tot Boeingul:

„Cucoană! Noi azi ne-am adunat că să iți zicem că nu te mai vrem administrator. Așa că ia-ți catrafusele și lasă-ne aici să stabilim noi ce vrem să stabilim, iar dumneavoastră vă spunem apoi la ce concluzie am ajuns”

Vai cât de mult mi-ar fi plăcut să rămân să ascult toată ședința, dar mi se întorsese la spital un pacient temporar inoperabil, căruia trebuia să îi aspir la pat o parte din tumora cerebrală, să îl țin viu până când pot, din punct de vedere anestezic, să îl operez.

Umblă vorba că administratorul va fi schimbat, iar eu am fost oficial dezvirginat în treburile bătrâneții. Abia acum înțeleg de ce anumite culturi consideră că abia la 33 de ani poate cineva să fie considerat bărbat.
Vezi mai multeVezi mai puține

2 săptămâni în urmă
Bătrânețea

Am început de ceva timp să am niște simptome digestive pe care le mai întâlnisem doar când eram în facultate și eram stresat. Mnah...impropriu zis stresat. Voiam să mă căsătoresc cu o domnișoară al cărei tată mi-a făcut cadou un borcan de 5 litri de miere, spunându-mi că o lingură pe stomacul gol va face minuni. Nu știu ce minuni se aștepta să facă, pentru că nu aveam nicio problemă în afară de a vrea să îl suport pe el ca socru toată viața. E adevărat că a făcut minunea de a mă strica la burtă până am terminat borcanul. 

În 2024, altă relație, alte probleme. A plecat, au dispărut. Apoi au reapărut. De data asta încep să cred că mi s-a terminat norocul și că încep vizitele mele pe la doctor. Nu intru în detalii deși știu că sunteți curioși, însă mă pun pe picioare. 

Am început însă să mă întreb dacă nu cumva așa începe bătrânețea care mă mușcă ușor ușor de c*r. La simptomele astea, cam ăla ar fi locul. 

Și îmi aduc aminte că discutam la un moment dat cu bunica din partea tatălui, Dumnezeu să o odihnească, iar ea avea un adevărat tabiet din a merge la medici și a-și lua rețetele la timp. Aveam puține subiecte, printre cele mai frecvente fiind doctoriile și vecinii. 

Venind vorba de vecini, de câteva luni m-am mutat într-un apartament pe care l-am luat prin 2020 cu împrumuturi peste împrumuturi și în care n-am reușit, din tot felul de motive, să locuiesc efectiv. Și am participat zilele trecute, în calitate de proprietar (în acte, că apartamentul e al băncii mai mult decât e al meu), la prima Adunare Generală a Asociației de Proprietari. 

Nici la Dineul cu Proști al lui Mălăele n-a fost atât de amuzant și de teatral. 

Ne-am strâns cu toții la subsol, printre boxe mucegăite, într-un semiîntuneric. Ne-a ajutat un vecin cu mirosul de mucegai, înlocuindu-l cu miros de țigări fumate pe sub mustața groasă. 

Și au început să apară personajele: vecina  de la etajul doi, care a ratat construcția blocului din ’37 la numai câțiva ani; vecinul de la doi cu studii superioare, director pe nu știu unde; vecinul care nu știu unde stă, dar care le știe cu actele; președintele de scară, plinuț, chel și mustăcios; celălalt președinte de scară, că nu am înțeles de ce, în 16 apartamente, unul e președintele adevărat și altul președintele trecut în acte ca adevărat, dar care nu vrea să fie de fapt președinte; vecina de la parter care a venit cu mama, mama care s-a născut în bloc și a crescut pe lângă Șoșoacă, altfel nu-mi explic numărul decibelilor din glas, de nici un Boeing 747 n-o depășește. Și, bineînțeles, a sosit doamna administrator, adusă de spate cam pe la 45-60 de grade, la 70-75 de ani pe care îi are. Interesant e că în urmă cu o zi era dreaptă, ba dreaptă era și atunci când îmi explica mie unde ar trebui să mă duc să mă joc cu câinele, ba și atunci când m-a pus să îi dau bani să cumpere mâncare „pisicii blocului”, care, ulterior, am aflat că e de fapt pisica ei. 

Umblă vorba prin târg că doamna asta ar fi făcut niște moșmoande cu boxele blocului, adjudecându-și unele dintre ele. Și aici intervine Boeingul 747: 

„Doaaaamnăăăăăăăăăă! Deschideți ușa!!!” 

Noi, consternați, între noi: „Bobiță, care ușă? Că suntem pe hol, pe hol e și ea” 

Noi, către ea: „Doamnă...care ușă? Că aici se țin ședințele!”

