logo-ciobotaru
Comments Box SVG iconsUsed for the like, share, comment, and reaction icons

Dreptul meu de a huidui

Gândiți-vă că mergeți la o consultație la medic pentru o problema dermatologică. Și vă dezbracă (ceea ce e firesc), iar la un moment dat vă înfige un deget în fund. Fără să vă anunțe, fără să fi stabilit cu dumneavoastră asta. Vă șoptește la ureche atât el cât și prietena care vă însoțește la consult că nu e civilizat să strigați să plece de acolo. În plus, tușeul rectal face parte dintr-un examen clinic complet, degetul ăla a intrat și a ieșit în două minute și povestea e încheiată. Și da, ați plătit consultul și v-ați dus la un dermatolog cunoscut, faimos că are niste momente...excentrice.

Pentru cei care nu sunt la curent cu știrile, a venit în Romania o trupă britanică renumită, care a oferit două minute din cele 120 unui tânăr care a cântat o manea pe scenă. Nu am participat la concert, dar e delicios să văd comentariile:

„Săracul ăla, tânăr, un copil de 20 de ani, nici nu știa că oamenii îl vor huidui” – sper să vă fie la fel de milă de un rezident care se dă abundent cu gel înainte să vă ofere surpriza vieții dumneavoastră. Dar vă garantez că dacă i se spune: „Vezi că omul ăsta nu știe ce urmează” s-ar putea să refuze (în situația unei normalități în cap) să efectueze gestul fară acordul dumneavoastră. În plus, tot tânărul s-ar putea nici să nu știe cum îi vor intra în cont bani de o mașină scumpă după toată publicitatea asta.

„Huiduim ca niste animale” – în primul rând, animalele nu huiduie, dar își exprima brusc dezacordul folosind mici acte de agresiune (a se vedea câinii cum se corectează între ei în haită). Apoi, de ce e ok să aplaudăm la un concert (să facem un zgomot aprobator prin bătaia mâinilor) dar nu e ok să huiduim (să facem un zgomot dezaprobator din gură)? Sigur, nu înjurăm, nu aruncăm cu roșii sau cutii de bere, nu îi rupem picioarele omului când coboară de pe scenă...dar nici un feedback scurt, de un minuțel?

„Era civilizat dacă doar ignoram momentul” – vă aștept la un consult. Nu mă pricep la dermato, dar în neurochirurgie poate fi obligatoriu în consultațiile de coloană să testezi tonusul sfincterului anal, ba există și reflexul bulbo-cavernos, în care medicul înfige un deget în fund, iar cu mâna cealaltă strânge brusc de penis pentru a vedea dacă pacientul strânge din fund simultan. Dacă mai sunt tineri care vor să fie neurochirurgi...eu măcar nu mă ocup niciodată de patologia coloanei vertebrale.

Dragii mei, când mergeți la medic, duceți-vă pregătiți: luați-vă liste scrise cu întrebări, citiți pe internet oricât, adresați toate întrebările care vă trec prin minte, iar dacă nu se poartă frumos, huiduiți-l! Sigur, puteți să fiți extra civilizați să îi completați negativ un formular de feedback al pacientului (treabă pe care o aveți la dispoziție în absolut orice spital/centru medical/etc.) sau să nu vă mai duceți a doua oară la el, însă dacă în fiecare zi nouă din zece pacienți se iau la ceartă cu medicul, vă garantez că ori se lasă de meserie ori se civilizează forțat. Oferiți celuilalt feedback precis si imediat, pentru că acesta e singurul fel de a-i corecta pe ceilalți, ba uneori chiar de a-i readuce la realitate!

În plus, în urmă cu 30 de ani, niște tineri au murit pentru dreptul nostru de a huidui. Eu unul, promit să nu las niciodată diplomația, civilizația sau egalitatea pe stomacul gol să îmi ia dreptul acesta.
... Vezi mai multeVezi mai puține

1 lună în urmă
Dreptul meu de a huidui

Gândiți-vă că mergeți la o consultație la medic pentru o problema dermatologică. Și vă dezbracă (ceea ce e firesc), iar la un moment dat vă înfige un deget în fund. Fără să vă anunțe, fără să fi stabilit cu dumneavoastră asta. Vă șoptește la ureche atât el cât și prietena care vă însoțește la consult că nu e civilizat să strigați să plece de acolo. În plus, tușeul rectal face parte dintr-un examen clinic complet, degetul ăla a intrat și a ieșit  în două minute și povestea e încheiată. Și da, ați plătit consultul și v-ați dus la un dermatolog cunoscut, faimos că are niste momente...excentrice. 

Pentru cei care nu sunt la curent cu știrile, a venit în Romania o trupă britanică renumită, care a oferit două minute din cele 120 unui tânăr care a cântat o manea pe scenă. Nu am participat la concert, dar e delicios să văd comentariile:

„Săracul ăla, tânăr, un copil de 20 de ani, nici nu știa că oamenii îl vor huidui” – sper să vă fie la fel de milă de un rezident care se dă abundent cu gel înainte să vă ofere surpriza vieții dumneavoastră. Dar vă garantez că dacă i se spune: „Vezi că omul ăsta nu știe ce urmează” s-ar putea să refuze (în situația unei normalități în cap) să efectueze gestul fară acordul dumneavoastră. În plus, tot tânărul s-ar putea nici să nu știe cum îi vor intra în cont bani de o mașină scumpă după toată publicitatea asta. 

„Huiduim ca niste animale” – în primul rând, animalele nu huiduie, dar își exprima brusc dezacordul folosind mici acte de agresiune (a se vedea câinii cum se corectează între ei în haită). Apoi, de ce e ok să aplaudăm la un concert (să facem un zgomot aprobator prin bătaia mâinilor) dar nu e ok să huiduim (să facem un zgomot dezaprobator din gură)? Sigur, nu înjurăm, nu aruncăm cu roșii sau cutii de bere, nu îi rupem picioarele omului când coboară de pe scenă...dar nici un feedback scurt, de un minuțel? 

„Era civilizat dacă doar ignoram momentul” – vă aștept la un consult. Nu mă pricep la dermato, dar în neurochirurgie poate fi obligatoriu în consultațiile de coloană să testezi tonusul sfincterului anal, ba există și reflexul bulbo-cavernos, în care medicul înfige un deget în fund, iar cu mâna cealaltă strânge brusc de penis pentru a vedea dacă pacientul strânge din fund simultan. Dacă mai sunt tineri care vor să fie neurochirurgi...eu măcar nu mă ocup niciodată de patologia coloanei vertebrale. 

Dragii mei, când mergeți la medic, duceți-vă pregătiți: luați-vă liste scrise cu întrebări, citiți pe internet oricât, adresați toate întrebările care vă trec prin minte, iar dacă nu se poartă frumos, huiduiți-l! Sigur, puteți să fiți extra civilizați să îi completați negativ un formular de feedback al pacientului (treabă pe care o aveți la dispoziție în absolut orice spital/centru medical/etc.) sau să nu vă mai duceți a doua oară la el, însă dacă în fiecare zi nouă din zece pacienți se iau la ceartă cu medicul, vă garantez că ori se lasă de meserie ori se civilizează forțat. Oferiți celuilalt feedback precis si imediat, pentru că acesta e singurul fel de a-i corecta pe ceilalți, ba uneori chiar de a-i readuce la realitate!

În plus, în urmă cu 30 de ani, niște tineri au murit pentru dreptul nostru de a huidui. Eu unul, promit să nu las niciodată diplomația, civilizația sau egalitatea pe stomacul gol să îmi ia dreptul acesta.

Comentează pe facebook

Eu din acest articol tot nu am înțeles dacă asculți sau nu manele!😀

Am inteles ca biletele s-au rezervat cu mult timp inainte si pe bani destul de multi. Deci ... oamenii au platit in cunostinta de cauza pentru o anumita muzica. De ce e atata mirare ca au reactionat huiduind cand au primit altceva ? Poate la fel ar fi reactionat si daca li se punea Bach si n-ar mai fost rasisti, probabil ar fi fost catalogati ca inculti. La un concert cu bani, livrezi pentru ce ai primit banii.

Mi-a fost dor de postările dv . Îmi dau curaj ,puterea de a reacționa și îmi întăresc încrederea în medicii tineri ( pe care chiar îi caut ). Dar ... există un dar . Eu sunt persoana care atunci când merge le medic își pregătește într-adevăr o lista de întrebări , incerc să dețină câteva informații legate de problema mea . Domnule doctor care ne luminați mintea și sufletul ,NU ne ascultă! Credeți-mă ! Se simt lezați și parcă i-ar deranja că nu ești complet ignorant .Știu că veți spune : altă alegere .Nu întotdeauna poți alege .Sunteți excepție și am sesizat de când v-am descoperit .V-am spus deseori la postările dv .să -i cooptați pe cei tineri ,care sunt mai receptivi ,să le induceți ideile dv .Nu toți ,dar destui vă vor urma exemplul . Pașii sunt mici și grei ,dar beneficiile ,enorme . Sunt de acord cu "huiduielile" ",însă câți au puterea de a le aplica ? Până atunci întreb ,retoric : "Încotro,Doamne !' ? Să aveți sănătate și puterea de a rezista ,că tare îmi sunteți drag !

Ehei, Domnule Doctor, dacă la un concert sau la un meci pot huidui, la medic nu îmi permit asta, doar îmi iau privirea de om nemulțumit (care, apropo, e a dracului de expresiva si trădătoare) și plec la altul. Eu plec după mine cu o listă de întrebări, chiar și cu ceva informație, dar mi s-a întâmplat să mi se spună “Ce, știi mai multă medicină decăt mine? De ce nu te tratezi singură?” Era de huiduit atunci? Ei bine, eu nu am avut curaj. Dar da, sunt de acord că ne-am câștigat dreptul de a huidui atunci când așteptăm cordon bleu și ni se servește șnițel din parizer, indiferent cât de necivilizați părem atunci. Să vă fie munca primită numai cu urale și aplauze, din partea mea aveți toată admirația pentru omul care sunteți, ba chiar îmi permit să spun că mi-e drag de mor de dvs.

Genial! Ahhh, sa nu uitam sa fim "empatici" după tușeul rectal🤣 Când a fost gheboasa la untold, toți au "gustat" momentul, care ulterior a fost aspru criticat. Acum, publicul nu a mai fost atât de încântat și suntem rasiști. Din păcate, firescul v-a deveni nefiresc și invers, dacă nu vom fi capabili sa ne spunem punctul de vedere la momentul potrivit.

Chiar și la un restaurant, dacă nu îți place cum este pregătită mâncarea pe care ai comandat-o, ai dreptul să o refuzi. Pentru că urmează să plătești pentru anumite servicii, la care te aștepți

toți fug de medici tineri, zic ca nu are experienta, cu greu se încumetă să meargă la o consultație, ca na, ala e tânăr și nu are habar.Dar este foarte posibil sa fie mai capabil decât unul care are mulți ani de "experienta

Vai, cum e penultimul paragraf! ❤️ Dacă mai mulți oameni ar înțelege că au Dreptul de a pune toate întrebările pe care le au, pentru că nu pe toți ne-a pasionat medicina și nici nu trebuie să ne pasioneze, fără ca reacția normală să fie una de dat ochii peste cap sau de…”cum îți permiți să pui două întrebări în plus?”, că e necesar să îi “huiduiască” pe aceia care se ocupă de pacienții din țara aceasta cu tupeu, nesimțire peste măsură și aroganță până la Dumnezeu (vorbește pacientul frustrat din mine 😅, mult prea des umilit DOAR în propria-i țară, nu și pe unde eram un simplu străin…ceea ce e de o tristețe absolută) + pe alții, din alte “Sisteme”, care suferă de aceleași boli grele, pentru că nu tăcerea ne va ajuta să schimbăm ceva pe aici, ci luarea de poziție, de fiecare dată, oricât de obositor poate deveni, uneori, să trăiești așa…cred că am putea duce țara asta într-o direcție sănătoasă. În fond, depinde de noi, de fiecare. Mi-a spus odată, o prietenă, că pentru ea nu contează dacă un medic o umilește, atâta timp cât tratamentul funcționează. E atât de greșit să gândim așa, să acceptăm așa ceva! Pentru că astfel…nu se va schimba niciodată nimic. Iar pacienții români merită…medici cu un comportament adecvat, elevii români merită…profesori care să nu se mai creadă semi-zei din spatele unei catedre, noi toți merităm mai bine și putem să schimbăm ceva prin deciziile pe care le luăm. Zi după zi. Numai bine!

O paralelă delicioasă! Ar fi cazul să priceapă mulți, după așa explicații amănunțite! 🤣

Intr'adevar acei tineri si-au dat viata acum 30 si de ani si ne-au castigat multe drepturi printre care si dreptul la opinie... doar ca eu consider ca dreptul la opinie nu inseamna neaparat la huiduit... Acum na... fiecare isi exprima opinia cum crede, cum stie si cum poate doar ca ( in opinia mea ) modul in care spectatorii Coldplay si-au exprimat opinia explica si faptul de ce individul acela, cu muzica lui cu tot, ocupa cateva locuri, printre care si primul, in tendintele muzicale de pe YouTube-ul romanesc... asta e alta discuție. Ce e cert este ca putem sa fim buni, ne costa nimic, dar nu vrem e mai usor sa evidentiem partile negative din orice (2 min din 120, 1.666%, e ceva nu?)... astia suntem si atata putem ca natie! 🤷‍♀️ PS: extrapolarea este într-adevăr funny dar usor exagerata, parerea mea! (am dreptul la ea). Sunt situații greu de comparat pana si pentru cineva care a trecut prin ambele.😂

Când plătesc pentru artă , vreau să fie artă ! Cine nu știe să facă diferențele , n-are decât să accepte si-un rahat , dar eu chiar mă impun acolo unde mă deranjează pentru că sunt conștientă de gusturile mele și nu accept bătaia de joc . Nu știu de ce mulți ii spun manele la urletele alea ...?

Permiteți-mi să redistribui. E ,,delicios".

Atat de important este sa ai un punct de vedere, dar mult mai important este sa ai “ puterea/ increderea” sa ti-l sustii 🙏

Asta cu tuseul este tare! Domnule doctor, ca de fiecare data, faceți deliciul publicului. Comparația este atât de ,, graitoare,,.

Absolut corect! De ce sa fii oita aia bleguta si sa inghiti totul nerumegat !? Si mai dai si bani pentru asta! Ori nu stii la ce te-ai dus acolo ori nu ai dicernamant,as zice ! Inca un motiv,doctore,sa te felicit si sa consider un privilegiu ca am sansa sa te citesc si sa stiu ca Romania mai are demnitate si discernamant!

Dacă în programul concertului ar fi fost trecut ca și interpret ce va urca pe scenă(în deschiderea/ în închiderea spectacolului), știind acest lucru, m-aș fi limitat la a-l ignora. Nu tu aplauze, nu tu huiduieli sau alte manifestări dezaprobatoare. In schimb, dacă aș fi fost neinformat de către organizatorii concertului, atunci alta-i treaba 😉

Mulțumim pentru sfaturile date🤗

Am plecat pentru câțiva ani din țară mai exact în Italia! Pentru locul de muncă găsit trebuia să fac toate analizele inclusiv testul HIV.Toti s-au purtat exemplar!Am putut vedea diferența dintre un cadru medical de acolo și cel de aici! Multe diferențe! Acolo un medic îți vorbește foarte frumos și îți explică,te ascultă.Nu mai vorbesc despre promptitudine și respect pe când la noi dacă vorbești puțin mai tare sau mai cu tupeu a doua oară nu mai ai ce căuta! Așa că de huiduit nici nu se pune problema! Multă sănătate și putere de muncă domnul doctor!

De cativa ani, avem parte de o campanie agresiva de promovare a etniei rome. Altfel nu gasesc o scuza pentru care manelele sunt atat de difuzate. De pe vremea lui Iliescu, s-a promulgat legea in care nu-i putem numi tigani. Cam de atunci manelele au pus monopol pe televiziunile din tara.

Vă iubesc pentru ceea ce ați scris! NU a fost vorba despre rasism, ci doar despre ceva ce nu își avea locul acolo. Și eu, personal, NU mă identific cu acest gen muzical, așa cum multă lume nu o face.

Excelent, mulțumesc ! 👏👏👏

Felicitări !

Cafea

Sunteți genial!

Good point! Urmărind comentariile pe subiect din social media, acum am găsit răspunsul la întrebarea: ce au toți?! Adică şi Madona a fost huiduită şi n-are nimic! Dar acum ştiu, lumea are nevoie de un check up al sfincterului anal! 🤣🤣🤣 Am râs cu poftă!

View more comments

Cât de răi putem ajunge

Îmi scrie un prieten în seara asta că are nevoie de un antibiotic. A fost la medic, i l-a prescris, dar nu poate ieși să îl cumpere și m-a rugat să fac cumva să îl ajut. Mi-a trimis și o poză cu rețeta, desi știe că nu se mai dau antibiotice fară rețeta în format fizic.

Și ajung la o farmacie Dr Max pe Amzei. Îmi aștept rândul la coadă, îi spun doamnei că sunt medic, stau cu parafa în mână și cu o rețetă obișnuită pe care i-o arăt și o întreb dacă mai permite astfel de formulare. Mai nou, pentru cine nu știe, antibioticele se dau pe niste rețete diferite, dar care necesită doar un print pe un banal A4.

„Dacă are toate elementele, da”

Și mă apuc de completat atent și corect, în timp ce servește alt client. O parafez, îmi aștept rândul la coadă și i-o înmânez. Era un antibiotic banal pentru o perioadă de 3 zile.

„Ah, nu...nu e pe formular, nu are toate elementele”

„Doamnă...dar ce element îi lipsește?”

„Nu pot să vă dau. Încercați în altă parte”. Și m-a mai și lăsat să completez rețeta...

Așa că am plecat, m-am dus la un copy center, le-am trimis poza, au printat-o, am completat de mână și am parafat-o. Am cumpărat de la altă farmacie însă nu m-am putut abține să nu mă duc înapoi și să îi spun că oamenii ca ea fac oamenii ca mine să nu mai fie oameni.

Cât de acră să îmi ajungă vreodată inima să am o imprimantă lângă mine, un om în fața mea cu o nevoie și să îl alung deși ar dura fix 30 de secunde să îl rezolv complet și legal?

În fond, dragii mei, când vine vorba de a lua decizii corecte pentru a face bine, cel mai frumos a aranjat totul in cuvinte tatăl lui Nicolae Steinhardt: "E adevărat că vei avea zile grele. Dar nopţile le vei avea liniştite"
... Vezi mai multeVezi mai puține

2 luni în urmă
Cât de răi putem ajunge

Îmi scrie un prieten în seara asta că are nevoie de un antibiotic. A fost la medic, i l-a prescris, dar nu poate ieși să îl cumpere și m-a rugat să fac cumva să îl ajut. Mi-a trimis și o poză cu rețeta, desi știe că nu se mai dau antibiotice fară rețeta în format fizic. 

Și ajung la o farmacie Dr Max pe Amzei. Îmi aștept rândul la coadă, îi spun doamnei că sunt medic, stau cu parafa în mână și cu o rețetă obișnuită pe care i-o arăt și o întreb dacă mai permite astfel de formulare. Mai nou, pentru cine nu știe, antibioticele se dau pe niste rețete diferite, dar care necesită doar un print pe un banal A4. 

„Dacă are toate elementele, da”

Și mă apuc de completat atent și corect, în timp ce servește alt client. O parafez, îmi aștept rândul la coadă și i-o înmânez. Era un antibiotic banal pentru o perioadă de 3 zile. 

„Ah, nu...nu e pe formular, nu are toate elementele”

„Doamnă...dar ce element îi lipsește?”

„Nu pot să vă dau. Încercați în altă parte”. Și m-a mai și lăsat să completez rețeta...

Așa că am plecat, m-am dus la un copy center, le-am trimis poza, au printat-o, am completat de mână și am parafat-o. Am cumpărat de la altă farmacie însă nu m-am putut abține să nu mă duc înapoi și să îi spun că oamenii ca ea fac oamenii ca mine să nu mai fie oameni. 

Cât de acră să îmi ajungă vreodată inima să am o imprimantă lângă mine, un om în fața mea cu o nevoie și să îl alung deși ar dura fix 30 de secunde să îl rezolv complet și legal? 

În fond, dragii mei, când vine vorba de a lua decizii corecte pentru a face bine, cel mai frumos a aranjat totul in cuvinte tatăl lui Nicolae Steinhardt: E adevărat că vei avea zile grele. Dar nopţile le vei avea liniştite

Comentează pe facebook

Eu tot nu înțeleg de ce pentru unii este atât de scump să fie amabili, când în fond este un lucru gratis. Poate fiecare are supărări și necazuri, dar cum zicea un contemporan: “Ai dreptul să fi supărat, dar nu ai dreptul să fi rău”.

În România nimic nu este veșnic, să mai treacă câteva luni și o să se înceapă iar ,,,pe sub mâna,,,scad vânzările și dispare,,,febra rețetelor,,,a mai fost și Cum a sosit a și plecat.....Dar,caracterul cu el ce facem !? Dumnezeu să ne dea putere să trecem peste răutățile oamenilor și taria să nu suferim transformări...în oameni răi.

Offf, cunosc senzația… Eu sunt un om politicos, zâmbesc ( pentru că zâmbetul e gratuit), nu mi-e greu să zic “Va rog!”, iar “Mulțumesc!” spun cu sinceritate deci văd firesc sa mi se răspundă la fel. Dar nu întotdeauna e așa și mă apucă frustrarea, câteodată nervii, care mă fac să uit de bunul simț deși greșesc atunci pentru că ajung exact la același nivel cu acea persoană și e o vorbă care îmi place mult: “Nu da importanță javrelor pentru că încep să se creadă lupi!” Unii sunt Oameni, alții doar locuitori ai planetei Pământ…

Nu toti sunt rai. Unii sunt fricosi, alti prosti pana in maduva oaselor, pur si simplu nu ii ajuta capul, nu pot sa gandeasca singuri cu mintea lor. Imi starnesc mila Dar e ok, ne putem descurca fara ei. Sunt absolut dispensabili

Probabil că a fost și ceva exces de zel. A vrut să arate că nu conta faptul că un medic o ruga ceva. "Ete na și ăsta !"( cred că așa și-a zis in mintea ei). Uite că a putut să va încurce și să vă creeze puțin discomfort. Și probabil ca s-a simțit...super.

E diferența dintre om și OM. Atât a putut…

Cu regret o spun,dar multe din așa zisele farmaciste,sunt vânzătoare,nu prea au habar de ce vând.Par a fi la tarbă in piață,și mai sunt și arogante și acre.Cu respect, îmi cer scuze farmacistelor care au învățat și medicină și sunt si educate.Seara buna și frumoasă domnule doctor, Ciubotaru Georgian!❤️

Nu tin cu ursul, insa doamna farmacista are dreptate, nu isi risca locul de munca, legea trebuie respectata,.iar farmacia nu e.copy center sa listeze retete trimise pe email sau whatsapp. Daca aveati poza cu reteta corecta trimisa pe telefon, puteati sa scrieti reteta folosind acel model, situatie in care ar fi avut toate elementele cerute de lege. Sau de la farmacie putea sa va dea pe 48h tratamentul completand anumite documente, urmand ca pentru restul de zile sa luati folosind reteta. Numa.zic. 😀

Chiar astăzi, o situație similară povestita de un medic ce avea nevoie de doza de urgență pentru sine. Nu au vrut sub nicio forma să îi dea formularul pentru urgență și să i elibereze cele 4 pastile. După deliberări a apărut farmacista șefa și aproape cu rugăminți au cedat. Asta intr un oraș mic..Sinaia, și să nu ți dai tu seama cand introduci in sistem că datele de pe CI și datele medicului de familie sunt aceleași...eu cred că unii dintre noi, multi, lucrăm mecanic. De aici lipsa de empatie..in rest doar de bine de farmaciștii care își fac datoria.

Din păcate acești oameni nu învață nimic din aceste experiențe.Din contră...devin mai frustrați și mai agresivi.Și vin generații "grele"din urmă.Vă doresc sănătate și oamenii loiali în jurul dvs,iar noi să fim binecuvântați să întâlnim la greu un OM ca Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg🙏❤️

I mi pare tau da o spun dar ori e farmacista ,vânzătoare,lucrator in administrația publica aproape toate sunt de un snobism execrabil,li se pare că sunt de neînlocuit! Am pățit și eu de asta am această părere!

Din păcate și noi avem niște legi de respectat, fără completarea tuturor datelor de pe reteta pt antibiotic, nu mai poți scoate bonul și medicamentul din calculator, cel puțin asta se întâmplă în farmacia mea.Oare la dumneavoastră se poate consult fără trimitere de la medicul de familie? Haideți sa ne facem fiecare treaba la locul lui de munca cum ar trebui, sa intram și noi în lumea civilizată .Nu sa arătăm cu degetul la ceilalți colegi.Zi minunata !

Foarte trist! Nu mai există nici omenie, nici empatie, nici macar gândul că nimic in viață nu iti este garantat. Oricând poti să fii in locul unui om care are nevoie de ajutor. Sa fiti sănătos domnule doctor, sa ajutati mereu oamenii!

Sunteți un om minunat și un Medic excelent și cu răbdare multă de aceea puteți rezolva toate probemele care apar ! Din păcate antalnim și persoane care nu le pasa de semenii lor probabil ca nu a fost niciodată bolnava și nu știe ce anseamna suferința !😞😞

Atât s-a putut ... Chiar dacă nu vrem să recunoaștem, ăștia suntem noi, ca nație ... Îmi pare rău că spun asta, dar nu ne mai facem bine ...

❤️❤️🥲❤️❤️ Este regretabil ce am ajuns! Am patit la fel acum 1 luna! Aveam o infectie dentara! Nu am fost la medic era sambata ! Am mers la farmacie,sa i- au antibiotic ,pentru ca in legislatia farmacistului are dezlegare sa acorde la urgenta pentru 2zile! Stiu pentru ca lucrez in sistemul medical! Am mers la Farmacia Dona ,m- au refuzat desi era vizibila problema dentara, apoi am mers la Farmacia Myosotis si o Dna Profesionista si omenoasa m- a servit!

Multă sănătate domnule Dr. Ciobotaru Georgian. Medic neurochirurg !Din păcate asta e țara în care trăim! Nu mai există un pic de empatie față de omul de lângă noi, nu ne mai interesează de aproapele nostru, nici nu avem ochi să l vedem! E foarte grav ceace se întâmplă în vremurile noastre! Păcat că fără doar și poate, chiar și atunci când putem ajuta, nu o faceam! O fi doar lipsă de respect față de omul de lângă noi, sau pur și simplu prostie și răutate? Consider că toate împreună! O zi frumoasă vă doresc! Să ne auzim cu bine! Doamne ajuta!

Dacă dumneavoastră cu parafa in mana vi s a părut frustrant, faceți un exercițiu de imaginație cum se simte un pacient cu diaree care nu poate primi nici măcar Biseptol Adică primește, dar numai o pastilă

Mda..unele farmaciste sunt doar vânzătoare și cam atât. Eu am fost cu rețetă de la medic în mana și nu a vrut sa mi dea antibioticul pe motiv ca i-a dat mai mulți ml decât e în prospect. Ma punea sa o sun pe dr sa stea de vorba cu ea. Evident am fost la alta farmacie..și am obținut ce trebuie. Succes

Foarte trist ce trăim ! Felicitări, domnule doctor ! Sunteți un doctor și OM excepțional ,sper ca toate aceste experiențe urâte să ne facă să rămânem umani !🤗

Din pacate sunt destui care te fac pe moment să devii ca Ei... dar Bunul Dumnezeu lucrează prin OAMENI cu suflet mare ca al dv d-nule Doctor!!👏 Stima si respect!

Din pacate,unii sunt facuti doar din frustrări; sună greu să spun răutate. Este complicat pentru unii să fie umani! Trist! Putere si gânduri bune va doresc!🙏🌞

Bine ati procedat ! Eu faceam si scandal si reclamatie scrisa !

Stimate doctore ,poate că este bine să treceți și dv medicii prin astfel de situații pentru a ne putea înțelege mai bine pe noi . Nu ,să nu vă schimbați ! Astfel de secvențe ar trebui trăite de cei pentru care pacienții au mai puțină importanță .Rămaneți OM !

Trist…. Sunteți minunat!🙏

View more comments

Sărbătorile pascale

Mi-am petrecut copilăria, ca orice omuleț norocos, la bunici. Într-un sat mic din județul Buzău, doi oameni au avut parcă mai multă grijă de nepoți decât de copiii lor și ne-au legat de ei cu un cordon pe care doar moartea îl va rupe.

Bunica e ca un magnet pentru sufletul meu, iar Paștele fără ea e ca o rană deschisă. Ca să ajung însă acolo, trebuie în fiecare an să fac niste giumbușlucuri, cum ar fi să aleg să fac trei gărzi în șase zile, două dintre cele trei zile libere fiind dedicate nopții de Înviere.

În fiecare an însă, oamenii parcă se împuținează și media de vârstă crește, singura care prosperă ca număr fiind comunitatea rromă.

Există o serie de personaje în satul respectiv care mi-au marcat însă copilăria, iar aici amintesc doar câteva, aleator:

Nașul de cununie al părinților mei. Dumnezeu să îl odihnească, a fost definiția omului vertical. Fost profesor de matematică și director de școală, a fost omul în fața căruia am fost întotdeauna rușinat să mă prezint. Avea o prestanță care, dacă ar trăi acum, m-ar face să mă simt atât de mic încât să îmi fie rușine să ridic ochii în fața sa, deși mi-a vorbit întotdeauna ca un tată.

Finii rromi. Printre puținii copii de vârstă mea din jumătatea „de devale” de sat era Adrian, unul dintre cei cu care mi-am petrecut toate iernile pe uliță. Oamenii aceștia nu aveau de niciunele, dar aveau întotdeauna o bucătărioară caldă, o farfurie cu mâncare și o vorbă bună pentru când înghețam afară. Oricât de departe aș ajunge, liniștea din bucătăria aia plina mă va urmări o viață.

Alex „al lu’ Ciobotaru”. Era un băiețaș la fel de slab ca mine, de vârsta mea, aflat la prima casă de dincolo de numeroșii vecini ce stau la loc cu verdeață, la deal de noi. Ori de câte ori ne vedeam, ne băteam ca chiorii. Ajunsese ca un salut, că de multe ori motiv nici nu aveam, nici nu ne trebuia. Până am aflat că suntem veri...că amândoi eram la fel de proști încât și cu același nume de familie și nu ne trecea prin cap că poate suntem rude. Eu am vrut să ajung bucătar înainte să fiu medic, dar când cineva mi-a spus că facultatea de bucătari (!) durează 17 ani, am zis că rămân la ideea de medic. El a fost mai curajos decât mine și i-a reușit.

Locația. Casa noastră definea periferia satului. Eram prima casă după indicatorul de intrare în sat. Atât de periferică încât de 30 de ani satul are asfalt peste tot, mai puțin în fața curții noastre. Atâția primari și degeaba, ca și când noi n-am exista. Atâta praf cât a intrat în curte s-a ales și de respectul meu pentru primarii și consilierii locali ai comunei.

