Comments Box SVG iconsUsed for the like, share, comment, and reaction icons

Cum a fost la Vâlcea?

Pentru mine, Vâlcea e un soi de Maldivele altora. E la distanța maximă de mers până începe să-mi amorțească fundul, să mă ia foamea și să mă apuce somnul. Unde mai pui că dacă sunt suficient de norocos, mai văd și vaci, atât de dragi mie de zici că m-a făcut mama cu vreun indian.

Dar adevărul e că plăcerea mea cea mai mare nu vine nici din drum, nici din priveliște. Vine din oamenii nemaipomeniți pe care-i întâlnesc acolo, că pentru ei merg.

Prima dată când am ajuns la Vâlcea a fost la invitația Oanei Păun, un medic ORL de care am prins drag între timp ca de sora mea. Apoi l-am cunoscut pe fratele ei, ortoped, un adevărat personaj de o carismă cum rar întâlnești. Și cu ei am tot ieșit serile cunoscând alți și alți colegi din toate specialitățile și care m-au făcut să mă simt ca un membru al familiei lor: ATI, medicină legală, etc.

Și m-am gândit așa: „Dacă așa sunt medicii, pacienții nu sunt oare la fel?”

Și am acceptat invitația de a consulta acolo. Până la urmă, care era frica mea? Că vor veni pacienți cu probleme cu coloana. Cap? Nu e problemă la cap, că acolo nu mai e bubă de care să-mi fie frică. Iar acum că a apărut Dr. Vilceanu Liviu - medic neurochirurg în peisaj, colegul meu neurochirurg de la București, pot accepta orice consult, bașca mai e și o atmosferă de-mi vine să invit și câteva neamuri, doar așa, de drag.

Și să știți că am avut dreptate: pacienții chiar au fost superbi! Spre exemplu, o doamnă foarte drăguță a venit doar ca să mă cunoască și să îmi aducă ceva de mâncare! Păi când vreodată să refuz eu mâncarea? Pe nu știu care în politică l-au prins cu jumătate de milion de euro în cutii de pantofi. Pe mine mă vor prinde cu niște foietaj în torpedou, cinci hamsii în buzunar și 3 pepeni în portbagaj și n-o să regret nimic. Ah da, i-am găsit și o tumoră de operat. Păi foietajul ăla chiar așa, pe gratis?

Apoi, de altcineva ne-a fost așa de drag ca aproape ajunseserăm să plângem unul pe umerii altuia. Nu avea nimic de noi, dar ne-am luat la povestit viețile. El, jucător profesionist de poker, în general câștigă. Și se plângea că e greu să meargă în atâtea turnee – Las Vegas, Macau, New York, Dubai, etc. Și noi ne plângeam la fel: turneu la Vâlcea, București, unde ne-o mai primi careva, etc.

Dragilor… am ajuns pe la 10 acolo. Am plecat pe la 19. Am mâncat, am consultat, am râs și ne-am bucurat. Și mai venim în vizită. Deja ne-am auzit vorbe că ne-am fi dat demisia și nu mai operăm la București, ca să înțelegeți cât rahat pot mânca unii.

E drept că visul de a mă muta la Vâlcea la bătrânețe e tot acolo și că deja am demonstrat ce aveam de demonstrat în neurochirurgia mare. Dar momentan încă operez la stat alături de Liviu (nu avem voie să spunem numele spitalului că GDPR și tot așa, dar în privat vă scriem fără rușine dacă aveți nevoie d sprijin). Operez tot unde știți, în același spital, că gura mea mare nu e acceptată nicăieri altundeva. Operăm și la privat, dar acolo subțire rău, că avem tot ce ne trebuie la stat. Și mă doare inima când aud pacienți că s-au operat la privat în altă parte, crezând că e mai bine acolo, ba s-au mai împrumutat și la bancă de zeci de mii de euro crezând că aia e singura solutie. Că au văzut ei pe Tik Tok sau mai știu eu pe unde, ori că li s-a înrădăcinat ideea că la stat sigur e rău sau că iau bacterii.

Dragii mei… eu operez la stat că aleg asta în fiecare zi. Aș câștiga dintr-o operație în privat un salariu pe o lună întreagă la stat, atâția bani dau pacienții de pomană de fiecare dată! Dar fericirea mea nu e în bani, ci în a face cea mai înaltă neurochirurgie cu putință pentru cei mai sărmani oameni din țara asta. Operez bogați, săraci, români, unguri, arabi, chinezi, vagabonzi, politicieni, generali, marinari, orice. Toți sunt egali.

Toți iau legătura cu mine doar prin site sau Facebook și până și de pe Facebook îi trimit tot pe site. Pentru că documentele trimise pe www.doctorciobotaru.ro sunt organizate, salvate până la consult, puse pe căprării și indexate în cutiuțe să mă asigur că protocolul meu de îngrijire a pacientului e respectat la fel pentru toată lumea, ca să elimin orice posibilă eroare. Așa funcționez eu și poate și de asta am rezultatele pe care le vedeți.

Așadar, dacă vreți să mă recomandați cuiva, există site-ul www.doctorciobotaru.ro unde e un buton de „solicitare de opinie”. E atât de simplu! Acolo, oricine, din orice oraș, ia legătura direct cu mine. Dacă e de operat, mă ocup personal de programarea unei discuții, iar dacă nu, răspunsul vine în general în aceeași noapte, că răspund pe la 12-2 tuturor. Bașca e și gratis totul! Încercați, vă rog, site-ul și dați-l mai departe la nevoie, ca nu știți când salvați o viață!

Iar eu, promit să vin acolo unde e nevoie de mine și să fac cât bine pot! La București, la Vâlcea și pe oriunde apuc! Multă sănătate! Ah, și v-am spus despre asociație? Și cursul din Rotterdam la care voi participa ca lector? Stați pe aproape, vă voi tot scrie zilele acestea, doar ajutați-mă cu un share și un comentariu!

Mii de mulțumiri Oanei Păun și lui Alexandru Enescu pentru organizare! Ne vedem iar cu drag pe 9 mai 2026 la ORL City în Râmnicu Vâlcea, iar în 8 și 10 mai 2026 la Zilele Medicale Vâlcene, unde venim cu super prezentări!
... Vezi mai multeVezi mai puține

1 săptămână în urmă
Cum a fost la Vâlcea?

Pentru mine, Vâlcea e un soi de Maldivele altora. E la distanța maximă de mers până începe să-mi amorțească fundul, să mă ia foamea și să mă apuce somnul. Unde mai pui că dacă sunt suficient de norocos, mai văd și vaci, atât de dragi mie de zici că m-a făcut mama cu vreun indian.

Dar adevărul e că plăcerea mea cea mai mare nu vine nici din drum, nici din priveliște. Vine din oamenii nemaipomeniți pe care-i întâlnesc acolo, că pentru ei merg.

Prima dată când am ajuns la Vâlcea a fost la invitația  Oanei Păun, un medic ORL de care am prins drag între timp ca de sora mea. Apoi l-am cunoscut pe fratele ei, ortoped, un adevărat personaj de o carismă cum rar întâlnești. Și cu ei am tot ieșit serile cunoscând alți și alți colegi din toate specialitățile și care m-au făcut să mă simt ca un membru al familiei lor: ATI, medicină legală, etc.

Și m-am gândit așa: „Dacă așa sunt medicii, pacienții nu sunt oare la fel?”

Și am acceptat invitația de a consulta acolo. Până la urmă, care era frica mea? Că vor veni pacienți cu probleme cu coloana. Cap? Nu e problemă la cap, că acolo nu mai e bubă de care să-mi fie frică. Iar acum că a apărut Dr. Vilceanu Liviu - medic neurochirurg  în peisaj, colegul meu neurochirurg de la București, pot accepta orice consult, bașca mai e și o atmosferă de-mi vine să invit și câteva neamuri, doar așa, de drag.

Și să știți că am avut dreptate: pacienții chiar au fost superbi! Spre exemplu, o doamnă foarte drăguță a venit doar ca să mă cunoască și să îmi aducă ceva de mâncare! Păi când vreodată să refuz eu mâncarea? Pe nu știu care în politică l-au prins cu jumătate de milion de euro în cutii de pantofi. Pe mine mă vor prinde cu niște foietaj în torpedou, cinci hamsii în buzunar și 3 pepeni în portbagaj și n-o să regret nimic. Ah da, i-am găsit și o tumoră de operat. Păi foietajul ăla chiar așa, pe gratis?

Apoi, de altcineva ne-a fost așa de drag ca aproape ajunseserăm să plângem unul pe umerii altuia. Nu avea nimic de noi, dar ne-am luat la povestit viețile. El, jucător profesionist de poker, în general câștigă. Și se plângea că e greu să meargă în atâtea turnee – Las Vegas, Macau, New York, Dubai, etc. Și noi ne plângeam la fel: turneu la Vâlcea, București, unde ne-o mai primi careva, etc.

Dragilor… am ajuns pe la 10 acolo. Am plecat pe la 19. Am mâncat, am consultat, am râs și ne-am bucurat. Și mai venim în vizită. Deja ne-am auzit vorbe că ne-am fi dat demisia și nu mai operăm la București, ca să înțelegeți cât rahat pot mânca unii. 

E drept că visul de a mă muta la Vâlcea la bătrânețe e tot acolo și că deja am demonstrat ce aveam de demonstrat în neurochirurgia mare. Dar momentan încă operez la stat alături de Liviu (nu avem voie să spunem numele spitalului că GDPR și tot așa, dar în privat vă scriem fără rușine dacă aveți nevoie d sprijin). Operez tot unde știți, în același spital, că gura mea mare nu e acceptată nicăieri altundeva. Operăm și la privat, dar acolo subțire rău, că avem tot ce ne trebuie la stat. Și mă doare inima când aud pacienți că s-au operat la privat în altă parte, crezând că e mai bine acolo, ba s-au mai împrumutat și la bancă de zeci de mii de euro crezând că aia e singura solutie. Că au văzut ei pe Tik Tok sau mai știu eu pe unde, ori că li s-a înrădăcinat ideea că la stat sigur e rău sau că iau bacterii.

Dragii mei… eu operez la stat că aleg asta în fiecare zi. Aș câștiga dintr-o operație în privat un salariu pe o lună întreagă la stat, atâția bani dau pacienții de pomană de fiecare dată! Dar fericirea mea nu e în bani, ci în a face cea mai înaltă neurochirurgie cu putință pentru cei mai sărmani oameni din țara asta. Operez bogați, săraci, români, unguri, arabi, chinezi, vagabonzi, politicieni, generali, marinari, orice. Toți sunt egali. 

Toți iau legătura cu mine doar prin site sau Facebook și până și de pe Facebook îi trimit tot pe site. Pentru că documentele trimise pe www.doctorciobotaru.ro sunt organizate, salvate până la consult, puse pe căprării și indexate în cutiuțe să mă asigur că protocolul meu de îngrijire a pacientului e respectat la fel pentru toată lumea, ca să elimin orice posibilă eroare. Așa funcționez eu și poate și de asta am rezultatele pe care le vedeți.

Așadar, dacă vreți să mă recomandați cuiva, există site-ul www.doctorciobotaru.ro unde e un buton de „solicitare de opinie”. E atât de simplu! Acolo, oricine, din orice oraș, ia legătura direct cu mine. Dacă e de operat, mă ocup personal de programarea unei discuții, iar dacă nu, răspunsul vine în general în aceeași noapte, că răspund pe la 12-2 tuturor. Bașca e și gratis totul! Încercați, vă rog, site-ul și dați-l mai departe la nevoie, ca nu știți când salvați o viață! 

Iar eu, promit să vin acolo unde e nevoie de mine și să fac cât bine pot! La București, la Vâlcea și pe oriunde apuc! Multă sănătate! Ah, și v-am spus despre asociație? Și cursul din Rotterdam la care voi participa ca lector? Stați pe aproape, vă voi tot scrie zilele acestea, doar ajutați-mă cu un share și un comentariu!

Mii de mulțumiri Oanei Păun și lui Alexandru Enescu pentru organizare! Ne vedem iar cu drag pe 9 mai 2026 la ORL City în Râmnicu Vâlcea, iar în 8 și 10 mai 2026 la Zilele Medicale Vâlcene, unde venim cu super prezentări!

Comentează pe facebook

Of, Dl.Doctor, n am știut ca ne vizitați...Dar e timpul înainte. Sper sa va salut frumos in viitor!

Respect, Domnule Doctor! Ce frumos ați descris întâlnirea cu acea doamnă de la Vâlcea nse vede că gesturile sincere și oamenii modești vă hrănesc sufletul mai mult decât orice. ​Vă mulțumesc pentru că, deși operați la cel mai înalt nivel, ați rămas un om care pune preț pe o vorbă bună și pe bucuriile simple ale vieții. Avem nevoie de medici ca dumneavoastră, care să ne asculte poveștile și să ne facă să zâmbim chiar și în momentele grele. Mult succes în tot ce faceți și să rămâneți la fel de autentic.

Felicitări!

Felicitări domnule doctor!Sunteti cel mai bun neurochirurg!Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Respect și recunoștință pentru tot ce faceți! Succes pe mai departe în tot ceea ce vă propuneți, alături de toți colegii dumneavoastră cu care rezonați pe plan profesional cât și personal !

Mai rar asa oameni! 🙏

Mult succes va doresc!!!!!

Vă urez mult succes și vă așteptăm și la Iași !

Felicitări domnule doctor! Ne dați speranța că putem fi tratați aici cu rezultate bune. Mulțumesc!

Va asteptam cu drag! Valcenii sunt minunati..

Felicitări din suflet pentru ceea ce faceți, domnule doctor! Multă putere în continuare, să rămâneți la fel de autentic și implicat! Oamenii ca dumneavoastră chiar fac diferența.👏🏻

Buzău!!!

Respect!!

Felicitări și mult succes!👏👏👏

Paște Fericit !

Cu oameni medici ca domniile voastre, România mai are o șansă la viață!

Faptul ca dintr-un spital de stat iei bacterii…nu e doar o idee înrădăcinată. E un fapt, tot mai des întâlnit. Iar dumneavoastră cred ca știți asta, ptr ca stiu ca ati avut cazuri.