Boeingul: „S-o credeți voi! DEEEESCHIDEEE UȘAAAAA!!!! ADĂ CHEILE ȘI HAI CU UȘA! EU NU STAU PE HOL CĂ VREȚI DUMNEAVOASTRĂ!”

Încercam să o calmăm, dar era fix ca un câine agresiv pe care încercai să îl mângâi: mai tare zbiera și cred că o ținea geanta să n-o muște pe duduia cocoșată artificial. Într-un final, se întoarce doamna administrator, mai cocoșată ca niciodată, aproape sub înălțimea clanței, descuind o ușă despre care nu știam nimic – deodată o cameră impecabilă, cu colțuri la 90 de grade, pereți drepți, cu o canapea și o măsuță de sticlă, de zici că era studio de videochat în timpul liber – și cum ședințele se țineau pe hol...

Noi, bărbații, ne tot strofocam cum să îi spunem doamnei că ne-am dori o colaborare pe viitor cu o firmă care să ne administreze imobilul. Ne-a salvat tot Boeingul:

„Cucoană! Noi azi ne-am adunat că să iți zicem că nu te mai vrem administrator. Așa că ia-ți catrafusele și lasă-ne aici să stabilim noi ce vrem să stabilim, iar dumneavoastră vă spunem apoi la ce concluzie am ajuns”

Vai cât de mult mi-ar fi plăcut să rămân să ascult toată ședința, dar mi se întorsese la spital un pacient temporar inoperabil, căruia trebuia să îi aspir la pat o parte din tumora cerebrală, să îl țin viu până când pot, din punct de vedere anestezic, să îl operez. 

Umblă vorba că administratorul va fi schimbat, iar eu am fost oficial dezvirginat în treburile bătrâneții. Abia acum înțeleg de ce anumite culturi consideră că abia la 33 de ani poate cineva să fie considerat bărbat.

Comentează pe facebook

😀🤣Acum ai coborât printre toate, vezi borcanul de miere ajută…..crește glicemia, folosești apa,așa începe diminuarea ureei….cu luciditate aștepți (muncind) bătrânețea , dar,există și el,mai ai….o căsnicie de început, câțiva copii de crescut grade de adunat, lasă bătrânețea, tot bunica dar a mea zicea……bătrânețea o ai dacă o vrei……ea a plecat la 92 ani cu mintea întreagă mâncând fasole vinerea ( conține piracetam)

Adunaţi-vă textele între coperte de carte, domnule doctor! Nu veţi regreta nici Dvs., nici noi, cititorii.

Doamne ce am râs 😂!

O plăcere să vă citim,adevărat talent de scriitor nu doar un neurochirurg tânăr de excepție..cat despre “ bătrânețe “ nici nu poate fi vorba! În cazul dvs vă puteți considera în “ floarea vârstei” ! Aveti mai multă grijă de dvs! Vă doresc multă fericire,mult succes în activitate și evident sănătate multă!

Bag seama ca nu sunteți doar doctor bun ci si scriitor! Felicitări pentru rabdarea de a participa la sedintele asociatiei de proprietari,care dupa cum se stie nu functioneaza dupa nicio lege. La capitolul legislatie in administarea condominiilor suntem repetenti. Exista 2 legi antice,vechi si de demult neadaptate la contextul romanesc (sau poate prea adaptate). Sănătate multa domnule doctor! Sper sa fiti bine,pentru dumneavoastră,pentru cei dragi dumneavoastră,si pentru noi, cei multi ,care uneori avem nevoie de oameni ca dumneavoastră. Ca ne-am saturat de aia cu “plicul”!

Scrieti foarte frumos! Cand o sa aveti un prunc sa vedeti sedintele cu parintii ce de-a rasul / plansul sunt. O sa va fie dor sa schimbati administratorul 😂

Sunteți un super tip și super povestitor și super doctor. Mi-aș dori măcar o dată să văd care este atmosfera în sala în care operați. O spun în calitate de asistentă care lucrează în sala de operații alături de mulți chirurgi.

Multa sanatate sa aveti! Scrieti atat de frumooos!!Doamne!Sa scrieti o carte cu tot ceea ce ne povestiti! Si stati linistit ca nu sunteti nici batran si nici asa dd bolnav,la stomacel aveti ,,fluturi,,de dragoste, adormiti si care nu au iesit la suprafata pana acum!!:))))Dati le voie sa iasa ..lasati va iubit si o sa mancati ,,ciorba calda,, mai des si o sa fiti ff bine!:)))

Woaisssss!!! 😆😆😆😆 Mai vreau povești d'astea Don doctor!….. Ești un tip pe cinste 🤗🤗🤗

😂 Boeingul! Parca auzeam pe cineva țipând cuvintele in timp ce citeam 🤭 Una peste alta, multă sănătate! ☺️

Dacă altcineva cu pregătirea și cu experienta dumneavoastră era la nivelul la care sunteți, avea vile,mașini, terenuri,etc.. Felicitări domnul doctor! Vă doresc sănătate, restul le cumpărați.