Copiii „din sat”. Fiind la maginea satului, ajungeam rar „în sat”. Dacă trebuia să mă duc să cumpăr pâine și nu găseam, urma o incursiune „în sat”, adică în jumătatea „bogată” – unii aveau mașini, ba chiar și piscină în curte, ceea ce era anormal pentru un sat fară apă curentă și fară canalizare. Acolo erau fetele frumoase și atât m-a marcat povestea asta încât chiar și când, mare doctor, am dat nas în nas cu una dintre cele de pe atunci, simțeam cum am iar adidașii rupți și părul prăfuit și nici apa Dunării nu va putea să spele rădăcinile astea.

Au trecut anii și am ajuns medic. Cum tumorile cerebrale sunt evenimente rare, să am deja doi pacienți operați dintr-un sat de 2-300 de oameni este o coincidență imensă. Însă m-am bucurat să știu că pot face ceva pentru comunitatea aceea și că pot reveni acolo cu fruntea sus în noaptea de Înviere. Mai mult, să ascult slujba și să văd un preot dezinteresat de lucruri materiale, care nu a cerut bani de la oameni, a fost mare lucru. De i-ar păstra Dumnezeu obiceiul! A fost ca un balsam pentru sufletul meu de doctor care nu ia șpagă. La fel a fost să îl revăd pe Alex, să îi revăd pe cei „din sat”, care numai copii nu mai sunt, și să simt din nou liniștea copilăriei.

Oricât de mari am ajunge, e bine să ne întoarcem periodic la locurile în care am copilărit, pentru că acolo vom fi întotdeauna „nepotul lui nea Mircea Adam”, iar asta ne va ține întotdeauna pe drumul cel bun.

Sărbători cu bine să avem dragii mei! Hristos a înviat!
... Vezi mai multeVezi mai puține

2 luni în urmă
Sărbătorile pascale

Mi-am petrecut copilăria, ca orice omuleț norocos, la bunici. Într-un sat mic din județul Buzău, doi oameni au avut parcă mai multă grijă de nepoți decât de copiii lor și ne-au legat de ei cu un cordon pe care doar moartea îl va rupe. 

Bunica e ca un magnet pentru sufletul meu, iar Paștele fără ea e ca o rană deschisă. Ca să ajung însă acolo, trebuie în fiecare an să fac niste giumbușlucuri, cum ar fi să aleg să fac trei gărzi în șase zile, două dintre cele trei zile libere fiind dedicate nopții de Înviere. 

În fiecare an însă, oamenii parcă se împuținează și media de vârstă crește, singura care prosperă ca număr fiind comunitatea rromă. 

Există o serie de personaje în satul respectiv care mi-au marcat însă copilăria, iar aici amintesc doar câteva, aleator: 

Nașul de cununie al părinților mei. Dumnezeu să îl odihnească, a fost definiția omului vertical. Fost profesor de matematică și director de școală, a fost omul în fața căruia am fost întotdeauna rușinat să mă prezint. Avea o prestanță care, dacă ar trăi acum, m-ar face să mă simt atât de mic încât să îmi fie rușine să ridic ochii în fața sa, deși mi-a vorbit întotdeauna ca un tată. 

Finii rromi. Printre puținii copii de vârstă mea din jumătatea „de devale” de sat era Adrian, unul dintre cei cu care mi-am petrecut toate iernile pe uliță. Oamenii aceștia nu aveau de niciunele, dar aveau întotdeauna o bucătărioară caldă, o farfurie cu mâncare și o vorbă bună pentru când înghețam afară. Oricât de departe aș ajunge, liniștea din bucătăria aia plina mă va urmări o viață. 

Alex „al lu’ Ciobotaru”. Era un băiețaș  la fel de slab ca mine, de vârsta mea, aflat la prima casă de dincolo de numeroșii vecini ce stau la loc cu verdeață, la deal de noi. Ori de câte ori ne vedeam, ne băteam ca chiorii. Ajunsese ca un salut, că de multe ori motiv nici nu aveam, nici nu ne trebuia. Până am aflat că suntem veri...că amândoi eram la fel de proști încât și cu același nume de familie și nu ne trecea prin cap că poate suntem rude. Eu am vrut să ajung bucătar înainte să fiu medic, dar când cineva mi-a spus că facultatea de bucătari (!) durează 17 ani, am zis că rămân la ideea de medic. El a fost mai curajos decât mine și i-a reușit. 

Locația. Casa noastră definea periferia satului. Eram prima casă după indicatorul de intrare în sat. Atât de periferică încât de 30 de ani satul are asfalt peste tot, mai puțin în fața curții noastre. Atâția primari și degeaba, ca și când noi n-am exista. Atâta praf cât a intrat în curte s-a ales și de respectul meu pentru primarii și consilierii locali ai comunei. 

Copiii „din sat”. Fiind la maginea satului, ajungeam rar „în sat”. Dacă trebuia să mă duc să cumpăr pâine și nu găseam, urma o incursiune „în sat”, adică în jumătatea „bogată” – unii aveau mașini, ba chiar și piscină în curte, ceea ce era anormal pentru un sat fară apă curentă și fară canalizare. Acolo erau fetele frumoase și atât m-a marcat povestea asta încât chiar și când, mare doctor, am dat nas în nas cu una dintre cele de pe atunci, simțeam cum am iar adidașii rupți și părul prăfuit și nici apa Dunării nu va putea să spele rădăcinile astea. 

Au trecut anii și am ajuns medic. Cum tumorile cerebrale sunt evenimente rare, să am deja doi pacienți operați dintr-un sat de 2-300 de oameni este o coincidență imensă. Însă m-am bucurat să știu că pot face ceva pentru comunitatea aceea și că pot reveni acolo cu fruntea sus în noaptea de Înviere. Mai mult, să ascult slujba și să văd un preot dezinteresat de lucruri materiale, care nu a cerut bani de la oameni, a fost mare lucru. De i-ar păstra Dumnezeu obiceiul! A fost ca un balsam pentru sufletul meu de doctor care nu ia șpagă. La fel a fost să îl revăd pe Alex, să îi revăd pe cei „din sat”, care numai copii nu mai sunt, și să simt din nou liniștea copilăriei. 

Oricât de mari am ajunge, e bine să ne întoarcem periodic la locurile în care am copilărit, pentru că acolo vom fi întotdeauna „nepotul lui nea Mircea Adam”, iar asta ne va ține întotdeauna pe drumul cel bun. 

Sărbători cu bine să avem dragii mei! Hristos a înviat!

Comentează pe facebook

Și eu am copilărit tot în ultima casă din sat, devale, aia de la gârlă. La fel mă uitam și eu peste gard la cei care aveam mașinuța din aia de tablă cu pedale sau bicicletă mountain bike atunci când eu și tovarășii de joacă învățăm să mergem pe sub cadrul bicicletei bunicului. Totuși când am crescut m-am gândit că dacă aveam atunci acele obiecte la care mulți tânjeau, probabil nu aș mai fi tras atât să ajung cel de azi.

Ziua ta ar trebui să aibă 29 de ore , în 5 să poți să scrii... , pe lângă cele 24 în care ești medic ! Mulți talanți a pus bunul Dumnezeu în punga ta , puțini oameni pot fi foarte buni la mai mult de un lucru.

Minunat om trebuie sa fiti ! Sa nu-si uite omul radacinile si sa scrie ca despre un tezaur despre locurile si legaturile lui sacre mi se pare ca e dovada unui om ales si binecuvantat de Dumnezeu! Nobletea si modestia,demnitatea si onestitatea sa va insoteasca ! Hristos a înviat !

Ma și miram eu de unde atâta Omenie la acest medic deosebit si tânăr ... pe acolo prin preajma Buzăului, într o comuna numită Starchiojd în copilăria mea la bunici am cunoscut oameni de oameni... venită de la Constanța eram printre acei oameni, copii, tineri, bătrâni ca într o poveste ...peste ani când mi am dus și copiii să vadă acele meleaguri aproape tot satul m a întâmpinat cu bucurie , a venit Gabi ăia mică, e adevărată și are copii mari...nu știau ce sa mi aducă fiecare ... ouă, brânză, prăjituri, fructe... și revenisem după mai bine de 50 de ani...

Textul presărat cu metafore fine, cu umor, fac din dumneavoastră, domnule doctor, un talentat în mânuirea cuvintelor și nu numai a lamei de bisturiu! Deși cred ca, vestitul bisturiu a fost înlocuit cu nanobisturiu!

Adevarat a inviat! Iara m ati bucurat cu povestea! Apai sunteti pansament pe rana. Asa cu drag citesc si asa de bine ma simt dupa ce termin povestioara. Sa aveti parte de liniste si tot cei bun pe lumea asta. Sunteti rar si deosebit.

Pai da, daca n ati fi fost legat de bunici , de oameni , n ati fi fost sensibil la durerea umana!

Adevărat a înviat ! Incredibil ! Mi s-au derulat imaginile descrise de dv atunci când citeam . Am "văzut " aievea casa copilărie , copiii ,evenimentele redate . Felicitări ,OM FRUMOS , pentru ceea ce simțiți și ne povestiți ! Mergeți cât de des puteți la bunici ,sărutați -le mâinile muncite , spuneți -le cât îi iubiți ! Îi veți căuta cândva și dorul nu va trece ...

Infinită prețuire și respect pentru dumneavoastră, domnule doctor și pentru întregul drum al vieții pe care l-ați parcurs până acum! Felicitări și mult succes în continuare, în nobila carieră aleasă! Ani muuuulți, în continuare! ❤️🙏💐

Adevărat a înviat! Simplu și adevărat ați meșteșugit aceasta povestioara. Mi a făcut plăcere să o citesc.

Adevărat a înviat! Fără sa vreau, mi ați reamintit copilăria frumoasa pe care am avut o, la tara.... Felicitări, om cu suflet frumos! RESPECT, domnule doctor!

Adevărat a înviat!O poveste atât de legată provoacă multe emoții și multe amintiri frumoase și cu mult respect față de bunici .Un deosebit respect și multă sănătate.

O relatare foarte frumoasă și emoționantă! Să aveți sărbători binecuvântate și luminate la fel ca sufletul dumneavoastră! Multă sănătate de asemenea părinților și Dumnezeu să îi odihnească în pace pe cei plecați! Hristos a înviat!

Adevărat a înviat !Cu ce plăcere vorbiți de satul în care ați copilărit Și eu sunt tot dintr-un sat din județul Buzău !

Adevărat a Înviat ! Ce frumoasa poveste , amintiri din copilărie 🤗! Citesc cu atâta plăcere postările , remarc si admir simplitatea, onestitatea, dar mai presus de toate caracterul păstrat poate in ciuda unor obstacole din viața ! Savurez fiecare poveste și încă o dată și aș spune de mii de ori sunteți un om super fain, un medic excepțional 🎩

Adevărat a înviat ! Hristos Cel Înviat să vă lumineze întotdeauna inima cea plină de bunătatea și căldura Lui! Dumnezeu să vă binecuvânteze,ocrotească și călăuzească pașii,ca să duceți la bună înfăptuire ,,misiunea" încredințată! Doamne ajută!

Adevărat a înviat!Ma ți emoționat,ma m întors în timp și eu sunt din acele părți, sa fiți sănătos cu o viață frumoasă!

Adevărat a înviat! De fiecare dată va citesc cu mare emoție postările, azi ele sunt și mai mari,pt.că e vorba de satul nostru drag,cu oamenii lui la fel de dragi,cu bune si cu rele,cu amintirea frumoasă a unora dintre ei. Că munca neîntreruptă și inversunata v-a adus aici,e pentru noi ,cei care va citim și nu numai,o binecuvântare,un balsam pt.suflet,în vremurile astea în care mulți nu sunt asa cum ar trebui sa fie. Faptul ca încă o aveți pe bunica,frumoasa "tanti Orica",e încă o binecuvântare de care nu mulți nepoți se pot bucura. Sa ne trăiți sănătos si sa va ocrotească Bunul Dumnezeu în tot ceea ce faceți!

Adevărat a anvieat ! Da sunteți un omminunat citesc cu zâmbetul pe buze postările dv ! Da așa este am avut majoritatea dintre noi o copilărie liniștita și-am fost anconjurati de oameni cu suflet curat si minunați ! Nu erau atâtea bogății dar cred ca bunătatea din suflet bucuriei de a anparti o felie de cozonac cu alții e minunat ! Sunteți un om minunat si ați fost binecuvântata ca ați avut bunici care v-au fost alături și v-au primit cu brațele deschise și cu iubire an suflet !

Adevărat a înviat! Domnul doctor ,sunteți un om minunat nu numai ca profesia nobilă pe care o practicați dar sunteți și un bun narator.Sunteti extraordinar..Felicitări 🎊!

Adevărat a înviat! Sunteți um om minunat pentru ca aveți rădăcini adânci în satul romanesc. Asta se vede din ce povestiți, din ce ati trăit și simțit în anii copilăriei care ne marchează pe toți cei care "am gustat" din frumusețea vieții de la tara. Sunt "clișee "pe care nimeni nu le poate șterge, sunt tablouri cu anotimpuri care vor străbate în timp..lăsând în urma doar mirosul florilor de salcam care va rămâne neschimbat în satul copilăriei....

Ce frumos...M-ați emoționat domnule doctor! Sunteți minunat la suflet.

Adevărat a Înviat! Să vă țină Dumnezeu sănătos și limpede. Bunicii să vă mai fie, să vă mai creați amintiri alături de ei!🤗🙏

Adevărat a înviat! Tocmai ce-am revenit din satul natal, unde m-am întâlnit cu oameni dragi și tare m-am bucurat să constat că și dumnealor simt la fel față de mine. Vă doresc sănătate și putere de lucru!

Adevărat a înviat! Sunteți balsam pentru suflet! Sa aveți sărbători binecuvântate cu sănătate! Frumoase amintiri!

View more comments

Cont fals!!!! Nu imi apartine acest cont! ... Vezi mai multeVezi mai puține

3 luni în urmă

Fraude în numele meu

Nu credeam să postez vreodată așa ceva, însă se pare că au apărut un profil și două pagini, toate false, cu numele meu și poza mea, care solicită bani în numele meu (toate au până în 100 de urmăritori, pagina de pe care vă scriu, reală, are 67.000).

Aceasta este singura mea pagină de Facebook, nu există niciun profil și nu vă voi invita niciodată să discutăm în alta parte cu excepția site-ului meu, www.doctorciobotaru.ro unde puteți trimite documente medicale într-un format securizat (de astăzi am actualizat și mesajul automat, a dispărut opțiunea MedicChat, deși serviciul rămâne activ).

NU CER BANI pentru activitatea prestată pe Facebook sau pe site și am detaliat într-o postare precedentă cât mă costa să întrețin site-ul. Este o formă de ajutor pe care o ofer oamenilor, atât cât mă pricep eu. Nu iau șpagă, nu primesc atenții/donații nici sub formă de bani nici sub formă de cadouri. Nu am niciun ONG/asociație care să ia bani în numele meu! Nu vă lăsați înșelați!!!

Am rugămintea să intrați pe linkurile de mai jos (toate linkuri de Facebook) și să dați click undeva în dreapta sus pe o iconiță cu trei punctulețe și să dați „report” paginilor, respectiv profilului. Poate, în felul acesta, dacă suntem mulți, Facebook va închide conturile false. Dacă vi s-au cerut bani, puteți solicita închiderea lor pe motiv de înșelătorie. Dacă ați oferit bani, vă rog să raportați evenimentul organelor abilitate (Poliție). Nu am primit niciun ban și sper din suflet să nu fi dat cineva ceva.

Îmi pare groaznic de rău pentru cele întâmplate.

Profilul fals: www.facebook.com/Drciobotarugeorgianmedicneurochirurg

Pagina falsă: www.facebook.com/profile.php?id=61558808961884

Pagina falsă "livechat": www.facebook.com/profile.php?id=61556008583745
... Vezi mai multeVezi mai puține

3 luni în urmă
Fraude în numele meu

Nu credeam să postez vreodată așa ceva, însă se pare că au apărut un profil și două pagini, toate false, cu numele meu și poza mea, care solicită bani în numele meu (toate au până în 100 de urmăritori, pagina de pe care vă scriu, reală, are 67.000). 

Aceasta este singura mea pagină de Facebook, nu există niciun profil și nu vă voi invita niciodată să discutăm în alta parte cu excepția site-ului meu, www.doctorciobotaru.ro unde puteți trimite documente medicale într-un format securizat (de astăzi am actualizat și mesajul automat, a dispărut opțiunea MedicChat, deși serviciul rămâne activ). 

NU CER BANI pentru activitatea prestată pe Facebook sau pe site și am detaliat într-o postare precedentă cât mă costa să întrețin site-ul. Este o formă de ajutor pe care o ofer oamenilor, atât cât mă pricep eu. Nu iau șpagă, nu primesc atenții/donații nici sub formă de bani nici sub formă de cadouri. Nu am niciun ONG/asociație care să ia bani în numele meu! Nu vă lăsați înșelați!!!

Am rugămintea să intrați pe linkurile de mai jos (toate linkuri de Facebook) și să dați click undeva în dreapta sus pe o iconiță cu trei punctulețe și să dați „report” paginilor, respectiv profilului. Poate, în felul acesta, dacă suntem mulți, Facebook va închide conturile false. Dacă vi s-au cerut bani, puteți solicita închiderea lor pe motiv de înșelătorie. Dacă ați oferit bani, vă rog să raportați evenimentul organelor abilitate (Poliție). Nu am primit niciun ban și sper din suflet să nu fi dat cineva ceva.

Îmi pare groaznic de rău pentru cele întâmplate.

Profilul fals: https://www.facebook.com/Drciobotarugeorgianmedicneurochirurg

Pagina falsă: https://www.facebook.com/profile.php?id=61558808961884

Pagina falsă livechat: https://www.facebook.com/profile.php?id=61556008583745

Comentează pe facebook

Raportat!

Am dat raport la 2 dintre ele, la prima din pacate am blocat din instinct inainte sa dau raport!! :/ Sper sa fie inchise!!!

Am raportat toate link-urile de mai sus! Sa speram ca i se va șterge profilul

Am dat raport la toate!

Raportate toate🙂

Report pentru toate

Raportate 🙂

Raportate toate😉

Raportat cele două.Primul s a retras cu bun simț😉. Așteptăm să dispară și cele două.Ar fi oportun să și retragă ofertele.🙃

Primul nu se mai poate accesa, probabil este deja blocat, pe cel de al doilea l am putut însă raporta.

Raportat toate,una este deja inchisa,nu mai este disponibila.

Raportate ultimele 2. Spor in tot ce faci.

Primul era deja blocat și la următoarele două am dat report. Sărbători Pascale fericite!

Am dat raport celor 3 pagini! Nu se pot numi decât escroci! Succes în continuare d-le doctor!

Primul este blocat, am dat report la celelalte două

Ar vrea sa fie ca dvs

Am mai găsit doar una și am raportat!

Raportate 2 și 3. Primul profil era deja blocat. Numai bine!

Am dat report paginilor.

Le-am blocat ! Mult succes !🤗🤗

Și copilul meu a pățit asa ceva!

Este șters profilul Nr 1, Raport la celelalte 2

Raportate toate!😞

Am raportat doua dintre ele!

Raportat 2 si 3,1 nu mai se accesează!!

View more comments

Mintea cea de pe urmă

Am fost în urmă cu câteva luni invitat la o emisiune pe TVR Cultural. Acum sincer, având un respect deosebit pentru oamenii culți, a fost flatant să apar și eu în peisaj, deși era clar că ar fi trebuit să fiu maxim în public, nu pe scenă.

Emisiunea, având ca element central moartea, a fost organizată în baza unei idei excepționale, invitând câte un specialist pentru fiecare aspect al morții: un psiholog, un neurochirurg, un preot, un filosof și un scriitor, pentru cel din urmă moartea fiind atât un element real cât și un element ficțional.

Fiind o experiență jurnalistică extraordinară, cred că și-au dat seama și organizatorii că strică orzul pe gâște când n-am întrebat și eu lucruri esențiale, cum ar fi printre altele „cine sunt ceilalți invitați?”, să îmi fac puțin lecția pe tema asta.

S-au convins când au văzut că m-am făcut mic în scaun înainte de intrarea în emisie, când prezentatorul și preotul au început o discuție amplă despre opinia unui autor al unei cărți de a cărei existență nici nu știam. Sigur, probabil nici ei nu au citit Neurochirurgia lui Greenberg, dar măcar ei nu erau într-o sală de operație și eu nu le ceream o opinie medicală.

Astăzi, am aflat cine era scriitorul...de pe pagina Primarului Sectorului 2. Se pare că e la fel de mare ca ignoranța mea. Ce să zic? Mai bine mai târziu decât niciodată, onoarea capătă acum alte valențe.

Am o rugăminte la cei care mă citesc: dacă ne vedem întâmplător pe stradă și sunteți cu cineva important, îmi dați un ghiont și mă faceți atent să nu spun vreo prostie? Pentru mine oricum toți sunt la fel, de la țărani la corporatiști, numai că gura mea mare mă bagă des în belele și nu vreau să sufere pacienții. Ah da, toți sunt egali mai puțin unii de prin politică de-aș vrea să le rup picioarele când îi prind și doare că n-am voie să mă ating de ei cât sunt pacienți.

În altă ordine de idei, azi e și ziua mea si vă mulțumesc frumos pentru urări! La mulți ani tuturor sărbatoriților! Mulțumesc și primarului Radu Mihaiu pentru destupare!
... Vezi mai multeVezi mai puține

3 luni în urmă
Mintea cea de pe urmă

Am fost în urmă cu câteva luni invitat la o emisiune pe TVR Cultural. Acum sincer, având un respect deosebit pentru oamenii culți, a fost flatant să apar și eu în peisaj, deși era clar că ar fi trebuit să fiu maxim în public, nu pe scenă.  

Emisiunea, având ca element central moartea, a fost organizată în baza unei idei excepționale, invitând câte un specialist pentru fiecare aspect al morții: un psiholog, un neurochirurg, un preot, un filosof și un scriitor, pentru cel din urmă moartea fiind atât un element real cât și un element ficțional. 

Fiind o experiență jurnalistică extraordinară, cred că și-au dat seama și organizatorii că strică orzul pe gâște când n-am întrebat și eu lucruri esențiale, cum ar fi printre altele „cine sunt ceilalți invitați?”, să îmi fac puțin lecția pe tema asta.

S-au convins când au văzut că m-am făcut mic în scaun înainte de intrarea în emisie, când prezentatorul și preotul au început o discuție amplă despre opinia unui autor al unei cărți de a cărei existență nici nu știam. Sigur, probabil nici ei nu au citit Neurochirurgia lui Greenberg, dar măcar ei nu erau într-o sală de operație și eu nu le ceream o opinie medicală. 

Astăzi, am aflat cine era scriitorul...de pe pagina Primarului Sectorului 2. Se pare că e la fel de mare ca ignoranța mea. Ce să zic? Mai bine mai târziu decât niciodată, onoarea capătă acum alte valențe.

Am o rugăminte la cei care mă citesc: dacă ne vedem întâmplător pe stradă și sunteți cu cineva important, îmi dați un ghiont și mă faceți atent să nu spun vreo prostie? Pentru mine oricum toți sunt la fel, de la țărani la corporatiști, numai că gura mea mare mă bagă des în belele și nu vreau să sufere pacienții. Ah da, toți sunt egali mai puțin unii de prin politică de-aș vrea să le rup picioarele când îi prind și doare că n-am voie să mă ating de ei cât sunt pacienți. 

În altă ordine de idei, azi e și ziua mea si vă mulțumesc frumos pentru urări! La mulți ani tuturor sărbatoriților! Mulțumesc și primarului Radu Mihaiu pentru destupare!

Comentează pe facebook

Hmmm, cred că sunteți cam modest, ca… martor ocular (ca să nu zic mai mult 😉) al emisiunii.

La mulți ani de ziua numelui,sănătate și reușite pe toate planurile! Și da,"gura mare"de care vorbiți, are o temelie bine pusă,nu acoperă urâtul ci îl dezvăluie și, sincer, eu prefer omul direct,nu prefăcutul! (Am făcut o operație acum un an și fiica mea a zis:"mi-e atât de drag Domnul Profesor,că-mi vine sa-l iau acasă!"...Asa și eu,va citesc cu mare drag postările și mai că v-as lua acasă!!!!) Să ne trăiți sănătos!

La mulți ani frumoși cu sănătate fericire și dorințe împlinite alături de cei dragi DOMNULE DOCTOR!!! Cred ca nu I o problema atit de mare ,ca nu I ați recunoscut pe toți colegii de platou, e posibil ca nici dumnealor sa nu va fi recunoscut toate calitățile și reușitele dumneavoastră medicale....care cu siguranta sunt mult mai reale și mai binevenite pentru noi oamenii de rind ...

Trăim într-o lume în care politicienii pușcăriași au mai mult succes în fața electoratului decât cei cuminți care-și văd de treabă. La mulți ani cu sănătate și fericire cu ocazia zilei de Sf Gheorghe!

E normal să simți ca stai pe nisipuri mișcătoare atunci când trebuie să faci conversație cu persoane din alte domenii decât al tău… cred ca tuturor ni s-a întâmplat. Dar sunt convinsă ca și psihologul, preotul și scriitorul acela din platou au avut aceeași senzație când vorbeați dvs. La mulți ani pentru ziua onomastică!🎉

Il creditez mai mult pe Greenberg ( si a lui Neurosurgery Handbook), pentru ca exprima mai mult realitatea! Desigur ca suntem interesati si de alte aspecte, dar daca realitatea fizica( un creier sanatos) nu exista, nu o pricepem pe cea cu iz metafizic! La multi ani, om frumos!

La mulți ani, Doctore!! Mi ar face o deosebită plăcere să ne vedem chiar și pe stradă și m aș mândri că ne am cunoscut și încă ne cunoaștem! Faima te a lăsat tot Om!!

La multi ani, Georgian! Cu mare respect și admiratie din partea mea, Giorgiana!

La mulți ani ! Să vă bucurați de numele cel purtați și SF.Gheorghe , să vă ocrotească .❤️ Reverență și respect din inimă !🤗🎉🥂

Prea modest sunteți. Am urmărit emisiunea aia. La mulți ani!!

La mulți ani frumoși și sănătoși domnul doctor! Să aveți parte numai de bucurii și împliniri! Să vă bucurați de familia dumneavoastră pentru că aveți niște părinți extraordinari! Vă doresc din tot sufletul mult succes și multe reușite!

La multi ani domnule doctor! Sa fiti sanatos si fericit alaturi de cei dragi. Nu va cunosc personal, nici nu cunosc vreun pacient al dumneavoastra dar descoperindu va pe facebook nu pot trece de nici una din postarile dumneavoastra fara sa o citesc. Aveti un stil fascinant de a relata diverse episoade din viata dumneavoastra. Va respect la fel de mult cum va respecta si ai dumneavoastra pacienti. La multi ani!

Felicitări Domnul Doctor pentru implicarea dumneavoastră!Vă doresc ca toate intervențiile să aibă un real succes!La mulți ani domnul Georgian!

Modest ca de obicei🤗 Onomastică frumoasă să aveți!

La mulți ani frumoși binecuvântați cu sănătate și multe împliniri!Sunteți un om deosebit care face mult bine!Câinele care latră nu mușcă!😁Scuze pentru proverb!

La multi ani frumoși,cu multe împliniri!Să aveți parte numai de bine,să fiți biruitor asemenea sfantului,al cărui nume îl purtați!

La mulți ani binecuvântați, să fii mereu tânăr şi cu acelaşi spirit vesel!🎂 Viaţa să-ţi ofere clipe minunate şi bucurii nemaiîntâlnite!🎉

La multi ani, dl doctor! Numai bine va dorim 🤗

Încă o dată la multi ani binecuvântați! Mie mi se întâmplă să nu îmi fac temele pentru diverse întâlniri, uneori prind ideea alteori parca nu vrea să funcționeze conexiunile neuronale 🙈, dar se pare una peste alta că și eu câteodată consider că sunt toți egali dar ...ops.. wow ...surprize surprize continua când vezi ce se întâmplă, ce drepturi au unii știți la ce mă refer , cat dezinteres pentru societate și cat interes pentru ciolanul din fasole, că de....după buget coane Fănică 😉

La mulți ani frumoși și plini de multe realizări,! Dnu doctor Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg

La mulți ani frumoși și sănătoși, domnule doctor!♥️Doresc sa fac cunoscuta modestia și sinceritatea unui neurochirurg de excepție.Sunteti cel mai bun, dintre cei mai buni neurochirurgi și aveți prețuirea și respectul meu.♥️🌷

LA MULȚI ANI SĂNĂTOȘI D-LE DOCTOR!!!!MA FASCINAȚI CU POSTĂRILE DV.SUNT SIGURA CA PĂRINȚII DV SUNT MÂNDRII ȘI FETIȚA FERICITĂ CĂ EXISTAȚI ÎN VIAȚA LOR, .......LA MULTI, MULTI ANI!!!!!AVEM NEVOIE DE OAMENI CA DV

La mulți ani binecuvântați cu multa sănătate, fericire și mult succes în tot ce faceți.Respect maxim.

La mulți ani, să fiți sănătos și norocos,mai ales la oameni!🥂

La mulți ani sănătoși, prosperi și fericiți, domnule doctor! Mulțumiri alese și prețuire infinită pentru tot ce faceți pentru oameni!🙏🍀

View more comments

Bătrânețea

Am început de ceva timp să am niște simptome digestive pe care le mai întâlnisem doar când eram în facultate și eram stresat. Mnah...impropriu zis stresat. Voiam să mă căsătoresc cu o domnișoară al cărei tată mi-a făcut cadou un borcan de 5 litri de miere, spunându-mi că o lingură pe stomacul gol va face minuni. Nu știu ce minuni se aștepta să facă, pentru că nu aveam nicio problemă în afară de a vrea să îl suport pe el ca socru toată viața. E adevărat că a făcut minunea de a mă strica la burtă până am terminat borcanul.

În 2024, altă relație, alte probleme. A plecat, au dispărut. Apoi au reapărut. De data asta încep să cred că mi s-a terminat norocul și că încep vizitele mele pe la doctor. Nu intru în detalii deși știu că sunteți curioși, însă mă pun pe picioare.

Am început însă să mă întreb dacă nu cumva așa începe bătrânețea care mă mușcă ușor ușor de c*r. La simptomele astea, cam ăla ar fi locul.

Și îmi aduc aminte că discutam la un moment dat cu bunica din partea tatălui, Dumnezeu să o odihnească, iar ea avea un adevărat tabiet din a merge la medici și a-și lua rețetele la timp. Aveam puține subiecte, printre cele mai frecvente fiind doctoriile și vecinii.

Venind vorba de vecini, de câteva luni m-am mutat într-un apartament pe care l-am luat prin 2020 cu împrumuturi peste împrumuturi și în care n-am reușit, din tot felul de motive, să locuiesc efectiv. Și am participat zilele trecute, în calitate de proprietar (în acte, că apartamentul e al băncii mai mult decât e al meu), la prima Adunare Generală a Asociației de Proprietari.

Nici la Dineul cu Proști al lui Mălăele n-a fost atât de amuzant și de teatral.

Ne-am strâns cu toții la subsol, printre boxe mucegăite, într-un semiîntuneric. Ne-a ajutat un vecin cu mirosul de mucegai, înlocuindu-l cu miros de țigări fumate pe sub mustața groasă.