Felicitări Domnule Doctor!!!Sunteți o minune de OM si de Medic și probabil Dumnezeu va înzestrat cu atit de mult har incit sa va adaptați și sa va atașați asa de repede de pacienți și de colegi ,oriunde și în oricare spital ați merge.

Sunteți un om minunat! Mult respect!

Să fiți mereu sănătos, plin de energie și dorința de a face bine. Vă mulțumim că existați!

Vai, d-le doctor… Regret că nu mi-a trecut prin cap să vin si eu cu ceva de mâncare, mai ales că știu cât e de lung drumul Bucuresti-Vâlcea. Dacă ați luat-o pe Dealul Negru, nu trebuia să ratați celebri mici de la Dedulești. Mă bucur că vă plac vâlcenii, au un umor specific, chiar dacă îl folosesc cu perfectul simplu. Dar stați așa, să se ducă vestea, că vin ei și vecinii, o asemenea ocazie nu trebuie ratată. Apoi, mă așteptam să fiu inhibată, dar naturalețea și căldura cu care primiți pacienții face să treacă orice urmă de anxietate și când spun asta, mă refer și la dl doctor Vilceanu și la dvs. Sunteți atât de firești și naturali încât mă intreb oare de ce am frică de doctori în general. Mult succes în continuare și mare bucurie pe mine că v-am cunoscut!

Mult succes domnilor doctori!

DDR, in primul rând 🙂 vreau la bătrânețe sa ma mut la Vâlcea ...e ok doar ca până atunci trebuie sa mai salvați vieți si sa încurajați in continuare pe toți care au pierdut speranța, încrederea in bine pt ei sau pt ca le e frica de a încerca o alta abordare a unei boli decât faimosul program al medicației fără niciun rezultat (aici fac referire la cazul meu)acum mi e frică să renunț la medicatie doar ca ma tem ca sunt deja dependenta de ele. Ideea e ca d-voastră împreună cu alți colegi la fel de dedicați muncii pe care a-ți ales-o e ca noi sa vedem si alte fete ale sistemului sanitar din România. E mult si poate imposibil sa ajungem la nivelul protocolului pt îngrijirea pacientului din alte tari sa putem fii egali ca pacienti si pepenii să-i primiți doar pt a va revigora după o intervenție de multe ore.De când vi-am citit din pura întâmplare o postare m-ați impresionant din prima clipa ca om si medic.Va voi recomanda tuturor si mai ales prietenilor ce și-au pierdut speranța 🙏

Sunteți cât se poate de ireal. Felicitări, felicitări, felicitări! Cuvintele sunt de prisos.

View more comments

Despre emoții și cât de proști suntem de fapt

Când am scris postarea cu rezidentul care nu și-a făcut externările, știam că va fi una polarizantă. Acesta era și scopul. Ce s-a întâmplat după, pe lângă plângeri la Poliție și Colegiul Medicilor, a fost ca la alcoolicii care au accident la volan: dezintoxicare și reabilitare! Cum asta?

Am fost “târât” la sesiuni de coaching (mentorat) personal. “Târât” e evident exagerat de dragul textului, că am întâlnit doi mentori nemaipomeniți, iar astăzi vă voi vorbi despre programul unuia dintre ei.

“Medici competenți emoțional” se numește, iar la gura mea când am auzit așa ceva evident că au început să curgă toate zoaiele de întrebări: “De ce trebuie să merg eu la un curs când altul nu își face treaba?” “De când ne pasă mai puțin de competența profesională a medicului și ne pasă mai mult de competența lui emoțională?” și tot așa.

Lăsăm puțin asta deoparte. Astăzi discutam cu cineva despre…de ce am ajuns să consult la Vâlcea și nu la Buzău/Slobozia/Suceava și alte orașe în care mă roagă oamenii să merg.

Răspunsul e simplu: că nu sunt dorit în alte părți. Că am solicitat neurochirurgilor să merg în diverse orașe doar să îi ajut (măcar o zi pe lună, din concediul meu, gratuit) și mi s-a răspuns:

“Nu avem nevoie, ne descurcăm”
“Nu vrem să se știe că se poate opera cap aici”
“Dacă se face linie de gardă aici că se pot face multe operații de fapt, eu îmi dau demisia, așa că fac tot ce pot să nu se întâmple asta”…etc.

Iar asta vine si pe fondul invitațiilor mele publice pentru colegi să vină să vadă operațiile rare: chirurgie prin pleoapă, chirurgia sinusului cavernos, clinoidectomiile extradurale, etc. Nu sunt vreun maestru, dar unele operații/gesturi chiar sunt rare, iar ușile blocului operator sunt deschise pentru toți colegii. Mai mult, orice întrebare sau sfat e binevenit, chiar și când vine de la cineva care nu a mai făcut/văzut ceva, pentru că de multe ori facem lucruri absurde doar din reflex, când le-am putea ușor îmbunătăți.

Și dacă până de curând credeam că unii oameni sunt doar leneși sau miserupiști, cursurile de mentorat emoțional m-au făcut să înțeleg că de fapt, emoția care stă la baza refuzului unui coleg de a veni să învețe ori de a colabora este…rușinea. Rușinea că nu știe, că ar putea afla altcineva că nu știe să opereze, ca are 50-60-70 de ani și încă nu a învățat să facă anumite operații și tot așa.

Evident că nu aș fi înțeles niciodată treaba asta pentru că mie nu îmi e niciodată rușine. Știu că sunt prost. Nici prea frumos nu sunt. Dar am învățat să nu-mi pese și să compensez. Să citesc mai mult, să le fac să râdă, să învăț umil de la cei care au ce să-mi predea, etc.

Dar acum a ajuns să mă pasioneze ideea rușinii. Unii oameni sunt atât de temători să își arate neștiința, încât, în loc să înfrunte rușinea că nu știu, o îngroapă. Și trăiesc cu lipsa cunoștințelor acolo… unii o viață întreagă. Și culmea, apar pe la televizor și par doctori de succes, dar dacă le pui o întrebare care îi pune în dificultate, te calcă în picioare. Și fac asta cu cât ești tu mai mic și ei mai mari, pentru că atunci rușinea e mai mare. Nu e răutate. E un mecanism intrinsec de a face față rușinii, manageriind în cel mai prost fel cu putință sentimentul.

Până să aflu lucrurile astea, căutam doar să înțeleg mecanismul prin care cineva nu făcea un lucru ”din fișa postului”. Nesimțind de felul meu rușine, înfruntam omul direct: “De ce nu ai scris externările?”. Nu pentru că voiam să îl fac să se simtă prost, ci pentru că mă interesa mecanismul efectiv din spatele gestului, să văd cum pot să schimb ceva: “Pentru că aseară am fost la femei și mi s-a rupt de externările tale”. Jur că l-aș fi apreciat și l-aș fi ajutat. Sau “pentru că nu am știut care a fost gestul chirurgical de după clinoidectomie și m-am împotmolit în protocol”… și aici l-aș fi ajutat. Probabil, un răspuns corect însă ar fi fost: “Pentru că nu sunt capabil să îmi manageriez frustrarea apărută în fața rușinii de a nu ști să transpun în scris informațiile extensive primite odată cu cazul ăsta, iar mecanismul intrinsec de a manageria asta îl reprezintă procrastinarea și amânarea soluționării până în momentul în care se depășește termenul limită al externării”. Dar, fiind prost, habar nu am avut să înțeleg asta, așa că îi dădeam cu “de ce” în continuare, cerând de la celălalt să fie competent emoțional când eu nu pot și generând și mai multă rușine.

Înțelegeți prostia mea? Știu că toți suntem proști în felul nostru. Avem doar impresia că suntem deștepți/cunoscători/buni (în diverse domenii) pentru că cercul în care ne învârtim e doar prea mic. În lumea asta există persoane care ne bagă sub masă pe fiecare dintre noi la ce credem că suntem buni și tot ce trebuie să facem e să vrem să ne îmbunătățim: să discutăm și să creăm relații atât cu cei care ne pot ajuta cât și cu cei care ne arată neputința noastră! Suntem în perioada istorică cu cel mai vast acces la oameni și la informație… e doar vina noastră că nu ajungem cea mai bună versiune proprie cu putință.

Iar dacă doriți să înțelegeți emoțiile dumneavoastră și ale celor din jur, vă recomand cu drag cursul doamnei Laura Manole . A trecut puțin peste o lună de când particip și a transformat replica “de ce trebuie să merg eu la mizeria asta?” în replica ”eram atât de prost încât nici măcar nu știam câtă nevoie am de așa ceva și s-ar putea să fie unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat”.

Va las mai jos pagina cursului:

www.facebook.com/profile.php?id=100090466401265
... Vezi mai multeVezi mai puține

4 săptămâni în urmă
Despre emoții și cât de proști suntem de fapt

Când am scris postarea cu rezidentul care nu și-a făcut externările, știam că va fi una polarizantă. Acesta era și scopul. Ce s-a întâmplat după, pe lângă plângeri la Poliție și Colegiul Medicilor, a fost ca la alcoolicii care au accident la volan: dezintoxicare și reabilitare! Cum asta?

Am fost “târât” la sesiuni de coaching (mentorat) personal. “Târât” e evident exagerat de dragul textului, că am întâlnit doi mentori nemaipomeniți, iar astăzi vă voi vorbi despre programul unuia dintre ei.

“Medici competenți emoțional” se numește, iar la gura mea când am auzit așa ceva evident că au început să curgă toate zoaiele de întrebări: “De ce trebuie să merg eu la un curs când altul nu își face treaba?” “De când ne pasă mai puțin de competența profesională a medicului și ne pasă mai mult de competența lui emoțională?” și tot așa.

Lăsăm puțin asta deoparte. Astăzi discutam cu cineva despre…de ce am ajuns să consult la Vâlcea și nu la Buzău/Slobozia/Suceava și alte orașe în care mă roagă oamenii să merg.

Răspunsul e simplu: că nu sunt dorit în alte părți. Că am solicitat neurochirurgilor să merg în diverse orașe doar să îi ajut (măcar o zi pe lună, din concediul meu, gratuit) și mi s-a răspuns: 

“Nu avem nevoie, ne descurcăm”
“Nu vrem să se știe că se poate opera cap aici”
“Dacă se face linie de gardă aici că se pot face multe operații de fapt, eu îmi dau demisia, așa că fac tot ce pot să nu se întâmple asta”…etc.

Iar asta vine si pe fondul invitațiilor mele publice pentru colegi să vină să vadă operațiile rare: chirurgie prin pleoapă, chirurgia sinusului cavernos, clinoidectomiile extradurale, etc. Nu sunt vreun maestru, dar unele operații/gesturi chiar sunt rare, iar ușile blocului operator sunt deschise pentru toți colegii. Mai mult, orice întrebare sau sfat e binevenit, chiar și când vine de la cineva care nu a mai făcut/văzut ceva, pentru că de multe ori facem lucruri absurde doar din reflex, când le-am putea ușor îmbunătăți. 

Și dacă până de curând credeam că unii oameni sunt doar leneși sau miserupiști, cursurile de mentorat emoțional m-au făcut să înțeleg că de fapt, emoția care stă la baza refuzului unui coleg de a veni să învețe ori de a colabora este…rușinea. Rușinea că nu știe, că ar putea afla altcineva că nu știe să opereze, ca are 50-60-70 de ani și încă nu a învățat să facă anumite operații și tot așa. 

Evident că nu aș fi înțeles niciodată treaba asta pentru că mie nu îmi e niciodată rușine. Știu că sunt prost. Nici prea frumos nu sunt. Dar am învățat să nu-mi pese și să compensez. Să citesc mai mult, să le fac să râdă, să învăț umil de la cei care au ce să-mi predea, etc.

Dar acum a ajuns să mă pasioneze ideea rușinii. Unii oameni sunt atât de temători să își arate neștiința, încât, în loc să înfrunte rușinea că nu știu, o îngroapă. Și trăiesc cu lipsa cunoștințelor acolo… unii o viață întreagă. Și culmea, apar pe la televizor și par doctori de succes, dar dacă le pui o întrebare care îi pune în dificultate, te calcă în picioare. Și fac asta cu cât ești tu mai mic și ei mai mari, pentru că atunci rușinea e mai mare. Nu e răutate. E un mecanism intrinsec de a face față rușinii, manageriind în cel mai prost fel cu putință sentimentul.

Până să aflu lucrurile astea, căutam doar să înțeleg mecanismul prin care cineva nu făcea un lucru ”din fișa postului”. Nesimțind de felul meu rușine, înfruntam omul direct: “De ce nu ai scris externările?”. Nu pentru că voiam să îl fac să se simtă prost, ci pentru că mă interesa mecanismul efectiv din spatele gestului, să văd cum pot să schimb ceva: “Pentru că aseară am fost la femei și mi s-a rupt de externările tale”. Jur că l-aș fi apreciat și l-aș fi ajutat. Sau “pentru că nu am știut care a fost gestul chirurgical de după clinoidectomie și m-am împotmolit în protocol”… și aici l-aș fi ajutat. Probabil, un răspuns corect însă ar fi fost: “Pentru că nu sunt capabil să îmi manageriez frustrarea apărută în fața rușinii de a nu ști să transpun în scris informațiile extensive primite odată cu cazul ăsta, iar mecanismul intrinsec de a manageria asta îl reprezintă procrastinarea și amânarea soluționării până în momentul în care se depășește termenul limită al externării”. Dar, fiind prost, habar nu am avut să înțeleg asta, așa că îi dădeam cu “de ce” în continuare, cerând de la celălalt să fie competent emoțional când eu nu pot și generând și mai multă rușine.

Înțelegeți prostia mea? Știu că toți suntem proști în felul nostru. Avem doar impresia că suntem deștepți/cunoscători/buni (în diverse domenii) pentru că cercul în care ne învârtim e doar prea mic. În lumea asta există persoane care ne bagă sub masă pe fiecare dintre noi la ce credem că suntem buni și tot ce trebuie să facem e să vrem să ne îmbunătățim: să discutăm și să creăm relații atât cu cei care ne pot ajuta cât și cu cei care ne arată neputința noastră! Suntem în perioada istorică cu cel mai vast acces la oameni și la informație… e doar vina noastră că nu ajungem cea mai bună versiune proprie cu putință.