Multă sănătate și să îmbătrâniți frumos !❤️ Aș citi în fiecare zi povestirile dumneavoastră cu haz ! Sunteți minunat.🤗🤗

Tare simpatic mai sunteți… și talentat rău de tot la scris…. Ar trebui să nu vă irosiți și să scrieți ceva fain… Să fiți sanatos că de talent nu duceți lipsă!

Cred ca este al doilea text pe care il citesc cap-coada pe facebook.Chiar mi-a placut. 👏👏

D le , doctor ! Că sunteți un medic de toată lauda , ne _ am dat seama . Dar , aveți un umor de invidiat , atât în gândire , cât și la scris ! Asta _ i viața la bloc ,dle doctor ! Se vede că ati crescut în popor , acolo unde munca se împletește bine si cu umorul ! Spor in toate , atât la "reparat creiere " , cât si la scris ! Fiți pe pace , majoritatea ne _ am luat casă cu rate !

Sănătate multă să aveți! Sunteți super tare,am râs de Mo durut burta, nu știu când mai aveți timp și de asemenea povești, sunteți minunat. Apropo, se întreba Maya într-o zi, oare mai are domn doctor motorul ăla de-i curgea uleiul? 😅

Citesc și recitesc tot ce scrieți cu drag. Vă mulțumesc sincer pentru receptivitate și ajutor ! Mi-ați redat bătrâneția liniștită !

Am râs cu lacrimi 😅 Aveți talent!!

Scena descrisa pare desprinsă din "I Le Caragiale". 😃 … și totuși reală și de actualitate. Sunteți de-a dreptul uimitor, atât profesional, cât și scriitoricește vorbind! Să vă vindece Dumnezeu de borcanul cu miere, să vă țină sănătos, tânăr și puternic și să aibă grijă de fluturii din stomacul dumneavoastră! Hrăniți-i așa cum se cuvine și… odihniți-vă pe cât au fluturii nevoie! 😉

Tare scrieti frumos!

Domnuleeeee doctoooor,… ce frumos povestiți!😄

Sunteți genial!Bun povestitor… Multă sănătate, domnule doctor,că pacienții au mare nevoie!Va îmbrățișez

Felicitari pentru scriere! Dar parca tot vocatia pentru ingrijirea oamenilor ne-o dorim pe locul 1. Asa…pentru impacarea noastra… Ca taare mare nevoie avem de doctori adevarati!

Nu prea am răbdare să citesc pe FB scrierile mai lungi, dar când ajung pe pagina aceasta îmi pare rău când ajung la finalul postării. Sănătate multă, domnule doctor! 🙏

Multă sănătate să aveți! Sunteți tare simpatic!

View more comments

Prostu’ clasei

Trec zilele trecute prin București în drum spre consultații și văd deodată un afiș electoral imens, cu un neica nimeni cu o cască pe cap și cu doi primari ai Bucureștiului – unul vechi, celălalt actual, caricaturizați.

Nu sunt aici să fac politică, nu am voie să fac politică, însă un lucru m-a iritat maxim:

Nicușor Dan, pentru cine nu știe, a luat medalia de aur cu cel mai mare punctaj în ’87 si ’88 la Olimpiada Internațională de Matematică. În afiș, era caricaturizat cu formule matematice în jurul capului.

Mai știți cum era în școala generală când prostu’ clasei se lua de cel mai deștept? Iar când nu găsea motiv, se lua de inteligența lui? De faptul că știa latina, că recita poezii, că juca șah, că era preferatul profesorului de matematică, etc…

Putea să se ia de primarul actual pentru pălăria, pentru unii hidoasă, pe care o poartă, pentru părul dezordonat, pentru proiectele neterminate sau orice altceva, dar niciodată pentru inteligența lui!

Fix prostul clasei, purtător de cască (reminiscență din comunism când „Noi muncim, nu gândim”?), se ia de guler într-un domeniu extrem de dificil de stăpânit cu unul care se simte acolo ca rața în apă. Mai mult, omulețul acesta vrea să fie primar când este urmărit, pe Facebook cel puțin, de unu la mie dintre locuitorii Bucurestiului!

Dragilor, îmi doresc să aveți parte de situația ideală, în care să votați cu înțelepciune candidați demni de orașul pe care îl vor conduce, pricepuți și cinstiți. Uitându-mă la afișe însă, situația asta este la fel de probabilă ca existența lui „Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop” din basmele de copii, că asta încearcă unii, confundând coronița cu casca, să vândă.
Vezi mai multeVezi mai puține

1 lună în urmă
Prostu’ clasei

Trec zilele trecute prin București în drum spre consultații și văd deodată un afiș electoral imens, cu un neica nimeni cu o cască pe cap și cu doi primari ai Bucureștiului – unul vechi, celălalt actual, caricaturizați. 