Și au început să apară personajele: vecina de la etajul doi, care a ratat construcția blocului din ’37 la numai câțiva ani; vecinul de la doi cu studii superioare, director pe nu știu unde; vecinul care nu știu unde stă, dar care le știe cu actele; președintele de scară, plinuț, chel și mustăcios; celălalt președinte de scară, că nu am înțeles de ce, în 16 apartamente, unul e președintele adevărat și altul președintele trecut în acte ca adevărat, dar care nu vrea să fie de fapt președinte; vecina de la parter care a venit cu mama, mama care s-a născut în bloc și a crescut pe lângă Șoșoacă, altfel nu-mi explic numărul decibelilor din glas, de nici un Boeing 747 n-o depășește. Și, bineînțeles, a sosit doamna administrator, adusă de spate cam pe la 45-60 de grade, la 70-75 de ani pe care îi are. Interesant e că în urmă cu o zi era dreaptă, ba dreaptă era și atunci când îmi explica mie unde ar trebui să mă duc să mă joc cu câinele, ba și atunci când m-a pus să îi dau bani să cumpere mâncare „pisicii blocului”, care, ulterior, am aflat că e de fapt pisica ei.

Umblă vorba prin târg că doamna asta ar fi făcut niște moșmoande cu boxele blocului, adjudecându-și unele dintre ele. Și aici intervine Boeingul 747:

„Doaaaamnăăăăăăăăăă! Deschideți ușa!!!”

Noi, consternați, între noi: „Bobiță, care ușă? Că suntem pe hol, pe hol e și ea”

Noi, către ea: „Doamnă...care ușă? Că aici se țin ședințele!”

Boeingul: „S-o credeți voi! DEEEESCHIDEEE UȘAAAAA!!!! ADĂ CHEILE ȘI HAI CU UȘA! EU NU STAU PE HOL CĂ VREȚI DUMNEAVOASTRĂ!”

Încercam să o calmăm, dar era fix ca un câine agresiv pe care încercai să îl mângâi: mai tare zbiera și cred că o ținea geanta să n-o muște pe duduia cocoșată artificial. Într-un final, se întoarce doamna administrator, mai cocoșată ca niciodată, aproape sub înălțimea clanței, descuind o ușă despre care nu știam nimic – deodată o cameră impecabilă, cu colțuri la 90 de grade, pereți drepți, cu o canapea și o măsuță de sticlă, de zici că era studio de videochat în timpul liber – și cum ședințele se țineau pe hol...

Noi, bărbații, ne tot strofocam cum să îi spunem doamnei că ne-am dori o colaborare pe viitor cu o firmă care să ne administreze imobilul. Ne-a salvat tot Boeingul:

„Cucoană! Noi azi ne-am adunat că să iți zicem că nu te mai vrem administrator. Așa că ia-ți catrafusele și lasă-ne aici să stabilim noi ce vrem să stabilim, iar dumneavoastră vă spunem apoi la ce concluzie am ajuns”

Vai cât de mult mi-ar fi plăcut să rămân să ascult toată ședința, dar mi se întorsese la spital un pacient temporar inoperabil, căruia trebuia să îi aspir la pat o parte din tumora cerebrală, să îl țin viu până când pot, din punct de vedere anestezic, să îl operez.

Umblă vorba că administratorul va fi schimbat, iar eu am fost oficial dezvirginat în treburile bătrâneții. Abia acum înțeleg de ce anumite culturi consideră că abia la 33 de ani poate cineva să fie considerat bărbat.
... Vezi mai multeVezi mai puține

3 luni în urmă
Bătrânețea

Am început de ceva timp să am niște simptome digestive pe care le mai întâlnisem doar când eram în facultate și eram stresat. Mnah...impropriu zis stresat. Voiam să mă căsătoresc cu o domnișoară al cărei tată mi-a făcut cadou un borcan de 5 litri de miere, spunându-mi că o lingură pe stomacul gol va face minuni. Nu știu ce minuni se aștepta să facă, pentru că nu aveam nicio problemă în afară de a vrea să îl suport pe el ca socru toată viața. E adevărat că a făcut minunea de a mă strica la burtă până am terminat borcanul. 

În 2024, altă relație, alte probleme. A plecat, au dispărut. Apoi au reapărut. De data asta încep să cred că mi s-a terminat norocul și că încep vizitele mele pe la doctor. Nu intru în detalii deși știu că sunteți curioși, însă mă pun pe picioare. 

Am început însă să mă întreb dacă nu cumva așa începe bătrânețea care mă mușcă ușor ușor de c*r. La simptomele astea, cam ăla ar fi locul. 

Și îmi aduc aminte că discutam la un moment dat cu bunica din partea tatălui, Dumnezeu să o odihnească, iar ea avea un adevărat tabiet din a merge la medici și a-și lua rețetele la timp. Aveam puține subiecte, printre cele mai frecvente fiind doctoriile și vecinii. 

Venind vorba de vecini, de câteva luni m-am mutat într-un apartament pe care l-am luat prin 2020 cu împrumuturi peste împrumuturi și în care n-am reușit, din tot felul de motive, să locuiesc efectiv. Și am participat zilele trecute, în calitate de proprietar (în acte, că apartamentul e al băncii mai mult decât e al meu), la prima Adunare Generală a Asociației de Proprietari. 

Nici la Dineul cu Proști al lui Mălăele n-a fost atât de amuzant și de teatral. 

Ne-am strâns cu toții la subsol, printre boxe mucegăite, într-un semiîntuneric. Ne-a ajutat un vecin cu mirosul de mucegai, înlocuindu-l cu miros de țigări fumate pe sub mustața groasă. 

Și au început să apară personajele: vecina  de la etajul doi, care a ratat construcția blocului din ’37 la numai câțiva ani; vecinul de la doi cu studii superioare, director pe nu știu unde; vecinul care nu știu unde stă, dar care le știe cu actele; președintele de scară, plinuț, chel și mustăcios; celălalt președinte de scară, că nu am înțeles de ce, în 16 apartamente, unul e președintele adevărat și altul președintele trecut în acte ca adevărat, dar care nu vrea să fie de fapt președinte; vecina de la parter care a venit cu mama, mama care s-a născut în bloc și a crescut pe lângă Șoșoacă, altfel nu-mi explic numărul decibelilor din glas, de nici un Boeing 747 n-o depășește. Și, bineînțeles, a sosit doamna administrator, adusă de spate cam pe la 45-60 de grade, la 70-75 de ani pe care îi are. Interesant e că în urmă cu o zi era dreaptă, ba dreaptă era și atunci când îmi explica mie unde ar trebui să mă duc să mă joc cu câinele, ba și atunci când m-a pus să îi dau bani să cumpere mâncare „pisicii blocului”, care, ulterior, am aflat că e de fapt pisica ei. 

Umblă vorba prin târg că doamna asta ar fi făcut niște moșmoande cu boxele blocului, adjudecându-și unele dintre ele. Și aici intervine Boeingul 747: 

„Doaaaamnăăăăăăăăăă! Deschideți ușa!!!” 

Noi, consternați, între noi: „Bobiță, care ușă? Că suntem pe hol, pe hol e și ea” 

Noi, către ea: „Doamnă...care ușă? Că aici se țin ședințele!”

Boeingul: „S-o credeți voi! DEEEESCHIDEEE UȘAAAAA!!!! ADĂ CHEILE ȘI HAI CU UȘA! EU NU STAU PE HOL CĂ VREȚI DUMNEAVOASTRĂ!”

Încercam să o calmăm, dar era fix ca un câine agresiv pe care încercai să îl mângâi: mai tare zbiera și cred că o ținea geanta să n-o muște pe duduia cocoșată artificial. Într-un final, se întoarce doamna administrator, mai cocoșată ca niciodată, aproape sub înălțimea clanței, descuind o ușă despre care nu știam nimic – deodată o cameră impecabilă, cu colțuri la 90 de grade, pereți drepți, cu o canapea și o măsuță de sticlă, de zici că era studio de videochat în timpul liber – și cum ședințele se țineau pe hol...

Noi, bărbații, ne tot strofocam cum să îi spunem doamnei că ne-am dori o colaborare pe viitor cu o firmă care să ne administreze imobilul. Ne-a salvat tot Boeingul:

„Cucoană! Noi azi ne-am adunat că să iți zicem că nu te mai vrem administrator. Așa că ia-ți catrafusele și lasă-ne aici să stabilim noi ce vrem să stabilim, iar dumneavoastră vă spunem apoi la ce concluzie am ajuns”

Vai cât de mult mi-ar fi plăcut să rămân să ascult toată ședința, dar mi se întorsese la spital un pacient temporar inoperabil, căruia trebuia să îi aspir la pat o parte din tumora cerebrală, să îl țin viu până când pot, din punct de vedere anestezic, să îl operez. 

Umblă vorba că administratorul va fi schimbat, iar eu am fost oficial dezvirginat în treburile bătrâneții. Abia acum înțeleg de ce anumite culturi consideră că abia la 33 de ani poate cineva să fie considerat bărbat.

Comentează pe facebook

Adunaţi-vă textele între coperte de carte, domnule doctor! Nu veţi regreta nici Dvs., nici noi, cititorii.

😀🤣Acum ai coborât printre toate, vezi borcanul de miere ajută.....crește glicemia, folosești apa,așa începe diminuarea ureei....cu luciditate aștepți (muncind) bătrânețea , dar,există și el,mai ai....o căsnicie de început, câțiva copii de crescut grade de adunat, lasă bătrânețea, tot bunica dar a mea zicea......bătrânețea o ai dacă o vrei......ea a plecat la 92 ani cu mintea întreagă mâncând fasole vinerea ( conține piracetam)

Doamne ce am râs 😂!

O plăcere să vă citim,adevărat talent de scriitor nu doar un neurochirurg tânăr de excepție..cat despre “ bătrânețe “ nici nu poate fi vorba! În cazul dvs vă puteți considera în “ floarea vârstei” ! Aveti mai multă grijă de dvs! Vă doresc multă fericire,mult succes în activitate și evident sănătate multă!

Bag seama ca nu sunteți doar doctor bun ci si scriitor! Felicitări pentru rabdarea de a participa la sedintele asociatiei de proprietari,care dupa cum se stie nu functioneaza dupa nicio lege. La capitolul legislatie in administarea condominiilor suntem repetenti. Exista 2 legi antice,vechi si de demult neadaptate la contextul romanesc (sau poate prea adaptate). Sănătate multa domnule doctor! Sper sa fiti bine,pentru dumneavoastră,pentru cei dragi dumneavoastră,si pentru noi, cei multi ,care uneori avem nevoie de oameni ca dumneavoastră. Ca ne-am saturat de aia cu “plicul”!

Scrieti foarte frumos! Cand o sa aveti un prunc sa vedeti sedintele cu parintii ce de-a rasul / plansul sunt. O sa va fie dor sa schimbati administratorul 😂

Sunteți un super tip și super povestitor și super doctor. Mi-aș dori măcar o dată să văd care este atmosfera în sala în care operați. O spun în calitate de asistentă care lucrează în sala de operații alături de mulți chirurgi.

Multa sanatate sa aveti! Scrieti atat de frumooos!!Doamne!Sa scrieti o carte cu tot ceea ce ne povestiti! Si stati linistit ca nu sunteti nici batran si nici asa dd bolnav,la stomacel aveti ,,fluturi,,de dragoste, adormiti si care nu au iesit la suprafata pana acum!!:))))Dati le voie sa iasa ..lasati va iubit si o sa mancati ,,ciorba calda,, mai des si o sa fiti ff bine!:)))

Woaisssss!!! 😆😆😆😆 Mai vreau povești d'astea Don doctor!..... Ești un tip pe cinste 🤗🤗🤗

😂 Boeingul! Parca auzeam pe cineva țipând cuvintele in timp ce citeam 🤭 Una peste alta, multă sănătate! ☺️

Dacă altcineva cu pregătirea și cu experienta dumneavoastră era la nivelul la care sunteți, avea vile,mașini, terenuri,etc.. Felicitări domnul doctor! Vă doresc sănătate, restul le cumpărați.

Multă sănătate și să îmbătrâniți frumos !❤️ Aș citi în fiecare zi povestirile dumneavoastră cu haz ! Sunteți minunat.🤗🤗

Tare simpatic mai sunteți... și talentat rău de tot la scris.... Ar trebui să nu vă irosiți și să scrieți ceva fain... Să fiți sanatos că de talent nu duceți lipsă!

Cred ca este al doilea text pe care il citesc cap-coada pe facebook.Chiar mi-a placut. 👏👏

D le , doctor ! Că sunteți un medic de toată lauda , ne _ am dat seama . Dar , aveți un umor de invidiat , atât în gândire , cât și la scris ! Asta _ i viața la bloc ,dle doctor ! Se vede că ati crescut în popor , acolo unde munca se împletește bine si cu umorul ! Spor in toate , atât la "reparat creiere " , cât si la scris ! Fiți pe pace , majoritatea ne _ am luat casă cu rate !

Citesc și recitesc tot ce scrieți cu drag. Vă mulțumesc sincer pentru receptivitate și ajutor ! Mi-ați redat bătrâneția liniștită !

Am râs cu lacrimi 😅 Aveți talent!!

Tare scrieti frumos!

Domnuleeeee doctoooor,... ce frumos povestiți!😄

Sunteți genial!Bun povestitor... Multă sănătate, domnule doctor,că pacienții au mare nevoie!Va îmbrățișez

Felicitari pentru scriere! Dar parca tot vocatia pentru ingrijirea oamenilor ne-o dorim pe locul 1. Asa...pentru impacarea noastra... Ca taare mare nevoie avem de doctori adevarati!

Nu prea am răbdare să citesc pe FB scrierile mai lungi, dar când ajung pe pagina aceasta îmi pare rău când ajung la finalul postării. Sănătate multă, domnule doctor! 🙏

Multă sănătate să aveți! Sunteți tare simpatic!

Sunteți grozav domnule doctor, felicitări!

Eu nu știu ce înseamnă viața la bloc, cum merge treaba cu administrarea cu chestii din astea dar, citind povestea dumneavoastră mi s-au derulat în fața ochilor totul!Am citit de două ori și m-am prăpădit de râs! Faptele sunt adevărate dar cum le povestiți este foarte amuzant! Felicitări domnul doctor și vă trimit ca întotdeauna același gânduri!

View more comments

Prostu’ clasei

Trec zilele trecute prin București în drum spre consultații și văd deodată un afiș electoral imens, cu un neica nimeni cu o cască pe cap și cu doi primari ai Bucureștiului – unul vechi, celălalt actual, caricaturizați.

Nu sunt aici să fac politică, nu am voie să fac politică, însă un lucru m-a iritat maxim:

Nicușor Dan, pentru cine nu știe, a luat medalia de aur cu cel mai mare punctaj în '87 si '88 la Olimpiada Internațională de Matematică. În afiș, era caricaturizat cu formule matematice în jurul capului.

Mai știți cum era în școala generală când prostu’ clasei se lua de cel mai deștept? Iar când nu găsea motiv, se lua de inteligența lui? De faptul că știa latina, că recita poezii, că juca șah, că era preferatul profesorului de matematică, etc...

Putea să se ia de primarul actual pentru pălăria, pentru unii hidoasă, pe care o poartă, pentru părul dezordonat, pentru proiectele neterminate sau orice altceva, dar niciodată pentru inteligența lui!

Fix prostul clasei, purtător de cască (reminiscență din comunism când „Noi muncim, nu gândim”?), se ia de guler într-un domeniu extrem de dificil de stăpânit cu unul care se simte acolo ca rața în apă. Mai mult, omulețul acesta vrea să fie primar când este urmărit, pe Facebook cel puțin, de unu la mie dintre locuitorii Bucurestiului!

Dragilor, îmi doresc să aveți parte de situația ideală, în care să votați cu înțelepciune candidați demni de orașul pe care îl vor conduce, pricepuți și cinstiți. Uitându-mă la afișe însă, situația asta este la fel de probabilă ca existența lui „Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop” din basmele de copii, că asta încearcă unii, confundând coronița cu casca, să vândă.
... Vezi mai multeVezi mai puține

4 luni în urmă
Prostu’ clasei

Trec zilele trecute prin București în drum spre consultații și văd deodată un afiș electoral imens, cu un neica nimeni cu o cască pe cap și cu doi primari ai Bucureștiului – unul vechi, celălalt actual, caricaturizați. 

Nu sunt aici să fac politică, nu am voie să fac politică, însă un lucru m-a iritat maxim:

Nicușor Dan, pentru cine nu știe, a luat medalia de aur cu cel mai mare punctaj în 87 si 88 la Olimpiada Internațională de Matematică. În afiș, era caricaturizat cu formule matematice în jurul capului. 

Mai știți cum era în școala generală când prostu’ clasei se lua de cel mai deștept? Iar când nu găsea motiv, se lua de inteligența lui? De faptul că știa latina, că recita poezii, că juca șah, că era preferatul profesorului de matematică, etc...

Putea să se ia de primarul actual pentru pălăria, pentru unii hidoasă, pe care o poartă, pentru părul dezordonat, pentru proiectele neterminate sau orice altceva, dar niciodată pentru inteligența lui! 

Fix prostul clasei, purtător de cască (reminiscență din comunism când „Noi muncim, nu gândim”?), se ia de guler într-un domeniu extrem de dificil de stăpânit cu unul care se simte acolo ca rața în apă. Mai mult, omulețul acesta vrea să fie primar când este urmărit, pe Facebook cel puțin, de unu la mie dintre locuitorii Bucurestiului! 

Dragilor, îmi doresc să aveți parte de situația ideală, în care să votați cu înțelepciune candidați demni de orașul pe care îl vor conduce, pricepuți și cinstiți. Uitându-mă la afișe însă, situația asta este la fel de probabilă ca existența lui „Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop” din basmele de copii, că asta încearcă unii, confundând coronița cu casca, să vândă.

Comentează pe facebook

Ghinionul nostru este ca am ajuns sa fim conduși de nulități Cu alte cuvinte oameni cu un mare potențial au ajuns sub papucul unora care și-au luat examenul de Bacalaureat la 30+ sau 40 de ani Dacă cumva există vreunul care chiar ar dori să facă lucruri bune ..nu are nicio șansă,fiind mazilit de nulități și acoliții lor ! Vă mulțumim pentru postare,să aveți parte de șefi și de colegi cu potențial !

Tot timpul, în România, oamenii fără valoare și-au dat mâna și i-au izolat pe cei care au fost peste ei, ca valoare

Defectul matematicianului este corectitudinea.In științele exacte nu poți fura.Normal că l lovesc ignoranții și analfabeții funcționali.Este posibil chiar să piardă alegerile,pentru că se zvonește că nu a făcut nimic 😭.Doamne ajuta să câștige omul potrivit!

Scara valorilor inversată. Nu așa e de 35 de ani?

Nu este loc ptr.oamenii inteligenti,cei prosti sunt f usor de manipulat,si,din pacate ăștia vor fi preferați.

Pot sa zic ca e prima oara cand chiar avem un primar de valoare si care chiar face treaba serioasa la primarie, dar in ochii mafiei e vazut ca cel mai mare dusman. Nu e bun pentru ca nu stie sa fure, nu stie sa "negocieze" cu rechinii imobiliari. In plus, dumnealui e si un capos care se lupta pentru spatiul verde, cladirile de patrimoniu. Trebuie sa fim extrem de inconstienti si tampiti sa nu iesim cu mic cu mare la vot, ca altfel chiar ne paște dezmatul clanurilor.

E tânăr ,e capabil, e școlit și cu un viitor promițător! Îl scoate pe ăsta pe piața dar cine știe cine este în umbra lui ?Ce lichele,ce lighioane leșinate după bani sa ducă tara la ruină,de parca nu ar fi dusă pana acum...Păcat că nu putem vota și noi din provincie pentru acest domn primar ...Nicușor Dan..La începutul primului mandat ..se lua de parul dânsului..că avea parul lung..acum omul și.a schimbat și freza nu.ma sa nu mai fie ironizat...păcat ..Cu o pregătire în matematică vă dați seama cât este de capabil acest om.Și are multe principii de viață! Are proiecte și vrea binele Bucureștiului! Ar fi o mare pierdere dacă nu ar ieși primar general,eu așa l.as vedea.Trezițiva bucureșteni și luați decizia cea mai buna!

Și câți vor înțelege? Ma refer la cititori și mai apoi la alegători.

Eu am simțul umorului mai putin dezvoltat. Ma gândesc ca nu era nimic de ridiculizat, ci doar ceva reprezentativ pentru Nicușor Dan.

Se spune ca speranța moare ultima!La noi în țară, e clar moartă, nu se va schimba nimic în bine,din păcate, ba din contră!🥲

De multe ori văd pe FB fraze de genul “ ne merităm soarta, suntem prea mici, nu putem face nimic, suntem un popor de idioți, etc.”!…😩👿 Este un soi de resemnare, pentru mine de neînțeles dat fiind că, în general, românii se mândresc peste tot că sunt mari luptători, oameni curajoși, oameni mândri care nu se lasă călcați în picioare, oameni orgolioși de originea lor și de puterea lor de muncă și înțelegere, oameni chiar arțăgoși și bătăioși, însă realitatea demonstrează cu totul altceva!… De 34 de ani, guvernele care au fost vremelnic la putere, și’au tot bătut joc de români, furându’i, mintindu’i, agresându’i în mod brutal, în timp ce pseudopoliticienii analfabeți își umpleau conturile in și offshore, își puneau neamurile în posturi cheie bine plătite și apăreau pe la televiziuni bine șpăguite, să mai promită fărâmituri românilor!…😩👿 Nu am să înțeleg niciodată cum pot fi fascinați bucureștenii de oameni ca firea sau piedone și disprețuitori față de un profesionist care, cu toate piedicile puse de psd’iști și pnl’iști, a făcut tot ce a putut pentru a ameliora viața bucureștenilor și aspectul Bucureștiului fără să se laude de dimineață până seara că e cel mai tare!…😩👿

Dacă țin eu minte , în urmă cu ani, în ziua votării bucureștenii cei tineri, cu potențial și aparent educați …au mers masiv pe valea Prahovei . Au votat cei amăgiți de o sticlă ulei sau pungă de făină. Apoi 4 ani s-au văitat … restul! Cred ca pe undeva, cetatenii capitalei își merită soarta lăsând destinele unui oraș cu potențial pe mana celor… scuzați expresia: “proști dar mulți, Măria Ta”!

D-nul Doctor se poate contacta la un nr de telefon ?

Din păcate multe capete luminate,părăsesc țara,iar noi ajungem sa fim conduși de cine nu trebuie si puținii care mai sunt cu adevărat potențial reușesc cu greu sa se afirme daca nu au suport financiar si iată așa cei de 10 ajung sa fie angajații "repetentilor".Nu am facut si nu o fac politică niciodată. Acolo este locul celor cu "tupeu".Daca nu ai,nu primești fonduri😉.Așa ca dl Nicusor Dan nu are putere de decizie singur,este doar un pion pe tabla "lor" de șah.

Bine)))))))

View more comments

Prima operație din România de chirurgie pe creier prin pleoapă

Chirurgia epilepsiei este un domeniu prea puțin cunoscut la nivel național din păcate și sunt mult prea puțini pacienții care beneficiază de un astfel de tratament.

De aproximativ doi ani, am reușit să implementez acest gen de intervenții în cadrul Spitalului Militar București (SUUMC), pentru prima oară în istoria spitalului. Am avut parte de un sprijin neașteptat din partea tuturor superiorilor mei și din partea tuturor secțiilor și departamentelor care ar fi putut avea vreun cuvânt de spus în acest domeniu: de la șef de secție la comandant, de la Farmacie la Achiziții, toți au pus umărul să mă ajute.

La sfârșitul anului trecut, am dus povestea la extrem. Într-o țară unde creierul se abordează în mod rușinos prin incizii imense, am reușit să demonstrez că pentru una dintre zonele profunde ale creierului, unde puțini se aventurează (amigdala și hipocampul de partea stângă), operația se poate face prin cea mai sensibilă zonă de pe față cu putință: prin pleoapă.

Inițial, am descoperit un curs care promitea să mă învețe să înlătur niște oase din zona centrală a craniului (clinoida anterioară și apexul pietros) prin pleoapă. Nu îmi închipuiam că așa ceva este posibil. Dar cum în echipa care ne pregătea era chiar o colegă de an din Florența, am zis că nu are cum să fie o farsă, așa că am plătit cei fix 1000 de euro pentru 8 ore de curs. Știți cum vă spuneam că cea mai bună investiție e în noi înșine?

Atunci, mi s-au dat aripi. Mi s-a arătat că se poate, iar ei m-au învățat cum să ajung acolo. Cum se făcea operația efectiv, nu știau, că nu au făcut niciodată asta. Dar e ca atunci când vrei să urci pe Everest: echipamentul îl ai, antrenamentul îl ai, tot ce trebuie e să te mai ducă cineva până la baza muntelui, că apoi vezi tu ce ai de făcut. Eh, teoria e simplă; au fost 6 ore în care am trecut prin chinuri numai de mine știute, însă a meritat să văd planul operator respectat, cu amigdala și hipocampul de partea stângă și o parte din polul temporal îndepărtate printr-o incizie de numai câțiva centimetri în pleoapa superioară, sub magnificația endoscopului și a microscopului operator. Cum spunea un coleg: „păi nici degetul n-ai loc să îl bagi pe acolo!”

Pacientul, în vârstă de 49 de ani, a ajuns de la 3-4 crize pe săptămână la niciuna în 3 luni. Vă rămâne până la 2 ani sub urmărirea echipei de neuroepileptologie ca să demonstrăm că e cu adevărat vindecat, dar până atunci totul pare extrem de promițător.

Mă bucur enorm să lucrez într-un spital unde pot să fac lucruri pe care nimeni altcineva în țara asta (stat sau privat) nu le-au mai făcut și probabil mai sunt doar o mână de oameni în întreaga lume care să practice un asemenea nivel al neurochirurgiei și în special al chirurgiei epilepsiei.

Mulțumesc pacientului pentru încrederea oarbă de a se lăsa operat printr-un abord pe care nu îl mai efectuasem până atunci pe un om viu și mulțumesc tuturor celor care au avut încredere în mine și care m-au sprijinit. Munca aceasta este doar vârful unui munte format din sute de oameni, de multe ori nevăzuți, dar care își fac treaba atât de bine încât am curaj să bat alături de ei direcții necălcate.

Dacă vreți să mă sprijiniți pe viitor, dați vă rog un share și să povestiți și altora. De mâine, astfel de cazuri vor deveni rutină, dar pentru unii oameni înseamnă o șansă la un loc de muncă, o viață normală și o familie.
... Vezi mai multeVezi mai puține

4 luni în urmă
Prima operație din România de chirurgie pe creier prin pleoapă

Chirurgia epilepsiei este un domeniu prea puțin cunoscut la nivel național din păcate și sunt mult prea puțini pacienții care beneficiază de un astfel de tratament. 

De aproximativ doi ani, am reușit să implementez acest gen de intervenții în cadrul Spitalului Militar București (SUUMC), pentru prima oară în istoria spitalului. Am avut parte de un sprijin neașteptat din partea tuturor superiorilor mei și din partea tuturor secțiilor și departamentelor care ar fi putut avea vreun cuvânt de spus în acest domeniu: de la șef de secție la comandant, de la Farmacie la Achiziții, toți au pus umărul să mă ajute. 

La sfârșitul anului trecut, am dus povestea la extrem. Într-o țară unde creierul se abordează în mod rușinos prin incizii imense, am reușit să demonstrez că pentru una dintre zonele profunde ale creierului, unde puțini se aventurează (amigdala și hipocampul de partea stângă), operația se poate face prin cea mai sensibilă zonă de pe față cu putință: prin pleoapă. 

Inițial, am descoperit un curs care promitea să mă învețe să înlătur niște oase din zona centrală a craniului (clinoida anterioară și apexul pietros) prin pleoapă. Nu îmi închipuiam că așa ceva este posibil. Dar cum în echipa care ne pregătea era chiar o colegă de an din Florența, am zis că nu are cum să fie o farsă, așa că am plătit cei fix 1000 de euro pentru 8 ore de curs. Știți cum vă spuneam că cea mai bună investiție e în noi înșine? 

Atunci, mi s-au dat aripi. Mi s-a arătat că se poate, iar ei m-au învățat cum să ajung acolo. Cum se făcea operația efectiv, nu știau, că nu au făcut niciodată asta. Dar e ca atunci când vrei să urci pe Everest: echipamentul îl ai, antrenamentul îl ai, tot ce trebuie e să te mai ducă cineva până la baza muntelui, că apoi vezi tu ce ai de făcut. Eh, teoria e simplă; au fost 6 ore în care am trecut prin chinuri numai de mine știute, însă a meritat să văd planul operator respectat, cu amigdala și hipocampul de partea stângă și o parte din polul temporal îndepărtate printr-o incizie de numai câțiva centimetri în pleoapa superioară, sub magnificația endoscopului și a microscopului operator. Cum spunea un coleg: „păi nici degetul n-ai loc să îl bagi pe acolo!” 

Pacientul, în vârstă de 49 de ani, a ajuns de la 3-4 crize pe săptămână la niciuna în 3 luni. Vă rămâne până la 2 ani sub urmărirea echipei de neuroepileptologie ca să demonstrăm că e cu adevărat vindecat, dar până atunci totul pare extrem de promițător. 

Mă bucur enorm să lucrez într-un spital unde pot să fac lucruri pe care nimeni altcineva în țara asta (stat sau privat) nu le-au mai făcut și probabil mai sunt doar o mână de oameni în întreaga lume care să practice un asemenea nivel al neurochirurgiei și în special al chirurgiei epilepsiei. 

Mulțumesc pacientului pentru încrederea oarbă de a se lăsa operat printr-un abord pe care nu îl mai efectuasem până atunci pe un om viu și mulțumesc tuturor celor care au avut încredere în mine și care m-au sprijinit. Munca aceasta este doar vârful unui munte format din sute de oameni, de multe ori nevăzuți, dar care își fac treaba atât de bine încât am curaj să bat alături de ei direcții necălcate.

Dacă vreți să mă sprijiniți pe viitor, dați vă rog un share și să povestiți și altora. De mâine, astfel de cazuri vor deveni rutină, dar pentru unii oameni înseamnă o șansă la un loc de muncă, o viață normală și o familie.

Comentează pe facebook

Va urmaresc de ceva timp , ma inclin in fata dvs , iar cu aceasta postare cred ca si fetita mea are o sansa la o viata normala ,sufera de o epilepsie mioclonica farmacorezistenta cu crize zilnice dar cu un RMN curat , ne luptam cu acest demon de 14ani am aflat ca se poate interveni chirurgical dar nu in cazul ei ptr ca nu se vede " focarul" dar cand vad oameni ca dvs nu imi pierd speranta ca intr.o zi totul va fi bine si ptr ea. Sanatate multa va doresc si la cat mai multe reusite 🙏🙏

Felicitări domnule doctor fiindcă de când ați intrat pe neurochir ,în acel spital ați adus “ un aer proaspăt” ,performanță,valoare actului medical ! Mult succes în continuare Toată stima și respectul la adresa dvs Este nevoie în spitale de medici tineri,dedicați,implicați care își fac meseria din pasiune! Vă doresc mult succes în continuare! ( Știu ca în spatele acestei performanțe sunt foarte multe ore de studiu individual,Practica ,renunțare la viața personală! )

E fantastic, tot respectul și succes pe viitor. La cât mai multe operații reușite!

Felicitări si mult succes!