Iar dacă doriți să înțelegeți emoțiile dumneavoastră și ale celor din jur, vă recomand cu drag cursul doamnei Laura Manole  . A trecut puțin peste o lună de când particip și a transformat replica “de ce trebuie să merg eu la mizeria asta?” în replica ”eram atât de prost încât nici măcar nu știam câtă nevoie am de așa ceva și s-ar putea să fie unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat”.

Va las mai jos pagina cursului: 

https://www.facebook.com/profile.php?id=100090466401265

Comentează pe facebook

Respect, prețuire și admirație!Nu am întâlnit până la vârsta pe care o am ,medic ca dumneavoastră!Ceea ce postați este sinceritatea de care dați dovadă!De profesionalism și implicare în ceea ce faceți, nu sunt cuvinte ptr.a descrie!Sunt ani pe care i-am ,,petrecut,,prin spitale, cabinete medicale, operații (coloana...și altele),dar ceilalți medici nu au răbdare să te asculte, să te sfătuiască sau chiar să te pregătească înaintea unei operații!Banii primează în toate cazurile!Sunt dezamăgită, dar sunt nevoită să,,calc pragurile,,cabinetelor medicale,spitalelor...etc!Sănătate vă doresc!Aștept cu deosebit interes ,postările sincere și explicite!

Morala : toată viata avem de învățat dar de apreciat este cand recunoaștem la masa deschisa ca avem o problema fie ea mai mica sau mai mare ! Cat despre curs ,cred ca fiecăruia dintre noi i ar fi de ajutor ,nu cred ca exista om fara vreo trauma,fara vreun conflict interior ! Respect si pretuire ,d-le Doctor !

E atât ,,de vie" faza cu rezidentul 😁. Îmi amintesc cum v-am ,,taxa". Dincolo de respectul și admirația pentru munca, talentul, efortul pe care-l l faceți știu că sunt puțini cei care ar putea să țină pasul cu dumneavoastră. Și avem nevoie și de ei. Așa că trebuie să avem grijă și de cei - cu mai puțin talent

Felicitări! Să fiți binecuvântat și sănătos veșnic! Darul Omeniei de care dă ți dovadă este Divin , de la Mama și de la Mamă natura ,cineva acolo sus vă iubește și vă ajută să fiți cel mai bun dintre cei mai buni Doctori,prin multă muncă , învățare , dăruire și multă pasiune cu iubire necondiționată față de semeni ! Respect maxim ! “ Doctor fără de arginti “ Succes !

Deci, ca să încep cu concluzia, trebuie să punem zdravăn genunchiul la rugă, să vă țină Doamne sănătos, cu aceeași neobosită jertfa! Că alte cuvinte nu mai am! Chapeau bas! 🙏😊

Felicitări și respect!! Sper că pe viitor să veniți în Buzău, am înțeles că sunteți buzoian la origini... Pacienții au nevoie de un asemenea doctor ( caracter) pentru a se însănătoși... D-zeu să vă țină sanatos și cu putere de muncă...🙏 Tot înainte....toate vin la vremea lor👍🤗

Doamne ce mi pot auzi urechile ( deși nu este ceva nou ) , păi după ce este / sunt vinovați că nu și fac datoria la locul de muncă, mă refer la domnul rezident care deși este vinovat tot el cel ,, sfânt " tot el se simte jignit păi frate asumăți, ai bunul simț și recunoaște căai greșit sau găsește o scuză dar nu sari tot tu cel ,, sfânt " să faci rău unui OM și DOCTOR și ÎNGER . Rușine să le fie celor ce nu recunosc și nu și asumă greșeala/ greșelile și da cere ajutor unde nu ști vai de noi cu asemenea oameni din se mai numesc și mari doctori ferească Dumnezeu să ajungi pe mana unor astfel de mari doctori . Respect și prețuire domnule OM și DOCTOR CIOBOTARIU GEORGIAN DUMNEZEU să vă de-a multă sănătate și putere să ne trăiți mulți ani, de oameni ca d.voastră avem mare nevoie .

Buna seara, dl.doctor! am citit de 2 ori aceasta postare. Sincer eu cred ca 90% dintre medici ar trebui sa mearga la un astfel de curs. Din pacate nu vor sa recunoasca aceste lucruri, mai ales cei mai in varsta, care sunt atat de critici la adresa celor tineri. Eu personal, prefer medicii tineri . Va ador si va stimez atat pentru sinceritatea dvs., cat si pentru faptul ca va faceti meseria de medic cu atata pasiune, devotament si sunteti atat de implicat in aceasta arta a medicinei. Pentru mine sunteti un artist in ramura asta a medicinei, neurochirurgia, o parte a medicinei destul de grea. Si pe langa toate problemele pe care le aveti, mai va faceti timp sa ne mai explicati si noua toate aceste lucruri. Sper ca si alti colegi de ai dvs., sa va urmeze exemplu! Si asa cum v am mai scris si in postarea anterioara, daca vreti sa va delectati un pic si sa va incarcati cu energie, in drumul catre Valcea , faceti o halta si la Pitesti, de fapt la Maracineni, la Institutul de Cercetare-Dezvolare pentru Pomicultura, Pitesti-Maracineni. Toata stima si pretuirea! 🙏🤗

❤️🙏❤️ cine ar fi putut spune mai bine Emotional punctul pe I Eu una va multumesc pentru tot ce faceti pentru oameni,sanatosi sau bolnavi . Ne sunteti de mare ajutir! 🇦🇩⭐️🇦🇩⭐️🇦🇩⭐️🇦🇩⭐️❤️

Felicitări! Sunteți un medic de excepție! Toată stima și admirația!

Respect, Admirație și Prețuire ! 🙏❤️🩺❤️👏👏👏

Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg ești unul din Oamenii dragi sufletului meu!! Le spun tuturor atunci când am ocazie ce mândră sunt ca te am cunoscut!! Te pup și te îmbrățișez cu drag ...si dor!

Poate împreună cu alți colegi din alte specialități,veți reuși să schimbați tot ce este “ putred” în Sistemul nostru de Sănătate Vă doresc mult succes!

Chapeau!❤️ Daca voi avea vreo problema la procesor, sper sa mi-l reparati dumneavoastra. Nici mie nu mi-a fost niciodata rusine sa intreb, sa invat. Uneori, incep fraza cu: iertati-ma, sunt blonda, si baba, cum sa fac cutare lucru? Chiar daca interlocutorul poate mi-a fost elev la gradinita. Noapte binecuvantata!

👏👏👏

Dacă așa arată prostia despre care vorbiți, atunci mi-aș dori ca lumea să fie plină de astfel de oameni. Jos pălăria pentru onestitate și pentru capacitatea de a transforma o experiență de tip târât la cursuri într-o lecție de viață pentru noi toți. Sunteți un medic mare tocmai pentru că nu vă temeți să fiți un om mic în fața învățării. Aveti tot respectul meu.

Excelent punctat! Mulțumim!🙏

Vă citesc toate comentariile. Sunteți un om excepțional!

Domnule doctor , de oameni ca d-voastra avem nevoie in acest sistem medical putred , profesionist desavarsit , empatic , curajos . Felicitari si mult succes !

Come down to earth, d-le doctor ! Rusinea despre care vorbiti e, poate, valabila la cei tineri. Presupunad ca ar fi lasati. La cei peste 50+ e doar rutina. La multe spitale mari se mai si dusmanesc intre ei. Nu de mult timp dvs imi spuneati aici ca sunt destule spitale in tara cu dotari tehnice care le-ar permite sa faca interventii moderne dar nu sunt interesati. Atunci eu eram in aer si-i compatimeam ca nu sunt dotati tehnic. Felicitari pentru implicare si succes !

Respect și prețuire! 💖🌹🌿

...când am văzut că mergeți la Vâlcea, recunosc, am fost un pic uimită și m-am gândit ca dacă tot ieșiți din București de ce nu spre Buzău...acum înțeleg...cat despre recunoașterea că va" perfecționați" și emoțional, tot respectul 🙏🙏🙏

Succes domnule Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg ! Sunteți un OM și UN MEDIC extraordinar!Doamne ajută să salvați câți mai mulți pacienți!

View more comments

Consult la Vâlcea! Și cap și coloană!

Există în cariera fiecăruia tot felul de perioade. La început încerci să înveți cât mai mult și să demonstrezi cât mai multe. Apoi vrei să demonstrezi că poți avea constant rezultate bune. Și vine o perioadă când începi să te gândești dacă poți face asta și în liniște.

Pentru unii, liniștea e dată de bani. Mulți bani. Trag câțiva ani la stat, iar apoi se „retrag” în privat. Pleacă acasă zilnic cu 2–10.000 de euro în timp ce pozează în sfinți care ajută pacienții. Îi dau cu Dumnezeu, poartă sutană, amestecă slujbele cu medicina, cer cateva mii de euro pe o ”proteză” de cateva zeci și uită de ideea de „doctori fără de arginți”. Alții abia termină rezidențiatul fără nicio operație cap coadă, fără nicio gardă, apoi cer câte 10–12.000 de euro unui pacient pentru o operație cerebrală. Asta le aduce liniștea.

Pentru mine, liniștea vine cu o casă la țară unde aud cocoșul și vaca de dimineață, apoi câteva operații gratis și fără șpagă și iar liniștea de acasă. Câteva gărzi, câteva drumuri de acasă peste program, dar măcar într-un oraș mic nu îți ia o oră doar să ajungi la spital.

Și după ce am operat, am demonstrat și am rezultate constante cu care mă pot mândri, am ajuns în etapa în care mă apropii, ușor ușor, de un oraș mic. N am bani de casă la țară iar mașina mea împlinește anul ăsta 18 ani. Dar am niște oameni minunați care mă sprijină acolo și nu doar că mă așază cu ei la masă, dar aduc chiar un scaun în plus.

Este prima dată când ofer undeva posibilitatea de a veni oricine la consultații. Și ca să nu mă trezesc că vine un pacient cu o problemă de coloană și nu știu cum să o rezolv, l am luat cu mine pe colegul meu, dr. Liviu Vîlceanu, unul dintre neurochirurgii pe care i aș lăsa cu încredere să mă opereze dacă aș avea eu însumi o problemă.

Nu știu ce îmi va rezerva viitorul. Nu știu dacă voi găsi vreodată loc să operez la Vâlcea. Dar momentan sunt extrem de bucuros că pot să consult la ORL CITY în Vâlcea. Vă las un număr de telefon pentru consultații: 0730348404Clinica ORL City își extinde colaborările multidisciplinare.
Începând cu data de 28.03, în cadrul clinicii vor efectua consultații doi medici neurochirurgi: Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg și Dr. Liviu Vîlceanu.

🔹 Dr. Georgian Ciobotaru este neurochirurg supraspecializat în patologia creierului și a bazei craniului. Este primul și singurul neurochirurg din România care realizează intervenții pe creier prin pleoapă, utilizează tehnici moderne de chirurgie cu pacientul treaz și tratează constant patologii neurochirurgicale complexe precum tumori cerebrale, anevrisme sau epilepsie. Este absolvent al Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila”.

🔹 Dr. Liviu Vîlceanu este absolvent al Universității de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș, unde a fost instructor în cadrul Societății Studențești de Chirurgie din România și ulterior membru fondator al Societății pentru Inovație, Dezvoltare și Educație Medicală. Formarea sa include rezidențiat în Neurochirurgie la Cluj-Napoca, stagii internaționale de pregătire în Egipt, Turcia și Clermont-Ferrand (Franța), precum și cursuri de supraspecializare în patologia spinală, cu accent pe tehnici minim invazive și tratamentul durerii.

Prin această colaborare ne propunem să oferim pacienților acces la evaluare neurochirurgicală specializată, într-un cadru medical multidisciplinar.

📞 Programările pentru consultații sunt deschise.

💖 ORL City 💖
📑 Programări
☎ 0730.348.404 (Luni - Vineri | 9:00 - 19:00)
🌟 Dr. Oana Păun - ORL
🌟 Dr. Denisa Mitran - ORL
📌 Maior V. Popescu nr. 3, bloc P3, scara D - (unitatea 7), Rm. Vâlcea
(zona gării, lângă magazinul "Gospodarul", vis-a-vis de "Centrul Militar de Recrutare")

#ORLCITY #CabineteValcea #DrOanaPaun #DrDenisaMitran #CabinetORL #ORL #ORLCopii #ORLAdulti #AfectiuniNas #AfectiuniGat #AfectiuniUreche #ScadereAuz #Zambete #ORL
... Vezi mai multeVezi mai puține

1 lună în urmă
Consult la Vâlcea! Și cap și coloană!

Există în cariera fiecăruia tot felul de perioade. La început încerci să înveți cât mai mult și să demonstrezi cât mai multe. Apoi vrei să demonstrezi că poți avea constant rezultate bune. Și vine o perioadă când începi să te gândești dacă poți face asta și în liniște.

Pentru unii, liniștea e dată de bani. Mulți bani. Trag câțiva ani la stat, iar apoi se „retrag” în privat. Pleacă acasă zilnic cu 2–10.000 de euro în timp ce pozează în sfinți care ajută pacienții. Îi dau cu Dumnezeu, poartă sutană, amestecă slujbele cu medicina, cer cateva mii de euro pe o ”proteză” de cateva zeci și uită de ideea de „doctori fără de arginți”. Alții abia termină rezidențiatul fără nicio operație cap coadă, fără nicio gardă, apoi cer câte 10–12.000 de euro unui pacient pentru o operație cerebrală. Asta le aduce liniștea.

Pentru mine, liniștea vine cu o casă la țară unde aud cocoșul și vaca de dimineață, apoi câteva operații gratis și fără șpagă și iar liniștea de acasă. Câteva gărzi, câteva drumuri de acasă peste program, dar măcar într-un oraș mic nu îți ia o oră doar să ajungi la spital.