Nu sunt aici să fac politică, nu am voie să fac politică, însă un lucru m-a iritat maxim:

Nicușor Dan, pentru cine nu știe, a luat medalia de aur cu cel mai mare punctaj în 87 si 88 la Olimpiada Internațională de Matematică. În afiș, era caricaturizat cu formule matematice în jurul capului. 

Mai știți cum era în școala generală când prostu’ clasei se lua de cel mai deștept? Iar când nu găsea motiv, se lua de inteligența lui? De faptul că știa latina, că recita poezii, că juca șah, că era preferatul profesorului de matematică, etc...

Putea să se ia de primarul actual pentru pălăria, pentru unii hidoasă, pe care o poartă, pentru părul dezordonat, pentru proiectele neterminate sau orice altceva, dar niciodată pentru inteligența lui! 

Fix prostul clasei, purtător de cască (reminiscență din comunism când „Noi muncim, nu gândim”?), se ia de guler într-un domeniu extrem de dificil de stăpânit cu unul care se simte acolo ca rața în apă. Mai mult, omulețul acesta vrea să fie primar când este urmărit, pe Facebook cel puțin, de unu la mie dintre locuitorii Bucurestiului! 

Dragilor, îmi doresc să aveți parte de situația ideală, în care să votați cu înțelepciune candidați demni de orașul pe care îl vor conduce, pricepuți și cinstiți. Uitându-mă la afișe însă, situația asta este la fel de probabilă ca existența lui „Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop” din basmele de copii, că asta încearcă unii, confundând coronița cu casca, să vândă.

Comentează pe facebook

Ghinionul nostru este ca am ajuns sa fim conduși de nulități Cu alte cuvinte oameni cu un mare potențial au ajuns sub papucul unora care și-au luat examenul de Bacalaureat la 30+ sau 40 de ani Dacă cumva există vreunul care chiar ar dori să facă lucruri bune ..nu are nicio șansă,fiind mazilit de nulități și acoliții lor ! Vă mulțumim pentru postare,să aveți parte de șefi și de colegi cu potențial !

Tot timpul, în România, oamenii fără valoare și-au dat mâna și i-au izolat pe cei care au fost peste ei, ca valoare

Defectul matematicianului este corectitudinea.In științele exacte nu poți fura.Normal că l lovesc ignoranții și analfabeții funcționali.Este posibil chiar să piardă alegerile,pentru că se zvonește că nu a făcut nimic 😭.Doamne ajuta să câștige omul potrivit!

Scara valorilor inversată. Nu așa e de 35 de ani?

Nu este loc ptr.oamenii inteligenti,cei prosti sunt f usor de manipulat,si,din pacate ăștia vor fi preferați.

Pot sa zic ca e prima oara cand chiar avem un primar de valoare si care chiar face treaba serioasa la primarie, dar in ochii mafiei e vazut ca cel mai mare dusman. Nu e bun pentru ca nu stie sa fure, nu stie sa "negocieze" cu rechinii imobiliari. In plus, dumnealui e si un capos care se lupta pentru spatiul verde, cladirile de patrimoniu. Trebuie sa fim extrem de inconstienti si tampiti sa nu iesim cu mic cu mare la vot, ca altfel chiar ne paște dezmatul clanurilor.

E tânăr ,e capabil, e școlit și cu un viitor promițător! Îl scoate pe ăsta pe piața dar cine știe cine este în umbra lui ?Ce lichele,ce lighioane leșinate după bani sa ducă tara la ruină,de parca nu ar fi dusă pana acum…Păcat că nu putem vota și noi din provincie pentru acest domn primar …Nicușor Dan..La începutul primului mandat ..se lua de parul dânsului..că avea parul lung..acum omul și.a schimbat și freza nu.ma sa nu mai fie ironizat…păcat ..Cu o pregătire în matematică vă dați seama cât este de capabil acest om.Și are multe principii de viață! Are proiecte și vrea binele Bucureștiului! Ar fi o mare pierdere dacă nu ar ieși primar general,eu așa l.as vedea.Trezițiva bucureșteni și luați decizia cea mai buna!

Și câți vor înțelege? Ma refer la cititori și mai apoi la alegători.

Eu am simțul umorului mai putin dezvoltat. Ma gândesc ca nu era nimic de ridiculizat, ci doar ceva reprezentativ pentru Nicușor Dan.