Dumnezeule, de câte ori aud că s-a mai inventat ceva, mă minunez, pentru mine pare că nu mai există nimic nedescoperit… Aceeași senzație am avut și când am citit postarea, până unde mai poate merge medicina? Eu mă bucur să aflu că se încearcă metode noi, deși par de domeniul SF-ului pentru o profană in ale medicinei, ca mine… Sper să apară mereu ceva nou, eu o să rămân mereu cu uimire dar cu o imensă admirație pentru inovație. Inovația cere curaj, e greu să faci pionierat. Eu vă urez sa nu vă temeți să faceți nefăcutul. Sunteți așa însetat de a încerca lucruri noi, încât nu are cum să nu vă iasă bine. Succes!

Felicitări dl doctor! Nu trebuie sa va facem cunoscut. Deja sunteți. Modestia si profesionalismul va recomanda. Daca imi permiteți o singura rugăminte. Ajutati cat de multe persoane puteți. Ma refer si la acele persoane care nu au acces la medicina de înaltă prestanta si profesionalism. Veți fi "INGERUL" lor. Doamne ajuta! 🙏

Ma gandeam eu ca e posibil ca aceasta sa fie "stirea ce s-a lasat asteptata". Eu am avut ocazia sa o citesc inainte sa fie postata si (cu documentul in fata) am citit titlul de doua ori: "Primul caz din Romania de operatie pe creier prin pleoapa" Am zis (in mintea mea, desigur) "WTF chiar se poatre asa ceva?😳". Am trecut peste tot cuprinsul documentului si m-am uitat la "Intocmit," - mi-am raspuns, tot eu mie (fac asta des 🤣) "DAAAA, clar se poate!" Si uite asa inca o dovada ca orice e posibil, este suficient sa ne dorim cu adevarat si sa depunem tot efortul posibil in directia respectiva! Felicitari, Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg, sunteti un exemplu de "DAAAA, clar se poate!" ☺️

Ma minunez de fiecare data când citesc postările d-voastră. Sunt profesor de biologie și pregătesc elevi candidați la medicina. Și atunci când le vb de pasiunea pentru meserie va pomenesc. Felicitări! Sunteți un exemplu.Daca mai mulți am investi în pregătirea profesionala și nu în outfit sau în gel pe unghii...

Felicitări din toată inima! Mă bucur că în sfârșit se întâmplă "minuni" și în spitalele de stat de la noi. Mă bucur pentru pacienții care au de acum o șansă reală la o viață normală! Inca o data felicitări pentru încăpățânarea de a demonstra că se poate și la noi! Sunt mândră că ne-am cunoscut!

Mulțumim Domnule Doctor Ciubotaru Giorgian că existați, mulțumim părinților dumneavoastră că au adus pe lume au crescut și au educat un om că dumneavoastră. Sunteți un om minunat!

Felicitari echipei! Felicitări doctore pentru perseverenta, ambiție și dedicare!

FANTASTIC!!! E o realizare asa de importanta incat sigur veti intra in cartile de medicina. Google nici macar nu genereaza rezultate in limba romana la cautare a termenului "chirurgie pe creier prin pleoapa" Ar fi fost interesant sa aveti alaturi un ONG care sa va sprijine cu cheltuielile pentru studiu, sau sa va faceti personal unul! Sunt ferm convins ca mediul de afaceri si chiar si omul de rand va va spijini macar cu acele sume pe care statul le aloca ca drept de sponzorizare prin cei 20% din impozit.

Felicitări! În primul rand. Cu tristețe spun ca cel puțin în România aceasta boală încă pare sa fie ,,respingătoare,, pentru majoritatea dintre noi. Și o spun din perspectiva unei mame cu copil diagnosticat și care pana sa aflam acest diagnostic era prieten cu mulți copiii. Dar din fericire apar și persoane ca și dumneavoastră care aduc speranța și fericire ca într-o zi vom reveni la normalitate cum zic cei care azi se feresc de noi. Va urmăresc și va doresc ca bunul Dumnezeu sa va dea sănătate sa faceți cât mai multe operații de genul acesta. Cu siguranță bucuria reușitei este de ambele părți. Mult succes în continuare

Va multumim pentru dedicare, pasiune, indrazneala, efort. In numele tuturor pacientilor trecuti si viitori

Felicitări dumneavoastră Domnule Doctor,sunteți minunat în tot ceea ce faceti ,noi cei din afara medicinei ,citim și vedem minunile mâinilor și creierului dumneavoastră, și va admiram...dar aceste minuni se fac cu siguranță cu multe ore de studiu,mulți foarte mulți bani cheltuiți din propriu salariu,multe nopți nedormite în schimbul propriei mulțumiri sufletești,ca ați mai reușit sa mai realizați ceva măreț și a unui Mulțumesc, spus din toata inima de pacienții dumneavoastră...Felicitări și echipei care va susține în tot ceea ce faceti.Sa va dea Dumnezeu multa sănătate și miini de aur...sa puteți lucra mulți ani !!!

Felicitari din toată inima ! Ma bucur enorm pentru toate realizările tale și ma bucur ca ai ales Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central "Dr. Carol Davila" dintre toate variantele pe care le-ai avut ! Mi-ai spus odată ca iti doresti sa ajuți cât mai mulți oameni inclusiv cei care nu își pot permite un spital privat...Dumnezeu îți asculta dorințele...în fiecare zi ...cred! 🤗😘❤️

Doamne!Mi se pare foarte greu in ce situații va implicați sau mai bine zis ce situații rezolvați!Foarte grea specializare,dar știu că sunteți foarte perseverent și va place tot ce faceți.Va doresc mult succes , sănătate și putere de munca!

Felicitari si mult succes in continuare....si totusi raman la parerea mea ca sunteti extraterestru😂😂😂. Toata admiratia mea pentru dumneavostra.

Ce mamă a făcut așa copil !🤗 Dumnezeu vă iubeste !!

Wow!Felicitari!M.am cutermurat si bucurat in acelasi timp ,m.au trecut fiori de emotie la fiecare paragraf,gandindu.ma in acelasi timp la munca si fiorii dumneavoastra,din timpul inerventiei!Prea putine sunt cuvintele in fata acestor minuni!Mult,mult succes!

Domnule doctor va felicit din toata inima pentru realizarile dv professionale,meritati din plin ,ma bucur sa vad persoane Ca dv,care dati bucurie si speranta in mai bine oamenilor cu anumite probleme mai speciale sa spunem asa,si sper Ca in viitor poate ne dati o veste buna si in cazul persoanelor care in urma unor accidente nu mai pot merge(paraplegia)Doamne ajuta !

Nimic nu este imposibil, atunci când îți dorești cu adevărat ,apar minuni.Sa credem în miracole pentru că ele vin când medicul devotat pasiunii sale, chiar crede în reușita operației.Felicitari domnule doctor!

Domnule doctor faceți imposibilul sa fie posibil! Va mulțumim pentru tot ajutorul pe care îl oferiți oamenilor, în cel mai profesionist mod posibil! Felicitări și multa sănătate!

Felicitări domnule doctor! Sunteți o binecuvântare pentru oameni! Multa sanatate și succes in tot ceea ce va propuneți!

Felicitari, felicitari !!! Sunteti medicul care da speranta oamenilor ! ❤️ V -am cunoscut intamplator, la o urgenta pe care mi -a dat -o viata....si au fost suficiente cateva minute de vorba cu dvs si am inteles imediat ca sunteti un medic si un om deosebit, ulterior am citit despre dvs si am zis atunci....feelingul meu a fost foarte bun...❤️ Multa sanatate va doresc !

View more comments

Podcast Radio lu’ Ghiea!

Sunt pe lumea asta medici pe care îi respect, medici pe care nu îi respect și medici pe care nu i-am putut evalua obiectiv. Din prima categorie însă face parte un radiolog supraspecializat pe parte de musculo-scheletal, dr Sorin Ghiea.

Având în vedere că eu mă ocup de cap iar el de mare parte din ce nu e cap, nu prea am schimbat multe vorbe în afară de momentele scurte în care am lucrat în cadrul aceluiași spital. Dar ne-am regăsit în online și, fascinați unul de celalalt prin prisma pasiunii de care dăm dovada când ne facem meseria, am zis să ne aciuăm la o cană de ceai și să stam de vorbă.

Ce-a ieșit? Un podcast de aproape două ore în care și-a spus fiecare oful. Dacă v-ați saturat de a mă citi și vreți să mă și auziți, vă las două linkuri:

1. Pentru formatul vertical, de urmărit pe telefon:

youtu.be/YLg0noyYOiY (Pe insta, link in bio)

2. Pentru formatul orizontal, de urmărit pe laptop:

youtu.be/FHG-P-fpXOU

Și dacă tot vorbim în podcast pe larg de cursul de IRM cerebral fiziologic (partea I, pentru că partea a doua trece prin durerile facerii), vă las aici linkul:

www.udemy.com/course/curs-irm-cerebral-fiziologic-partea-intai/?referralCode=C475D901F02A2B1BC981
... Vezi mai multeVezi mai puține

5 luni în urmă

Comentează pe facebook

Felicitări amândurora pentru podcast! L-am urmărit integral. Abia aștept să intru și eu în rafală de întrebări a lui Sorin Ghiea. 😀

Am ascultat până la sfârșit și sunt ferm convinsă ca în ciuda tinereții dvs ,sunteți un profesionist implicat,dedicat,interesat ,calități pe care puțini tineri în ziua de astăzi le mai au Cu astfel de profesioniști ca dvs .Romania ar avea viitor Ce spuneți domnule doctor ,v-ați “ băga “ la metodă de “ Stimulare Profundă a Creierului ( DBS ) ? Vă doresc mult succes în continuare și sper să o țineți tot așa! Vă doresc o primăvară minunată ,care să dureze tot anul ! Stimă,Respect și Admirație!

Felicitări! Domnul Dr Ciobotaru Georgian . Este cel mai bun Medic neurochirurg din România!! 💯🙏🏻💞🤗🤗🤗

Chiar azi mă gândeam! Nu mai postează nimic Dl Doctor. Așteptăm povestile dvs. cu care ne ati obișnuit!!! Respect Dl Doctor Ciubotaru!

Mă mir că mai aveți timp și pentru podcast-uri… Entuziasm, pasiune, dăruire profesională, muncă… Din ce sunteți făcut?

Felicitări domnule dr Ciobotaru Georgian.

Felicitări domnule doctor ! Bine ați revenit , chiar v-am simțit lipsa !

Felicitări!! Să rămâneți asa mereu:cu empatie pt .pacienți!! Numai bine ,va doresc!!

Felicitări d-le doctor , Ciubotaru ! 🙏🏻 Avem nevoie de oameni dedicați profesiei, indiferent de domeniul de activitate.

Felicitări domnule doctor !

Felicitări domnule doctor, sunteți cu desăvârșire, o minune în viața celor care vă cunosc! Dvs. dăruiți oamenilor speranță și putere să treacă peste acele momente dificile! Datorită dvs., lumea din jur este mai bună și strălucitoare! Din toată inima, vă doresc să fiți sănătos și să ajutați cât mai multă lume!

Felicitări domnu doctor , tot respectul!

Cu siguranță,voi asculta ! Respect pt tot ce faceți d-le mare Doctor !

Felicitări!

Felicitări! Admirație!Inspirație , putere și succes în toate activitățile profesionale !

Felicitari , donnule Doctor !! Sanatate , liniste sufleteasca, iubire , va dorim !!

Respect domnului doctor Georgian

Felicitări!

Felicitări! Avem nevoie de oameni că d-voastră.

Felicitări domnu doctor!

Felicitări!!🙏

Domnu doctor în sfârșit o postare. Ma gândeam ca sunteți într o vacanta exotica de n ați mai dat nici un semn. Acum urmăresc și podcastul sa vedem ce ne mai spuneți.

Felicitări, sunteți cel mai bun.Vă mulțumesc că existați!

Felicitări 👍

Felicitări,domnule doctor! Același om minunat! Mult respect și multă stimă! Abia aștept următoarea postare! Felicitări încă o dată!

View more comments

„Diferența dintre băieți și bărbați e în prețul jucăriilor lor”

Imediat după salariu, când încă am bani, îmi satisfac o pasiune nebună de a-mi căuta instrumente chirurgicale pe net. De cele mai multe ori nu mi le permit, dar uneori, cotrobăind bine de tot, găsesc niște instrumente despre care nici nu știam că există, însă știam că îmi trebuie.

Una dintre operațiile mele preferate este înlăturarea chistului coloid. Problema cea mai mare la aceste chisturi (nu le confundați cu chisturile arahnoidiene care nu dau niciodată probleme!) e că au risc de moarte subită (mecanism necunoscut), motiv pentru care nu se recomandă urmărirea lor ci înlăturarea imediat cum sunt descoperite.

Sunt însă și rare, până acum am întâlnit în cariera mea două și le-am și operat. Dacă însă vrei să le înlături printr-o procedură minim invazivă, înseamnă așa: faci o incizie de 5 cm prin care faci o gaură rotundă în os de 3cm, ridici învelișul creierului la limita cu o venă mare (sinusul sagital superior), desparți atent emisferele cerebrale, dai la o parte arterele care irigă zona din creier responsabilă de mișcarea picioarelor, apoi tai corpul calos pe o distanță de maxim 1 cm (deja ești cam la 6-7cm adâncime de piele), pătrunzi în ventriculul lateral, iar de acolo treci printr-o găurică de aprox 5mm mărginită de fibre din circuitul memoriei și abia atunci vezi tumora, care trebuie scoasă fară să rănești absolut niciuna dintre structurile amintite.

Cea mai mare problemă e că tot lucrând ca într-o pâlnie, unde spațiul se micșorează progresiv, trebuie să ai niste instrumente extrem de subțiri și fine, altfel nu mai intră lumina. Și orice lucru fin...costă!

Foarfeca asta m-a costat 176 de dolari. E din 2005, nefolosită, cutia sigilată. Am voie să o folosesc? E un model din oțel medical care în urmă cu câțiva ani era folosit de Spetzler (îi poartă și numele), unul dintre cei mai mari neurochirurgi din lume pe parte de vascular. Se mai produc? Nu, că firma a fost cumpărată și au oprit producția. Există ceva mai fin de atât? Nu-mi pot imagina și, dacă există, sigur nu-mi permit.

E o nebunie să dau din banii câștigați în urma cursului de IRM, atâția bani pe o foarfecă pe care o voi folosi, în cel mai bun scenariu, o dată pe an? Nu știu. Dar știu sigur că o adevărată nebunie sunt controalele imagistice perfecte după operația de înlăturare a chistului coloid.

Dacă cunoașteți pacienți cu chist coloid (NU ARAHNOIDIAN!), m-aș bucura enorm daca i-ați redirecționa către mine pe site-ul www.doctorciobotaru.ro ! Vă mulțumesc!
... Vezi mai multeVezi mai puține

5 luni în urmă
„Diferența dintre băieți și bărbați e în prețul jucăriilor lor”

Imediat după salariu, când încă am bani, îmi satisfac o pasiune nebună de a-mi căuta instrumente chirurgicale pe net. De cele mai multe ori nu mi le permit, dar uneori, cotrobăind bine de tot, găsesc niște instrumente despre care nici nu știam că există, însă știam că îmi trebuie. 

Una dintre operațiile mele preferate este înlăturarea chistului coloid. Problema cea mai mare la aceste chisturi (nu le confundați cu chisturile arahnoidiene care nu dau niciodată probleme!) e că  au risc de moarte subită (mecanism necunoscut), motiv pentru care nu se recomandă urmărirea lor ci înlăturarea imediat cum sunt descoperite. 

Sunt însă și rare, până acum am întâlnit în cariera mea două și le-am și operat. Dacă însă vrei să le înlături printr-o procedură minim invazivă, înseamnă așa: faci o incizie de 5 cm prin care faci o gaură rotundă în os de 3cm, ridici învelișul creierului la limita cu o venă mare (sinusul sagital superior), desparți atent emisferele cerebrale, dai la o parte arterele care irigă zona din creier responsabilă de mișcarea picioarelor, apoi tai corpul calos pe o distanță de maxim 1 cm (deja ești cam la 6-7cm adâncime de piele), pătrunzi în ventriculul lateral, iar de acolo treci printr-o găurică de aprox 5mm mărginită de fibre din circuitul memoriei și abia atunci vezi tumora, care trebuie scoasă fară să rănești absolut niciuna dintre structurile amintite. 

Cea mai mare problemă e că tot lucrând ca într-o pâlnie, unde spațiul se micșorează progresiv, trebuie să ai niste instrumente extrem de subțiri și fine, altfel nu mai intră lumina. Și orice lucru fin...costă!

Foarfeca asta m-a costat 176 de dolari. E din 2005, nefolosită, cutia sigilată. Am voie să o folosesc? E un model din oțel medical care în urmă cu câțiva ani era folosit de Spetzler (îi poartă și numele), unul dintre cei mai mari neurochirurgi din lume pe parte de vascular. Se mai produc? Nu, că firma a fost cumpărată și au oprit producția. Există ceva mai fin de atât? Nu-mi pot imagina și, dacă există, sigur nu-mi permit. 

E o nebunie să dau din banii câștigați în urma cursului de IRM, atâția bani pe o foarfecă pe care o voi folosi, în cel mai bun scenariu, o dată pe an? Nu știu. Dar știu sigur că o adevărată nebunie sunt controalele imagistice perfecte după operația de înlăturare a chistului coloid.  

Dacă cunoașteți pacienți cu chist coloid (NU ARAHNOIDIAN!), m-aș bucura enorm daca i-ați redirecționa către mine pe site-ul www.doctorciobotaru.ro ! Vă mulțumesc!

Comentează pe facebook

Doamne ,cu cât profesionalism redați ce se întâmplă în creierul uman ( mie mi-e frică și să gândesc că umblați acolo )! Cred că sunteți în gândurile și inimile multor români , datorită atitudinii dv . Să vă dea Dumnezeu sănătate ,putere și curajul de a-i înfrunta pe cârcotași !

Eu nu găsesc normalitate în a cumpara, din banii proprii, instrumentar pentru a fi folosit intr-un spital, dar ce mai este normalitate în ziua de azi? Cum ar fi ca un strungar să vină cu strungul propriu, pentru că cel de la serviciu e depășit sau abia merge? Va bucurați pentru un instrument care are “bătrânețe” de aproape 20 ani, când v-ați dori ultima “găselniță” dar prea scumpă pentru salariul de neurochirurg. Și toate astea din dorința de a salva vieți… Unde sunt cei care ar trebui să se ocupe de asemenea achiziții? Sunt sau se ascund în spatele unor interese obscure? Eu vă doresc să aveți acces la cele mai noi și eficiente instrumente, dar nu băgând mâna în buzunarul propriu… Asta văd eu normalitate!

E un gest de mare noblețe ceea ce faceți dumneavoastră ca medic și nici măcar nu vă "plângeți" ci ne povestiți nouă ca unor prieteni la cafea. Sunt însă de acord cu Carolina Sovar care spune că asta chiar nu e normalitate..la urma urmei nu sunteți medic stomatolog în cabinetul propriu. Dar bag de seamă că atât de mult iubiți ceea ce faceți că nu există "limită de sumă "👏🙏

Citind descrierea, cum inaintati in creier tot mai mult, pana la "beleaua" pe care o scoateti de acolo, mi s-a facut parul maciuca ! Doamne ce profesie grea aveti. Respect maxim.

Felicitări, tinere! Când mă gândesc că, în ciuda masei de tineri care bat cârciumile, cluburile și sălile de jocuri de noroc , mai există tineri ca dumneata, parcă mai prind curaj!

Respect , dnule Dr , sunteti un Om trimis de Dzeu ptr a creea lumina in viata semenilor

Știu că s-au spus multe cuvinte frumoase la adresa dvs, și dacă acestea s-ar fi terminat, ar trebui inventate altele noi, cu dedicație specială. O spun cu toată recunoștința, pentru reușita operației pe care ați facut-o soțului meu in acest an. Am cumpărat cursul, tocmai în ideea că aveți toată deschiderea de a ajuta generații noi de medici, de care avem atâta nevoie. Și as vrea sa-l dăruiesc unui tânăr student/medic care ar avea nevoie.

Doamne ajuta să iasă toate așa cu gândiți ,sigur vă iese ,,nu mai am cuvinte !Sunteți supereroul multor creere! Sănătate și multe reușite !Felicitări și mult respect pentru tot !

Dacă salvați viața unui om , merită cei 156 dolari.Chiar dacă folositi acest instrument de 1-2 ori pe an.Recunostinta și aprecierea pacientului și a familiei sale față de dvs. nu se compară cu nimic.

Mereu sunt în așteptarea postărilor dumneavoastră.Sunt atractive,educative.Stiu că ele vor veni,mai repede sau mai târziu.Sunt atât de bine gândite,că nu ai cum sa treci cu vederea.Felicitari pentru tot ce descrieți.

Oameni ca dumneavoastră, se nasc la distanțe foarte mari de timp. Vă mulțumim pentru că existați și ne rugăm să fiți bine, chiar dacă ar trebui să putem face mai mult!

Ne mulțumiți?? Noi vă mulțumim!!👏🙏🏽🤗

Multă sănătate și succes domnule doctor! STIMĂ și RESPECT pentru tot ce faceți!🙏🙏🙏

Felicitari pt tot ceea ce faceti pentru pacienti!!!👏 Sunteti un om si un profesionist minunat!!🙏🤗

Respect, multe binecuvantari!🙏

Va rog specificați un cont în care cei ce doresc să doneze.....pentru noi!

Respect !🤗🤗🤗 Felicitări pentru ceea ce faceți!

Doamne ajuta! La cât mai multe vieți salvate! Mult succes în continuare în cariera dumneavoastră domnule Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg! Toată stima și respectul pentru tot ceace faceți pentru pacienții dumneavoastră!

Mult succes domnul doctor! Vă felicit pentru tot ceea ce faceți!

Felicitari! Sa va fie de folos tot instrumentarul ce dumneavoastra il achizitionati! Sa va aduca multa satisfacție in munca dumneavoastră si pacientilor multă sănătate !

Noi va multumim ptr. dragostea dvs.de medicina empetia si prfesionalismul dvs. Cu mult drag si succes in cariera

Felicitări, respect și admirație, sunteți un om deosebit de inteligent , vă doresc multă ,multă sănătate și dorințe împlinite ❤️❤️❤️🤗🤗🤗🤗

Am o imaginație bogată 🙈deja eram și eu pe traseul foarfecele. Parcă ati scrie pentru cei mici, și literatura pt copii n o poate scrie oricine. Felicitări pentru tot ceea ce faceți!

Felicitări ! Sunteți un medic minunat cu mâini magice sa va dea Dzeu sănătate și mult succes an nobila profesie !

Am avut un adenom hipofizar care s-a dovedit a fi un chist coloid.

View more comments

Curs de RMN. Epopeea reîncepe

În urmă cu mai bine de un an lansam un curs de RMN cerebral așa cum ari fi fost unul necesar în facultate: ca pentru proști, fară să mă facă de râs că nu știu, pe capitole, precis, ba și cu niște glume obosite pe ici pe colo, însă suficient de concis încât să am impresia că după o oră și jumătate de curs sunt cel puțin specialist în neuroradiologie.

După mai bine de 200 de ore de muncă am lansat în online un curs care a fost cumpărat de numai o mână de oameni, așa că m-am supărat și mi-am luat jucăriile. Mi-am promis să nu mai fac prostia asta vreodată în viață. Nu vor oamenii să învețe? De ce să îmi bat eu capul? Lasă-i să nu știe! Până a venit mesajul din poză. Și m-am înmuiat și am reconsiderat alegerea. Acum, povestea sună așa:

M-am uitat la feedbackul cursului: frumos, nemaipomenit, excepțional, dar am auzit câini răgușiți care sună mai bine. Sigur, când înregistram noaptea târziu vorbeam în șoaptă, în rest urlam ca Ceaușescu la balcon. Ba mai mult, am procesat sunetul imediat după înregistrare, la un volum diferit de fiecare dată, așa încât atunci când am lipit toate înregistrările suna de parcă aveam un plod de 3 ani care se juca la butonul de volum cât timp eu vorbeam într-un butoi de tablă.

Așa că m-am hotărât să îmi cumpăr un microfon bun. M-am uitat pe net, sute de modele. Știam că nu va fi ușor. Am citit 2 zile despre ce să îmi cumpăr, toate se comparau cu standardul în industria asta: SM7B. Cine a folosit un astfel de microfon? Elon Musk când a fumat iarbă în podcastul lui Joe Rogan, Freddie Mercury - unul dintre cei mai cunoscuți membri ai comunității LGBT, Michael Jackson - unul dintre pacienții unui plastician atât de slab că umblă vorba prin târg că îi cădea nasul din când în când, etc. M-am uitat la cât costă și mi-am dat seama că n-am atâția bani până la sfârșitul lunii. Așa că am făcut o românească și l-am căutat pe Olx.

„Buna ziua, aș dori și eu microfonul SM7B. Lăsați 100 de lei la el?”
„Da, dacă veniți azi să îl luați de la mine de acasă”
„Dați-mi adresa”.

Și plec de la Gara de Nord, ajung pe la Unirii...deja era un drum pe care îl știam. De acolo pasajul Mihai Bravu.....merg până la stația de epurare Glina....ies pe autostrada....deja simțeam cum mi se lipește fundul de scaun. Fundul meu plat, scaunul de la Smart tare, toate gropile alea și deja se sudau cele două. Și ajung.

Știam cu cine trebuie să mă întâlnesc: în poza de profil de Whatsapp era un domn la costum, cu o pancartă mică în față: „România”. Am deschis Google Lens și am căutat poza de profil. Nu de alta, dar mă așteptam să fie politician și nu voiam să ratez ocazia să dau noroc cu unul, însă înainte trebuia să trec pe la Bricostore să iau o lopată să i-o rup pe spate. Nu era politician, era ceva director pe la ceva cu mediul, așa că m-am dat cu puțin spray pe haine să par mai spălat și m-am dat jos. Îmi arată scula, îi arat banii, încheiem tranzacția. Cum treaba s-a terminat prea repede, l-am rugat să îmi mai arate o dată scula și mi-am dat seama că nu are cablu. Iau microfonul, hop în mașină, intru iar în București, iar Unirii, iar Splai, F64, ia cablu, mergi acasă.

Acasă....cablul intră în microfon, de acolo în aparatul de înregistrat pe care îl folosisem la cursul trecut. Dar am pierdut cablul cu care se conecta aparatul la laptop. Ia cheia, urca în mașină, sună 5 oameni să își mute mașinile că m-au blocat, F64, ia cablu, cheie, acasă, iar mașini, parchează, vino sus. Bag mândru cablul, nu pornește. Verific bateriile....gol. Bateriile sunt la spital în dopplerul vascular. Iar chei, iar mașini, iar F64, alte baterii, mașină, casă, gata.

Merge!

Dau să înregistrez, nu se auzea dacă nu țipam în el. Dau amplificarea mai mare, nimic. O dau la maxim, abia se târâia. Intru nervos pe net, citesc:

„Microfonul SM7B are nevoie de un preamplificator ca să înregistreze corect”

.....vă dați seama ce a urmat..............am dat comandă pe net, că nu am mai suportat încă un drum.

Și cu astea fiind zise, vă anunț că va urma probabil în 6 luni partea a doua a cursului „IRM cerebral fiziologic”. Sper să fie la fel de calitativă că partea întâi și sper ca oamenii să aprecieze și să cumpere cursul. Nu că am cumpărat eu pachete întregi de cursuri și abonamente (Photoshop, After Effects, Blender, Audition, Illustrator, Premiere Pro, etc) ca să învăț să îl fac, nu că am dat pe aparatură și softuri bani cât să îmi mai cumpăr o mașină, nu că am muncit la el de mi-au ieșit ochii din cap, ci pentru că e un curs care e bun și extrem de util.

Sunt atât de mulți studenți, rezidenți de neurologie, neurochirurgie și radiologie, specialiști neurologi/urgentiști/medici de familie/etc ce nu înțeleg anatomia creierului sau nu cunosc o neuroimagistică de bază și cărora le-ar prinde atât de bine!!! Mai mult, cursul poate fi făcut cadou celor dragi și vă garantez că nu va arunca nimeni cu pietre.

Dacă e ceva ce am învățat de-a lungul vieții despre cheltuitul banilor, este că cea mai bună investiție cu putință e în noi înșine. Vă las mai jos linkul cursului deja postat, urmând să revin ulterior cu partea a doua.

www.udemy.com/course/curs-irm-cerebral-fiziologic-partea-intai/?referralCode=C475D901F02A2B1BC981
... Vezi mai multeVezi mai puține

6 luni în urmă
Curs de RMN. Epopeea reîncepe

În urmă cu mai bine de un an lansam un curs de RMN cerebral așa cum ari fi fost unul necesar în facultate: ca pentru proști, fară să mă facă de râs că nu știu, pe capitole, precis, ba și cu niște glume obosite pe ici pe colo, însă suficient de concis încât să am impresia că după o oră și jumătate de curs sunt cel puțin specialist în neuroradiologie. 

După mai bine de 200 de ore de muncă am lansat în online un curs care a fost cumpărat de numai o mână de oameni, așa că m-am supărat și mi-am luat jucăriile. Mi-am promis să nu mai fac prostia asta vreodată în viață. Nu vor oamenii să învețe? De ce să îmi bat eu capul? Lasă-i să nu știe! Până a venit mesajul din poză. Și m-am înmuiat și am reconsiderat alegerea. Acum, povestea sună așa: 

M-am uitat la feedbackul cursului: frumos, nemaipomenit, excepțional, dar am auzit câini răgușiți care sună mai bine. Sigur, când înregistram noaptea târziu vorbeam în șoaptă, în rest urlam ca Ceaușescu la balcon. Ba mai mult, am procesat sunetul imediat după înregistrare, la un volum diferit de fiecare dată, așa încât atunci când am lipit toate înregistrările suna de parcă aveam un plod de 3 ani care se juca la butonul de volum cât timp eu vorbeam într-un butoi de tablă. 

Așa că m-am hotărât să îmi cumpăr un microfon bun. M-am uitat pe net, sute de modele. Știam că nu va fi ușor. Am citit 2 zile despre ce să îmi cumpăr, toate se comparau cu standardul în industria asta: SM7B. Cine a folosit un astfel de microfon? Elon Musk când a fumat iarbă în podcastul lui Joe Rogan, Freddie Mercury - unul dintre cei mai cunoscuți membri ai comunității LGBT, Michael Jackson - unul dintre pacienții unui plastician atât de slab că umblă vorba prin târg că îi cădea nasul din când în când, etc. M-am uitat la cât costă și mi-am dat seama că n-am atâția bani până la sfârșitul lunii. Așa că am făcut o românească și l-am căutat pe Olx. 

„Buna ziua, aș dori și eu microfonul SM7B. Lăsați 100 de lei la el?”
„Da, dacă veniți azi să îl luați de la mine de acasă” 
„Dați-mi adresa”. 

Și plec de la Gara de Nord, ajung pe la Unirii...deja era un drum pe care îl știam. De acolo pasajul Mihai Bravu.....merg până la stația de epurare Glina....ies pe autostrada....deja simțeam cum mi se lipește fundul de scaun. Fundul meu plat, scaunul de la Smart tare, toate gropile alea și deja se sudau cele două. Și ajung. 