Și după ce am operat, am demonstrat și am rezultate constante cu care mă pot mândri, am ajuns în etapa în care mă apropii, ușor ușor, de un oraș mic. N am bani de casă la țară iar mașina mea împlinește anul ăsta 18 ani. Dar am niște oameni minunați care mă sprijină acolo și nu doar că mă așază cu ei la masă, dar aduc chiar un scaun în plus.

Este prima dată când ofer undeva posibilitatea de a veni oricine la consultații. Și ca să nu mă trezesc că vine un pacient cu o problemă de coloană și nu știu cum să o rezolv, l am luat cu mine pe colegul meu, dr. Liviu Vîlceanu, unul dintre neurochirurgii pe care i aș lăsa cu încredere să mă opereze dacă aș avea eu însumi o problemă.

Nu știu ce îmi va rezerva viitorul. Nu știu dacă voi găsi vreodată loc să operez la Vâlcea. Dar momentan sunt extrem de bucuros că pot să consult la ORL CITY în Vâlcea. Vă las un număr de telefon pentru consultații: 0730348404

Comentează pe facebook

Felicitari domnule doctor, orașul nostru are un mare câștig, cu un om ca dumneavoastră!Mă înclin în fața dumneavoastră!Vă doresc multă sănătate și putere de muncă!🙏🙏

Vă urez mult succes !

Dl doctor sa inteleg ca nu mai sunteti in Bucuresti?

Succes, domnilor doctori! Aveți cate o căsuță in inima fiecăruia dintre noi!!!

Cine o sa mearga pe mana d-lui doctor Ciobotariu Georgian , este un norocos .Mii de multumiri ! Aveti incredere in dansul !

Felicitări domnule doctor și mult succes în continuare!Va doresc multă sănătate și putere de muncă!

Mult succes Domnule Doctor Dumnezeu să vă ajute în tot ce vă dorițiSunteti un Doctor minunat.. Mulțumesc din suflet ce ați făcut pt mine.

Sanatate si mult succes!

Hai și la Buzău, măcar pt consultații dacă de operat nu vei reuși prea curând. În felul ăsta ești aproape de familie, o casă în apropiere de oraș este mai ieftină decât în jurul Bucureștiului, covrigii sunt în continuare o alternativă la o masă bună.

Succes!

Mult succes Domnul Doctor sunteți un om binecuvîntat de Bunul Dumnezeu și nu voi reuși să vă mulțumesc pentru tot ce ați făcut pentru mine din tot sufletul multa sănătate și putere!

Bine ați venit la noi! ❣️

Îmi este dor .Îmi este dor de UN OM care mi a salvat viața acum șase luni !!! Respect !Victor și Nicoleta Nedelcu

"Unde-s doi puterea crește ..." Ne dați speranțe de mai bine. Bravo!

Și cum a scris cineva, aveți câte o căsuța în inima fiecărui om care a trecut pe la dumneavoastră. Și cred eu nu numai.

De la Onești jud Bacau un ocean de mulțumiri și tot respectul. Să ne trăiți o mie de ani. 🙏🙏🙏

Ați plecat de la spitalul militar București?

Mult succes!!Domnul doctor cu care colaborați este cel pe care mi l-ați recomandat (când am fost la scos firele) pentru coloană?mulțumesc 🤗🤗

Felicitări ! Impresionant ca de obicei ! Respect și admirație ! 🙏

Sănătate și realizări Doctore !

Succes domnul doctor! Sunteți minunat! Mă bucur că ați venit la Vâlcea.

View more comments

Despre mizerii și avântul tânărului doctor

Când m-am angajat ca tânăr specialist, nu am făcut rabat de la nimic. Venisem dintr-un rezidențiat unde lucrurile se desfășurau ca la carte și mi-am promis că voi impune același nivel de calitate oriunde voi lucra, indiferent cât va trebui să muncesc pentru asta.

Știți entuziasmul tânărului dispus să mute munții din loc, nu? Înmulțiți asta cu o gură mai slobodă decât un câine scăpat din lanț și scânteile sunt garantate. Pe ce mă bazam? Pe faptul că urma să am post. Că semnasem un contract la intrarea în facultate, care garanta că voi fi angajat când termin rezidențiatul…undeva.

Au trecut 4 ani și mai bine de atunci, iar răbdarea mea a rămas aceeași, perseverența s-a accentuat iar limbajul colorat aduce aminte de chirurgii din perioada comunistă. Sigur, pacienții nu văd asta niciodată, căci ei săracii nu au nicio vină. Dar sistemul….vai ce primește din partea mea! Noroc că am parte de o echipă splendidă care mă susține zilnic la spital și alături de care pot pune în practică o sumedenie de vise.

Acum câteva săptămâni am întâlnit aceeași dorință în ochii Mihaelei și ai lui Dragoș, cei doi neurochirurgi de la Constanța pe care culmea, i-am întâlnit cu puțin timp înainte să se dezlănțuie iadul care-i înconjoară acum.

Erau entuziasmați că Mihaela se angajase, iar ei apucau să facă treabă. Să muncească. Să lupte cu boala. Să salveze oameni. El muncea ca voluntar, trăia din gărzi plătite cu te miri ce nedormind nopțile, iar ea trăia acum dintr-un salariu de medic la stat.

Ca să înțelegeți: un salariu de la stat (bun, nu se plânge nimeni) se poate câștiga într-o SINGURĂ operație cerebrală în privat! Și chiar și așa, există oameni cu suflet care se angajează la stat! Și nu doar că se angajează, ba muncesc acolo cum pot, chiar și numai în baza unui contract de gărzi!

Și tocmai acești oameni, într-un spital de stat unde conducerea se plânge că 70% dintre medici sunt scutiți de gărzi, sunt concediați! Și Mihaela nu a fost concediată că fusese numită politic, ci după ce a susținut un examen pe post, cu o comisie venită din alte centre, care a avizat că ea e competentă! O comisie organizată chiar de SJU Constanța tocmai să evite situațiile penibile în care e angajată pila cuiva!

Cum motivează Spitalul Județean Constanța decizia de concediere? Singurul motiv medical din comunicatul din 09 Martie 2026 intitulat „Apel la obiectivitate: siguranța pacientului, dincolo de emoții” o reprezintă „dificultăți în […] prescrierea medicației anticonvulsivante […] și transferul acestei sarcini către alte secții” (secția în cauză fiind Neurologia).

Din câte știu eu, la momentul actual sunt singurul neurochirurg care operează pacienți adulți cu epilepsie într-un spital de stat și sunt printre foarte puținii din Europa care știe, poate și chiar face asta și prin pleoapă. Cred că sunt în măsură să vă povestesc cum e cu tratamentele antiepileptice (sau anticonvulsivante), așa că vă spun asta:

NICIODATĂ nu am operat un pacient de chirurgia epilepsiei fără să fie evaluat în prealabil de un neurolog supraspecializat în epilepsie. Nici nu am consultat un astfel de pacient chiar dacă era absolut evident ce are. Nici măcar o dată nu mi-am permis să intervin în schema cuiva de tratament!

Medicația anticonvulsivantă este și va rămâne apanajul medicului neurolog! Sigur, noi o putem prescrie, dar standardul de aur în îngrijirea unui astfel de pacient revine echipei multidisciplinare neurochirurg-neurolog! Dacă colegii mei au solicitat sprijinul neurologilor pentru a stabili un tratament anticonvulsivant optim, consider ca este cea mai corectă decizie pe care o puteau lua! Este genul de decizie care în alte țări este la ordinea zilei!

Și ca să înțelegeți dublul standard…tocmai despre asta vorbește SJU Constanța în comunicat! Că ei încearcă să păstreze standardul de aur! Cum? Dând afară niște oameni care culmea, aplică protocoalele cu sfințenie?! Păi văd atât de frecvent pacienți cu antiepileptice date după ureche!!! Îmi vin la consult pacienți care primesc antiepileptice doar pentru că au tumori cerebrale, fără să fi avut vreo criză! Unii au fost operați acum 10 ani de cine știe ce bătrân care le-a zis să nu oprească tratamentul și ei iau antiepileptice de atunci fără nicio criză! Vagoane de pastile luate degeaba deși ghidurile actuale europene spun că dacă un pacient nu a avut crize, nu se inițiază tratament preventiv!

Și, în marea asta de dezordine, singurii care sunt dați afară sunt niște colegi care au solicitat ajutor unor neurologi pentru un tratament care este cel mai corect inițiat chiar de neurologi? Adică eu mi-aș pierde locul de muncă dacă aș solicita Cardiologiei tratament pentru hipertensiune la un pacient? Sau dacă aș cere Urologiei să pună sondă unui pacient dacă văd că sondarea mea nu e eficientă?

Auziți la ei, „standardul de aur”. Vezi bre, că auru' matale cam ruginește!

Dați mai departe articolul vă rog, să se simtă auziți!
... Vezi mai multeVezi mai puține

1 lună în urmă
Despre mizerii și avântul tânărului doctor

Când m-am angajat ca tânăr specialist, nu am făcut rabat de la nimic. Venisem dintr-un rezidențiat unde lucrurile se desfășurau ca la carte și mi-am promis că voi impune același nivel de calitate oriunde voi lucra, indiferent cât va trebui să muncesc pentru asta.

Știți entuziasmul tânărului dispus să mute munții din loc, nu? Înmulțiți asta cu o gură mai slobodă decât un câine scăpat din lanț și scânteile sunt garantate. Pe ce mă bazam? Pe faptul că urma să am post. Că semnasem un contract la intrarea în facultate, care garanta că voi fi angajat când termin rezidențiatul…undeva. 

Au trecut 4 ani și mai bine de atunci, iar răbdarea mea a rămas aceeași, perseverența s-a accentuat iar limbajul colorat aduce aminte de chirurgii din perioada comunistă. Sigur, pacienții nu văd asta niciodată, căci ei săracii nu au nicio vină. Dar sistemul….vai ce primește din partea mea! Noroc că am parte de o echipă splendidă care mă susține zilnic la spital și alături de care pot pune în practică o sumedenie de vise. 

Acum câteva săptămâni am întâlnit aceeași dorință în ochii Mihaelei și ai lui Dragoș, cei doi neurochirurgi de la Constanța pe care culmea, i-am întâlnit cu puțin timp înainte să se dezlănțuie iadul care-i înconjoară acum.

Erau entuziasmați că Mihaela se angajase, iar ei apucau să facă treabă. Să muncească. Să lupte cu boala. Să salveze oameni. El muncea ca voluntar, trăia din gărzi plătite cu te miri ce nedormind nopțile, iar ea trăia acum dintr-un salariu de medic la stat.

Ca să înțelegeți: un salariu de la stat (bun, nu se plânge nimeni) se poate câștiga într-o SINGURĂ operație cerebrală în privat! Și chiar și așa, există oameni cu suflet care se angajează la stat! Și nu doar că se angajează, ba muncesc acolo cum pot, chiar și numai în baza unui contract de gărzi!

Și tocmai acești oameni, într-un spital de stat unde conducerea se plânge că 70% dintre medici sunt scutiți de gărzi, sunt concediați! Și Mihaela nu a fost concediată că fusese numită politic, ci după ce a susținut un examen pe post, cu o comisie venită din alte centre, care a avizat că ea e competentă! O comisie organizată chiar de SJU Constanța tocmai să evite situațiile penibile în care e angajată pila cuiva!

Cum motivează Spitalul Județean Constanța decizia de concediere? Singurul motiv medical din comunicatul din 09 Martie 2026 intitulat „Apel la obiectivitate: siguranța pacientului, dincolo de emoții” o reprezintă „dificultăți în […] prescrierea medicației anticonvulsivante […] și transferul acestei sarcini către alte secții” (secția în cauză fiind Neurologia).

Din câte știu eu, la momentul actual sunt singurul neurochirurg care operează pacienți adulți cu epilepsie într-un spital de stat și sunt printre foarte puținii din Europa care știe, poate și chiar face asta și prin pleoapă. Cred că sunt în măsură să vă povestesc cum e cu tratamentele antiepileptice (sau anticonvulsivante), așa că vă spun asta:

NICIODATĂ nu am operat un pacient de chirurgia epilepsiei fără să fie evaluat în prealabil de un neurolog supraspecializat în epilepsie. Nici nu am consultat un astfel de pacient chiar dacă era absolut evident ce are. Nici măcar o dată nu mi-am permis să intervin în schema cuiva de tratament!

Medicația anticonvulsivantă este și va rămâne apanajul medicului neurolog! Sigur, noi o putem prescrie, dar standardul de aur în îngrijirea unui astfel de pacient revine echipei multidisciplinare neurochirurg-neurolog! Dacă colegii mei au solicitat sprijinul neurologilor pentru a stabili un tratament anticonvulsivant optim, consider ca este cea mai corectă decizie pe care o puteau lua! Este genul de decizie care în alte țări este la ordinea zilei!

Și ca să înțelegeți dublul standard…tocmai despre asta vorbește SJU Constanța în comunicat! Că ei încearcă să păstreze standardul de aur! Cum? Dând afară niște oameni care culmea, aplică protocoalele cu sfințenie?! Păi văd atât de frecvent pacienți cu antiepileptice date după ureche!!! Îmi vin la consult pacienți care primesc antiepileptice doar pentru că au tumori cerebrale, fără să fi avut vreo criză! Unii au fost operați acum 10 ani de cine știe ce bătrân care le-a zis să nu oprească tratamentul și ei iau antiepileptice de atunci fără nicio criză! Vagoane de pastile luate degeaba deși ghidurile actuale europene spun că dacă un pacient nu a avut crize, nu se inițiază tratament preventiv!

Și, în marea asta de dezordine, singurii care sunt dați afară sunt niște colegi care au solicitat ajutor unor neurologi pentru un tratament care este cel mai corect inițiat chiar de neurologi? Adică eu mi-aș pierde locul de muncă dacă aș solicita Cardiologiei tratament pentru hipertensiune la un pacient? Sau dacă aș cere Urologiei să pună sondă unui pacient dacă văd că sondarea mea nu e eficientă?