Se spune ca speranța moare ultima!La noi în țară, e clar moartă, nu se va schimba nimic în bine,din păcate, ba din contră!🥲

De multe ori văd pe FB fraze de genul “ ne merităm soarta, suntem prea mici, nu putem face nimic, suntem un popor de idioți, etc.”!…😩👿 Este un soi de resemnare, pentru mine de neînțeles dat fiind că, în general, românii se mândresc peste tot că sunt mari luptători, oameni curajoși, oameni mândri care nu se lasă călcați în picioare, oameni orgolioși de originea lor și de puterea lor de muncă și înțelegere, oameni chiar arțăgoși și bătăioși, însă realitatea demonstrează cu totul altceva!… De 34 de ani, guvernele care au fost vremelnic la putere, și’au tot bătut joc de români, furându’i, mintindu’i, agresându’i în mod brutal, în timp ce pseudopoliticienii analfabeți își umpleau conturile in și offshore, își puneau neamurile în posturi cheie bine plătite și apăreau pe la televiziuni bine șpăguite, să mai promită fărâmituri românilor!…😩👿 Nu am să înțeleg niciodată cum pot fi fascinați bucureștenii de oameni ca firea sau piedone și disprețuitori față de un profesionist care, cu toate piedicile puse de psd’iști și pnl’iști, a făcut tot ce a putut pentru a ameliora viața bucureștenilor și aspectul Bucureștiului fără să se laude de dimineață până seara că e cel mai tare!…😩👿

Dacă țin eu minte , în urmă cu ani, în ziua votării bucureștenii cei tineri, cu potențial și aparent educați …au mers masiv pe valea Prahovei . Au votat cei amăgiți de o sticlă ulei sau pungă de făină. Apoi 4 ani s-au văitat … restul! Cred ca pe undeva, cetatenii capitalei își merită soarta lăsând destinele unui oraș cu potențial pe mana celor… scuzați expresia: “proști dar mulți, Măria Ta”!

D-nul Doctor se poate contacta la un nr de telefon ?

Din păcate multe capete luminate,părăsesc țara,iar noi ajungem sa fim conduși de cine nu trebuie si puținii care mai sunt cu adevărat potențial reușesc cu greu sa se afirme daca nu au suport financiar si iată așa cei de 10 ajung sa fie angajații "repetentilor".Nu am facut si nu o fac politică niciodată. Acolo este locul celor cu "tupeu".Daca nu ai,nu primești fonduri😉.Așa ca dl Nicusor Dan nu are putere de decizie singur,este doar un pion pe tabla "lor" de șah.

Bine)))))))

View more comments

Prima operație din România de chirurgie pe creier prin pleoapă

Chirurgia epilepsiei este un domeniu prea puțin cunoscut la nivel național din păcate și sunt mult prea puțini pacienții care beneficiază de un astfel de tratament.

De aproximativ doi ani, am reușit să implementez acest gen de intervenții în cadrul Spitalului Militar București (SUUMC), pentru prima oară în istoria spitalului. Am avut parte de un sprijin neașteptat din partea tuturor superiorilor mei și din partea tuturor secțiilor și departamentelor care ar fi putut avea vreun cuvânt de spus în acest domeniu: de la șef de secție la comandant, de la Farmacie la Achiziții, toți au pus umărul să mă ajute.

La sfârșitul anului trecut, am dus povestea la extrem. Într-o țară unde creierul se abordează în mod rușinos prin incizii imense, am reușit să demonstrez că pentru una dintre zonele profunde ale creierului, unde puțini se aventurează (amigdala și hipocampul de partea stângă), operația se poate face prin cea mai sensibilă zonă de pe față cu putință: prin pleoapă.

Inițial, am descoperit un curs care promitea să mă învețe să înlătur niște oase din zona centrală a craniului (clinoida anterioară și apexul pietros) prin pleoapă. Nu îmi închipuiam că așa ceva este posibil. Dar cum în echipa care ne pregătea era chiar o colegă de an din Florența, am zis că nu are cum să fie o farsă, așa că am plătit cei fix 1000 de euro pentru 8 ore de curs. Știți cum vă spuneam că cea mai bună investiție e în noi înșine?

Atunci, mi s-au dat aripi. Mi s-a arătat că se poate, iar ei m-au învățat cum să ajung acolo. Cum se făcea operația efectiv, nu știau, că nu au făcut niciodată asta. Dar e ca atunci când vrei să urci pe Everest: echipamentul îl ai, antrenamentul îl ai, tot ce trebuie e să te mai ducă cineva până la baza muntelui, că apoi vezi tu ce ai de făcut. Eh, teoria e simplă; au fost 6 ore în care am trecut prin chinuri numai de mine știute, însă a meritat să văd planul operator respectat, cu amigdala și hipocampul de partea stângă și o parte din polul temporal îndepărtate printr-o incizie de numai câțiva centimetri în pleoapa superioară, sub magnificația endoscopului și a microscopului operator. Cum spunea un coleg: „păi nici degetul n-ai loc să îl bagi pe acolo!”