Știam cu cine trebuie să mă întâlnesc: în poza de profil de Whatsapp era un domn la costum, cu o pancartă mică în față: „România”. Am deschis Google Lens și am căutat poza de profil. Nu de alta, dar mă așteptam să fie politician și nu voiam să ratez ocazia să dau noroc cu unul, însă înainte trebuia să trec pe la Bricostore să iau o lopată să i-o rup pe spate. Nu era politician, era ceva director pe la ceva cu mediul, așa că m-am dat cu puțin spray pe haine să par mai spălat și m-am dat jos. Îmi arată scula, îi arat banii, încheiem tranzacția. Cum treaba s-a terminat prea repede, l-am rugat să îmi mai arate o dată scula și mi-am dat seama că nu are cablu. Iau microfonul, hop în mașină, intru iar în București, iar Unirii, iar Splai, F64, ia cablu, mergi acasă. 

Acasă....cablul intră în microfon, de acolo în aparatul de înregistrat pe care îl folosisem la cursul trecut. Dar am pierdut cablul cu care se conecta aparatul la laptop. Ia cheia, urca în mașină, sună 5 oameni să își mute mașinile că m-au blocat, F64, ia cablu, cheie, acasă, iar mașini, parchează, vino sus. Bag mândru cablul, nu pornește. Verific bateriile....gol. Bateriile sunt la spital în dopplerul vascular. Iar chei, iar mașini, iar F64, alte baterii, mașină, casă, gata. 

Merge! 

Dau să înregistrez, nu se auzea dacă nu țipam în el. Dau amplificarea mai mare, nimic. O dau la maxim, abia se târâia. Intru nervos pe net, citesc: 

„Microfonul SM7B are nevoie de un preamplificator ca să înregistreze corect”

.....vă dați seama ce a urmat..............am dat comandă pe net, că nu am mai suportat încă un drum. 

Și cu astea fiind zise, vă anunț că va urma probabil în 6 luni partea a doua a cursului „IRM cerebral fiziologic”. Sper să fie la fel de calitativă că partea întâi și sper ca oamenii să aprecieze și să cumpere cursul. Nu că am cumpărat eu pachete întregi de cursuri și abonamente (Photoshop, After Effects, Blender, Audition, Illustrator, Premiere Pro, etc) ca să învăț să îl fac, nu că am dat pe aparatură și softuri bani cât să îmi mai cumpăr o mașină, nu că am muncit la el de mi-au ieșit ochii din cap, ci pentru că e un curs care e bun și extrem de util. 

Sunt atât de mulți studenți, rezidenți de neurologie, neurochirurgie și radiologie, specialiști neurologi/urgentiști/medici de familie/etc ce nu înțeleg anatomia creierului sau nu cunosc o neuroimagistică de bază și cărora le-ar prinde atât de bine!!! Mai mult, cursul poate fi făcut cadou celor dragi și vă garantez că nu va arunca nimeni cu pietre. 

Dacă e ceva ce am învățat de-a lungul vieții despre cheltuitul banilor, este că cea mai bună investiție cu putință e în noi înșine. Vă las mai jos linkul cursului deja postat, urmând să revin ulterior cu partea a doua. 

https://www.udemy.com/course/curs-irm-cerebral-fiziologic-partea-intai/?referralCode=C475D901F02A2B1BC981

Comentează pe facebook

Țin minte când lucrai la acest curs și știu cât efort ai depus, pe lângă pregătirea ta pentru a putea concepe o astfel de lucrare. De un singur lucru pot să te acuz, de prețul extrem de mic în comparație cu valoarea acestui curs. Trebuie să înțelegem că nimic pe lumea asta nu e gratis și că lucrurile valoroase costă.

109,99 lei?! M-am uitat de curiozitate la preț deoarece îmi făceam scene: o fi vreo 500 de lei și oamenii nu au încredere să îl cumpere?! Deși, de ce să nu aibă încredere când doctorul ăsta (scuze, dar așa a mers ideea în cap) oferă gratuit atâtea informații?! La 109,99 lei (două meniuri sau patru bilete la film) mi se pare ridicol să nu fie luat de cei care au nevoie. Ridicol și trist în același timp...

Încercați să dați report acestui profil, este fals! www.facebook.com/profile.php?id=61556008583745

Asta am spus și eu intr un comentariu mai vechi ca sunteti ideal sa predați studenților pentru ca atat de frumos explicați încât orice student ar prinde informația fără sa para a fi o corvoada tot procesul! Succes și multa putere ,dle Doctor ,căci faceți atât de multe și sunteți tot om ca și noi ,sunteți făcut din "carne și oase" o vorba din popor !

Aveti nevoie de o asistenta personala care sa se ocupe de toate aceste mici detalii ce tin de comunicare. Sau mai ieftin o prietena/sotie. 😄😁

Felicitări și admirație 🤗 Om minunat, Medic devotatat.Dumnezeu să vă binecuvânteze pentru cât ajutor ne oferiți.❤️❤️❤️

De unde se poate achiziționa cursul? Multumesc anticipat pentru raspuns!

Citesc cu interes, nu că m-aș pricepe, ci pentru că admir lupta ta și perseverența!

Daca va trimit un rmn dl dr Georgian mi-l interpretati? Trebuie sa il fac pe 7 februarie.Multumesc

Oho…de un curs din ăsta au nevoie și mulți din ăia care se dau “specialiști”, asta dacă îi lasă mândria să achiziționeze așa ceva… Printre studenții care își doresc să învețe “meserie”, sigur se vor găsi doritori. Cu sau fără microfon profesional, ar fi păcat să nu profite de șansa asta… Felicitări pentru ceea ce faceți și mult succes!

Mă bucur enorm pt fiecare realizare a dvs!!! Și întotdeauna daca macar o persoană a reușit să dobândească cunoștințele pe care le-ați împărtășit și e posibil sa devină datorită acestora un bun specialist și excelent profesionist înseamnă că v-ați atins scopul! Acel învățăcel aplicând in practica ce a învățat și înțeles din acel curs va salva sute de vieți. Și eu cred că acesta este scopul final,uneori fără să fie o țintă conștientă: salvarea unei vieți. Felicitări încă odată și cât mai multe cursuri pt tinerii dornici să învețe o meserie de onoare!!!♥️♥️♥️😘😘😘

Nu prea am eu cunostinte in domeniul sanatatii, dar,urmarindu--va cu mare drag si admirația,imi dau seama despre cursul acela,cred ca este foarte interesant;din pacate sunt putini cei care sunt implicați în ceea ce fac,asa cum o faceti d-voastra .Va doresc succes maxim !!!

Este extrem de util cursul, iar eu una eram in cautare de asemenea informatii de foarte mult timp. Pur si simplu toate cartile care imi treceau prin maini imi lasau diverse informatii, dar la final nu reuseam sa le pun cap la cap. Constat cu stupoare ca unele carti sunt scrise doar din dorinta de a fi cuvinte insirate pe o foaie, nicidecum pentru a transmite o informatie… Tocmai pentru ca a fost cumparat de o mana de oameni arata cat de valoros este si poate nu ar trebui sa ajunga chiar asa la indemana oricui, sunt foarte multi care nu apreciaza munca si mai trist e ca nici nu invata nimic in final. Eu multumesc pentru tot timpul alocat acestui curs si pentru modalitatea de prezentare a lui, am invatat cu zambetul pe buze. 🙂

E minunat ceea ce faceți... uneori citind pe aici îmi spun că sunt în basme, că așa ceva nu există, dar apoi cu sufletul rugă îmi zic "nu ne a lăsat Dumnezeu săraci de Oameni doctori". Să vă țină Dumnezeu cu sanatate sa puteți dărui și altora sănătate.

Felicitari pentru Omul si Neurochirurgul Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg. Nu am studii de medicina si nu voi avea probabil niciodata, dar asta nu m-a impiedicat sa cumpar acum acest curs, chiar daca voi intelege doar o mica parte din el si chiar daca nu intru in categoria tinta. Astfel de atitudini si initiative trebuie sustinute de cat mai multi oameni, cursul fiind chiar ieftin, mai ales tinand cont de valoarea lui adaugata. Medicii buni trebuie sustinuti nu doar avem nevoie de ei, ci mai ales cand nu avem nevoie. La cat mai multi cursanti!

Din ciclul toate mi se intampla numai mie...important este ce faceti pt cei din jur si abordare comica ce te convinge sa citesti toata postarea chiar daca nu esti de profesie. Felicitari si mult succes in tot ceea ce faceti👏👏

Am cunoscut dea lungul timpului ,destui specialiști în diferite domenii dar de când v-am cunoscut am înțeles că sunteți special .Vă mulțumesc că existați !

Respect, un om de mare valoare, foarte util ceea ce ati facut, sunt sigura ca vor fi studenti care vor aprecia munca depusa, care vor sa fie specialisti adevarati !

Va trimit eu o lopata, s o aveti la indemana! !Daca nu vor sa invete cu vorba buna va folositi de ea.😃 Aveam o doamna profesoara in liceu care avea o vorba ...,, voi nu invatati decat daca va baga omul in cap cu lopata"😄La unii asa o fi... In alta ordine de idei dumneavoastra sa traiti ani multi si buni, ca ne trebuiti!!🤗

Felicitări,apreciere și admirație!Sunteți un om de mare valoare!

Felicitări pentru ceea ce faceți spre binele oamenilor! Să trăiți ani mulți și sănătoși, pentru că de oameni ca dumneavoastră avem mare, mare nevoie! Cred că sunteți printre extrem de puținii doctori, atât de aproape de sufletul omului! Așa să vă ajute Dumnezeu! 🙏❤️

Domnule doctor, dacă vreodată doriți sa vă schimbați meseria, ceea ce sper să nu se întâmple, apucați-vă de scris! Sunteți tare, tare talentat.

Multă muncă, rezultate pe măsură, satisfacție maximă! Felicitări! Ne bucurăm că sunteți dornic să împărtășiți cu cei ce vor cu adevărat să învețe ceva!...și pe cuvânt au de la cine! Respect, Domnule Doctor! 😘🤗😘

Am mers la o consultatie la dl doctor.Am descoperit un om adevarat, simplu, transpatent, pe intelesul meu, medic dedicat, caruia ii datorez tot respectul!Va fi benefic sa fiu pacienta dumnealui!

O sa va notez , pentru viitor , pentru fiica mea . Este un caz unic in tara prin sindromul genetic pe care il are . Totodata are si agenezie totala de corp calos si ventriculomegalie . Nu a necesitat sunt . A manifestat o criza severa de epilepsie la varsta de 2 ani ...singura. Cu interventie pe ambulanta si ulterior la Spitalul Sfantul Ioan de la Suceava ... Singurul rmn pe care l.a facut a fost pentru a vedea in ce stadiu se afla , avand in vederea acumularea de lichid , la doua luni dupa nastere. 1 an sub observatie , la IOMC ,la recomandarile dlui dr Tarnoveanu . Acum e in regula. Insa evolutia ei este sub semnul intrebarii si e foarte posibil sa facem investigatii cand va mai creste. Momentan se comporta ca un copil normal , invata sa vorbeasca , este prezenta , sociabila , vesela, invata sa faca toate lucrurile la nivelul unui copil de 1 an ..ea are 5 ani acum . Mult succes pe mai departe ! O sa va urmaresc !

View more comments

„Doctore, când avem și noi un caz comun?”

În medicină există medici care fac chirurgie și medici care nu fac chirurgie. Și între categoriile astea două, uriașe, se înfige ca un supozitor o altă categorie: radiologia intervențională. Medicii aceștia nu-s nici chirurgi dar fac manevre - unele chiar periculoase, nu-s nici interniști dar se ocupă de toate organele.

Ei sunt cei care pot, sub ghidaj imagistic (ecografic, CT, radiologic, etc), să facă din toate: de la biopsii echo-ghidate la montare de stenturi în cap, de la desfundare de vase la montare de valve, etc.

Folosind un ac lung și subțire pe care îl înfinge prin piele de-l lasă-n fum și pe Zorro e doctorul Cezar Bețianu. În primele noastre discuții, m-a întrebat:

„Doctore, în afară de creier nu am niciun organ pe care să nu-l fi biopsiat. Ia, că tu te ocupi de asta, când avem un pacient comun?”

Acum, la rândul meu, am reușit să scad incizia la piele pentru o biopsie de la 3cm la 3mm, să nu am nicio biopsie albă (adică o recoltare greșită, fară țesut tumoral) și chiar să fac toate biopsiile cu pacientul treaz în loc de pacient sedat ca până acum, ba să scad și timpul intervenției la 15-30 de minute. La ce să am nevoie de sprijinul unui coleg?

Primesc într-o zi un mail de la Moinești, de la colega mea neuroloagă, dr Silvia Chirobocea despre un caz care i se părea ei că este dificil.

M-am uitat peste el, mi s-a părut și mie dificil. I-am întrebat pe colegii radiologi, se pare că era mult mai dificil decât estimasem amândoi inițial: o tumoră crescută pe un nerv de la nivelul feței, pe un nerv din orbită (posibil pe același, nu se înțelege precis) și pe un nerv din parotidă, unde se afla de asemenea și o leziune malignă. Să fie oare o leziune malignă extinsă pe nervi? Dar pe mai mulți deodată, fără legătură? Sau să fie oare o modificare simultană a nervilor care s-a malignizat la nivelul parotidei? Trebuie luată o probă de țesut pentru a afla.

Așa că mi-am suflecat mâinile, m-am apucat de citit anatomia, dar după 6 rânduri m-am gândit:

„Cărțile te fac neprost, așa e, dar nu mai bine colaborezi tu direct cu un doctor deștept?”

Și i-am trimis cazul lui Cezar. În 72 de ore pacienta era și internată și biopsiată și cu proba dusă spre analiză. Ceea ce pentru mine avea o doză mare de noutate și implica mult curaj, pentru Cezar era o manevră de rutină.

Și m-am gândit să vi-l prezint și dumneavoastră. Îi găsiți paginile în linkurile mai jos, unde a postat de curând și cazul despre care vă vorbesc. Orice like și follow date paginilor sau articolelor lui s-ar putea la un moment dat să ajungă la un om care are nevoie de o astfel de intervenție poate salvatoare de viață.

Paginile Dr Cezar Betianu:
Dr Betianu Cezar
Dr. Bețianu Cezar

Una dintre pagini are o poză cu el din stânga, una din dreapta. Sincer, nu știu în care este mai frumos! 😂

Mulțumiri din suflet și celor ce s-au ocupat de editarea filmului!
... Vezi mai multeVezi mai puține

6 luni în urmă

Comentează pe facebook

Uitându-mă la filmare îmi dau seama de ce nu sunt medic… Precizie, nervi tari, mână sigură, muuult studiu, greu pentru cineva care nu e făcut pentru profesia asta. Mie mi s-a făcut pielea de găină văzând imaginile ecografice și citind descrierea, să iei probă din vecinătatea globului ocular? Ce pot să mai zic?Există doar admirație profundă pentru acele minți luminate și mâini de aur care fac minuni! Felicitări!

Respect medici minunați! Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg și Dr. Bețianu Cezar spitalul Militar București!

Unde va găsim domnule doctor?

Multumesc cu recunostinta pentru tot ce ati filmat! Nici un cuvant nu este suficient pentru ce faceti! Respect sincer!❤️

Felicitări și mult succesiv tot ce faceți !

Sunteți ,doi medici geniali ! Mult respect si admirație pentru tot ce faceți !

Felicitări! Ma bucur sa vad oameni pasionati de meseria lor, oameni care nu se sperie de provocari, ba chiar as zice ca le cauta. Keep up the good work!

Felicitări! Respect și prețuire pentru așa doctorii! 😘😘😘

Mult succes și multe colaborări cu renumiții colegi ai dvs.Cred că mulți tineri vă vor lua drept exemplu!

Felicitări și mult succes!Respect pentru tot ce faceți.Dumnezeu sa vă binecuvinteze!

Felicitări și mult succes!

Cinste și respect amandoura! Mâini de aur, îngeri prin OAMENI 🙏😘❤️!

Felicitări! Sunteti doi doctori minunați, doi oameni deosebiți! Să fiți sănătoși!

Respect și prețuire ,Domnilor Doctori !

Respect, domnilor doctori!

Dr. BETIANU, un medic si om deosebit, ca și dumneavoastră!

Câtă concentrare,practica și știința sunt puse în mâna de aur a unui medic adevărat!Eu as mai pune și Divinitatea in tot ce se poate realiza cu "firele"microscopice care la o miime de mm pot distruge iremediabil sau pot aduce decesul pacientului.Admiratie și respect tuturor medicilor adevărați!Chiar și cuvintele sunt de prisos,parca nici nu exista in vocabularul lb române cuvinte care sa exprime mulțumirea pt cei care muncesc atât de mult pt oamenii pe care nu i cunosc.♥️💝

Respect!

Felicitări doamne vă admir poveștile

Felicitari! Mult respect pentru asa doctori!

Felicitări

Ei, bravo, respect!

Respect!

Multumim! Respect si plecaciune pentru tot ce faceti!

Buna ziua unde va putem gasi pentru un consult

View more comments

Despre șarlatanie și medicină – partea a doua

Acest articol este continuarea celui trecut, în care vă ofer câteva detalii de culise, ca să știți cum să vă feriți de medici ce vă pot oferi un rezultat postoperator bun numai printr-o doză mare de noroc. Speța de săptămână aceasta:

Cunoașteți o persoană dragă cu un anevrism cerebral.

Anevrismele cerebrale sunt anomalii ale vaselor, întocmai cum sunt „gâlmele” ce stau să se spargă pe anvelopele mașinilor. Astfel, dacă persoana dragă suferă o ruptură de anevrism, situația este atât de gravă încât tot ce contează e ca pacientul sau pacienta să ajungă într-un centru cu capacitatea de a îngriji un astfel de bolnav. Ruptura anevrismală este o situație gravă, cu mortalitate și morbiditate mari în orice centru din lume.

Când însă situația nu este extrem de urgenta (spre exemplu, când anevrismul este descoperit întâmplător), există trei căi mari de conduită: urmărirea activă (când îl măsurăm periodic dar se poate rupe oricând), tratament endovascular (când îl umplem cu spire metalice sau deviem sângele să nu mai intre în el, evitșnd astfel spargerea sa spontană) sau tratament chirurgical (când îl sugrumăm cu un clip metalic, exact la baza lui, lângă vas – tehnică mai riscantă, dar cu șanse mai mici să mai apară vreo problemă în timp față de celelalte metode amintite).

Dar gândiți-vă așa: sunt medici care cred că pot opera un anevrism de 3mm cu ochiul liber, fară microscop operator. Rezultatele sunt în general dezastruoase, dar medicul primește numai cuvinte de laudă de la pacienți, că numai aceia care supraviețuiesc îl laudă. Nu există o chirurgie măcar decentă a anevrismelor fară microscop!

Uneori, chirurgii nu au disponibile nici măcar toate dimensiunile de clip, astfel încât se chinuie la un anevrism de 3mm cu un clip de 10mm.

Apoi, gândiți-vă așa: anevrismul de 3-5-10mm sau cât are el (rare sunt mai mari de 10mm), pornește dintr-un vas care în general are 2-8mm. Clipul, care e ca un patent foarte mic, trebuie pus fix la baza anevrismului. Nu mai sus cu 2mm că apoi anevrismul se reface, nu mai jos cu 2mm că se blochează vasul de pe care pleacă. Cum verificăm că vasul încă funcționează corect după clipare? Ori injectăm o substanță (verde de indocianina) în venă și ne uităm în infraroșu dacă substanța trece de clip, ori punem un echo doppler mic și ascultăm atent cum trece sângele prin vas după clipare. Centrele care au astfel de metode sunt mai rare decât ciorile albe, astfel încât se laudă cu mii de clipuri puse, dar nu verifică în niciun fel corectitudinea într-o maniera obiectivă. E că atunci când un zidar se laudă cu cât de drepte sunt zidurile lui, dar nu are poloboc!

Partea cea mai câinească în toată povestea asta este că, așa cum vă mai spuneam la un moment dat, capii neurochirurgiei din România s-au unit într-o întâlnire obscură în care au elaborat un document care interzice specialiștilor neurochirurgi să opereze cam 90% din patologia neurochirurgicala cerebrală, printre care și anevrismele cerebrale. Astfel, și-au „tras pentru ei” anevrismele, însă mulți nu au metodele necesare de a face intervențiile acestea în siguranță. Știți cum era cu câinele grădinarului, care nici castraveți nu mănâncă, dar nici pe altul nu îl lasă? Fix așa și aceștia.

În concluzie, verificați înainte de o intervenție programată (în ruptura anevrismala nu mai contează nimic, nici dimensiunea inciziei, nimic!) câtă experiență are chirurgul în chirurgia anevrismelor și dacă are metode de a verifica intraoperator patența vaselor.

Așa cum v-am obișnuit, vă las mai jos părerea Dr Cristian Paparau. Medic legist :

„Vis-a-vis de ceea ce ai expus mai sus, aș vrea să ating câteva puncte:

1. Nu pot decât să fiu indignat de ceea ce se întâmplă în România. Tările civilizate și-au format centre/secții pentru fiecare patologie în parte, astfel încât personalul se supraspecializează pe o anumită patologie și pe aia o face la nivel de artă. Aici, lumea poate opera aproape orice (mă refer la dinozauri), indiferent dacă a mai făcut sau nu singur acea intervenție. E ca și cum eu merg la bucătarul unui popas de la marginea drumului (care de altfel este supraspecializat în ciorbă de burtă și mici) și îi cer să îmi prepare sushi. O va face, dar e posibil că acel sushi să se poată mânca doar cu muștar.
2. În România au fost trasate niște linii imaginare de către cei care au putut să o facă și au avut un interes pentru „a scoate din cursă” novicii, astfel încât de multe ori singurul criteriu pentru a face o anumită manoperă chirurgicală o reprezintă vechimea într-o specialitate, în timp ce peste graniță de cele mai multe ori criteriul este reprezentat de numărul de astfel de manopere chirugicale pe care le-ai efectuat anterior. Ca să rezum, sunt chirurgi cu două decenii de vechime în spital care poate nu au efectuat 50 de intervenții în toată această perioară, dar au dreptul să facă intervenții chirurgicale delicate, în timp ce un chirurg tânăr care poate s-a specializat afară pe o astfel de intervenție delicată nu poate opera, pentru că nu are vechimea necesară.
3. Se pare ca doar într-un stat așa cum este România se poate ca o comisie să se substituie unei instanțe, astfel încât să limiteze atribuțiile unui medic specialist care și-a câștigat dreptul de liberă practică printr-un examen național, după un barem care cuprinde evaluarea cunoștințelor de specialitate, precum și evaluarea unor manopere practice de specialitate.
... Vezi mai multeVezi mai puține

6 luni în urmă
Despre șarlatanie și medicină – partea a doua

Acest articol este continuarea celui trecut, în care vă ofer câteva detalii de culise, ca să știți cum să vă feriți de medici ce vă pot oferi un rezultat postoperator bun numai printr-o doză mare de noroc. Speța de săptămână aceasta:

Cunoașteți o persoană dragă cu un anevrism cerebral. 

Anevrismele cerebrale sunt anomalii ale vaselor, întocmai cum sunt  „gâlmele” ce stau să se spargă pe anvelopele mașinilor. Astfel, dacă persoana dragă suferă o ruptură de anevrism, situația este atât de gravă încât tot ce contează e ca pacientul sau pacienta să ajungă într-un centru cu capacitatea de a îngriji un astfel de bolnav. Ruptura anevrismală este o situație gravă, cu mortalitate și morbiditate mari în orice centru din lume. 

Când însă situația nu este extrem de urgenta (spre exemplu, când anevrismul este descoperit întâmplător), există trei căi mari de conduită: urmărirea activă (când îl măsurăm periodic dar se poate rupe oricând), tratament endovascular (când îl umplem cu spire metalice sau deviem sângele să nu mai intre în el, evitșnd astfel spargerea sa spontană) sau tratament chirurgical (când îl sugrumăm cu un clip metalic, exact la baza lui, lângă vas – tehnică mai riscantă, dar cu șanse mai mici să mai apară vreo problemă în timp față de celelalte metode amintite). 

Dar gândiți-vă așa: sunt medici care cred că pot opera un anevrism de 3mm cu ochiul liber, fară microscop operator. Rezultatele sunt în general dezastruoase, dar medicul primește numai cuvinte de laudă de la pacienți, că numai aceia care supraviețuiesc îl laudă. Nu există o chirurgie măcar decentă a anevrismelor fară microscop! 

Uneori, chirurgii nu au disponibile nici măcar toate dimensiunile de clip, astfel încât se chinuie la un anevrism de 3mm cu un clip de 10mm.

Apoi, gândiți-vă așa: anevrismul de 3-5-10mm sau cât are el (rare sunt mai mari de 10mm), pornește dintr-un vas care în general are 2-8mm. Clipul, care e ca un patent foarte mic, trebuie pus fix la baza anevrismului. Nu mai sus cu 2mm că apoi anevrismul se reface, nu mai jos cu 2mm că se blochează vasul de pe care pleacă. Cum verificăm că vasul încă funcționează corect după clipare? Ori injectăm o substanță (verde de indocianina) în venă și ne uităm în infraroșu dacă substanța trece de clip, ori punem un echo doppler mic și ascultăm atent cum trece sângele prin vas după clipare. Centrele care au astfel de metode sunt mai rare decât ciorile albe, astfel încât se laudă cu mii de clipuri puse, dar nu verifică în niciun fel corectitudinea într-o maniera obiectivă. E că atunci când un zidar se laudă cu cât de drepte sunt zidurile lui, dar nu are poloboc!  

Partea cea mai câinească în toată povestea asta este că, așa cum vă mai spuneam la un moment dat, capii neurochirurgiei din România s-au unit într-o întâlnire obscură în care au elaborat un document care interzice specialiștilor neurochirurgi să opereze cam 90% din patologia neurochirurgicala cerebrală, printre care și anevrismele cerebrale. Astfel, și-au „tras pentru ei” anevrismele, însă mulți nu au metodele necesare de a face intervențiile acestea în siguranță. Știți cum era cu câinele grădinarului, care nici castraveți nu mănâncă, dar nici pe altul nu îl lasă? Fix așa și aceștia. 

În concluzie, verificați înainte de o intervenție programată (în ruptura anevrismala nu mai contează nimic, nici dimensiunea inciziei, nimic!) câtă experiență are chirurgul în chirurgia anevrismelor și dacă are metode de a verifica intraoperator patența vaselor. 

Așa cum v-am obișnuit, vă las mai jos părerea Dr Cristian Paparau. Medic legist :

„Vis-a-vis de ceea ce ai expus mai sus, aș vrea să ating câteva puncte:

1. Nu pot decât să fiu indignat de ceea ce se întâmplă în România. Tările civilizate și-au format centre/secții pentru fiecare patologie în parte, astfel încât personalul se supraspecializează pe o anumită patologie și pe aia o face la nivel de artă. Aici, lumea poate opera aproape orice (mă refer la dinozauri), indiferent dacă a mai făcut sau nu singur acea intervenție. E ca și cum eu merg la bucătarul unui popas de la marginea drumului (care de altfel este supraspecializat în ciorbă de burtă și mici) și îi cer să îmi prepare sushi. O va face, dar e posibil că acel sushi să se poată mânca doar cu muștar. 
2. În România au fost trasate niște linii imaginare de către cei care au putut să o facă și au avut un interes pentru „a scoate din cursă” novicii, astfel încât de multe ori singurul criteriu pentru a face o anumită manoperă chirurgicală o reprezintă vechimea într-o specialitate, în timp ce peste graniță de cele mai multe ori criteriul este reprezentat de numărul de astfel de manopere chirugicale pe care le-ai efectuat anterior. Ca să rezum, sunt chirurgi cu două decenii de vechime în spital care poate nu au efectuat 50 de intervenții în toată această perioară, dar au dreptul să facă intervenții chirurgicale delicate, în timp ce un chirurg tânăr care poate s-a specializat afară pe o astfel de intervenție delicată nu poate opera, pentru că nu are vechimea necesară.
3. Se pare ca doar într-un stat așa cum este România se poate ca o comisie să se substituie unei instanțe, astfel încât să limiteze atribuțiile unui medic specialist care și-a câștigat dreptul de liberă practică printr-un examen național, după un barem care cuprinde evaluarea cunoștințelor de specialitate, precum și evaluarea unor manopere practice de specialitate.

Comentează pe facebook

Dacă publicăm toată seria, cred că trebuie să ne mutăm din România😀

Dacă am avea toți curajul Dvs cu siguranță lucrurile în toată România ar avea o altă perspectiva. Mulțumim!

Nici nu știu dacă să fiu speriată, indignată sau uimită de “serialul” pe care îl urmăresc prin postările astea… Ce pot spune cu certitudine e faptul că aveți curajul toreadorului în fața taurului înfuriat, pentru că mulți vor fi înfuriați, e clar, cel puțin cei care se simt cu musca între coarne. Pentru noi, urmăritorii, e un câștig, învățam lucruri noi și cum putem fi atenți la detalii care pot salva viața noastră sau a celor dragi. Curaj în continuare și putere să luați “taurul” de coarne vă urez!

Nu mai zic că ai curaj nebun, Doctore !! Nu mai știu ce să zic, decăt bravo ție și ai grijă de tine !!😘

Bună seara domnule doctor! Sunt una dintre pacientele dumneavoastră cu anevrism cerebral la carotidă,embolizarea făcută în martie 2023 de către domnul doctor Botezatu și dumneavoastră.Va mulțumesc cu recunoștință,pot spune că sunteți îngerii mei păzitori, datorită dumneavoastră m-am născut a doua oară!Bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze cu tot ce vă este de folos! Respect și considerație!

Mulțumim pentru informații!Atât de bine explicați, sper ca intr o zi veți și preda tinerilor studenți, asta daca nu o faceti cumva,pt ca asa de bine explicați încât eu ,personal, vizualizam tot ce spuneati! Cat despre curajul de a spune lucrurilor pe nume,aveți tot respectul si Doamne ajuta ca sistemul din România sa va dea mana libera sa va faceți meseria asa cum o vedeți dvs !👏👏👏

Înțeleg eu bine ca specialiștii neurochirurgi n-au voie să opereze anevrismul cerebral? Dar, atunci cine?

Continuati seria acestor “ dezvaluiri” de culise pe care noi, pacientii le - am cam “ intuit” dar pe care cu greu le credeam, fiind de necrezut ca poti profita de disperarea si frica pacientilor… va multumesc pentru curaj si va asigur ca sunt in asentimentul tuturor urmaritorilor dvs. Succes!

Stimă si respect pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume!Ce se mai poate face în fața "dinozaurilor ",;mai ales că marea majoritate a celor ce se găsesc în situații dificile nu au de unde să știe toate aceste dedesupturi ale "performanțelor" medicale ale docenților noștri? Infinite mulțumiri pentru implicare și informare corectă!Să rămâneți pe baricade chiar dacă îmi dau seama că este foarte greu!🙏

Felicitări pentru tot ! Ani de zile m-am luptat și eu...din păcate am fost învinsă .La locul meu de muncă(spital) se întâmplă lucruri horror. Dar cui să le spun/scriu??? Peștele de la cap se împute.... Succes mult să aveți, dar aveți grijă și de dvs ! Eu nu am avut grijă de mine.

Multumim pentru informatii sunt foarte utile in domeniul neurochirurgiei! Sunt putini Oameni care sa ofere astfel de informatii pacientilor! Stau si ma intreb , daca voi avea o problema de sanatate din alt domeniu al medicinei, cum voi sti ca informatiile si solutiile, pe care mi le ofera medicul caruia ma adresez sunt corecte?

Respect si admiratie, pentru curaj si pentru sfaturile utile, pe care le oferiti! Succes!