Auziți la ei, „standardul de aur”. Vezi bre, că auru matale cam ruginește!

Dați mai departe articolul vă rog, să se simtă auziți!

Comentează pe facebook

Felicitări, un medic asumat !👏👏👏👏👏

Colaborarea interdisciplinare nu e o obtiune, e o obligatie...apoi...neurochirurgul trebuie sa aiba autonomia completa...sa ia decizia ...care tine de alta specializare...deci de comunicare interdisciplanara...care e o obligatie??? Au omorat logica, i-au pus cruce si au facut o coliva de cuvinte "importante"...

Asta este soarta medicilor tineri in spitalele din Romania. Ca medic tanar nu te vrea nimeni in sistem.

Felicitări pt atitudinea de solidaritate,. Mult succes d-nilor doctori! Cuibul acela de hiene nu-i merita

Sunteți un om extraordinar! Sa ne ajute Dumnezeu sa nu va pierdeți entuziasmul si curajul !

Profund respect și considerație medicilor cu drag de profesie și cu dorința de a salva oameni conform jurământului lui Hipocrate! Sunt și eu medic si mamă de viitor medic și sper că România se v-a schimba că o să ne facem bine și o sa redam medicilor și medicinei respectul de altă dată!

După ce am pus gaz peste foc prin relatarea păţaniei mele la SCJU Constanţa, care vine să conforme situaţia de acolo, am analizat un pic la rece cazul. E destul de vizibilă răzbunarea şefului de secţie. Decizia managerului e una. Dar se vede că plecat de la şeful de secţie. Care le-a interzis domnilor doctori să practice profesia până la epuizarea contratctului de muncă. Poate fi caz de colegiul medicilor dar şi în instanţă e o piesă importantă: împiedicarea cu REA CREDINŢĂ a exercitării profesiei. Din păcate nu e singurul. Mari nume din medicina românească - şefi de clinici - au făcut la fel exact când şi-au dat seama că medicii tineri se apropie ameninţător de ei şi chiar îi depăşesc. Umilinţe, mizerii. Episodul nefericit din chirurgia plastică relatat, la Profesioniştii, de profesroul Ioan Lascăr legat de titanul chirurgiei plastice româneşti, Agrippa Ionescu. Trist.

Bafta în tot ce faceți Respect ...

Nu cred ca e normal ca fosta sotie a sefului de sectie, sa spuna si cainilor de pe strada, daca e posibil, ca unchiul ei este procuror sef. Asa merg lucrurile in Romania?

Conducerea trebuie dată afară ,nu medicii care își exercită meseria în adevăratul sens al cuvântului! Domnule Mitroi,nu aveți nici un cuvânt de spus?

Aștept ca medicul șef Neurologie SCJU, să explice protocolul de prescriere pentru medicatia anticonvulsivanta pacientului internat in SCJU precum și etica deontologica în ceea ce privește consultările inter-secții.

Cred ca în toate domeniile este ceva putred...putred rău...incat,,miroase "!....dar,, ne strângem."..nările și ignoram.... mimam doar din buze,...suduim... În medicina, nu e loc....s ar nu ar trebui sa mai fie loc...de ,,merge și așa " Ii dau dreptate d-lui doctor! Am trăit și lucrat în acest mediu! .... când e vorba de sănătate....aici nu trebuie acceptat și,,închide ochii "... cand e vorba de VIAȚA!

Felicitări, Domnule Doctor pentru atitudine!

Asta se intampla cand conducerea este PSD-ista si toti sefii de sectie din acel spital sunt numiti doar daca cotizeaza la partid. Am fost martora cand o sefa de sectie de la pediatrie, ii impunea medicului sa prescrie doar medicamente care erau in farmacia spitalului si nu-i pasa ca acele medicamente ii faceau rau copilului bolnav. Noroc ca medicul in cauza a rugat mama copilului sa cumpere medicamentele care trebuiau si sa-i administreze copilului tratamentul corect. Altfel... Dumnezeu cu mila!

E păcat că medicii tineri nu au loc de acești nenorociți nesătui numiți politic!

Sunt contradictii de logica in acel paragraf, se contrazic de la o fraza la alta 😔 Nu trebuie sa fii lingvist ca sa iti dai seama. Cred ca se poate ataca in justitie.

Când prostii sunt pe funcție se scufunda Romania.....ce se întâmplă de 35 de ani?

Medicatia anticonvulsanta o prescriu si eu in Dep de Urgenta fara sa fiu Neurolog, la pacientii mei pe care ii vad in acut in Dep de Urgenta ca medic de medicina de urgenta cu aproape 20 ani vechime in ED. Stiu ca nu mai profesez in Romania de peste 12 ani, dar ce se intampla in Romania este de groaza 😕

RUȘINE MAXIMĂ HOȚILOR ȘI INCOMPETENȚILOR DIN CONSTANȚA.CUM POATE EVALUA TRATAREA PACIENȚILOR UN MANAGER CARE ESTE INCOMPETENT PE ASEMENEA SPECIALITATE MEDICALĂ?

Să fiți binecuvântați cu sănătate și multă putere de muncă,că sunt nemulțumiri ,sau nedreptăți..sunt peste tot.. mentalitatea noastră..a celor de sus ..nu o schimbam cu nimic..sunt suișuri și coborâșuri..sun lacune și mizerii în orice..doar la unele persoane nu încape nedreptate sau indisciplină..ș.a.m.d..Domnule doctor la dumneavoastră ne este speranța, și încrederea și norocul!Să fiți binecuvântați și să puteți face ceva pentru noi că nație..ca român de rând..ca să avem și noi un licăr de curaj să ajungem în spitalele noastre cu inima deschisă.Suntem siguri că înca se poate și la noi ,doar că lipsește ceva... Felicitări și succes pe mai departe!

Strigător la cer! Dezumanizarea și interesul politic, financiar distrug vieți: ale medicilor frumoși la suflet și hotărâți să facă bine, ale bolnavilor care își pun cu speranță disperată viețile în mâinile lor!

Singura soluție pentru a le băga mințile în cap acestor “voievozi “ care transformă o instituție publică în feuda personală , este acțiunea în justiție. Pentru concediere abuzivă. Și vor câștiga retroactiv și salariile ce li se cuvin, din momentul concedierii, până la terminarea procesului. SĂ NU SE LASE !!! Societatea are nevoie de oameni competenți, iar un neurochirurg capabil ( și o spun făra nici un interes) este Dumnezeu pe pământ ! Habar n-aveam că așa ceva este posibil în zilele noastre.🤨

Păi standardul de aur nu se aplică şi când secţiile râmân fără medici de gardă ? Nu am auzit să se ia vreo măsură disciplinară împotriva celor ce refuză să efectueze gărzi. Standardul de aur nu mai e valabil şi când asistentele te trimit sau trimit aparţinătorii la farmacie după feşe, medicamente ? Sau când stai şi aştepţi 14 ore până te bagă cineva în seamă ?

Cei care ar trebui demiși sunt cei de la conducerea spitalului, sunt numiți politic și nu au nici o empatie față de medici și bolnavi Totul este să își ia dumnealor salarii mari și atât, restul nu contează

Oameni buni, in Spitalul Judetean Constanta se moare pe capete din cauza nepăsării. Când vine cineva competent este eliminat, că e pus pe treabă și face notă discordantă. Cam asta este economia acolo.

View more comments

Din nou cu Teo și Ilinca – despre asociație, neurochirurgia modernă și un subiect fierbinte

Am avut din nou plăcerea să fiu invitat la emisiunea Follow Us, cu Teo Trandafir și Ilinca Vândici. Dacă prima dată aveam emoții, acum m-am simțit ca acasă la niște prietene vechi și am putut fi în elementul meu.

Am discutat ce am discutat și am mai fi discutat, dar știți vorba aia: „oaspetele și peștele după 3 zile încep să miroasă”, așa că am plecat la sfârșitul emisiunii, dar ne-am promis să ne revedem cu prima ocazie să continuăm ce am început.

Vă invit să vedeți emisiunea și să îmi scrieți în comentarii ce părere aveți! Va las linkul mai jos:

... Vezi mai multeVezi mai puține

2 luni în urmă
Video image

Comentează pe facebook

Un medic excepțional mi-ati salvat mama de la moarte. Să vă de-a Dumnezeu puterea să mai operați până la 100 de ani.Nu am cuvinte de mulțumire

Doamne ajuta,și mult succes

Felicitări

🫶👏👏👏

Felicitări !!

TOT RESPECTUL PENTRU DUMNEALUI.FELICITARI SI MULTA SANATATE DOMNULE DOCTOR.

Felicitări!

Felicitări!!!

Mândri de un așa Om medic de al nostru Buzoian!Stima și respect!

Superbă emisiune, felicitări🙏🏾🙏🏾

Pot confirma din proprie experiență că tot ce spune despre empatie și relația medic-pacient este 100% real. Am fost operat de domnul doctor și, pe lângă profesionalismul desăvârșit, m-a impresionat liniștea pe care mi-a insuflat-o într-un moment critic fiind si suspect si de o meningita. ​Deși în video se discută despre viitorul inteligenței artificiale și al roboților, eu cred că nicio tehnologie nu va putea înlocui precizia și, mai ales, sufletul unui medic atât de dedicat, pentru care fiecare milimetru contează. Un medic tânăr, care chiar schimbă fața neurochirurgiei din România. Vă mulțumesc pentru tot, domnule doctor!

Un Om si un medic exceptional. Multumim ca existati si schimbati vieti si destine!

Felicitări, domnule doctor pentru toate reușitele dumneavoastră. Vă mulțumesc pentru profesionalismul desăvârșit și pentru grija oferită ,ma simt recunoscătoare că am fost pe mâini atât de bune. 🙏 Va doresc multa sănătate și putere în tot ce va propuneți.🙏 P.S. Superba emisiunea!

Cel mai deosebit și iubit medic neurochirurg de care am auzit și care ma operat .

Pfffff! Drag imi este de dumneavoastra! Felicitari! Sa nu parasiti Romania, va rog, vom ramane saraci. Felicitari!

Felicitări! Mult succes 🍀

Felicitariiiii !

Felicitari, dle doctor! Profesionalismul si dedicarea dvs sunt un exemplu demn de urmat si merita toate aprecierea! Respectul si recunostinta mea pt totdeauna! Mi-ati redat viata! 😊

Un om cu suflet mare și un doctor de milioane ! Dacă ar fi un sfert din medicii români ca și dânsul ar fi bine !

Felicitări respect

Cel mai empatic doctor! Felicitări și mult succes domnul doctor! Respect 👏👏👏👏👏

Domnul doctor este o minune a lui Dumnezeu!

View more comments

Cum se exersează o operație în realitate augmentată

Acum vreo 8–9 ani mergeam în Milano să văd ce înseamnă reconstrucții tridimensionale ale creierului. Un astfel de curs era 1.300 de euro pentru 4 zile, doar ca să vezi rezultatul final. Nu te învață efectiv nimic, nu îți arată decât „unde poți ajunge cu multă muncă”.

Ca să fie treaba treabă, mi-au furat niște hoți toate bagajele atât mie cât și grupului cu care am fost acolo – laptop, hard extern, haine, tot. Mai aveam doar portofelul cu acte și hainele de pe mine, și alea rupte în… fine.

În 8 ani am muncit și am exersat până am ajuns să pun pe YouTube cursurile mele, gratuite, despre cum se planifică o operație în 3D. Le găsiți și acum dacă veți căuta „Ciobotaru 3Dslicer” pe YouTube. Dar lumea nu se oprește că am ajuns eu undeva. În Republica Moldova, la Chișinău, lucra un neurochirurg care făcea același lucru, în paralel cu mine, fără să avem nicio legătură unul cu celălalt.

Ne-am cunoscut strict online, ne-am apreciat unul altuia munca, iar la un moment dat a trecut la nivelul următor: a implementat planurile acestea în realitate augmentată. Și a mers mai departe: a fondat un start‑up care face toate lucrurile acestea folosind ochelari simpli de realitate augmentată, disponibili la orice magazin.

Bineînțeles, ca orice minte încuviințată, nu credeam că e mare lucru. Așa cum poate părea „bula inteligenței artificiale”, așa mi se părea și realitatea augmentată. Ba încercasem și eu să cochetez cu niște ochelari Microsoft HoloLens la un moment dat acum vreo 6–7 ani și nu am reușit să mă impresionez.

Dar acum câteva luni, Argus AI, startup‑ul fondat de o echipă din care făcea parte, mi‑a trimis ochelarii să îi testez.

Pur și simplu… wow! Dintr‑o dată, ești în sala de operație. Ești la microscop, înțelegi anatomia, vizualizezi tumora și poți să exersezi mental toată intervenția. Sigur, sunt abia la început – în versiunile viitoare vor exista culori, segmente, etc

Ca să înțelegeți cât de mult schimbă regulile jocului ochelarii aceștia, am zis la un moment dat, înainte de a opera o tumoră mare de lângă cerebel (un schwannom vestibular de vreo 4 cm): „ia hai să încerc să mă uit la asta și prin ochelari”. Ceea ce estimam să fie o operație de 8 ore minim s‑a transformat într‑o operație de 4 ore și jumătate pentru că anatomia a devenit dintr‑o dată foarte clară.

Ce vă prezint astăzi este un caz despre care vă voi vorbi peste câteva săptămâni – un meningiom voluminos în centrul creierului (intraventricular), operat de niște colegi în mediul privat, care doar l‑au atins, fără să îl opereze efectiv, apoi au închis. Ce vedeți reconstruit este capul pacientului în 3D, cu meningiomul „operat”, înainte de operația mea.

Dacă reușiți să vizualizați capul, tumora și cam care sunt căile de abord, veți înțelege cât de utili sunt acești ochelari. Iar dacă sunteți medici și ați dori să îi încercați, există și o listă de așteptare pe care vă puteți înscrie la link‑ul de mai jos:

docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSc6GsaXJv82MVWTFJPRml8P5Wgo14PWFExCgES9HvKImy2RWg/viewform

Menționez că nu sunt în niciun fel afiliat cu ArgusAI, nu sunt plătit pentru acest articol, însă cred cu tărie că un astfel de produs poate fi cu adevărat util pacienților – ajută medicii să înțeleagă mai bine patologia, localizarea, poate înlocui neuronavigația pentru anumite cazuri selecționate, etc. Și dacă există ceva pe Pământ care să ajute pacienții, voi căuta să fiu primul care să ofere sprijin.