Pacientul, în vârstă de 49 de ani, a ajuns de la 3-4 crize pe săptămână la niciuna în 3 luni. Vă rămâne până la 2 ani sub urmărirea echipei de neuroepileptologie ca să demonstrăm că e cu adevărat vindecat, dar până atunci totul pare extrem de promițător.

Mă bucur enorm să lucrez într-un spital unde pot să fac lucruri pe care nimeni altcineva în țara asta (stat sau privat) nu le-au mai făcut și probabil mai sunt doar o mână de oameni în întreaga lume care să practice un asemenea nivel al neurochirurgiei și în special al chirurgiei epilepsiei.

Mulțumesc pacientului pentru încrederea oarbă de a se lăsa operat printr-un abord pe care nu îl mai efectuasem până atunci pe un om viu și mulțumesc tuturor celor care au avut încredere în mine și care m-au sprijinit. Munca aceasta este doar vârful unui munte format din sute de oameni, de multe ori nevăzuți, dar care își fac treaba atât de bine încât am curaj să bat alături de ei direcții necălcate.

Dacă vreți să mă sprijiniți pe viitor, dați vă rog un share și să povestiți și altora. De mâine, astfel de cazuri vor deveni rutină, dar pentru unii oameni înseamnă o șansă la un loc de muncă, o viață normală și o familie.
Vezi mai multeVezi mai puține

2 luni în urmă
Prima operație din România de chirurgie pe creier prin pleoapă

Chirurgia epilepsiei este un domeniu prea puțin cunoscut la nivel național din păcate și sunt mult prea puțini pacienții care beneficiază de un astfel de tratament. 

De aproximativ doi ani, am reușit să implementez acest gen de intervenții în cadrul Spitalului Militar București (SUUMC), pentru prima oară în istoria spitalului. Am avut parte de un sprijin neașteptat din partea tuturor superiorilor mei și din partea tuturor secțiilor și departamentelor care ar fi putut avea vreun cuvânt de spus în acest domeniu: de la șef de secție la comandant, de la Farmacie la Achiziții, toți au pus umărul să mă ajute. 

La sfârșitul anului trecut, am dus povestea la extrem. Într-o țară unde creierul se abordează în mod rușinos prin incizii imense, am reușit să demonstrez că pentru una dintre zonele profunde ale creierului, unde puțini se aventurează (amigdala și hipocampul de partea stângă), operația se poate face prin cea mai sensibilă zonă de pe față cu putință: prin pleoapă. 

Inițial, am descoperit un curs care promitea să mă învețe să înlătur niște oase din zona centrală a craniului (clinoida anterioară și apexul pietros) prin pleoapă. Nu îmi închipuiam că așa ceva este posibil. Dar cum în echipa care ne pregătea era chiar o colegă de an din Florența, am zis că nu are cum să fie o farsă, așa că am plătit cei fix 1000 de euro pentru 8 ore de curs. Știți cum vă spuneam că cea mai bună investiție e în noi înșine? 

Atunci, mi s-au dat aripi. Mi s-a arătat că se poate, iar ei m-au învățat cum să ajung acolo. Cum se făcea operația efectiv, nu știau, că nu au făcut niciodată asta. Dar e ca atunci când vrei să urci pe Everest: echipamentul îl ai, antrenamentul îl ai, tot ce trebuie e să te mai ducă cineva până la baza muntelui, că apoi vezi tu ce ai de făcut. Eh, teoria e simplă; au fost 6 ore în care am trecut prin chinuri numai de mine știute, însă a meritat să văd planul operator respectat, cu amigdala și hipocampul de partea stângă și o parte din polul temporal îndepărtate printr-o incizie de numai câțiva centimetri în pleoapa superioară, sub magnificația endoscopului și a microscopului operator. Cum spunea un coleg: „păi nici degetul n-ai loc să îl bagi pe acolo!” 

Pacientul, în vârstă de 49 de ani, a ajuns de la 3-4 crize pe săptămână la niciuna în 3 luni. Vă rămâne până la 2 ani sub urmărirea echipei de neuroepileptologie ca să demonstrăm că e cu adevărat vindecat, dar până atunci totul pare extrem de promițător. 

Mă bucur enorm să lucrez într-un spital unde pot să fac lucruri pe care nimeni altcineva în țara asta (stat sau privat) nu le-au mai făcut și probabil mai sunt doar o mână de oameni în întreaga lume care să practice un asemenea nivel al neurochirurgiei și în special al chirurgiei epilepsiei. 