Multumim pentru informare,știu că vă este greu să vă luptati cu dinozaurii care nu renunță la post!Succes în continuare și felicitări!

Inspaimantator. Si , pentru ca astazi ne gandim la Eminescu, ar trebui sa ne amintim "Cum ca lumea asta-ntreaga e o clipa suspendata,/Ca - ndaratu-i si-nainte-i intuneric se arata.''

Da,operatiile de anevrism sunt complexe, de aceea este nevoie de medici care sunt fff bine pregatiti!! Sotul meu a decedat la 24 ore dupa interventie (anevrism)!! Si am fost asigurati de reusita interventiei!! Dv.aveti mare dreptate !! Succes in continuare si continuati asa:explicand oamenilor totul despre acesta interventie complexa (anevrism)!! Numai bine,va doresc!

Nici ăsta,,nu e un caz comun", vă puteți aștepta la consecințe chiar de la colegii dumneavoastră! Dar ați câștigat respectul nostru și așteptăm cu nerăbdare episodul următor!

Succes in tot ceea ce faceți mulțumim pentru sfaturi stimă și respect Domnule Doctor

Felicitări!

Dr House al României....felicitări pentru tot ce faceți! Există speranță pentru pacienții dvs, dar pentru ceilalți e loterie din păcate. Sănătate și putere vă doresc.

Mulțumim pentru informare, e bine de știut. Stima și respect domnule doctor pentru tot ceea ce faceți! Mult succes in continuare!

Din pacate este f adevarat tot ceea ce relatări,doar ca de multe ori chiar dacă esti f informat in privinta chirurgului,iti trebuie o șpagă consistenta ptr a ajunge la el;daca toti ar fi ca d-voastra,am trăi într-o altă lume

Bună seara Domnule dr.Ciobotaru! Felicitări pentru lupta cu sistemul bolnav,se vede că sunteți dedicat meseriei pentru care v-ați pregătit și o faceți în continuare.Cum am mai spus înalt comentariu înainte de a fi medic sunteți OM! Sunt una dintre persoanele care am supraviețuit unui anevrism PICA dreaptă,rupt,embolizat și stentat pe 28 august 2019. De-abia la sfârșitul lui august 2023 am reuși să-mi fac un AngioCT de control. Și asta pentru ca mi-a fost rău am ajuns la urgență la spitalul Universitar. Norocul meu ca am întâlnit un dr.neurochirurg rezident care m-a întrebat dacă am făcut AngioCT de control la 6 luni cum trebuia. Pandemia...relații nu... Mi-a făcut internarea și așa am făcut și eu control după 4 ani. Rezultatul:s-a evidențiat minimă încărcare la nivelul coletului anevrismal și stent permeabil. 1.Mai am speranța c-o mai duc câțiva ani să-mi văd nepotul mare? 2.Dupa cât timp să mai fac un AngioCT de control? 3.Mă primiți și pe mine la următorul control?Aș vrea și opinia dumneavoastră. Mulțumesc anticipat!👏👏👏🙏

Stimă și respect ptr curaj, d le doctor! Mulțumim ptr informare si trăim cu speranța că se va schimba ceva in sistemul asta medical care lasă de dorit! Asta ar însemna ca mai multi medici tineri să aibă curajul dvs,de a spune lucrurilor pe nume!

Asumat și curajos!🤗🥰👏Ai grijă de tine !🙏❤️

Respect și prețuire!

View more comments

Despre șarlatanie și medicină – partea întâi

Imaginați-vă că locuiți la țară și vreți să coaceți o pâine, așa că mergeți la o vecină despre care ați auzit că gătește și face și pâine din când în când. Nu ați mâncat vreo pâine făcută de ea, dar știți de la o altă vecină care a mâncat o ciorbă făcută acolo. Aveți făină, apă, drojdie, ulei, zahăr, sare. Mergeți cu mare încredere la ea, se bucură să vă ajute, dar vedeți că îi lipsesc: covata, făcălețul, prosopul de pus peste pâine, tava, iar cuptorul funcționează, dar nu îl folosește, că ea are ceva metodă rudimentară de copt la coceni de porumb. Vă mai vine să o pregătiți și să o coaceți acolo?

Eh, acum imaginați-vă că o rudă de-ale dumneavoastră are o tumoră cerebrală și o duceți la un neurochirurg despre care ați auzit că e extraordinar de bun, însă se ocupă în general de coloană și îi lipsesc pentru cap: instrumentarul modern, neuronavigația, microscopul operator și craniotomul. Vă mai vine să mergeți la el chiar și pentru un consult?

Pentru că am început să primesc din ce în ce mai des mesaje de tipul: „Mama mea a fost operată de X. Acum are următoarea problemă. Ce pot face să fie din nou bine?”, aș vrea să vin în ajutorul celor ce urmează să se opereze cu o serie de sfaturi, pe parcursul următoarelor postări de luna aceasta, care să vă ajute să evitați astfel de situații neplăcute.

Scriu toate acestea pentru că în creier, răul odată făcut, greu se mai îndreaptă. Mai mult, îl voi avea alături de mine pe dr Cristian Paparău, medic legist, care va privi aceste probleme din punct de vedere medico-legal. Să începem cu speța de săptămâna aceasta:

Cunoașteți o persoană dragă cu tumoră cerebrală.

În primul rând, trebuie știut că țesutul cerebral se vede cel mai bine la IRM, iar CT-ul pentru creier este doar o investigație efectuată în urgență, pe care se pot opera în general doar cazurile urgente!

Apoi, dacă medicul se uită pe pozele printate, fară să încarce CD-ul într-un calculator, e ca și cum un bucătar ar vedea doar 20% dintr-o rețetă nouă și ar spune „Da, știu ce am de făcut”. Pozele printate sunt alese în general de un tehnician și conțin extrem de puțină informație, uneori nici nu se vede leziunea! Nici nu mai vorbim de situația ideală în care medicul știe el însuși să suprapună investigații, să efectueze calcule pe ele sau să efectueze singur reconstrucții 3D.

Un alt aspect esențial pe care vă rog să îl discutați cu medicul este forma și dimensiunea inciziei! Sub 5% dintre inciziile pentru tumori sunt mai mari de 5-10cm în ziua de astăzi, multe dintre ele fiind linii drepte. Dacă vi se propune o incizie de forma literei „U” sau în formă „de potcoavă”, mai cereți o opinie, pentru că aceea e „școala veche”.

Imaginați-vă numai că persoana dragă ar beneficia de o incizie sub forma literei „U” care ocupă un sfert de cap doar pentru că expune mai mult creier, că altfel medicul nu găsește leziunea. De ce? Că nu folosește un sistem de neuronavigație care să localizeze tumora precis, astfel încât să fie suficientă o tăietură mică.

Apoi, cu toții știm că țesutul cerebral e fragil și nu vrem ca medicul să taie din el degeaba, nu? Cum ar fi să știți că cel drag dumneavoastră a pierdut câțiva centimetri din creier (și funcții esențiale) pentru că medicul nu a folosit microscopul operator? Sau mai mult, că a avut o pensă de calitate slabă, care atunci când coagulează un vas, de multe ori îl lipește de ea însăși, așa încât la îndepărtarea pensei, vasul lipit de ea se smulge...și se reia procesul, cine știe de câte ori.

Cât despre înlăturarea tumorii, partea principală a intervenției, trebuie să vă asigurați că medicul are la îndemână un aspirator ultrasonic (sau "CUSA") care să și funcționeze. Pentru că sunt tumori (ex. glioblastomul, astrocitomul difuz, etc) a căror îndepărtare nu poate fi aproape niciodată corectă fără un astfel de aspirator. Iar în cazul unui glioblastom, durata supraviețuirii e direct proporțională cu gradul de înlăturare a tumorii!

În ce privește închiderea, gândiți-vă cum ar fi să știți că nu se pune osul la loc la sfârșitul operației; sau că se pune, dar e legat cu sfoară pentru că medicul nu are material corect cu care să îl fixeze! Iar sfoara aceea, de multe ori iese prin piele și la ani distanță!

Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile la care să fiți atenți! Iar dacă nu este o situație urgentă, puteți întotdeauna să mai cereți o opinie, dar asigurați-vă că o cereți de la cineva ancorat în anul în care cereți opinia!

Colegul meu, Dr Cristian Paparau. Medic legist , vine în sprijinul dumneavoastră cu următoarea opinie medico-legală:

"Când vorbim despre patologii programate, există mai multe circumstanțe de unde se poate naște o situație de malpraxis medical, cele mai importante fiind:
1. Documentarea insuficientă a cazului și implicit stabilirea unui diagnostic greșit sau incomplet (eroare de diagnostic).
2. Aplicarea unei proceduri chirurgicale disproporționat de mare față de necesitatea patologiei, în raport cu tehnicile chirurgicale actuale (sintagma „chirurg mare, operație mare” din păcate este dezavuată). Acel pacient poate rămâne cu un prejudiciu estetic și funcțional marcat, în situația în care avea posibilitatea să scape doar cu un mic defect osos și o mică cicatrice postoperatorie de obicei ascunsă în păr.
3. Încălcarea dreptului la informare. „Lasă că operația asta am făcut-o de multe ori, o să vezi că va fi bine” și cam la asta se rezumă toată informarea despre actul medico-chirurgical care va urma, după care vine o doamnă asistentă cu câteva formulare tipizate pe care pacientul trebuie să le semneaze instant, din care rezultă că el își asumă orice i se poate întâmpla pe masa de operație sau imediat după. Aveți dreptul să cunoașteți înainte de intervenție: diagnosticul probabil, diagnosticele diferențiale, cum se abordează cazul, dacă chirurgul are toate instrumentele necesare, care sunt posibilele complicații, ce se va întâmpla în cazul fiecărei complicații, etc. Este pe de o parte și de datoria dumneavoastră a avea toate informațiile necesare înaintea unei intervenții programate, pentru a vă asigura, pe cât puteți, că vă alegeți chirurgul corect. Uneori, reușita unei operații e ca un bilet la loz în plic: dacă alegeți un loz expirat, nu aveți cum să câștigați."
... Vezi mai multeVezi mai puține

6 luni în urmă
Despre șarlatanie și medicină – partea întâi

Imaginați-vă că locuiți la țară și vreți să coaceți o pâine, așa că mergeți la o vecină despre care ați auzit că gătește și face și pâine din când în când. Nu ați mâncat vreo pâine făcută de ea, dar știți de la o altă vecină care a mâncat o ciorbă făcută acolo. Aveți făină, apă, drojdie, ulei, zahăr, sare. Mergeți cu mare încredere la ea, se bucură să vă ajute, dar vedeți că îi lipsesc: covata, făcălețul, prosopul de pus peste pâine, tava, iar cuptorul funcționează, dar nu îl folosește, că ea are ceva metodă rudimentară de copt la coceni de porumb. Vă mai vine să o pregătiți și să o coaceți acolo? 

Eh, acum imaginați-vă că o rudă de-ale dumneavoastră are o tumoră cerebrală și o duceți la un neurochirurg despre care ați auzit că e extraordinar de bun, însă se ocupă în general de coloană și îi lipsesc pentru cap: instrumentarul modern, neuronavigația, microscopul operator și craniotomul. Vă mai vine să mergeți la el chiar și pentru un consult? 

Pentru că am început să primesc din ce în ce mai des mesaje de tipul: „Mama mea a fost operată de X. Acum are următoarea problemă. Ce pot face să fie din nou bine?”, aș vrea să vin în ajutorul celor ce urmează să se opereze cu o serie de sfaturi, pe parcursul următoarelor postări de luna aceasta, care să vă ajute să evitați astfel de situații neplăcute. 

Scriu toate acestea pentru că în creier, răul odată făcut, greu se mai îndreaptă. Mai mult, îl voi avea alături de mine pe dr Cristian Paparău, medic legist,  care va privi aceste probleme din punct de vedere medico-legal. Să începem cu speța de săptămâna aceasta:

Cunoașteți o persoană dragă cu tumoră cerebrală.  

În primul rând, trebuie știut că țesutul cerebral se vede cel mai bine la IRM, iar CT-ul pentru creier este doar o investigație efectuată în urgență, pe care se pot opera în general doar cazurile urgente! 

Apoi, dacă medicul se uită pe pozele printate, fară să încarce CD-ul într-un calculator, e ca și cum un bucătar ar vedea doar 20% dintr-o rețetă nouă și ar spune „Da, știu ce am de făcut”. Pozele printate sunt alese în general de un tehnician și conțin extrem de puțină informație, uneori nici nu se vede leziunea! Nici nu mai vorbim de situația ideală în care medicul știe el însuși să suprapună investigații, să efectueze calcule pe ele sau să efectueze singur reconstrucții 3D.

Un alt aspect esențial pe care vă rog să îl discutați cu medicul este forma și dimensiunea inciziei! Sub 5% dintre inciziile pentru tumori sunt mai mari de 5-10cm în ziua de astăzi, multe dintre ele fiind linii drepte. Dacă vi se propune o incizie de forma literei „U” sau în formă „de potcoavă”, mai cereți o opinie, pentru că aceea e „școala veche”.

Imaginați-vă numai că persoana dragă ar beneficia de o incizie sub forma literei „U” care ocupă un sfert de cap doar pentru că expune mai mult creier, că altfel medicul nu găsește leziunea. De ce? Că nu folosește un sistem de neuronavigație care să localizeze tumora precis, astfel încât să fie suficientă o tăietură mică. 

Apoi, cu toții știm că țesutul cerebral e fragil și nu vrem ca medicul să taie din el degeaba, nu? Cum ar fi să știți că cel drag dumneavoastră a pierdut câțiva centimetri din creier (și funcții esențiale) pentru că medicul nu a folosit microscopul operator? Sau mai mult, că a avut o pensă de calitate slabă, care atunci când coagulează un vas, de multe ori îl lipește de ea însăși, așa încât la îndepărtarea pensei, vasul lipit de ea se smulge...și se reia procesul, cine știe de câte ori.

Cât despre înlăturarea tumorii, partea principală a intervenției, trebuie să vă asigurați că medicul are la îndemână un aspirator ultrasonic (sau CUSA) care să și funcționeze. Pentru că sunt tumori (ex. glioblastomul, astrocitomul difuz, etc) a căror îndepărtare nu poate fi aproape niciodată corectă fără un astfel de aspirator. Iar în cazul unui glioblastom, durata supraviețuirii e direct proporțională cu gradul de înlăturare a tumorii!

În ce privește închiderea, gândiți-vă cum ar fi să știți că nu se pune osul la loc la sfârșitul operației; sau că se pune, dar e legat cu sfoară pentru că medicul nu are material corect cu care să îl fixeze! Iar sfoara aceea, de multe ori iese prin piele și la ani distanță!

Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile la care să fiți atenți! Iar dacă nu este o situație urgentă, puteți întotdeauna să mai cereți o opinie, dar asigurați-vă că o cereți de la cineva ancorat în anul în care cereți opinia! 

Colegul meu, Dr Cristian Paparau. Medic legist , vine în sprijinul dumneavoastră cu următoarea opinie medico-legală: 

Când vorbim despre patologii programate, există mai multe circumstanțe de unde se poate naște o situație de malpraxis medical, cele mai importante fiind:
1. Documentarea insuficientă a cazului și implicit stabilirea unui diagnostic greșit sau incomplet (eroare de diagnostic).
2. Aplicarea unei proceduri chirurgicale disproporționat de mare față de necesitatea patologiei, în raport cu tehnicile chirurgicale actuale (sintagma „chirurg mare, operație mare” din păcate este dezavuată). Acel pacient poate rămâne cu un prejudiciu estetic și funcțional marcat, în situația în care avea posibilitatea să scape doar cu un mic defect osos și o mică cicatrice postoperatorie de obicei ascunsă în păr.
3. Încălcarea dreptului la informare. „Lasă că operația asta am făcut-o de multe ori, o să vezi că va fi bine” și cam la asta se rezumă toată informarea despre actul medico-chirurgical care va urma, după care vine o doamnă asistentă cu câteva formulare tipizate pe care pacientul trebuie să le semneaze instant, din care rezultă că el își asumă orice i se poate întâmpla pe masa de operație sau imediat după. Aveți dreptul să cunoașteți înainte de intervenție: diagnosticul probabil, diagnosticele diferențiale, cum se abordează cazul, dacă chirurgul are toate instrumentele necesare, care sunt posibilele complicații, ce se va întâmpla în cazul fiecărei complicații, etc. Este pe de o parte și de datoria dumneavoastră a avea toate informațiile necesare înaintea unei intervenții programate, pentru a vă asigura, pe cât puteți, că vă alegeți chirurgul corect. Uneori, reușita unei operații e ca un bilet la loz în plic: dacă alegeți un loz expirat, nu aveți cum să câștigați.

Comentează pe facebook

Măcar acum vom ști cine ne taie roțile și ne zgârie mașinile.🤣

Bună seara! Vă apreciez mult şi este adevărat că Dumnezeu lucrează întotdeauna prin oameni ca dumneavoastră. Mult succes!🙏🤗

Offf, de-ar fi așa simplu… Dacă mă duc la medic și încep să întreb dacă tăietura e în formă de U, dacă foloseste neuronavigația, microscopul sau craniotomul mă zboară afară din cabinet imediat, mi s-a întâmplat sa mi se spună “Ce, te crezi mai deșteaptă ca mine?” Iar de a doua opinie nici nu se pune problema, am tot văzut orgoliu absurd printre medici: “De ce mai vii la mine dacă ai fost și la altul?” sau “ Du-te la ăla la care ai fost, de ce să repar eu ce a greșit el?” Deci…nu mă rog decât să nimeresc pe mâini bune din start, dacă întreb ceva să nu fiu repezită și să găsesc înțelegere. Puțini medici sunt ca dvs… Dar poate reușiți să mai schimbați și pe alții…

Cata dreptate aveti, am fost la un alt spital unde mi s-a spus sa merg acasa ca nu am nimic....hm, m-ati operat 11 ore fara sa beti un pahar cu apa...inteligenta si stiinta dv-tra in domeniu m-au salvat+ increderea mea. VA MULTUMESC SI VA RESPECT!!!!!Sunteti minunat!!!❤️

Hmm, tot nu mi vine sa cred ce citesc,😏când te gândești ca te duci și dai peste un medic plictisit și te expediază imediat 😄, he, he, uite ca mai sunt și oameni care își fac meseria cum trebuie și iubesc ceea ce fac. Tot respectul domnule doctor,🤗la cât mai mulți pacienti fericiti și cât mai putini oameni bolnavi!😔🙏❤️

Bună seara ! Încet ,încet învățăm medicină cu ajutorul a ceea ce scrieți .Admirație ,tinere doctor ! Permiteți -mi o remarcă : credeți că mulți medici procedează ca dv dându-i atâtea informații bolnavului ,explicandu -i până și forma inciziei ? De la cei mai mulți pleci nedumirit .Nu găsesc de cuviință să -i explice bolnavului problema . Vă rog ,nu rămâneți o excepție ! Atrageți -vă tineri care pot fi ca dv !Nu vă imaginați câtă nevoie avem de dv,de oameni ca dv ! Vă doresc sănătate ,putere ,perseverență!

Cred ca aveti ,,frigiderul plin” de la cei din ,,scoala veche”!Sun convinsă ca aveti nervi de oțel , infinita tenacitate , multă știință, altfel nu puteati răzbi in ,,jungla “asta de profesie in care excelati! Liniște multă si rabdare va doresc domnule doctor!

Ce bine ar fi dacă am avea și cu cine să aplicăm toate astea. Sau măcar câteva. 🙂 Îmi amintesc ca am întrebat unele lucruri pe care le-ați menționat mai sus pentru diagnosticul mamei (glioblastom), iar răspunsul a fost scurt, rapid și elocvent: ,,de unde atâta curiozitate? Am făcut operația asta de 100 ori! Hai, lasă-mă!”. Bineînțeles, cu un gram de curiozitate în ochi, nu se aștepta să întreb asta. Am zis pas, dar nici cu următorul n-a fost neapărat mai bine… Totuși, mulțumim pentru tot ce împărtășiți, e mare lucru! 🙏 Felicitări, succes & thumbs up!

Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg, multumesc pentru aceste informatii atat de importante! Mie mi s-a pus un nod in gat cand ma gandesc ca in 90% dintre cazuri dam fix de astfel de medici! Ce vrea sa mai spun este ca pe langa un medic exceptional mai sunteti si un om la fel. Eu m-am incadrat fix in acea categorie cand intrebi un doctor “de creier” ce sa faci la coloana si mi-ati raspuns la email si mi-ati facut recomandarile de medici potriviti pentru investigatiile necesare! Multumesc!

Dle doctor multumesc pentru indrumarul pt cazuistica cerebrala ! Multiplicati-va si pe alte specializari medicale,glumesc,dar bine ar fi sa existe astfel de consilere pentru cat mai multe domenii medicale ! Sau poate ar trebui sa faca medicina doar cei inteligenti,bine intentionati,profesionisti,empatici.... Atfel sa va dea Dumnezeu sanatate si inspiratie !

Dacă nu ai o minimă pregătire medicală nu ai cum să întrebi așa ceva,dar dacă totuși ai și întrebi,nu îți spune nimeni nimic .Medici puțini,afluență mare de pacienți …multe “ neajunsuri” ,multă neimplicare .. Pe la noi ai două posibilități : accepți totul așa cum este sau pleci acasă cum ai venit ..din nefericire Desigur ca dacă ai funcții înalte ai șanse să afli,în caz ca nu optezi pentru spitale renumite din străinătate .. Unii ulterior mai fac câte o reclamație,dar oricum la amărâți cine să le dea dreptate? Personal vă doresc atât dvs cat și domnului doctor Cristian Paparau mult succes în activitate Sistemul este gândit greșit de unde și afluența mare a medicilor la spitale din străinătate!

Mereu m-am intrebat ce fac cu acele CD-uri pe care le-am dus la medic,dar..mi-au fost inapoiate neatinse...totusi ele spun ceva,am priceput(acum)...

Domnule Doctor Ciobotaru, sunte ți o minune pentru oameni .Dumnezeu sa vă binecuvăteze.

Cate sectii de neurochirurgie din tara au dotarile de care vorbiti ? Cat % dintre cei cu tumori cerebrale au acces (as zice macar bani de drum) la aceste spitale ? Romania e mare si serviciile supraspecializate sunt cateva ! Succes in tot ceea ce faceti !

Doamne ajuta! Un așa MEDIC și un OM ca dumneavoastră domnule Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg mai rar întâlnește! Vă doresc un an nou binecuvântat alături de cei dragi, multă sănătate, fericire, bucurii și împliniri! Să aveți cât mai multe operații reușite și pacienți salvați!

Bine ar fi ca toți medicii din România să gândească și să acționeze ca dumneavoastră. În general, medicul este foarte sumar sau lapidar în relația cu pacientul.

Sunteti minunat! Respect pentru ceea ce faceti în ajutorul oamenilor ! Sa va dea Dumnezeu sanatate si putere să puteti ajuta în continuare! Ceea ce aud de la dv . n am mai auzit la nimeni! Respect si colaboratorilor dv. !Consider că si dânșii sunt dupa chipul si asemănarea dv....altfel nu s ar putea! Mă bucur că ies la iveală asemenea caractere !inca odata va spun ca raman surprinsă în cel mai plăcut mod!

De acord cu tot ce spuneți. Dar cum să afli, tu, ca pacient, toate astea? Câți dintre medicii din sistemul de stat cunoașteți, care să stea de vorbă cu pacientul și să îi explice toate lucrurile astea? Sau cum ar putea pacientul să se asigure că chiar există toată aparatura de care vorbiți?

Vocea 🎩! Eu v-as numi vocea sincerității și dăruirii! Este de admirat curajul de a expune printr-o paralela simpla de viață, consultul medical, comunicarea , informarea și implicarea în /despre diagnostic, proceduri chirurgicale, complicații, expunerea aspectelor procedurale și empatie. Oamenii duc lipsa de toate acestea. Suntem conștienți că trăim vremuri cumva haotice, însă în spatele statutului de pacient se afla un om,iar în spatele statutului de medic se afla tot un om..... Un mare like la postare, că tot vorbeam de prevenție ! Și aceasta este tot o forma de prevenție, mi-ar place sa atrageți câți mai mulți alaturi de dumneavoastră , cu aceleași calități , poate așa se mai schimba ceva in sistem.🎩

Mulțumesc si apreciez ca ati initiat acest gen de informare și educație a pacienților. Cu frica pentru problema lor de sanatate, timorați poate de personalitatea puternica a unui medic care refuza dialogul, sub presiunea trecerii timpului în defavoarea lor, mulți pacienți nu pun intrebari pentru ca nici nu știu ce sa intrebe medicul dar si cu grija ca accesul la un alt medic, bun specialist, este dificil si presupune timp. Ar fi salutar ca medici din diverse specialități sa va urmeze exemplul si sa realizeze astfel de informări dedicate pacientilor. Toate încep cu un prim pas...

Vă mulțumesc mult pentru răbdarea de a ne explica și vă felicit pentru dăruirea de care dați dovadă ! Puțini doctori îți explică și asta nu e bine, pentru că dacă pacientul nu știe la ce să se aștepte, nu poate decide cu discernământ ce va face, dacă să se opereze sau nu. În definitiv, ar trebui să știe, viața în pericol e cea a pacientului! Eu nu am nevoie de acest tip de intervenție (și mă rog să nici nu am, în viitor) , dar este o surpriză plăcută să știi că există și doctori așa, care sunt și buni profesioniști dar sunt și oameni cu O mare.

Întreb și eu așa, dacă s ar putea face clonarea doctorului Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg ?Știu că nu se poate,dar vreau sa l felicit încă o dată pentru tot ce face și pentru cat de uman este.Educatia,empatia și profesionalismul au făcut un medic, care poate face miracole!♥️💝Ferice de bolnavul care are parte de un asemenea medic!

Un an fabulos sa aveti ! Putini medici sunt dispusi sa raspunda intrebarilor pacientilor deoarece considera ca oricum nu inteleg explicatiile .

Ok sunt de acord cu microscopul si celelalte tehnologii care trebuie folosite mai ales daca le ai, nu sa le tii in sertar. Dar esti prea categoric. Forma inciziei si dimensiunea ei stii foarte bine ca trebuie adaptata la patologia tratata. In urma textului tau se intelege ca orice incizie care nu e liniara e gresita! Si fixarea cu "sfori" la fel pare o chestiune debila si monstruoasa in prezentarea ta desi este inca folosita chiar in clinici mari din Europa cel putin. Adu-ti aminte ca te adresezi unui public naiv in neurochirurgie, un public care nu intelege particularitatea fiecarui caz!

Tatălui meu i s a făcut CT cu substanță de contrast, făcea asta anual după o tumora la stomac din care i s a tăiat mai mult de jumătate, nu prea i s a dat șansă de scăpare și totuși a mai trăit 9 ani după, a facut și un AVC din care s a recuperat 100%,apoi a făcut CT ul anual în care nemernicul care l a interpretat nu a văzut nimic la el, în condițiile în care el era plin de tumori și la ficat(avea și hepatita B ținută sub control) splina, oase, pancreas, absolut toate organele,DAR medicul care l a văzut, nu a văzut și CT ul ci doar interpretarea și am continuat după acea interpretare iar după fix un an au început dureri crunte și retentie urinara și constipații de zile în șir și ajungem pe mana unui medic de doar 33 de ani, acesta in urma investigator a spus ca acele tumori nu sunt formate de doar 1 an, ci de mai mulți și mi a cerut CD ul de la ultimul CT și acolo se vedeau toate problemele, dar cine l a interpretat ori n a știut, ori n a vrut sa scrie despre el, ca tatăl meu a murit după 2 saptamani de cancer la colon,dacă era descoperit la timp, era în viata

View more comments

Reparația

M-am mutat de curând într-o locație nouă și, ca orice mutare, vine cu o sumedenie de probleme. Una dintre ele e că foștii proprietari au plecat cu abajururile, becurile și duliile din toată casa, inclusiv din baie. Baia ca baia, dar pe holul dintre baie și dormitor, după cum zicea Céline: “e întuneric […] ca-n c*r!”

Așa că am luat problema în mâini și m-am apucat de găsit soluții. Trasul unui bec e o muncă de Sisif: spart pereți, tras canal, fir, bec, gletuit, văruit, etc. Poate o lumină pe baterii? Sau o lumină de veghe trasă din întrerupător? S-o putea?

Cumva, îmi aduc vag aminte că în holul ăla era o lumină ascunsă după o scafă. Mă duc, o caut, o găsesc. În hol sunt 4 întrerupătoare: dormitorul are un bec, baia un neon plus firele de la bec, clar al patrulea trebuie să fie de la hol. Apăs, nimic.

Caut lumina ascunsă, găsesc 2 neoane. Le răsucesc, nimic. Dau să le scot, nu vor. Mă uit mai atent, erau prinse cu niște siguranțe metalice. Dau să le scot pe alea, aproape sparg neoanele, le dau jos.

“Poate e unul ars. Dar care?”

Scot aparatul de măsură să le verific, îmi dau seama că nu știu cum se verifică. Intru pe net, aflu, le verific, funcționează. Normal, nu sunt negre la capăt. “Cap de cretă!”

“Poate nu merge droserul”

Droserul habar nu am cum se verifică. Nu știu nici cum se traduce în engleză. Trec peste.

“Poate nu ajunge curent la fire”

Iau aparatul de măsură, îl pun pe fire, nimic. Apăs pe toate întrerupătoarele, nimic. Îmi aduc vag aminte că am mai desfăcut eu odată întrerupătoarele, dar nu mai știu de ce sau când. Opresc siguranțele, pornesc lumina de la telefon, mă apuc să le desfac. Îl desfac pe primul, ridic siguranțele, verific cu aparatul de măsură, nu prea înțelege ce zice. Îmi aduc aminte că am un creion de tensiune. Cu ăla e mai simplu. Iau cheile de la casă, opresc siguranțele, las câinele în casă, mă duc la mașină, iau celelalte chei, descui o cameră tehnică, găsesc crenionul de tensiune, mă întorc, nu am tensiune în fir. Apăs frenetic pe toate celelalte butoane, tot nu am tensiune. Simt cum încep să fierb pe dinăuntru.

Desfac al doilea întrerupător, cel dinspre dormitor, văd că doar unul dintre cele două butoane e legat la ceva. Trei butoane, patru becuri. Deja simt cum mă ia de prost.

Îmi aduc aminte: parcă lumina de pe hol se aprindea din sufragerie, că și acolo sunt patru butoane și funcționează doar trei. Coboară siguranțele, pornește lumina de la telefon, desfă întrerupătorul, pune creionul de tensiune, ridică siguranțele, pune iar creionul, verifică neoanele, nu ajunge curent la ele. Cumva, îmi venea să le smulg din tavan, măcar să știu de ce nu merg.

Repet totul până în cel mai mic detaliu. Două ore de muncă. Și apoi îmi dau seama: întrerupătorul de la lumina din hol e în dulapul din perete. A fost dintotdeauna acolo și a funcționat întotdeauna. Doar că am pus la un moment dat o cutie în fața întrerupătorului și am uitat de el.

2024….ai început bine. Să dea Domnul să-mi vină mintea la cap, că în ritmul ăsta nu mă văd bine.
... Vezi mai multeVezi mai puține

6 luni în urmă
Reparația 

M-am mutat de curând într-o locație nouă și, ca orice mutare, vine cu o sumedenie de probleme. Una dintre ele e că foștii proprietari au plecat cu abajururile, becurile și duliile din toată casa, inclusiv din baie. Baia ca baia, dar pe holul dintre baie și dormitor, după cum zicea Céline: “e întuneric […] ca-n c*r!”