Las de asemenea și câteva linkuri de social media unde găsiți mai multe filmări de‑ale lor, precum și o filmare din ochelari, să vedeți precis cu ce m‑am luptat zilele trecute. Aștept în comentarii părerea dumneavoastră!

1. www.instagram.com/argusai.pro?igsh=MmNiamU0OTJqc200&utm_source=qr

2. www.facebook.com/share/1Gx7jRM7cV/?mibextid=wwXIfr

3. www.linkedin.com/company/argus-ai-pro/
... Vezi mai multeVezi mai puține

2 luni în urmă

Comentează pe facebook

Felicitări D-le Doctor pentru tot ce faceți, dorința de a cunoaște mai mult pentru noi pacienții !!!Toată stima domnule doctor, multă sănătate să puteți ajuta cât mai mulți oameni bolnavi!!!Respect!!!

Felicitari !Sa va dea Bunul Dumnezeu sanatate !RESPECT !

Succes în continuare! Sunteți genial!Mai rar un Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg ,ca dumneavoastră! Multă sănătate, fericire, bucurii,putere să salvați câți mai mulți!Dumnezeu lucrează prin dumneavoastră! Doamne ajută!

Bunul Dumnezeu sa va binecuvanteze ,tot respectul pentru dumneavoastra ,sunteti cel mai bun medic neurochirug ,baiatul meu a fost operat de dumneavoastra ,a avut un mare noroc , magia cu maini de aur el este acum foarte bine ,va multumim din suflet !

Felicitări și mult succes 🙏😉

Felicitari, dle Dr! Sunteti un om extraordinar cu maini si minte de aur! Sa va dea Domnul viata lunga si sanatate din plin! Cu medici asemeni dvs....suntem pe drumul cel bun...inca nu e totul pierdut in sistemul sanitar din Romania.

Felicitări

Îmi aduc aminte când am primit telefon de la tine și mi ai spus că ti s a furat tot bagajul. Nu puteam crede. Și că ați fost asigurați de poliție că vor căuta hoții și vă vor anunța, dar ei nu va luaseră nici datele de contact🥲. Cam scumpe lecțiile astea! Felicitări pentru tot ce faci și mult succes pe mai departe. Așa fel încât dorința și ambiția sa nu ți rămână doar un vis🙏

Felicitari!!!!

Sunteți un om excepțional și un medic cu vocație! Să aveți o viață lungă și plină de realizări! Onoare și Respect!

Felicitări și toată admirația pentru eforturile depuse!

Respect,,,, Felicitari!!!!!!

Iar mi-ati dat de lucru o noapte ! Maine va scriu ce am inteles.

Felicitari , stima si admiratie !

Recunostiinta noasta nu poate fi transpusa doar in cuvinte. Dvs nu vindecati doar fizic pacientii ci schimbati vieti. Exista medici care fac medicina si Medici ca dvs care se implica si o fac cu har , profesionalism punand accent pe calitatea vietii. Sunteti printre singurul de acest fel ,pe care l am intalnit si ati avut un rol definitoriu in viata tatalui meu. I ati redat speranta la o viata de calitate. Va multumim!

Felicitări, domnule doctor! Vă doresc mult succes în continuare și cât mai multe intervenții reușite. Recunoștința mea este enormă pentru tot sprijinul si profesionalismul dumneavoastră!Vă doresc multă sănătate și putere să continuați să faceți bine și să schimbați vieți. 🙏🤍

View more comments

Despre Olanda – pacientul numărul 2

Fiecare chirurg are o frică. Pentru unii e să se înțepe și să se pricopsească cu o boală fără leac. Pentru alții, e o sângerare intraoperatorie sau un deces pe masă. Pentru mine, e faptul că nu pot să îmi ajut suficient pacienții.

Iar frica mea are cea mai ușoară scăpare – alt chirurg. Problema cea mai mare e că am avut de-a lungul anilor cazuri atât de grele, încât ceea ce pentru mine este acum un caz cu adevărat dificil, este la fel probabil pentru aproape toți neurochirurgii din România.

Primind zeci de solicitări online în fiecare zi, îmi petrec majoritatea nopților analizând inclusiv cazurile rare, dificile sau refuzate. Iar într-o bună zi, am dat peste cazul doamnei Maria*, în vârstă de puțin peste 40 de ani. Doamna, extrem de simpatică, avea un anevrism de peste 2 centimetri dezvoltat din artera carotidă ce asocia un "pui" mai mic, care stătea să se spargă.

Bombă cu ceas? Da, și ticăia din ce în ce mai repede, pentru că începuseră dureri de cap care prevesteau parcă numai lucruri rele.

Știam să operez? Poate, însă m-aș fi bazat pe o doză mare de noroc – una extremă, incompatibilă cu neurochirurgia sigură pe care o susțin și o tot propovăduiesc.

Așa că am apelat la unul dintre puținii oameni în care aș avea încredere să mă ajute într-o astfel de situație: Dr Victor Volovici, de la spitalul “Erasmus MC” din Rotterdam, Olanda. Nu doar că a acceptat să mă ajute, dar a și organizat totul astfel încât intervenția să fie efectuată în cel mai scurt timp cu putință – câteva săptămâni.

Dar cum ar fi fost să primesc cazul și să îl trimit altcuiva fără să învăț ceva din el? Nu ar fi fost oare banii aceia irosiți? Apoi… scopul meu ca medic nu e să fiu un intermediar, ci să mă dezvolt de pe urma fiecărui caz pentru a ajunge din ce în ce mai bun, până într-acolo încât, într-o bună zi, să nu mai existe niciun caz de trimis în străinătate.

Așa că am organizat ultimele detalii, mi-am luat rezidentul din dotare (fie el și anul 1 ca în cazul de față) și am plecat împreună să îl sprijinim pe Victor și să fim uimiți.
Și uimiți am fost. Am plecat pregătiți pentru o intervenție extrem de complexă: intram pentru un double-barrell bypass STA-ACM cu trapping anevrismal (adică ne așteptam să fie nevoie să luăm un vas de pe piele să îl legăm la circulația creierului, apoi sa oprim carotida - ca și cum ne-am lega la rețeaua de apă a vecinului ca să putem opri robinetul general în apartamentul nostru). Realitatea? Cu un abord corect (tehnic: cu clinoidectomie, eliberarea carotidei din inele în segmentul clinoidian și câteva clipuri temporare și definitive), în puțin peste 3 ore anevrismul fusese clipat, verificat, secționat, iar pacienta făcea ochii mari.

Inițial am crezut că nu s-a stricat nimic, dar s-a trezit vorbind în engleză cu mine și rugându-mă să nu pățească ceva în operație. I-am adus aminte că vine din țara sarmalelor și a mămăligii și a trecut iar pe română și a rămas ca nouă până în ziua de azi, când probabil citește articolul acesta la o cafea la poalele munților, unde locuiește.

Rezultatul? Se vede în poză – o pacientă zâmbitoare, pusă pe șotii, cum ar trebui să fie aproape toate cazurile neurochirurgicale operate prin tehnici moderne și sigure.
Și dacă tot eram acolo, trebuia să ne bucurăm puțin de răgazul oferit, nu? Așa că am mai tras cu ochiul la alte două operații: un meningiom care pleca din cap și ajungea până aproape de nas, unde a fost nevoie de eliberarea ramurilor trigeminale, frezarea plăcilor pterigoide, etc… precum și un schwannom vestibular operat printr-un abord presigmoid, cum nu văzusem niciodată în viața mea.

A fost util? Să spunem doar că am revenit în România și am avut în săptămâna de după două cazuri amânate și paraamânate din motive de frică, prin care am zburat și despre care vă voi povesti săptămânile următoare.

Dragii mei… genul acesta de experiențe demonstrează un singur lucru: cunoștințele sunt precum focul unei lumânări - e suficientă una să le aprindă pe toate și cu cât sunt mai multe, cu atât focul e mai puternic. Tot ce trebuie să ținem minte e că, undeva, e un foc aprins care ne așteaptă. Trebuie doar să întindem mâna – să dăm un mail, să completăm un formular sau pur și simplu să cerem ajutor.

Iar eu vă întind oricând o mână aici sau pe site-ul meu. Este tot ce pot să fac pentru dumneavoastră ca semn de recunoștere și de mulțumire pentru echipele chirurgicale care îmi ghidează acum pașii și cărora le mulțumesc din suflet. La fel cum mulțumesc fiecărui pacient care are încredere în a se lăsa “pe mâna mea”, chiar dacă asta înseamnă să plec personal cu pacientul și echipa în altă țară, ca să mă pot întoarce, să operez aici, gratuit și fără vreo ”atenție”, așa cum ar trebui să fie!

Vă rog, dați mai departe acest articol, pentru că în el stă toată speranța oamenilor care își doresc să vadă cu ochii lor că România se schimbă în bine. Iar pentru asta e nevoie de sprijinul fiecăruia dintre noi! Vă mulțumesc!

*Maria și Ion sunt nume generice oferite pentru a ascunde identitatea pacienților
... Vezi mai multeVezi mai puține

2 luni în urmă
Despre Olanda – pacientul numărul 2

Fiecare chirurg are o frică. Pentru unii e să se înțepe și să se pricopsească cu o boală fără leac. Pentru alții, e o sângerare intraoperatorie sau un deces pe masă. Pentru mine, e faptul că nu pot să îmi ajut suficient pacienții.

Iar frica mea are cea mai ușoară scăpare – alt chirurg. Problema cea mai mare e că am avut de-a lungul anilor cazuri atât de grele, încât ceea ce pentru mine este acum un caz cu adevărat dificil, este la fel probabil pentru aproape toți  neurochirurgii din România.

Primind zeci de solicitări online în fiecare zi, îmi petrec majoritatea nopților analizând inclusiv cazurile rare, dificile sau refuzate. Iar într-o bună zi, am dat peste cazul doamnei Maria*, în vârstă de puțin peste 40 de ani. Doamna, extrem de simpatică, avea un anevrism de peste 2 centimetri dezvoltat din artera carotidă ce asocia un pui mai mic, care stătea să se spargă. 

Bombă cu ceas? Da, și ticăia din ce în ce mai repede, pentru că începuseră dureri de cap care prevesteau parcă numai lucruri rele.

Știam să operez? Poate, însă m-aș fi bazat pe o doză mare de noroc – una extremă, incompatibilă cu neurochirurgia sigură pe care o susțin și o tot propovăduiesc.

Așa că am apelat la unul dintre puținii oameni în care aș avea încredere să mă ajute într-o astfel de situație: Dr Victor Volovici, de la spitalul “Erasmus MC” din Rotterdam, Olanda. Nu doar că a acceptat să mă ajute, dar a și organizat totul astfel încât intervenția să fie efectuată în cel mai scurt timp cu putință – câteva săptămâni.

Dar cum ar fi fost să primesc cazul și să îl trimit altcuiva fără să învăț ceva din el? Nu ar fi fost oare banii aceia irosiți? Apoi… scopul meu ca medic nu e să fiu un intermediar, ci să mă dezvolt de pe urma fiecărui caz pentru a ajunge din ce în ce mai bun, până într-acolo încât, într-o bună zi, să nu mai existe niciun caz de trimis în străinătate.

Așa că am organizat ultimele detalii, mi-am luat rezidentul din dotare (fie el și anul 1 ca în cazul de față) și am plecat împreună să îl sprijinim pe Victor și să fim uimiți.
Și uimiți am fost. Am plecat pregătiți pentru o intervenție extrem de complexă: intram pentru un double-barrell bypass STA-ACM cu trapping anevrismal (adică ne așteptam să fie nevoie să luăm un vas de pe piele să îl legăm la circulația creierului, apoi sa oprim carotida - ca și cum ne-am lega la rețeaua de apă a vecinului ca să putem opri robinetul general în apartamentul nostru). Realitatea? Cu un abord corect (tehnic: cu clinoidectomie, eliberarea carotidei din inele în segmentul clinoidian și câteva clipuri temporare și definitive), în puțin peste 3 ore anevrismul fusese clipat, verificat, secționat, iar pacienta făcea ochii mari. 

Inițial am crezut că nu s-a stricat nimic, dar s-a trezit vorbind în engleză cu mine și rugându-mă să nu pățească ceva în operație. I-am adus aminte că vine din țara sarmalelor și a mămăligii și a trecut iar pe română și a rămas ca nouă până în ziua de azi, când probabil citește articolul acesta la o cafea la poalele munților, unde locuiește.

Rezultatul? Se vede în poză – o pacientă zâmbitoare, pusă pe șotii, cum ar trebui să fie aproape toate cazurile neurochirurgicale operate prin tehnici moderne și sigure.
Și dacă tot eram acolo, trebuia să ne bucurăm puțin de răgazul oferit, nu? Așa că am mai tras cu ochiul la alte două operații: un meningiom care pleca din cap și ajungea până aproape de nas, unde a fost nevoie de eliberarea ramurilor trigeminale, frezarea plăcilor pterigoide, etc… precum și un schwannom vestibular operat printr-un abord presigmoid, cum nu văzusem niciodată în viața mea.

A fost util? Să spunem doar că am revenit în România și am avut în săptămâna de după două cazuri amânate și paraamânate din motive de frică, prin care am zburat și despre care vă voi povesti săptămânile următoare.

Dragii mei… genul acesta de experiențe demonstrează un singur lucru: cunoștințele sunt precum focul unei lumânări - e suficientă una să le aprindă pe toate și cu cât sunt mai multe, cu atât focul e mai puternic. Tot ce trebuie să ținem minte e că, undeva, e un foc aprins care ne așteaptă. Trebuie doar să întindem mâna – să dăm un mail, să completăm un formular sau pur și simplu să cerem ajutor.