Mulțumesc pacientului pentru încrederea oarbă de a se lăsa operat printr-un abord pe care nu îl mai efectuasem până atunci pe un om viu și mulțumesc tuturor celor care au avut încredere în mine și care m-au sprijinit. Munca aceasta este doar vârful unui munte format din sute de oameni, de multe ori nevăzuți, dar care își fac treaba atât de bine încât am curaj să bat alături de ei direcții necălcate.

Dacă vreți să mă sprijiniți pe viitor, dați vă rog un share și să povestiți și altora. De mâine, astfel de cazuri vor deveni rutină, dar pentru unii oameni înseamnă o șansă la un loc de muncă, o viață normală și o familie.

Comentează pe facebook

Va urmaresc de ceva timp , ma inclin in fata dvs , iar cu aceasta postare cred ca si fetita mea are o sansa la o viata normala ,sufera de o epilepsie mioclonica farmacorezistenta cu crize zilnice dar cu un RMN curat , ne luptam cu acest demon de 14ani am aflat ca se poate interveni chirurgical dar nu in cazul ei ptr ca nu se vede " focarul" dar cand vad oameni ca dvs nu imi pierd speranta ca intr.o zi totul va fi bine si ptr ea. Sanatate multa va doresc si la cat mai multe reusite 🙏🙏

Felicitări domnule doctor fiindcă de când ați intrat pe neurochir ,în acel spital ați adus “ un aer proaspăt” ,performanță,valoare actului medical ! Mult succes în continuare Toată stima și respectul la adresa dvs Este nevoie în spitale de medici tineri,dedicați,implicați care își fac meseria din pasiune! Vă doresc mult succes în continuare! ( Știu ca în spatele acestei performanțe sunt foarte multe ore de studiu individual,Practica ,renunțare la viața personală! )

E fantastic, tot respectul și succes pe viitor. La cât mai multe operații reușite!

Felicitări si mult succes!

Dumnezeule, de câte ori aud că s-a mai inventat ceva, mă minunez, pentru mine pare că nu mai există nimic nedescoperit… Aceeași senzație am avut și când am citit postarea, până unde mai poate merge medicina? Eu mă bucur să aflu că se încearcă metode noi, deși par de domeniul SF-ului pentru o profană in ale medicinei, ca mine… Sper să apară mereu ceva nou, eu o să rămân mereu cu uimire dar cu o imensă admirație pentru inovație. Inovația cere curaj, e greu să faci pionierat. Eu vă urez sa nu vă temeți să faceți nefăcutul. Sunteți așa însetat de a încerca lucruri noi, încât nu are cum să nu vă iasă bine. Succes!

Felicitări dl doctor! Nu trebuie sa va facem cunoscut. Deja sunteți. Modestia si profesionalismul va recomanda. Daca imi permiteți o singura rugăminte. Ajutati cat de multe persoane puteți. Ma refer si la acele persoane care nu au acces la medicina de înaltă prestanta si profesionalism. Veți fi "INGERUL" lor. Doamne ajuta! 🙏

Ma gandeam eu ca e posibil ca aceasta sa fie "stirea ce s-a lasat asteptata". Eu am avut ocazia sa o citesc inainte sa fie postata si (cu documentul in fata) am citit titlul de doua ori: "Primul caz din Romania de operatie pe creier prin pleoapa" Am zis (in mintea mea, desigur) "WTF chiar se poatre asa ceva?😳". Am trecut peste tot cuprinsul documentului si m-am uitat la "Intocmit," – mi-am raspuns, tot eu mie (fac asta des 🤣) "DAAAA, clar se poate!" Si uite asa inca o dovada ca orice e posibil, este suficient sa ne dorim cu adevarat si sa depunem tot efortul posibil in directia respectiva! Felicitari, Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg, sunteti un exemplu de "DAAAA, clar se poate!" ☺️

Felicitări din toată inima! Mă bucur că în sfârșit se întâmplă "minuni" și în spitalele de stat de la noi. Mă bucur pentru pacienții care au de acum o șansă reală la o viață normală! Inca o data felicitări pentru încăpățânarea de a demonstra că se poate și la noi! Sunt mândră că ne-am cunoscut!

Mulțumim Domnule Doctor Ciubotaru Giorgian că existați, mulțumim părinților dumneavoastră că au adus pe lume au crescut și au educat un om că dumneavoastră. Sunteți un om minunat!

Ma minune de fiecare data când citesc postările d-voastră. Sunt profesor de biologie și pregătesc elevi candidați la medicina. Și atunci când le vb de pasiunea pentru meserie va pomenesc. Felicitări! Sunteți un exemplu.Daca mai mulți am investi în pregătirea profesionala și nu în outfit sau în gel pe unghii…

Felicitari echipei! Felicitări doctore pentru perseverenta, ambiție și dedicare!