Așa că am luat problema în mâini și m-am apucat de găsit soluții. Trasul unui bec e o muncă de Sisif: spart pereți, tras canal, fir, bec, gletuit, văruit, etc. Poate o lumină pe baterii? Sau o lumină de veghe trasă din întrerupător? S-o putea?

Cumva, îmi aduc vag aminte că în holul ăla era o lumină ascunsă după o scafă. Mă duc, o caut, o găsesc. În hol sunt 4 întrerupătoare: dormitorul are un bec, baia un neon plus firele de la bec, clar al patrulea trebuie să fie de la hol. Apăs, nimic. 

Caut lumina ascunsă, găsesc 2 neoane. Le răsucesc, nimic. Dau să le scot, nu vor. Mă uit mai atent, erau prinse cu niște siguranțe metalice. Dau să le scot pe alea, aproape sparg neoanele, le dau jos. 

“Poate e unul ars. Dar care?”

Scot aparatul de măsură să le verific, îmi dau seama că nu știu cum se verifică. Intru pe net, aflu, le verific, funcționează. Normal, nu sunt negre la capăt. “Cap de cretă!” 

“Poate nu merge droserul” 

Droserul habar nu am cum se verifică. Nu știu nici cum se traduce în engleză. Trec peste.

“Poate nu ajunge curent la fire”

Iau aparatul de măsură, îl pun pe fire, nimic. Apăs pe toate întrerupătoarele, nimic. Îmi aduc vag aminte că am mai desfăcut eu odată întrerupătoarele, dar nu mai știu de ce sau când. Opresc siguranțele, pornesc lumina de la telefon, mă apuc să le desfac. Îl desfac pe primul, ridic siguranțele, verific cu aparatul de măsură, nu prea înțelege ce zice. Îmi aduc aminte că am un creion de tensiune. Cu ăla e mai simplu. Iau cheile de la casă, opresc siguranțele, las câinele în casă, mă duc la mașină, iau celelalte chei, descui o cameră tehnică, găsesc crenionul de tensiune, mă întorc, nu am tensiune în fir. Apăs frenetic pe toate celelalte butoane, tot nu am tensiune. Simt cum încep să fierb pe dinăuntru. 

Desfac al doilea întrerupător, cel dinspre dormitor, văd că doar unul dintre cele două butoane e legat la ceva. Trei butoane, patru becuri. Deja simt cum mă ia de prost. 

Îmi aduc aminte: parcă lumina de pe hol se aprindea din sufragerie, că și acolo sunt patru butoane și funcționează doar trei. Coboară siguranțele, pornește lumina de la telefon, desfă întrerupătorul, pune creionul de tensiune, ridică siguranțele, pune iar creionul, verifică neoanele, nu ajunge curent la ele. Cumva, îmi venea să le smulg din tavan, măcar să știu de ce nu merg. 

Repet totul până în cel mai mic detaliu. Două ore de muncă. Și apoi îmi dau seama: întrerupătorul de la lumina din hol e în dulapul din perete. A fost dintotdeauna acolo și a funcționat întotdeauna. Doar că am pus la un moment dat o cutie în fața întrerupătorului și am uitat de el. 

2024….ai început bine. Să dea Domnul să-mi vină mintea la cap, că în ritmul ăsta nu mă văd bine.

Comentează pe facebook

Cat am citit postarea ta mi-a trecut prin minte o singură replică: “ Cine v-a lucrat aici?”🤣

Ce scump sunteti d.le dr! Cu cata minutiozitate ati putut sa ne detaliati toata munca de doua ore....numai un neurochirurg ar fi putut sa ne detaliaze,arterele,arteriolele,venele,capilare,mate,matisoare etc. Va multumim ca dupa atata munca ati reusit sa ne faceti sa zambim.

Și tu, cum semeni mai mult cu tata... Tata are o vorbă: Numai fete nu a putut face. In rest, le face pe toate😀😀😀 Așa că, ce mare lucru este sa faci sa lumineze un bec?😀 Cum sa te dai tu batut? 👏👏👏

La mulți ani!Să o stăpâniți sănătoși! P.S.Felicitări pentru munca depusă, chiar dacă a durat cam mult,a avut costurile cele mai mici!Vreun Dorel v-ar fi făcut pagube mari cu costuri pe măsură!

Bine că ați avut răbdare dar și un bun ucenic lângă dumneavoastră, cățelușul. Soțul meu nu vroia să facă ceva la care nu se pricepea și trebuia să căutăm persoane cu experiență să le rezolve. Dumneavoastră sunteți expert pe "creier" și așa să rămâneți mereu. Nu bateți un cui că dacă vă răniți ce fac pacienții fără dumneavoastră? Un An Bun cu detoate, multă sănătate și să rămâneți haios mereu. 😃🫂

Felicitări domnule doctor aveți atâta bunavoință și pricepere încât nu vă lăsați până nu rezolvați . Altul cu poziția d.voastră nu s ar fi apucat de nimic ,ar fi adus un meseriaș ( electrician ) . Încă odată felicitări sa fi ți sănătos și să vă bucurați de toate realizările .

Să stăpaniti sănătos locuinta dle.dr. să fie intr-un ceas bun!👏

In timp ce am citit,, dizertația “ am văzut și filmul cap-coada, domnule doctor, trecând prin toate stările emoționale.☺️ Aveți har, dar, dar și umor- apanajul oamenilor inteligenți. Va doresc sa aveți un an cât se poate de bun, din toate punctele de vedere. Sănătate și numai bine!💯/💯🍀

Foarte tare. Felicitări pentru reușită!

Dacă ați fi priceput și în ale electricității, ar fi prea de tot… M-aș întreba dacă, pe lângă patologie, biologie și ce-o mai fi la medicină, vă învață și cum se trage curentul electric în casă, că la zugrăvit vă descurcați, am văzut eu într-o postare veche… Să fie mutatul în casă nouă într-un ceas bun!

Relatări marca "Doctor Georgian Ciobotaru"! Întotdeauna ne puneți un zâmbet pe buze! Să fiți sănătos domnul doctor că în rest aveți de toate! Profesionalism cât cuprinde, bunătate, umor și părinți extraordinari! Vă doresc un an nou fericit și împlinit!Multe îmbrățișări și gânduri bune!😘😘😘😘😘

Un nou an fericit, plin de împliniri și realizări!

Răbdarea este de aur , și D-voastră o aveți din plin sunteți înzestrat cu multe alte calități și fapt pentru care pacienții dumneavoastră beneficiază .Vă doresc un An Nou plin cu sănătate ,reușite atât pe plan profesional dar și personal.Este o mare plăcere să urmăresc tot ceea ce publicați în puținul timp liber de care dispuneți.Felicitări s-o stăpâniți sănătos.

Cam devreme dl Doctor....de pe la 50 încep astea cu uitatul "rău de tot"! O dovadă că ați ales bine ce ați ales, răbdarea și minuțiozitatea vă caracterizează! La mulți ani și cât mai puține probleme tehnice!

🤣🤣🤣 noi am zugrăvit de 2 ori aceași sufragerie in termen de 36 h 🙈. Inițial am crezut că ne-a inundat după ce terminasem de zugrăvit....pune mana pe pereți, reci și parcă uzi ( de fapt erau doar reci) , fugi pe la vecini sus, lateral, oblic nimic. După mai remarcăm o pata wow pe bune clar ne inunda,ulterior un prieten ne spune că în zonele alea nu a tras peretele și să mai dam o mana. Okkk, fugi la bricolaj, luat din nou lavabila, travaleti, folie și dai și dai, surpriza nu dispăreau petele deloc, poate nu se uscase 🤔, când realizăm că erau umbrele de la fasunguri 🤦🤦🤦. După ce am pus fata la aplica, s-a uscat peretele, a tras peretele, a prins lavabila 🤣🤣🤣

Doctore ,parca ai intrat într-un labirint ! Sa fie un an bun ,sa vă simțiți acasă în noua casă și să auzim numai de bine !

Felicitari ! Fie ca treburile casnice să vă aducă plăcere iar viața în noua casa să fie lungă, plină de bunăstare, prosperitate,sănătate și armonie!

Cum se spune?Toate mi se întâmplă numai mie?😁😁

UN AN NOU CU MULTE REALIZARI ȘI BUCURII! CÂND MAI ÎNTÂLNIȚI ASEMENEA CAZURI SUNAȚI LA 112😀 ȘI NOI CEI DIN LISTA DVS VĂ AJUTAM CU DRAG CUM SI DVS AȚI AVUT GRIJĂ DE NOI! 🙏

Să fie intr un ceas bun!Cu siguranță vă descurcați și cu circuitele acestea..

La multi ani!Sanatate,bucurii,succes!

Să fiți sănătos și fericit în casa în care v-ați mutat și să aveți un an nou bun și prosper! La mulți ani!

Nu-i bai... V-ati testat rabdarea!!!! An bun cu multa sănătate va doresc.

E comica povestea d-voastra!Milțumim ca ați împarțit-o cu noi!Sanatate vă dorim!

Ca electrician, va spun că tipul de munca descris mai sus e cel mai refuzat de electricieni. Și confirm un comentariu de mai sus "cine a lucrat aici?" Iasă de obicei primul în discuție. Felicitări pt reușită, m-am amuzat, aducându- mi aminte de întâmplări similare..... când stai și spui " e imposibil așa ceva" și după ceva timp nu îți vine să crezi că mai era ceva pe traseu ascuns. La multi ani!

View more comments

Despre rezoluția de Anul Nou

Partea frumoasă la politica românească (pentru politicieni) e că pot promite ce vor în campania electorală, fară să fie biciuiți la sfârșit de mandat pentru ce nu au îndeplinit.

Aveți mai jos lista cu ce mi-am propus anul trecut (am scris un articol despre asta, sunt sigur că vi-l aduceți aminte), ce am îndeplinit și motivele pentru care nu am îndeplinit ceva anume:

1. „Creșterea numărului de intervenții programate și urgente, în special în neurochirurgia oncologică cerebrală și chirurgia epilepsiei” – Pacienții de anul acesta au reprezentat 217% din numărul de pacienți de anul trecut. Singurul pe care nu am reușit să îl depășesc pe secție ca număr de pacienți a fost chiar șeful secției.
2. „Crearea unei asociații de sprijin pentru spitalele publice și rezidenții care necesită cursuri de perfecționare în străinătate” – plan la care am renunțat repede văzând că unii pacienți/aparținători o priveau deja ca pe o metodă de a-mi da șpagă „legal”. Momentan e un plan la care renunț.
3. „Crearea de cursuri de calitate, online, pentru studenți/rezidenți/specialiști, așa încât metodele de predare să fie adaptate secolului acesta” – am creat un prim curs pe Udemy despre interpretarea RMN-ului cerebral, însă cumpărat sau făcut cadou de atât de puțini oameni încât nu cred că îi voi face partea a doua prea curând. E un curs extrem de util rezidenților neurochirurgi, neurologi, imagiști sau urgentiști, în special în primii ani, însă oamenii, cumva, nu văd asta. Se găsește la adresa: www.udemy.com/course/curs-irm-cerebral-fiziologic-partea-intai/?referralCode=C475D901F02A2B1BC981
4. „Implementarea unor sisteme de inteligență artificială (AI) pentru transformarea IRM în CT și invers, detectarea leziunilor epileptogene, obținerea reconstrucțiilor tridimensionale ale leziunilor/structurilor cerebrale, etc. Mai mult, oferirea de opțiuni facile de implementare pentru colegii medici interesați.” – am aplicat deja o variantă de test a unui sistem de detectare a leziunilor epileptogene prin AI, urmează realizarea unei baze de date locale și crearea unui algoritm pentru aplicări zilnice.
5. „Implementarea unui sistem de scriere semi-automată a biletelor de externare, bazat pe întrebări, astfel încât să fie reduse erorile și timpul de scriere al documentelor” – nerealizat. O perioadă am avut rezidenți și le corectam lor externările, însă văzând foarte multă nepăsare, am renunțat la a oferi vreun ajutor de tipul unui program semi-automat. Recomandările pentru o externare durează oricum numai 2-3 minute când mi le scriu singur. Ce mi se pare fascinant e că cei mici nu înțeleg că a scrie ei o externare în 15-120 de minute și a o corecta eu în alte 15-120 de minute e un câștig pentru ei, nu pentru mine, iar textul acesta e pentru toți rezidenții care scriu externări care sunt și corectate atent, cu explicații pentru fiecare frază.
6. „Implementarea unui sistem de urmărire cronologică a achizițiilor, cu alerte ce previn eventualele epuizări de stocuri, asigurând astfel continuitatea logistică” – rezolvat, intern.
7. „Perfecționarea tehnicilor de lucru suplimentare în neurochirurgia cerebrală: endoscopie, chirurgia orbitei, chirurgie vasculară ori chirurgia extinsă a bazei de craniu” – rezolvat, cu o primă intervenție în premieră pentru România. Vă povestesc despre asta perioada următoare!
8. „Obținerea unui post” – rezolvat la 1 noiembrie 2023.

Legat de anul 2024, nu îmi doresc decât să continuu proiectele deja existente (cursuri, sistem de detectare a leziunilor epileptogene bazat pe inteligența artificială, sistem de scriere a biletelor, perfecționarea tehnicilor de lucru prin cursuri în străinătate).

Per total, mă bucur cel mai mult că am făcut pace cu mine anul acesta, realizând că nu trebuie să mai demonstrez nimic: Am avut un volum foarte mare de pacienți; nu am operat nicio coloană nici anul acesta; am avut o singură infecție de plagă în chirurgia cerebrală, rezolvată, ceea ce pentru un spital de stat și la un asemenea număr de pacienți este o performanță; nu am avut niciun deces sau complicație nerezolvată la operațiile programate; am avut o serie de premiere pentru spital și urmează să vă dau detalii despre o intervenție în premieră națională; am continuat și extins chirurgia epilepsiei într-un spital de stat; am reușit să supraviețuiesc fianciar fară să iau absolut nicio șpagă și fară să operez nimic în privat tot anul.

Tot ce îmi mai trebuie anul acesta este să fiu sănătos, să pot să ajut în continuare pacienții și să nu îi dezamăgesc pe cei care mă urmăresc fie în online fie de o parte sau de alta a sălii de operații.

În 2024, aceeași sănătate la care râvnesc eu v-o doresc și dumneavoastră, pentru că totul în rest ține de alegeri personale.

Mulțumiri lui Tim Mossholder pentru poza postată pe Unsplash
... Vezi mai multeVezi mai puține

7 luni în urmă
Despre rezoluția de Anul Nou

Partea frumoasă la politica românească (pentru politicieni) e că pot promite ce vor în campania electorală, fară să fie biciuiți la sfârșit de mandat pentru ce nu au îndeplinit. 

Aveți mai jos lista cu ce mi-am propus anul trecut (am scris un articol despre asta, sunt sigur că vi-l aduceți aminte), ce am îndeplinit și motivele pentru care nu am îndeplinit ceva anume:

1. „Creșterea numărului de intervenții programate și urgente, în special în neurochirurgia oncologică cerebrală și chirurgia epilepsiei” – Pacienții de anul acesta au reprezentat 217% din numărul de pacienți de anul trecut. Singurul pe care nu am reușit să îl depășesc pe secție ca număr de pacienți a fost chiar șeful secției.
2. „Crearea unei asociații de sprijin pentru spitalele publice și rezidenții care necesită cursuri de perfecționare în străinătate” – plan la care am renunțat repede văzând că unii pacienți/aparținători o priveau deja ca pe o metodă de a-mi da șpagă „legal”. Momentan e un plan la care renunț. 
3. „Crearea de cursuri de calitate, online, pentru studenți/rezidenți/specialiști, așa încât metodele de predare să fie adaptate secolului acesta” – am creat un prim curs pe Udemy despre interpretarea RMN-ului cerebral, însă cumpărat sau făcut cadou de atât de puțini oameni încât nu cred că îi voi face partea a doua prea curând. E un curs extrem de util rezidenților neurochirurgi, neurologi, imagiști sau urgentiști, în special în primii ani, însă oamenii, cumva, nu văd asta. Se găsește la adresa: https://www.udemy.com/course/curs-irm-cerebral-fiziologic-partea-intai/?referralCode=C475D901F02A2B1BC981
4. „Implementarea unor sisteme de inteligență artificială (AI) pentru transformarea IRM în CT și invers, detectarea leziunilor epileptogene, obținerea reconstrucțiilor tridimensionale ale leziunilor/structurilor cerebrale, etc. Mai mult, oferirea de opțiuni facile de implementare pentru colegii medici interesați.” – am aplicat deja o variantă de test a unui sistem de detectare a leziunilor epileptogene prin AI, urmează realizarea unei baze de date locale și crearea unui algoritm pentru aplicări zilnice. 
5. „Implementarea unui sistem de scriere semi-automată a biletelor de externare, bazat pe întrebări, astfel încât să fie reduse erorile și timpul de scriere al documentelor” – nerealizat. O perioadă am avut rezidenți și le corectam lor externările, însă văzând foarte multă nepăsare, am renunțat la a oferi vreun ajutor de tipul unui program semi-automat. Recomandările pentru o externare durează oricum numai 2-3 minute când mi le scriu singur. Ce mi se pare fascinant e că cei mici nu înțeleg că a scrie ei o externare în 15-120 de minute și a o corecta eu în alte 15-120 de minute e un câștig pentru ei, nu pentru mine, iar textul acesta e pentru toți rezidenții care scriu externări care sunt și corectate atent, cu explicații pentru fiecare frază.  
6. „Implementarea unui sistem de urmărire cronologică a achizițiilor, cu alerte ce previn eventualele epuizări de stocuri, asigurând astfel continuitatea logistică” – rezolvat, intern. 
7. „Perfecționarea tehnicilor de lucru suplimentare în neurochirurgia cerebrală: endoscopie, chirurgia orbitei, chirurgie vasculară ori chirurgia extinsă a bazei de craniu” – rezolvat, cu o primă intervenție în premieră pentru România. Vă povestesc despre asta perioada următoare! 
8. „Obținerea unui post” – rezolvat la 1 noiembrie 2023. 

Legat de anul 2024, nu îmi doresc decât să continuu proiectele deja existente (cursuri, sistem de detectare a leziunilor epileptogene bazat pe inteligența artificială, sistem de scriere a biletelor, perfecționarea tehnicilor de lucru prin cursuri în străinătate). 

Per total, mă bucur cel mai mult că am făcut pace cu mine anul acesta, realizând că nu trebuie să mai demonstrez nimic: Am avut un volum foarte mare de pacienți; nu am operat nicio coloană nici anul acesta; am avut o singură infecție de plagă în chirurgia cerebrală, rezolvată, ceea ce pentru un spital de stat și la un asemenea număr de pacienți este o performanță; nu am avut niciun deces sau complicație nerezolvată la operațiile programate; am avut o serie de premiere pentru spital și urmează să vă dau detalii despre o intervenție în premieră națională; am continuat și extins chirurgia epilepsiei într-un spital de stat; am reușit să supraviețuiesc fianciar fară să iau absolut nicio șpagă și fară să operez nimic în privat tot anul.  

Tot ce îmi mai trebuie anul acesta este să fiu sănătos, să pot să ajut în continuare pacienții și să nu îi dezamăgesc pe cei care mă urmăresc fie în online fie de o parte sau de alta a sălii de operații. 

În 2024, aceeași sănătate la care râvnesc eu v-o doresc și dumneavoastră, pentru că totul în rest ține de alegeri personale. 

Mulțumiri lui Tim Mossholder pentru poza postată pe Unsplash

Comentează pe facebook

Sunt in totalitate de acord cu partea de început din postarea dumneavoastră. Cu totul și cu totul altfel ar sta lucrurile dacă fiecare politician și ,, demnitar “ de stat ar fi trebuit sa facă un raport al activității din fiecare mandat. In ceea ce va privește, apreciez ❤️ foarte mult modul dumneavoastră de a va organiza și de a va prezenta, atât in fata pacienților cât și in cea a breslei din care faceți parte. Va felicit pentru perseverenta, pentru analiza sinceră , pentru ambiție , pentru tot ce faceți.👏 Va urez sa aveți un an 2024 cu sănătate deplina, multă putere de munca, prieteni buni aproape și un noian de realizări.❤️ 🍀🍀🍀 La mulți ani cu bine!

Felicitări, domnule doctor! Anul 2024 să vă aducă numai sănătate, fericire, bucurii și împliniri, să fie plin de frumoase realizări profesionale și personale! Să fiți binecuvântat de Dumnezeu în tot ce întreprindeți! Sunteți un om și un medic minunat, căruia ii mulțumesc încă o dată pentru binele făcut! La mulți ani!

Un an așa cum vi-l doriți, domnule doctor ! Vă mulțumim pentru dedicarea și implicarea de care dați dovadă. Să ne fiți aproape. La mulți ani!

Felicitări Domnule Doctor Dumnezeu să vă de-a sănătate la cat mai multe realizări ,vă mulțumim pentru sfaturi vă dorim Un an nou binecuvântat

Vă doresc un an plin de realizări , sănătate și bucurii!De multe ori mă întreb dacă sunteți de pe tărâmul acesta ! La mulți ani frumoși !

La mulți ani! Sa fiti sănătos, sa rămâneți același extraordinar medic, la care pacientii vin cu sufletul deschis, pentru omenia de care dati dovada! Sa aveți un an plin de realizări personale și profesionale!

la punctul 3: sunt sincer uimit ca a crapat serverul udemy la cate cereri de curs mi-as fi imaginat ca ai. Putina lume isi imagineaza cata munca e in spate. Felicitari, eu mi-as fi dorit in rezidentiat asa ceva. Cred ca nimic alteva nu mi-am dorit mai mult in rezidentiat. FELICITARI si fa totusi si partea a doua, pentru fanii hardcore...:)

La mulți ani. Un an nou fericit și plin de realizări domnule doctor. Am un mare respect pentru dumneavoastră. Felicitări pentru tot ceea ce faceți.

Felicitări! Un nou an binecuvântat cu reușite pe măsura obiectivelor ce vi le-ați propus! Multă sănătate, putere de muncă, calm și echilibru în toate! Să nu uitați să aveți grijă și de dumneavoastră!

Să ne trăiți sănătos domnule doctor,așa ar trebui un plan de masuri de executat în toate domeniile de activitate din țară și pretutindeni.Chiar fiecare persoana ar fi bine în părticică ei sa facă așa, după puteri.

Vă doresc succes in realizarea obiectivelor propuse,și sigur o să reușiți la cît sunteți de corect și de ambițios!Noi vă dorim mulți ani cu sănătate!

FELICITĂRI!!PENTRU CEA CE FACEȚI SI MULTE INPLINIRI INCONTINUARE ȘI SĂNĂTATE MULTĂ!!

Fie ca noul an să vă aducă clipe de neuitat, un an de sănătate, bucurii și reușite pe toate planurile. Să aveți parte de un 2024 plin de optimism și prosperitate!🙏🏻🤗 La mulți ani!🎂🎉🥂🍾

La multi ani sănătoși Domnul Doctor! Felicitari si succes in continuare! Va mulțumim pentru tot ce realizați pentru binele pacienților și al viitorilor medici!

Am mai spus şi continui să spun vă sunteți un înger trimis de bunul Dumnezeu . Mă înclin în fața d.voastră meritați tot respectul şi prețuirea noastră . Vă doresc un an nou cu multă sănătate , multe reuşite pe toate planurile , toate cele bune .

An Nou fericit și plin de realizări!

La Mulți Ani doctore 🎉😘🥳🥂 Un an cat mai bun,plin de realizări și liniște îți doresc🤗😘🤗

Un an nou bun ,darnic și frumos ii doresc omului care iubește oamenii sănătoși,căruia îi place meseria pe care a ales o,și pe care o practica cu dragoste și dăruire! Felicitări pentru tot ce faceți,pentru că reușiți să faceți o lume mai frumoasa și sinceră,deși trăim Intr o lume a minciunii și a spagarilor😭.Va doresc din suflet, dorințe împlinite și cât mai multe vieți salvate!💝💝💝

LA mulți ani! Sănătate multă! Uneori e bine să avem grijă și de noi ca să putem îngriji pe altii!

Felicitări 🙏An Nou fericit 🙏

Felicitări pentru tot ce ați realizat! Vă doresc un an nou mai bun pentru dvs.cât și pentru pacienții dvs. Cu toate lipsurile din sistemul de sănătate ați răzbit,sper ca noii politieni ce vor veni să aibă ceva neuroni mai mulți! La mulți ani cu sănătate și numai realizări vă doresc!

La mulți ani!!Felicitări pentru toate realizările. Să aveți un an cu sănătate în primul rând și să realizați tot ce vă doriți.Va mulțumesc pentru tot.

La mulți ani cu sănătate multa putere și realizări de care ați dat dovada cu multa dăruire fata de pacienți!Felicitări!!!!!!

La multi ani!!!✨Un 2024 cu la fel de multe realizări!!Felicitări pentru tot ceea ce faceți!

Domnule Doctor,nu îmi rămâne decât să vă urez din tot sufletul sa fiți sănătos și puternic sa vi se îndeplinească tot ce v-ați propus fie pe plan profesional cât și viața privată.Stima și Respec.La mulți ani!

View more comments

Despre recunoștință și nostalgie

Episodul ăsta al vieții mele nu l-am povestit niciodată în public:

Anul patru de facultate l-am petrecut în Italia ca student la Universitatea de Medicină din Florența. Financiar vorbind, a fost un an extrem de dificil. Aveam 500 de euro pe lună toți banii, din care trebuia să plătesc chirie, mâncare, transport, taxe, urgențe, drumul de întoarcere, călătorii, haine, medicamente, etc. După ce plăteam chiria, mai rămâneam cu 7 euro pe zi.

Într-una dintre zile, după o discuție cu fratele meu care trăia bine mersi în România, m-am hotărât să plec singur într-o excursie. Mă așteptau 360 de km până în Roma, pe bicicletă. Îmi lipseau câteva lucruri: în primul rând, evident, bicicleta. Apoi, experiența – mergeam zilnic cu o gioarsă de-i cădeau roțile, pedalând până la facultate 5km, iar ăla era cel mai lung drum imaginabil. Îmi mai lipseau o șa bună, un portbagaj, genți de bagaje, cazarea, echipamentul, etc.

Cumva, am cumpărat o bicicletă greșită (un Rockrider 6.0 biamortizată, cu crampoane și cauciucuri late), cu care prindeam maxim 10-15km/oră, fără suport de bagaje, fără posibilitate de adaptare, cu o șa de 15 lei de aveam după 6 ore un fund roșu ca de babuin. Am plecat pe 28 martie la drum, când noaptea erau 7 grade afară, cu un sac de dormit XS pentru o persoană de max 1.60 înălțime.

În prima noapte am dormit la coordonatoarea studenților străini din Siena și la prietenul ei. Am avut un duș cald, o masă bună și deja simțeam picioarele că-mi sunt ca niște buturugi. Abia reușeam să mă mișc prin casă, iar la ora 5:30 am plecat iar la drum. Îmi era frig, îmi era dor de casă și mă dureau picioarele și fundul. Simțeam cum fiecare pedală mă trage de câte un fir de păr și parcă vorbele lui Mihai Mărgineanu se potriveau atunci mai bine ca oricând: „Viața e ca părul din fund: scurtă și plină de rahat”.

Se apropia a doua noapte și nu știam unde voi dormi. Am ajuns în Grosetto, am întrebat o domnișoară pe stradă:

„Nu te supăra, ai idee unde aș putea dormi în noaptea asta?”. S-a uitat la mine și m-a întrebat:
„Înăuntru sau afară?”
„Afară”
„Ai un parc 200m mai în spate”

Zis și făcut. Am ajuns în parc, m-am retras într-un colț , mi-am legat bicicleta de deget cu o sfoară de la un yoyo și m-am culcat. Pe la 5 dimineața m-a trezit un bulldog francez care venise să își facă nevoile și s-a speriat de mine. Cumva, am dormit într-un rahat de câine, noroc că era ceva mai uscat și nu m-a murdărit prea tare.

Următoarea oprire, Tarquinia. Era un soi de oraș fantomă, în care nu prea iți doreai să fii pe stradă. Am vrut să mă duc seara într-un mall, așa că mi-am legat bicicleta de un stâlp. Când am scos cheia din lacăt, a ieșit butucul și s-au împrăștiat pinii pe jos. Și aveam nevoie la baie, trebuia cumva să o las acolo și să mă rog să nu o ia cineva.

În momentul acela aveam toate bunurile mele la dispoziția cui voia să le ia. Era ca și cum aș fi plecat de acasă lăsând ușa larg deschisă și am învățat brusc să apreciez siguranța oferită de părinții mei care puteau încuia ușa în fiecare noapte cât am trăit la ei în casă. Am simțit pentru prima dată cum siguranța nopții devenise un lux pe care nu mi-l mai permiteam.

Și m-am dus în mall, unde erau niste băiețași care se distrau dând foc la niște cartoane. Am găsit repede o baie pentru persoane cu dizabilități unde am putut să fac cel mai rapid duș la chiuvetă , m-am uscat cu niste hârtie igienică în cea mai mare grabă și m-am întors la bicicletă, rugându-mă în fiecare secundă să nu mi-o fure nimeni.

Aveam hainele ude, iar în noaptea aceea am dormit într-o intrare de bloc – sacul de dormit putea fi pus ori deasupra ori dedesubt, dar nu putea fi închis. Dacă era deasupra, nu aveam nimic sub mine, iar dacă era dedesubt, stăteam dezvelit. Dacă îl puneam pe cap, îmi ieșeau picioarele afară. Și era atât de frig încât pe la 4 dimineața ieșeau aburi când respiram, iar eu dormeam pe ciment, afară.

Cumva, am ajuns cu bine la Vatican, ratând discursul Papei la 2 ore. Eram murdar, sifonat și nedormit. Aveam două degete amorțite de la ghidonul care mi-a paralizat temporar un nerv de la mâna stângă, un fund care aproape sângera și un orgoliu terfelit.

Am învățat atunci că sunt multe lucruri pe care nu știm să le apreciem până nu le pierdem. Și mă uit acum la oamenii care au primit cadouri de Crăciun și văd în același timp atâți nostalgici care deplâng viața de odinioară.

Nu am simțit comunismul, nu l-am trăit. Dar știu sigur că nu era căldură în apartamente, că nu era întotdeauna curent, că nu era întotdeauna televizor. Că nu puteai vorbi orice și că, dacă supărai din greșeală pe cineva sau doar erai printre oamenii culți, urma să fii torturat și poate ucis.

Cred cu tărie că sărbătoarea asta nu e despre cadouri, ci despre recunoștința pe care trebuie să o purtăm nașterii Celui care a fost răstignit pentru noi. Pentru noi, cei care suntem sănătoși, care trăim într-o țară care are acum aproape 1000 de km de autostradă, cu o medicina net superioară celei de acum 30 de ani, cu un nivel de trai care ne permite să avem 2 milioane de mașini în București care pot merge în fiecare weekend pe stradă, cu o economie liberă care ne permite să punem sub brad altceva decât o portocală furată pe sub mână de la Alimentară. Cred că ar trebui să renunțăm la nostalgie și să apreciem că stăm în case cu căldură și curent, că putem posta online tot ce ne taie capul și că, de bine de rău, tortura, sclavia și crimele comise voit de Securitate sunt istorie. Iar dacă nu ne place, putem oricând să plecăm, pentru că până și asta e ceva ce ni se permite astăzi numai cu buletinul.