Iar eu vă întind oricând o mână aici sau pe site-ul meu. Este tot ce pot să fac pentru dumneavoastră ca semn de recunoștere și de mulțumire pentru echipele chirurgicale care îmi ghidează acum pașii și cărora le mulțumesc din suflet. La fel cum mulțumesc fiecărui pacient care are încredere în a se lăsa “pe mâna mea”, chiar dacă asta înseamnă să plec personal cu pacientul și echipa în altă țară, ca să mă pot întoarce, să operez aici, gratuit și fără vreo ”atenție”, așa cum ar trebui să fie!

Vă rog, dați mai departe acest articol, pentru că în el stă toată speranța oamenilor care își doresc să vadă cu ochii lor că România se schimbă în bine. Iar pentru asta e nevoie de sprijinul fiecăruia dintre noi! Vă mulțumesc!

*Maria și Ion sunt nume generice oferite pentru a ascunde identitatea pacienților

Comentează pe facebook

Felicitări si la cat mai multe cazuri, rezolvate!

Felicitări!!

Doarme ajută să avem parte de medici precum dumneavoastră!

Felicitări și RESPECT!Vă mulțumim că existați!

Respect și considerație,d-le doctor! Vă citesc cu nesaț și sunt impresionată, de fiecare dată, de calitățile umane și profesionale! Noi succese și bucurii sufletești!

Astept un raspuns de la dumneavostra !Am trimis un email!

Respect! Mulțumesc pentru operația realizată în 2024 cu succes Domnule Doctor..La cât mai multe și mai reușite să aveți în continuare.Doamne ajută 🙏 🙏🙏🤗

Felicitări!

Felicitări și respect domnule doctor!

Mulțumiri si succes in continuare dle dr! Dzeu cu dvs la tot pasul și în tot ceasul!

Felicitări, pentru ca nu vă opriți și nu vă mulțumiți cu ceea ce deja știți!!! Felul dumneavoastră ar trebui să ne motiveze pe fiecare în parte, sa ne dorim mai mult, să realizăm mai mult… pentru noi și pentru alți, să ne dezvoltăm încontinuu. Noi cei care vă cunoaștem și am fost operați de dv suntem foarte mândri de orice nouă realizare a dumneavoastră!!! Mult succes pe toate planurile!!!!

Felicitāri dl doctor! Sā fiți sănătos, să aveți puterea și priceperea de a salva cât mai multe vieți!

Sunteti o minune de om! Ma înclin si va pretuiesc! Multa putere si inspiratie sa aveti in tot ceea ce faceti!

Felicitări, Felicitări, Felicitări!

Bunul Dumnezeu sa va inconjoare de tot ce este mai frumos in viața, putere in maini si o minte sclipitoare 🙏❤️

Munca dumneavoastră schimbă vieți, iar pentru mine ați fost mai mult decât un dr neurochirurg: ați fost un sprijin real într-un moment greu. Vă laud și vă respect pentru ceea ce faceți și pentru felul în care faceți. Felicitari!

Felicitări și multă sănătate sa puteți ajuta cit mai mulți oameni ! Mai rar ca dumneavoastră în România, sa speram ca va ia exemplu și alți doctori!

Nu mai am cuvinte, sunteți unic, speranță pentru noi cei bolnavi. Va doresc multa sănătate și lumină în suflet singurul medic care dăruiește totul pentru pacienți. Felicitări pentru ce faceți !!Succes!!!

Felicitari, domnule doctor!

Sunt sigură că orișice pacient ajunge la dumneavoastră are șanse de însănătoșire. Sunt fericita că am avut șansa să fiu pacienta dumneavoastră. ❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️

Felicitări domnule doctor!

Mult respect Dnule Dr ! Sunteti un Om de pus pe rană ! Un curajos si cu muuuulta empatie fata de pacientii dvoastra ! Dzru sa va ghideze mintea si mainile de aur ptr a rezolva cat mai multe cazuri chiar si asa complicate precum a ti prezentat !

Bravo domnule doctor! Felicitări pentru tot ceea ce faceți! Respect și prețuire!

Felicitări !!!

Felicitări și succes în continuare, în tot cea ce v-ați propus!

View more comments

Când mărimea nu impresionează

Am întâlnit în meseria mea, atât bărbați, cât și femei, impresionați de mărimea unei… tumori. Dar acesta, de multe ori, este factorul mai puțin important. Raportul cu structurile esențiale din creier este înzecit mai important și vă voi prezenta astăzi un caz relativ frecvent întâlnit în practică.

Domnul Ion* s-a prezentat în clinică cu discrete tulburări de vorbire. A fost consultat de un neurolog, iar acesta a recomandat un IRM cerebral care a demonstrat prezența unei tumori care, în axul lung, avea 63 mm. Asta înseamnă o tumoră mai mare decât o portocală de calitatea I după standardele românești!

Dacă vă uitați peste imaginea preoperatorie, există un aspect particular: o „pată” neagră, cu o margine albă. Acest aspect este specific mai multor leziuni – glioblastom, metastaze, abces etc., în cazul de față fiind vorba despre un glioblastom, un cancer al creierului, extrem de agresiv.

În mod normal, îmi place să descriu glioblastomul ca pe un foc în lanul de grâu: el nu crește ca o masă suplimentară în creier, pe cât „devorează” creierul. Astfel, centrul e dat de necroză, pe când celulele sunt toate înghesuite în periferie. Cum se stinge un astfel de foc? Cu o lopată de 30/30 cm, chiar dacă el e pe 3 hectare! Ne folosește să aruncăm cu apă în centru? Nici vorbă! Tot ce ne interesează e, exact ca în cazul tumorii, să ne ocupăm de periferie!

Până acum câțiva ani, glioblastomul purta numele complet de „glioblastom multiform”, pentru că nu avea un aspect uniform între pacienți. La fel se întâmplă și aici, unde, deși vă povesteam despre cum devorează creierul, situația e diferită: aici, aceste celule în loc să transforme creierul, ele predominant secretă un „suc tumoral”, care se strânge tot în centru. Astfel, pata aceea albă e un lichid care se aspiră ușor, iar periferia e dată tot de aceste celule.

Acesta este motivul pentru care, postoperator, trebuie în mod obligatoriu să existe o investigație cu substanță de contrast la mai puțin de 24–48 de ore de la operație, pentru a vedea dacă nu a mai rămas țesut tumoral restant! Degeaba aspirăm conținutul dacă nu atingem acea margine de câțiva milimetri din periferie, care captează substanța de contrast!

Cât de mare trebuie să fie tăietura pentru o astfel de tumoră? Mică! Pentru că, odată intrat și aspirată zeama de acolo, toată tumora se „strânge”, devine mica.

Aceasta e magia neurochirurgiei minim invazive! Ce am făcut? Ce am promis: o tăietură de 5 cm în față și deasupra urechii de pe partea stângă, am aspirat conținutul care nu ne interesa și apoi, cu un aspirator ultrasonic, am înlăturat pereții tumorali, fără să exagerăm cu rezecția întrucât zona este importantă pentru numirea persoanelor/obiectelor, precum și pentru înțelegerea limbajului. Sigur, ca orice intervenție chirurgicală, nu este lipsită de riscuri, dar ca grad de dificultate, din punctul meu de vedere, o astfel de tumoră primește nota 1 din 10 – niciun pericol evident, țesut tumoral puțin, conținut chistic ușor aspirabil, fără vreun risc hemoragic la care să ne așteptăm in mod evident.

Rezultatul? Cum se vede și pe RMN-ul de la 3 luni din poza: „Nici nu se vede că v-a lucrat cineva aici”.

Din păcate, chiar operat corect (rezecția>95% este factorul cel mai important în creșterea duratei de viață a pacientului), glioblastomul este o tumoră extrem de agresivă, iar pacienții necesită chimioterapie, radioterapie, consult și urmărire neuro-oncologică, sprijin psihologic și social etc. Și chiar și așa, recidiva este una extrem de frecventă.

Sunt multe de povestit, insa, ca o concluzie: nu vă mai lăsați impresionați de mărime! Uneori, e doar mare!
... Vezi mai multeVezi mai puține

3 luni în urmă
Când mărimea nu impresionează

Am întâlnit în meseria mea, atât bărbați, cât și femei, impresionați de mărimea unei… tumori. Dar acesta, de multe ori, este factorul mai puțin important. Raportul cu structurile esențiale din creier este înzecit mai important și vă voi prezenta astăzi un caz relativ frecvent întâlnit în practică.  

Domnul Ion* s-a prezentat în clinică cu discrete tulburări de vorbire. A fost consultat de un neurolog, iar acesta a recomandat un IRM cerebral care a demonstrat prezența unei tumori care, în axul lung, avea 63 mm. Asta înseamnă o tumoră mai mare decât o portocală de calitatea I după standardele românești!  

Dacă vă uitați peste imaginea preoperatorie, există un aspect particular: o „pată” neagră, cu o margine albă. Acest aspect este specific mai multor leziuni – glioblastom, metastaze, abces etc., în cazul de față fiind vorba despre un glioblastom, un cancer al creierului, extrem de agresiv.  

În mod normal, îmi place să descriu glioblastomul ca pe un foc în lanul de grâu: el nu crește ca o masă suplimentară în creier, pe cât „devorează” creierul. Astfel, centrul e dat de necroză, pe când celulele sunt toate înghesuite în periferie. Cum se stinge un astfel de foc? Cu o lopată de 30/30 cm, chiar dacă el e pe 3 hectare! Ne folosește să aruncăm cu apă în centru? Nici vorbă! Tot ce ne interesează e, exact ca în cazul tumorii, să ne ocupăm de periferie!  

Până acum câțiva ani, glioblastomul purta numele complet de „glioblastom multiform”, pentru că nu avea un aspect uniform între pacienți. La fel se întâmplă și aici, unde, deși vă povesteam despre cum devorează creierul, situația e diferită: aici, aceste celule în loc să transforme creierul, ele predominant secretă un „suc tumoral”, care se strânge tot în centru. Astfel, pata aceea albă e un lichid care se aspiră ușor, iar periferia e dată tot de aceste celule. 

Acesta este motivul pentru care, postoperator, trebuie în mod obligatoriu să existe o investigație cu substanță de contrast la mai puțin de 24–48 de ore de la operație, pentru a vedea dacă nu a mai rămas țesut tumoral restant! Degeaba aspirăm conținutul dacă nu atingem acea margine de câțiva milimetri din periferie, care captează substanța de contrast!  

Cât de mare trebuie să fie tăietura pentru o astfel de tumoră? Mică! Pentru că, odată intrat și aspirată zeama de acolo, toată tumora se „strânge”, devine mica.

Aceasta e magia neurochirurgiei minim invazive! Ce am făcut? Ce am promis: o tăietură de 5 cm în față și deasupra urechii de pe partea stângă, am aspirat conținutul care nu ne interesa și apoi, cu un aspirator ultrasonic, am înlăturat pereții tumorali, fără să exagerăm cu rezecția întrucât zona este importantă pentru numirea persoanelor/obiectelor, precum și pentru înțelegerea limbajului. Sigur, ca orice intervenție chirurgicală, nu este lipsită de riscuri, dar ca grad de dificultate, din punctul meu de vedere, o astfel de tumoră primește nota 1 din 10 – niciun pericol evident, țesut tumoral puțin, conținut chistic ușor aspirabil, fără vreun risc hemoragic la care să ne așteptăm in mod evident.  

Rezultatul? Cum se vede și pe RMN-ul de la 3 luni din poza: „Nici nu se vede că v-a lucrat cineva aici”.  

Din păcate, chiar operat corect (rezecția>95% este factorul cel mai important în creșterea duratei de viață a pacientului), glioblastomul este o tumoră extrem de agresivă, iar pacienții necesită chimioterapie, radioterapie, consult și urmărire neuro-oncologică, sprijin psihologic și social etc. Și chiar și așa, recidiva este una extrem de frecventă.  

Sunt multe de povestit, insa, ca o concluzie: nu vă mai lăsați impresionați de mărime! Uneori, e doar mare!

Comentează pe facebook

Fie mare ,,cat de mare !! Domnul doctor are rezolvare !!! The best !! Fericita ca v am intalnit !!! Recunostinta si milioane de multumiri !

RESPECT ce faceți pentru oameni.Sa aveți sănătate și bucurii de la toți oameni care vor fi in viața dumneavoastră

ȘTIINȚĂ DE CARTE, INTELIGENȚĂ, PRICEPERE ȘI MĂIESTRIE ÎN,,MESERIE",ACESTA ESTE ADEVĂRATUL DOCTOR- OM! FELICITĂRI ! SUCCES ÎN CONTINUARE !

Congratulation!

Ma bucur ca exista oameni ca dvs ! Multa sanatate si fericire , dnu doctor!

😘 🫶 💓🙏🙏🙏

Felicitari ptr tot ce faceti,sunteti speranta ptr oamenii incercati!

Felicitări! Dar de la ce se formeaza aceasta tumoare ?

Felicitări d-nl doctor, multe reuşite profesionale!

Felicitări pentru operația reușită și pentru profesionalismul de care dați dovadă! Mult succes în continuare!

Respect pentru un astfel de medic!

Respect , sunteți minunat!!🙏🏾🙏🏾

Felicitări! In 2018 mi-am pierdut soțul în mai puțin de 3 luni de la aflarea diagnosticului (glioblastom)! 🖤😥

Felicitari! Mult succes in continuare!

Din pacate de glioblastom se moare repede! Am vazut un neurochirurg supercelebru din America, care a luptat "corp la corp" cu acest mizerabil tip de tumora, a incercat si niste proceduri revolutionare, pacientul era tanar, dupa nenumarate operatii si tratamente, bolnavul s-a stins! A fost un fel de pariu al medicului pe care l-a pierdut cu ochii in lacrimi, la propriu!

Felicitări!

Felicitări!

Felicitări domnu doctor, sunteți bravo!

Felicitări D-l Doctor! Să aveți parte de un An Nou fericit! Sănătate, bucurii și împliniri!

View more comments

Haideți cu mine într-o intervenție de chirurgia epilepsiei printr-un abord rar, prin pleoapă!