FANTASTIC!!! E o realizare asa de importanta incat sigur veti intra in cartile de medicina. Google nici macar nu genereaza rezultate in limba romana la cautare a termenului "chirurgie pe creier prin pleoapa" Ar fi fost interesant sa aveti alaturi un ONG care sa va sprijine cu cheltuielile pentru studiu, sau sa va faceti personal unul! Sunt ferm convins ca mediul de afaceri si chiar si omul de rand va va spijini macar cu acele sume pe care statul le aloca ca drept de sponzorizare prin cei 20% din impozit.

Felicitări! În primul rand. Cu tristețe spun ca cel puțin în România aceasta boală încă pare sa fie ,,respingătoare,, pentru majoritatea dintre noi. Și o spun din perspectiva unei mame cu copil diagnosticat și care pana sa aflam acest diagnostic era prieten cu mulți copiii. Dar din fericire apar și persoane ca și dumneavoastră care aduc speranța și fericire ca într-o zi vom reveni la normalitate cum zic cei care azi se feresc de noi. Va urmăresc și va doresc ca bunul Dumnezeu sa va dea sănătate sa faceți cât mai multe operații de genul acesta. Cu siguranță bucuria reușitei este de ambele părți. Mult succes în continuare

Va multumim pentru dedicare, pasiune, indrazneala, efort. In numele tuturor pacientilor trecuti si viitori

Felicitări dumneavoastră Domnule Doctor,sunteți minunat în tot ceea ce faceti ,noi cei din afara medicinei ,citim și vedem minunile mâinilor și creierului dumneavoastră, și va admiram…dar aceste minuni se fac cu siguranță cu multe ore de studiu,mulți foarte mulți bani cheltuiți din propriu salariu,multe nopți nedormite în schimbul propriei mulțumiri sufletești,ca ați mai reușit sa mai realizați ceva măreț și a unui Mulțumesc, spus din toata inima de pacienții dumneavoastră…Felicitări și echipei care va susține în tot ceea ce faceti.Sa va dea Dumnezeu multa sănătate și miini de aur…sa puteți lucra mulți ani !!!

Felicitari din toată inima ! Ma bucur enorm pentru toate realizările tale și ma bucur ca ai ales Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central "Dr. Carol Davila" dintre toate variantele pe care le-ai avut ! Mi-ai spus odată ca iti doresti sa ajuți cât mai mulți oameni inclusiv cei care nu își pot permite un spital privat…Dumnezeu îți asculta dorințele…în fiecare zi …cred! 🤗😘❤️

Doamne!Mi se pare foarte greu in ce situații va implicați sau mai bine zis ce situații rezolvați!Foarte grea specializare,dar știu că sunteți foarte perseverent și va place tot ce faceți.Va doresc mult succes , sănătate și putere de munca!

Felicitari si mult succes in continuare….si totusi raman la parerea mea ca sunteti extraterestru😂😂😂. Toata admiratia mea pentru dumneavostra.

Ce mamă a făcut așa copil !🤗 Dumnezeu vă iubeste !!

Wow!Felicitari!M.am cutermurat si bucurat in acelasi timp ,m.au trecut fiori de emotie la fiecare paragraf,gandindu.ma in acelasi timp la munca si fiorii dumneavoastra,din timpul inerventiei!Prea putine sunt cuvintele in fata acestor minuni!Mult,mult succes!

Domnule doctor va felicit din toata inima pentru realizarile dv professionale,meritati din plin ,ma bucur sa vad persoane Ca dv,care dati bucurie si speranta in mai bine oamenilor cu anumite probleme mai speciale sa spunem asa,si sper Ca in viitor poate ne dati o veste buna si in cazul persoanelor care in urma unor accidente nu mai pot merge(paraplegia)Doamne ajuta !

Nimic nu este imposibil, atunci când îți dorești cu adevărat ,apar minuni.Sa credem în miracole pentru că ele vin când medicul devotat pasiunii sale, chiar crede în reușita operației.Felicitari domnule doctor!

Domnule doctor faceți imposibilul sa fie posibil! Va mulțumim pentru tot ajutorul pe care îl oferiți oamenilor, în cel mai profesionist mod posibil! Felicitări și multa sănătate!

Felicitări domnule doctor! Sunteți o binecuvântare pentru oameni! Multa sanatate și succes in tot ceea ce va propuneți!

Felicitari, felicitari !!! Sunteti medicul care da speranta oamenilor ! ❤️ V -am cunoscut intamplator, la o urgenta pe care mi -a dat -o viata….si au fost suficiente cateva minute de vorba cu dvs si am inteles imediat ca sunteti un medic si un om deosebit, ulterior am citit despre dvs si am zis atunci….feelingul meu a fost foarte bun…❤️ Multa sanatate va doresc !

View more comments

Mai multe