M-am născut în 90 și sunt prima generație care nu a trăit nicio zi în comunism și le mulțumesc celor care au luptat pentru asta. Le sunt la fel de recunoscător părinților mei care nu m-au ținut niciodată să dorm sub cerul liber, să îndur foamea sau frigul groaznic. Nu voi fi niciodată nostalgic după călătoria mea spre Roma și nu voi vrea să mai repet niciodată experiență aceea.

Îmi doresc ca sărbătorile acestea să vă găsească sănătoși și recunoscători pentru toate lucrurile pe care le aveți și la care nici nu ați fi visat în urmă cu mai bine de 30 de ani. Nu uitați: nimic din ce aveți nu e un drept și nu e garantat. Nici măcar viața.

Sărbători cu pace în suflet!
... Vezi mai multeVezi mai puține

7 luni în urmă
Despre recunoștință și nostalgie

Episodul ăsta al vieții mele nu l-am povestit niciodată în public:

Anul patru de facultate l-am petrecut în Italia ca student la Universitatea de Medicină din Florența. Financiar vorbind, a fost un an extrem de dificil. Aveam 500 de euro pe lună toți banii, din care trebuia să plătesc chirie, mâncare, transport, taxe, urgențe, drumul de întoarcere, călătorii, haine, medicamente, etc. După ce plăteam chiria, mai rămâneam cu 7 euro pe zi.

Într-una dintre zile, după o discuție cu fratele meu care trăia bine mersi în România, m-am hotărât să plec singur într-o excursie. Mă așteptau 360 de km până în Roma, pe bicicletă. Îmi lipseau câteva lucruri: în primul rând, evident, bicicleta. Apoi, experiența – mergeam zilnic cu o gioarsă de-i cădeau roțile, pedalând până la facultate 5km, iar ăla era cel mai lung drum imaginabil. Îmi mai lipseau o șa bună, un portbagaj, genți de bagaje, cazarea, echipamentul, etc. 

Cumva, am cumpărat o bicicletă greșită (un Rockrider 6.0 biamortizată, cu crampoane și cauciucuri late), cu care prindeam maxim 10-15km/oră, fără suport de bagaje, fără posibilitate de adaptare, cu o șa de 15 lei de aveam după 6 ore un fund roșu ca de babuin. Am plecat pe 28 martie la drum, când noaptea erau 7 grade afară, cu un sac de dormit XS pentru o persoană de max 1.60 înălțime.

În prima noapte am dormit la coordonatoarea studenților străini din Siena și la prietenul ei. Am avut un duș cald, o masă bună și deja simțeam picioarele că-mi sunt ca niște buturugi. Abia reușeam să mă mișc prin casă, iar la ora 5:30 am plecat iar la drum. Îmi era frig, îmi era dor de casă și mă dureau picioarele și fundul. Simțeam cum fiecare pedală mă trage de câte un fir de păr și parcă vorbele lui Mihai Mărgineanu se potriveau atunci mai bine ca oricând: „Viața e ca părul din fund: scurtă și plină de rahat”. 

Se apropia a doua noapte și nu știam unde voi dormi. Am ajuns în Grosetto, am întrebat o domnișoară pe stradă: 

„Nu te supăra, ai idee unde aș putea dormi în noaptea asta?”. S-a uitat la mine și m-a întrebat: 
„Înăuntru sau afară?” 
„Afară”
„Ai un parc 200m mai în spate”

Zis și făcut. Am ajuns în parc, m-am retras într-un colț , mi-am legat bicicleta de deget cu o sfoară de la un yoyo și m-am culcat. Pe la 5 dimineața m-a trezit un bulldog francez care venise să își facă nevoile și s-a speriat de mine. Cumva, am dormit într-un rahat de câine, noroc că era ceva mai uscat și nu m-a murdărit prea tare. 

Următoarea oprire, Tarquinia. Era un soi de oraș fantomă, în care nu prea iți doreai să fii pe stradă. Am vrut să mă duc seara într-un mall, așa că mi-am legat bicicleta de un stâlp. Când am scos cheia din lacăt, a ieșit butucul și s-au împrăștiat pinii pe jos. Și aveam nevoie la baie, trebuia cumva să o las acolo și să mă rog să nu o ia cineva. 

În momentul acela aveam toate bunurile mele la dispoziția cui voia să le ia. Era ca și cum aș fi plecat de acasă lăsând ușa larg deschisă și am învățat brusc să apreciez siguranța oferită de părinții mei care puteau încuia ușa în fiecare noapte cât am trăit la ei în casă. Am simțit pentru prima dată cum siguranța nopții devenise un lux pe care nu mi-l mai permiteam. 

Și m-am dus în mall, unde erau niste băiețași care se distrau dând foc la niște cartoane. Am găsit repede o baie pentru persoane cu dizabilități unde am putut să fac cel mai rapid duș la chiuvetă , m-am uscat cu niste hârtie igienică în cea mai mare grabă și m-am întors la bicicletă, rugându-mă în fiecare secundă să nu mi-o fure nimeni. 

Aveam hainele ude, iar în noaptea aceea am dormit într-o intrare de bloc – sacul de dormit putea fi pus ori deasupra ori dedesubt, dar nu putea fi închis. Dacă era deasupra, nu aveam nimic sub mine, iar dacă era dedesubt, stăteam dezvelit. Dacă îl puneam pe cap, îmi ieșeau picioarele afară. Și era atât de frig încât pe la 4 dimineața ieșeau aburi când respiram, iar eu dormeam pe ciment, afară. 

Cumva, am ajuns cu bine la Vatican, ratând discursul Papei la 2 ore. Eram murdar, sifonat și nedormit. Aveam două degete amorțite de la ghidonul care mi-a paralizat temporar un nerv de la mâna stângă, un fund care aproape sângera și un orgoliu terfelit. 

Am învățat atunci că sunt multe lucruri pe care nu știm să le apreciem până nu le pierdem. Și mă uit acum la oamenii care au primit cadouri de Crăciun și văd în același timp atâți nostalgici care deplâng viața de odinioară. 

Nu am simțit comunismul, nu l-am trăit. Dar știu sigur că nu era căldură în apartamente, că nu era întotdeauna curent, că nu era întotdeauna televizor. Că nu puteai vorbi orice și că, dacă supărai din greșeală pe cineva sau doar erai printre oamenii culți, urma să fii torturat și poate ucis. 

Cred cu tărie că sărbătoarea asta nu e despre cadouri, ci despre recunoștința pe care trebuie să o purtăm nașterii Celui care a fost răstignit pentru noi. Pentru noi, cei care suntem sănătoși, care trăim într-o țară care are acum aproape 1000 de km de autostradă, cu o medicina net superioară celei de acum 30 de ani, cu un nivel de trai care ne permite să avem 2 milioane de mașini în București care pot merge în fiecare weekend pe stradă, cu o economie liberă care ne permite să punem sub brad altceva decât o portocală furată pe sub mână de la Alimentară. Cred că ar trebui să renunțăm la nostalgie și să apreciem că stăm în case cu căldură și curent, că putem posta online tot ce ne taie capul și că, de bine de rău, tortura, sclavia și crimele comise voit de Securitate sunt istorie. Iar dacă nu ne place, putem oricând să plecăm, pentru că până și asta e ceva ce ni se permite astăzi numai cu buletinul.

M-am născut în 90 și sunt prima generație care nu a trăit nicio zi în comunism și le mulțumesc celor care au luptat pentru asta. Le sunt la fel de recunoscător părinților mei care nu m-au ținut niciodată să dorm sub cerul liber, să îndur foamea sau frigul groaznic. Nu voi fi niciodată nostalgic după călătoria mea spre Roma și nu voi vrea să mai repet niciodată experiență aceea. 

Îmi doresc ca sărbătorile acestea să vă găsească sănătoși și recunoscători pentru toate lucrurile pe care le aveți și la care nici nu ați fi visat în urmă cu mai bine de 30 de ani. Nu uitați: nimic din ce aveți nu e un drept și nu e garantat. Nici măcar viața. 

Sărbători cu pace în suflet!

Comentează pe facebook

Am citit postarea ta cap-coadă. Dacă mai scriai câteva rânduri, puteai lejer să publici o carte. Acum pentru ca te cunosc sunt convins ca nu exagerezi cu o virgulă în legătură cu această călătorie inițiatică. Nebunia ta te-a ajutat să realizezi atâtea lucruri bune pentru oameni.

Nu știu ce să fac. Sa râd sau sa plâng?Sa râd pentru orgoliul rănit, deși ai știut că nu-i mi placea ideea asta de excursie, sau sa plâng?Sa plâng pentru imposibilitatea de a te finanța mai bine. Sa plâng pentru imposibilitatea de a te ocroti așa cum eram obișnuită să cred că o fac. Sa plâng pentru trăirile pe care le-ai avut? Și toate astea, pentru a trai pe propria piele greutățile, sau reușita unei excursii de unul singur printre străini. Mă bucur totuși că te- ai hotărât să nu mai repeți experiență asta. Iar acum, da- mi voie sa râd, pentru că s a terminat cu bine, pentru că am uitat nopțile de atunci când mă gândeam doar la tine și pentru că ai învățat să apreciezi siguranța , libertatea și liniștea pe care o trăim. Sărbători cu bine tuturor!

Respect și admirație este un doctor care în zilele noastre mai rar întâlnești. Eu zic că este un înger pe pământ care a venit printre oameni săi tamaduiasca și săi dea o noua viața. Tatăl meu este în viață datorită domnului doctor și îi mulțumesc pentru tot ce a făcut pentru el. Sărbători fericite domnule doctor, multă sănătate ,bunul Dumnezeu să vă aibă în pază și să vă binecuvinteze că să puteți să ajutați oamenii care nevoie de dumneavoastră .Cu respect Sindilar Alina

Sărbători fericite și nu uita trecutul a avut rolul lui, privește spre viitor cu mult curaj! Și o urare....Bunule Dumnezeu dăruieștei o soție credincioasă, harnică, înțeleaptă, o mamă minunată pentru copii tăi Georgian!

Tinere doctor ,voi spune în mod repetitiv : așterneți într-un volum gândurile ,trăirile pe care le citesc cu nesaț .Au substanță și arată clar talentul de narator .Mă înscriu de acum in a cumpăra viitoare carte . Subscriu la ceea ce ați scris legat de nostalgiile și nostalgicii regimului trecut . Într-adevăr Crăciunul trebuie să fie o sărbătoare a bunătății ,a recunoștinței ,ceea ce nu este înțeles de mulți . Vă doresc sănătate ,putere și tot ce-i bun !

Experienta din Italia nu a fost, dupa cum ati si scris, numai o excursie. A contribuit la Omul care sunteti astazi. Sarbatori binecuvantate!…din Italia😀

"BALSAM pentru suflet, minte și inimă ",asta sunteți pt.mine și poate nu sunt singura ... S-aveti sărbători binecuvântate și să vi se împlinească toate visele!

Sărbători binecuvântate,multa sanatate dumneavoastra dar si părinților dvs.pentru ca au dat nastere unui copil fenomenal,încă o data va spun,sunteți un medic exceptional dar și un tânar genial ,deștept,cu un suflet frumos, curajos,înzestrat cu toate calitățile,ma înclin cu respect și va doresc tot binele,sa fiți protejat de bunul Dumnezeu, sa ne trăiți mulți ani fiindca avem mare nevoie de oameni și de medici asa ca dumneavoastră.🙏

Fiecare relatare a dumneavoastră scoate la iveală în cel mai profund mod umanitatea, smerenia, convingerile sănătoase, simplitatea, bunătatea, perseverența, setea de a face binele nu doar în domeniul profesional, în care, se știe cât sunteți de plin de har, dar și în cel de ... pur și simplu "OM". Sunteți un exemplu și un model de urmat pentru noi toti. Felul în care ați trecut prin experiențe de la agonie la extaz, de la orgoliu și vanitate la anihilarea lor cu bună știință, fac din dumneavoastră omul care prețuiește fiecare secundă a vieții proprii și a semenilor. Rar întâlnită această tipologie de om! 🥰 Felul în care va exprimați recunoștința față de viață, de Creatorul vieții, față de orice învățătură care v-a făcut sa deveniți OMUL care sunteți astăzi, este impresionant. Toată admirația și tot respectul, domnule doctor! Dumnezeu să vă înmulțească harul și darul și sa va ocrotească oriunde veți fi! 🙏 Mulțumesc cu recunoștință pentru toate experiențele de reală profunzime pe care le împărtășiți cu noi! 🙏

Sărbători fericite!Multumim pentru povestea frumoasă și haioasa în stilul dvs.!

Domnule doctor,m-a mpresionat povestea dumneavoastră! Eu,fiind pasionată de cărți,citit,am avut senzația că citesc un fragment dintr-o carte captivantă,pe care nu-mi vine s-o las din mână! Dumnezeu să vă binecuvânteze cu sănătate multă,reușite pe toate planurile și să vi se îndeplinească toate visele! Înainte de toate,sunteți un OM în adevăratul sens al cuvântulul,un medic dedicat,un suflet bun,sensibil și un luptător care merge până la capăt,indiferent de obstacole! Vă respect și vă admir! Sunteți un exemplu demn de urmat,pentru generațiile de azi și de mâine! Sărbători de poveste,vă doresc! Fiți binecuvântat! Doamne ajută! 🙏🏼❤

Multumim pentru tot ce suntem ca natie desi maine mult pana a ne exprima si face la capacitatea noastra reala !Multumesc ca va cunosc si ca sunt partas la experienta si stilul de viata a unui tanar roman autentic,inspirat ,destept si real ! Doctore ,sarbatori cu sanatate si voie buna si anul care vine sa duca mai departe ce ai initiat in acest an !

Cu respect domnule doctor pt tot ce ați înfruntat, însă pe timpul comunismului cum spuneți dumneavoastră medicina avea grija de oameni, azi medicina ucide oameni. Nu am auzit să meargă salvarea la un accident sau un om căzut pe stradă să se spuna:l am salvat, nu din contra la resuscitat nustiu câte ore dar nu a avut ce să i facă. Eu zic că intenționat sunt oameni lăsați să moară......

Crăciun fericit, sărbători binecuvântate! Felicitări pentru curaj și dacă vreți sa mai repetați o astfel de experienta, eu zic sa.vă gândiți de doua ori înainte de a o face .Doar mamă să nu fii ,să poți trece cu vederea ce poate păți cipilasul tău indiferent de vârstă! Dumneavoastră dati încă odata dovadă de curaj Sănătate și putere de munca sa aveți !

Ce frumos era baitul tatei cand nu avea barba, dar nu pot sa aleg eu cum vrei sa arati tu. Au fost vremuri care au trecut , tu nu le poti uita si care te-au format va OM , dar iti recomand ca tata sa uiti trecutul si visesza catre viitor.

Respect și admirație om minunat!Așa este,nostalgia timpurilor trecute, este tot o nebunie a celor care inca mai cred că atunci era bine.Jumatate din viața am trăit o in comunism,jumătate în timpurile astea ,pe care nu știu cum să le numesc,dar indiferent cum s ar numi,este incomparabila cu perioada ceaușistă.Sarbatori frumoase,cu sănătate și multa liniște sufletească domnule doctor!♥️

Cred că toate cele întâmplate va făcut să fiți un medic așa bun să ajutați toți oamenii care ajung la dumneavoastră,și să luptați cu sistemul asta care inca nu face tot ce trebuie pt a ajuta oamenii amărâți.

Impresionant ce povestiți atât de frumos, despre întâmplări nu tocmai plăcute. Sunteți un medic și un om minunat, trimis parcă de Dumnezeu să facă numai bine! Vă doresc sărbători fericite cu multe împliniri personale și profesionale.

Subtilă, dar în același timp dură paralela. Da, așa e. Eu am trăit în comunism. S-ar zice că am făcut drumul până la Roma pe bicicletă. 🙂 Nu sunt deloc nostalgică. Știu exact ce mi-a pățit pielea. Nu există medalie fără revers. Dar este de neconceput cum putem jeli lanțurile. Cum le putem dorul?! Sunt bucuroasă că există oameni ca tine, sunt recunoscătoare că există internet și astfel îi pot cunoaște și eu! Sărbători binecuvântate, doctore!

Mândria este cel mai mare păcat, umilința ne înalță. Sunteți un om care a învățat umilința prin acestă călătorie și v-ați înălțat cred foarte mult pentru tot restul vieții, iar eu vă felicit că ați parcurs acel drum uimitor! Așa știți să prețuiți ceea ce alții nici nu pot înțelege. Să rămâneți toată viața așa cum sunteți!

Sărbători binecuvântate domnule doctor!!!Am citit toată povestioara,tot respectul,la o vârstă atat de fragedă un curaj excepțional. In general mergem pe premiza dacă nu riscam nu câștigăm, doar curajul ne lipsește de cele mai multe ori,dvs a-ti dat dovada de cel mai mult curaj,un om optimist,plin de viață.Craciun fericit

V a citesc poveștile cu mare drag.Sunteti un om minunat, un copil care a trăit lângă bunica lui la care ii semănați foarte tare.Ma faceți sa lăcrimez de fiecare data .Doamne, rar asa oameni frumoși la chip și la suflet !!Da ,o întâmplare adevarata sper sa nu o mai repetați.Ce frumos ar fi sa va asterneti toate aceste povesti în tr o carte ,bunica ar fi mult mai mandra....d le Doctor. Sanatate, sărbători binecuvântate sa aveți!!!Mult noroc în viata!!

Sârbători binecuvântate cu sănătate și multe bucurii, domnule doctor!Va citesc cu mare drag tot ce postati, vă apreciez ca medic si ca om, sunteți minunat! Felicitări!👏

Multumesc...pentru ca m-ai intors in timp...acel timp care daca n-ar fi fost, nu NE-am putea povesti!😊 Eu nu aveam nici macar 1 euro, in general ( bursa 250, costul lunar pt cazare, masa si transport...600...suportați cu greu de dragostea parinteasca). Daca nu se inlocuia rezervorul de apa de la laborator ...fugeam repede 😁(1 km) intr-un parc si beam de la cișmea Lumina si inspiratie sa ai pentru drumul tau si bun si frumos pentru pasii cotidianului tau!

Sarbatori fericite dle Doctor! Si cum sunteti si un scriitor bun, abia astept sa va citesc cartile editate!

View more comments

Grija de dincolo

Am operat zilele trecute un domn foarte drăguț, cu o metastază cerebrală. Cazul nu avea nimic special, era o operație de rezident de an mic. Am făcut însă o greșeală importantă uitând să cer pacientului numărul de telefon al persoanei dragi din familie, să o sun imediat după intervenție să îi spun că totul a decurs bine.

Nici nu se trezește pacientul bine pe masa de operație și zic să îmi încerc norocul, să îi cer un număr de telefon. Spre uimirea mea, mi-a dictat precis un număr la care am sunat, dar nu a răspuns nimeni. Așa că am trimis un mesaj:

„Buna ziua! Sunt dr Ciobotaru, medicul curant al domnului Popescu*. Voiam să vă anunț că operația a decurs bine, am înlăturat toată tumora, în două ore e la salon și vă așteaptă la vizită”

Nu am primit niciun răspuns.

Merg peste 30 de minute să mă asigur că e totul în regulă:

„Știți, am sunat la numărul respectiv, nu a răspuns nimeni”

„Eh domnule doctor, fiul meu e medic veterinar, iar când e la cabinet așa e prins cu munca încât nu se uită la telefon”

„Nu are cum! O dată se operează tatăl lui!”

Mă sună fiul peste o oră:

„Buna ziua! Voiam să vă mulțumesc pentru mesaj. Numărul pe care vi l-a dat tata este al mamei mele. Ea a decedat însă în urma cu patru ani...”

Și mă gândesc că uneori, cei care ne iubesc au grijă de noi, ne veghează și ne vor binele chiar și de pe lumea cealaltă.

Iar dacă aveți oameni care vă sunt dragi, arătați-le grija voastră, pentru că nu se știe niciodată cât timp mai aveți până când se vor transforma într-un număr de telefon la care nu mai răspunde nimeni.
... Vezi mai multeVezi mai puține

7 luni în urmă
Grija de dincolo

Am operat zilele trecute un domn foarte drăguț, cu o metastază cerebrală. Cazul nu avea nimic special, era o operație de rezident de an mic. Am făcut însă o greșeală importantă uitând să cer pacientului numărul de telefon al persoanei dragi din familie, să o sun imediat după intervenție să îi spun că totul a decurs bine. 

Nici nu se trezește pacientul bine pe masa de operație și zic să îmi încerc norocul, să îi cer un număr de telefon. Spre uimirea mea, mi-a dictat precis un număr la care am sunat, dar nu a răspuns nimeni. Așa că am trimis un mesaj: 

„Buna ziua! Sunt dr Ciobotaru, medicul curant al domnului Popescu*. Voiam să vă anunț că operația a decurs bine, am înlăturat toată tumora, în două ore e la salon și vă așteaptă la vizită”

Nu am primit niciun răspuns. 

Merg peste 30 de minute să mă asigur că e totul în regulă:

„Știți, am sunat la numărul respectiv, nu a răspuns nimeni” 

„Eh domnule doctor, fiul meu e medic veterinar, iar când e la cabinet așa e prins cu munca încât nu se uită la telefon” 

„Nu are cum! O dată se operează tatăl lui!” 

Mă sună fiul peste o oră:

„Buna ziua! Voiam să vă mulțumesc pentru mesaj. Numărul pe care vi l-a dat tata este al mamei mele. Ea a decedat însă în urma cu patru ani...”

Și mă gândesc că uneori, cei care ne iubesc au grijă de noi, ne veghează și ne vor binele chiar și de pe lumea cealaltă. 

Iar dacă aveți oameni care vă sunt dragi, arătați-le grija voastră, pentru că nu se știe niciodată cât timp mai aveți până când se vor transforma într-un număr de telefon la care nu mai răspunde nimeni.

Comentează pe facebook

Doamne, ce poveste…

Domnule doctor, am mai spus asta și o repet: dacă v-am clona, tare bine ar fi! Sărbători binecuvântate vă doresc!

Chiar am plans, asta imi aminteste de povestea mea, in februarie fac 2 ani de la embolizarea anevrismului cerebral, a durat 6 ore interventia, fiul meu a sunat pe Dl.doctor Mihalea, iar dansul a venit la mine la ATI, si mi-a zis :,,haideti sa vorbiti cu cineva care va iubeste mult’’! Dumnezeu m-a vegheat de acolo de sus, iar Dl doctor, a fost ingerul meu salvator, care a facut tot posibilul sa nu raman..doar un numar de telefon.Respect celor ca dansul, ca d-stra, care iubiti oamenii!!

Ce iubire puternică a fost între ei de nu a uitat numărul și după 4 ani de la deces!eu așa văd lucrurile!felicitări domnule doctor ca ne-ați împărtășit această poveste și cu noi!Sarbatori fericite și liniștite!

Povestea asta m a impresionat tare!! Numai de la dvs putem afla astfel de povesti. Multa sănătate și sărbători fericite!!

Trist dar foarte adevărat! Dumnezeu să vă ajute să salvați cât mai multe persoane! Acum în prag de sărbători vă doresc multă sănătate și împliniri! Sărbători fericite domnul doctor! Același urări și familiei dumneavoastră!

Eu stiu ce inseamna sa astepti acel mesaj ,acel apel in care ti se da acea veste in care tu ai pus toate rugaciunile posibile,toata speranta in stiinta,toata stima si respectul catre meseria dumneavoastra. Acel apel telfonic care inca ne da speranta si bucuria unui nou craciun "fericit" ca el e cu noi ! Multumim inca o data pentru umanitatea dumneavoastra domnule doctor care" daruiti timp" ! Sarbatori binecuvâtate alaturi de cei dragi🙏🍀

Foarte frumos, felicitări pentru că înainte de a fi medic sunteți un om minunat.

Ce poveste de viață! Mulțumim pentru meseria nobilă pe care ați ales-o și pentru calitatea de OM sau invers! Să aveți sărbători liniștite și binecuvântate! 🙏

Aveti dreptate domnul doctor ,am un numar de telefon drag mie dar de 9 ani nu am mai sunat acolo ,cine stie cine poate sa raspunda în locul fiicei mele care a plecat la îngeri !

Of,ce as putea spune Că m-a impresionat cazul?Da chiar foarte mult,dar în același timp v-a mulțumesc pt tot ceea ce faceți și că împărtășiți cu noi aceste frumoase lucruri.Sa va binecuvinteze Dumnezeu cu viață lungă și sănătatea.Sarbatori fericite

Frumos articol ! Va doresc sarbatori frumoase si anul care va veni sa va aduca tot ce doriti dvs !

Răscolitor pana in adâncul sufletului meu…Dor de tataaa!Sarbatori Fericite,domnule doctor!Multumesc pentru poveștile de viața scrise.

Crăciun minunat și binecuvântat!!! Iar m ați uns la suflet, cu povestea dvs.. Cum e și Viața asta.....

Bună seara d-le doctor ! Mulțumesc pentru această poveste! Va doresc să aveți Sărbători binecuvântate!

Mult respect, felicitări,norocul și succesul sa fie întotdeauna cu dumneavoastră, sănătate multă,va admir,abia aștept să mai povestiți câte ceva, sărbători fericite și binecuvântate langa cei care îi iubiți 🤗🤗🤗🍷🍷🍾🍾💓💓♥️♥️

Va multumim domnule doctor ca ne scrieti si noua si ne povestiti ce faceti pt oameni ca noi. Toti cei care au grija de oameni, prin dvs ca medici, asistente, cadre didactice, politiati si judecatori sa va aiba Bunul Dumnezeu in paza Lui si sa va dea mereu gandul cel bun spre folosul vostru si al nostru. Sa ne bucuram de Nasterea Domnului zilele astea!

Este dureros pentru că nu a dat și numărul fiului său, a știut că, oricum nu o să răspundă imediat. O fi el medic veterinar, însă tatăl său nu a fost operat de metastază decât atunci. Singura care ar fi fost alături de domnul operat, nu mai era.

Ne străduim să le arătăm și să le fim alături! Multumim ca ne-ati oferit ocazia de a petrece încă un Crăciun împreună cu mama mea! Crăciun binecuvântat și fericit!

Extraordinară poveste de viata relatata de un om și un profesionist desăvârșit!Mulțumim ca existați și aduceți atâta bucurie și sănătate oamenilor din jur!Va doresc tot binele din lume!

Multumim ptr tot ceea ce posta ti , asa este cuprinsi cu treburile zilnice nu vorbim cat de des ar trebui cu ei si cand pleaca de langa noi ne dam seama cate intrebari au ramas ne puse 😭

Am și acum în telefon numere ale persoanelor dragi,decedate.Nu pot sa le șterg.Ar fi ca și cum am uitat definitiv de ele.Aveti mare dreptate în ceea ce spuneți. Sa facem azi,pentru că mâine s ar putea sa fie prea târziu...

Sarbatori cu sanatate si satisfactii! Recunoscatoare pentru ca am ocazia sa citesc asa ceva scris de dvs.

Asta înseamnă că trebuie să le spunem celor dragi cât de mult ii prețuim, cât sunt încă cu noi. Sărbători frumoase, cu sănătate, bunăstare și prosperitate, va doresc și eu!

Ce frumoasă poveste! Impresionantă! Și eu de aproape 12 ani de când a murit mama, sunt zile în care și acum fără să mi dau seama, mă întreb :vai azi am uitat să o sun pe mama, după care îmi dau seama ca nu mai am pe cine suna! E greu, e foarte greu, nu vreau să mă gândesc că nu mai este alături de noi, o simt aproape întotdeauna, parcă ar fi mereu cu mine! Doar așa mai pot trece mai ușor peste această cumplită pierdere! Vă doresc multă sănătate domnule Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg, fericire, multe bucurii și împliniri, reușite fără număr în cariera dumneavoastră de medic! Sărbători fericite și binecuvântate alături de familia dumneavoastră dragă! Doamne ajuta! La mulți ani!

View more comments

Întotdeauna am învățat despre ce am de făcut pentru a ține un om în viață. Astăzi am fost invitat la TVR Cultural pentru a vorbi însă despre...moarte.

Vă invit să urmăriți emisiunea astăzi, 13.12.2023, ora 19:00, pe TVR Cultural!

www.tvrplus.ro/live/tvr-cultural
... Vezi mai multeVezi mai puține

7 luni în urmă
Întotdeauna am învățat despre ce am de făcut pentru a ține un om în viață. Astăzi am fost invitat la TVR Cultural pentru a vorbi însă despre...moarte. 

Vă invit să urmăriți emisiunea astăzi, 13.12.2023, ora 19:00, pe TVR Cultural!

https://www.tvrplus.ro/live/tvr-cultural

Comentează pe facebook

Vă mulțumesc, ați fost vital - vedeți, tot la viață am ajuns! - în construirea emisiunii!

Felicitări! La cat mai multe participări in cadrul emisiunilor TV!

Sa ne spuneti, daca si online se poate vedea undeva emisiunea. Nu ma uit la tv de 7 ani de zile 🙂 . Multumim mult si mult succes in tot ce faceti si Doamne ajuta.

Bravo!🙏

Felicitări! Dl Doctor respect și prețuire pentru tot ce faceți!

Felicitări și mult respect pentru tot ce faceți!

Voi petrece ore întregi acum să “așez” atâta informație… A fost superbă emisiunea!

Felicitări Santeti un om cu o mare răspundere pentru oameni pacienți în suferință Succes și un an mai bun

Felicitări! Am fost un caz de experiență la limita morții. Probabil știți ca nu aveam prea multe șanse. Experienta asta te modifica fundamental. Încă încerc sa înțeleg unele lucruri de aceea v- am tot sâcâit cu unele postări, întrebări. Felul în care ați reacționat a fost foarte ok. Mulțumesc

Off . nu am știut ( acum am văzut postarea ) , desi nu mai urmăresc tv. de data asta mi ar fi fâcut placerea să vă urmăresc . Felicitări și mult succes în tot ce faceți .

Vă urmăresc cu mult interes. Mult succes și la mai multe evenimente mediatice .

Sunt acum pe TV Cultural .Vă urmăresc .Felicitări !

Felicitări domnule doctor!Am urmărit cu atenție emisiunea!Vă doresc multe realizări,sărbători cu bine și mulți ani cu sănătate!

Felicitări domnule Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg! Am urmărit cu plăcere și interes emisiunea la care ați participat! A fost binevenită! Mult succes în continuare și cât mai multe participări la astfel de emisiuni! Vă doresc să aveți cât mai multe reușite în cariera dumneavoastră de medic, să salvați câți mai mulți pacienți! Sărbători fericite și binecuvântate alături de cei dragi! Doamne ajuta! Să ne auzim cu bine!

Aceasta emisiune reprezintă un mare cadou și pentru mine! Vă mulțumesc frumos pentru tot!

Succes și la cât mai multe evenimente mediatice!

Doamne ajută!

Felicitări!

Felicitari. Succes în continuare să aveți cât mai multe participări la emisiunile TV.

Am fost plecată si nu am reușit să fiu alături de dumneavoastră... Ce șanse avem că să revedem și noi? Vă dorim tot ce poate fi mai frumos și bine in viata dumneavoastră, sărbători fericite!🥰🥰🥰

Felicitări!

Felicitări, dl Doctor!

Felicitări, dl doctor!!

Felicitări dl Doctor!

Felicitări și mult succes!

View more comments

Vezi mai multe