Chirurgia epilepsiei este un eveniment rar, iar astfel de operații efectuate prin pleoapă sunt încă extrem de rare chiar și la nivel european.

Pentru a beneficia de o astfel de intervenție, pacienții trebuie să fie investigați de o echipă de neurologi supraspecializați în chirurgia epilepsiei care să răspundă mai întâi la întrebarea „se poate opera epilepsia mea?”, iar dacă răspunsul e pozitiv (după evaluare clinică, videoEEG, IRM cu protocol de epilepsie, +/-PET, etc.), trebuie să elaboreze un plan de chirurgia epilepsiei.

Abia atunci, pacienții ajung cu planul la neurochirurg și sunt mândru să spun că acum, la stat, cel puțin la adulți, se poate efectua în siguranță și gratuit aproape orice intervenție neurochirurgicală pentru chirurgia epilepsiei. Odată ajunși la neurochirurg, acesta va stabili pe unde se realizează incizia în funcție de planul preoperator și de preferințele pacientului sau pacientei.

De ce prin pleoapă? Prezintă o serie de avantaje: incizie aproape invizibilă (jumătate se ascunde în faldul pleoapei, rămân doar 2 cm la „coada ochiului”), durerea este mai redusă decât în cazul secționării musculaturii temporale, nu exista risc de atrofie temporala, etc. Complicațiile de la nivel cerebral sunt identice intervenției prin abord temporal, adăugându-se insa un edem tranzitor la nivelul pleoapelor, precum și complicațiile aferente inciziei de unde se prelevează grăsimea (necesară strict la operațiile prin pleoapă).

Vă prezint astăzi cazul unei luptătoare în vârstă de 40 de ani, cu o familie care a sprijinit-o de-a lungul vieții cu o forță de invidiat. Le mulțumesc atât dumnealor pentru încredere, cât și colegilor care m-au sprijinit, fie ei neurochirurgi, neurologi, anesteziști, personal mediu și auxiliar și întregului spital care a organizat lucrurile astfel încât astfel de rarități să aibă loc în România.

Gata cu vorba, vă las link-ul de YouTube mai jos. Dacă doriți să îl împrăștiați mai departe, e posibil să salvați o viață!

... Vezi mai multeVezi mai puține

4 luni în urmă
Video image

Comentează pe facebook

Felicitări domnule Dr. Ciobotaru Georgian , pentru aceste reușite chirurgicale deosebite! Abordul prin pleoapă prezentat este exact tipul de intervenție prin care am trecut și eu, operat de dumneavoastră pentru epilepsie farmacorezistentă. Tocmai de aceea, această postare ma emoționează în mod special. La o lună de la operație, în cazul meu rezultatele sunt foarte bune, fără crize și fără semnele care m-au însoțit ani de zile. Pentru familia mea acest lucru înseamnă enorm. Vă mulțumim pentru profesionalism, dedicare și pentru șansa reală la o viață mai bună pe care o oferiți pacienților. Respect și recunoștință!

Felicitări și un an cu sănătate,multe realizări atât personal cât și profesional! Acum când citesc aceste rânduri sau împlinit 7 luni de când l-ați operat pe Ady și nu a mai făcut crize.Va mulțumesc atât d-voastră cât și echipei de neurologi.

Felicitări și mult succes in continuare! Un an nou plin de sănătate și multe realizări pe plan profesional! Doamne ajuta sa fie bine tuturor!

Felicitări, domnule doctor! Sărbători fericite, alături de cei dragi!

Sărbători binecuvântate și multă sănătate un an nou plin de realizări!!!Succes, respect pentru tot ce faceți!!

Felicitări !❤️🙏

Felicitări , d. Doctor ! La mulți și fericiți ani !

Felicitări și sărbători binecuvântate !❤️🙏

Felicitari! Succes in continuare!

Felicitári!

Felicitări! Felicitări! Felicitări! 👏👏👏👏

Felicitări !

Felicitari. Sanatate si multa putere de munca

Felicitări! Un Doctor de nota 10000. Sa va dea Dumnezeu sănătate

Felicitări,domnule doctor!🌿

Felicitări! Impresionantă performanță! Care este situația pacientei postoperator?

🙏🙏🙏...am urmărit clipul până la final deși cumva mi-a fost un pic greu eu neavând legătură cu medicina: greu vizual, greu să înțeleg toti termenii, dar îmi întărește convingerea că v-ați născut cu menirea de a ajuta oamenii! Sănătate să aveți cât puteți duce, sa practicați profesia de neurochirurg mulți, multi ani! 🙏🙏🙏

Felicitări, la mulți ani sănătoși și binecuvântati, anul ce vina sa aduca numai bucurii!

Felicitări !!

În luna februarie am fost și eu pe mâinele dansului și operația a fost făcuta tot prin pleoapă, mă simt atât de bine și sunt atât de mulțumit de alegerea făcută să mă las pe mâinile dansului 👌😊îl recomand cu inima deschisă și mergeți cu cea mai mare încredere ,și la spitalele de stat sunt doctori atât de buni 😉mai rarii doctori ca dansul la noi în România!!😉👌

Felicitări, sănătate și putere pe mai departe!

Doamne ajuta ! Succes pt.dorinta dumneavoastră de a opera cazuri foarte dificile și ajutorul dat mult ori oameni disperați ,cu frica că nu se vor face bine. Sunteți deosebit. ❤️❤️❤️❤️

Felicitări!🙏

Felicitări, domnul doctor! Vă prețuim și vă îmbrățișăm cu mare drag! Și iarăși mulțumim lui Dumnezeu că vă avem la noi în țară!🙏❤️😘

View more comments

Despre oamenii dragi

Fiecare poartă înăuntru câte ceva din oamenii care au trecut prin viața noastră. Iar unii nu doar au trecut, ci și-au rupt o coastă din trupul lor și ne-au dat viața pe care o avem acum, sădind valori și încredere, arătându-ne cinstea și munca și separând binele de rău.

Bunica mea și soțul ei, Dumnezeu să-l odihnească, au fost oamenii care m-au învățat că sinceritatea e mai importantă decât diplomația, că omul sănătos nu merită să mănânce dacă nu muncește și că somnul împăcat e dovada unei vieți curate.

În curând, împlinește 85 de ani. Îmi doresc să fie sănătoasă și să o mai găsesc la poartă zeci de ani de acum înainte, pentru că indiferent câte zile de Crăciun și de Paște va mai fi printre noi, voi avea grijă să îi umplu casa în fiecare.

Bucurați-vă din suflet de oamenii care v-au făcut oameni!

Sărbători cu liniște în inimă vă doresc!
... Vezi mai multeVezi mai puține

4 luni în urmă
Despre oamenii dragi

Fiecare poartă înăuntru câte ceva din oamenii care au trecut prin viața noastră. Iar unii nu doar au trecut, ci și-au rupt o coastă din trupul lor și ne-au dat viața pe care o avem acum, sădind valori și încredere, arătându-ne cinstea și munca și separând binele de rău.

Bunica mea și soțul ei, Dumnezeu să-l odihnească, au fost oamenii care m-au învățat că sinceritatea e mai importantă decât diplomația, că omul sănătos nu merită să mănânce dacă nu muncește și că somnul împăcat e dovada unei vieți curate.

În curând, împlinește 85 de ani. Îmi doresc să fie sănătoasă și să o mai găsesc la poartă zeci de ani de acum înainte, pentru că indiferent câte zile de Crăciun și de Paște va mai fi printre noi, voi avea grijă să îi umplu casa în fiecare.

Bucurați-vă  din suflet de oamenii care v-au făcut oameni!

Sărbători cu liniște în inimă vă doresc!

Comentează pe facebook

Cât adevăr în aceste cuvinte! Dacă nu ți-aș fi cunoscut bunicii și părinții aș fi crezut că sunt povești,nu,sunt cuvinte adevărate spuse din suflet,O carieră de succes îți doresc,sărbători fericite alături de cei dragi! Cu stimată și respect.

Sărbători fericite și binecuvântate alături de cei dragi!

Sărbători fericite alături de cei dragi!

Sărbători fericite!

Multă sănătate bunicii tale, ești bogat că încă o mai ai! Crăciun tihnit și liniștit alături de cei dragi!

Bravo ! Felicitari pentru asta!

Sarbatori fericite !

Mulțumesc dragul mamei pentru grijă pe care o ai pentru mama! Este adevărat că în privința curajului, mama m a întrecut. Era ființă care avea grijă ta in fiecare vacanta. Și mai mult, de fiecare dată când îi duceai șerpi, șopârle, șoareci, pentru ai opera tu. Mulțumesc mama! Mulțumesc dragul mamei că nu i ai dezamăgit, atunci când mic fiind , spuneai că te faci " doptor neurochirurg". Sa ne trăiască sănătoasă și liniștită, iar tu sa ii mai faci multe vizite, în măsura timpului pe care L ai!

Crăciun fericit ! Bunica, să fii sănătoasă! Ați crescut un nepot minunat — un om deosebit și un doctor dedicat, corect și respectat. Se vede câtă dragoste și câtă valoare ați pus în el. Să vă bucurați unul de altul mulți ani și de acum înainte, cu inima plină. ❤️

Chapeau bas!

Bravo

Crăciun binecuvântat!

Sărbători fericite și multă sănătate 🥰🥰🥰🥰🥰

Crăciun binecuvântat!

Sarbatori binecuvantate!

Crăciun fericit!

Sărbători binecuvântate!

Crăciun fericit! 🤗.Multă sănătate bunicii. 🙏

Sărbători fericite!

Sărbători binecuvântate!

Sărbători binecuvântate!

Crăciun fericit ! La multi ani!

Sărbători fericite cu multă sănătate

Sărbători binecuvântate și pline de bucurii!!!! 🙏🙏🙏

View more comments

Am operat o tumoră unică în România în 2025???

Pentru început, avem nevoie de puțină matematică:

Cât de frecvente sunt tumorile cerebrale? Nu prea știm precis în România, dar în America, în 2014–2018, erau cam 24 de cazuri la 100.000 de locuitori [1]. Asta ar însemna, în România, un total de 4500 de cazuri. Dintre acestea, 1% se găsesc în sinusul cavernos [2]. Adică aproximativ 45 de tumori de sinus cavernos. Dintre acestea, mai puțin de 2% sunt hemangioame cavernoase [3]. Asta, matematic, ar însemna aproape un pacient în România în 2025! Am lăsat referințele mai jos pentru cine vrea să verifice datele.

E drept că fiecare tumoră este unică și are propriii ei ași în mânecă, dar pe unele nici nu știi de unde să le iei sau cine să te ajute.

Vă povestesc puțin despre acest caz? Să începem cu rădăcinile:

M-aș muta în provincie mâine. Dacă aș putea opera în provincie aceleași tumori dificile, cu aceeași frecvență, m-ați vedea crescând în timpul liber o vacă pe un deal din Vâlcea, Bistrița-Năsăud sau mai știu eu pe unde sunt locuri splendide și oameni frumoși în țara asta și probabil aș citi pe deal, ca în copilărie. Dar cum până atunci vor mai trece ani, rămân blocat în București și încerc să ajut oamenii care trag tare în orașele mici.

Așa a apărut colaborarea cu dr. Mogoși, din Călărași, care îmi trimite într-o bună zi un RMN și mă roagă să îl ajut cu o opinie. Când apare un mail de la el, nu poate fi o metastază banală sau un cancer cerebral obisnuit. Trebuie să fie un caz științifico-fantastic, la care te gândești 3 zile să vezi de unde îl apuci. Așa a apărut cazul domnului Ion*: o tumoră de sinus cavernos, cu un aspect particular, care îmi era cumva cunoscut. Cum tumorile de sinus cavernos sunt atât de rare, de unde îmi era cunoscută povestea asta? Din orbită! În general, în orbite, există frecvent niște tumori care poartă numele de hemangioame cavernoase sau, pe scurt, cavernoame.

Pacientul? Un domn foarte educat și politicos, de 54 de ani, căruia îi dăm același nume fictiv de Ion Popescu. Ce îl supăra? Avea episoade în care vedea dublu. De ce?

Să vă explic:

Creierul este vascularizat de carotide și vertebrale – patru vase care aduc la creier 20% din tot sângele care circulă prin corp! Carotida locuiește într-un mănunchi de vene – sinusul cavernos, care are un înveliș format dintr-o foiță relativ dură, numită chiar dura mater. Și ca să fie treaba treabă, printre venele respective, în învelișul acela dur, pe lângă carotidă, trec nervi care inervează fața și asigură mișcarea globilor oculari. Și fix acolo a crescut o tumoră pe care trebuia eu să o scot, care apăsa pe nervii care mișcă ochii! Iar când ochii nu se mai coordonează, apare vederea dublă.

După săptămâni de citit, nopți cu coșmaruri și un sindrom al impostorului care m-a urmărit teribil, m-am apucat de operat. Și ca să fie cazul și mai greu, literatura spunea așa: „în general, rezecțiile sunt oprite din cauza sângerărilor masive, iar pierderea funcției tuturor nervilor din sinusul cavernos ajunge și la 80% în hemangioamele de sinus cavernos” [4]. Ce aveam eu? Fundul strâns și doar două pungi de sânge: una de același grup și Rh cu al pacientului și un zero negativ.

Cincisprezece ore mai târziu, a trebuit să mă opresc pentru că rămăsesem fără sânge în pacient, că în instalație parcă mai aveam puțin. Eram, din ce estimam eu, pe la o rezecție de 90%. Dar, la trezire, visele rele mi s-au adeverit: pacientul pierduse funcțiile tuturor nervilor din sinus, însă fără afectarea vederii. Mi-a părut rău? Groaznic! E drept, era una dintre operațiile grele, iar complicațiile erau strict specifice literaturii, iar pacientul și le asumase. Dar asta nu m-a făcut să mă simt mai bine.

Au trecut trei luni și pacientul a venit cu controlul RMN – se confirmă gradul de rezecție estimat de mine dar, spre surprinderea mea, dintre toți nervii, singurul care a rămas afectat în continuare este nervul VI, deficit care poate fi compensat printr-o intervenție oftalmologică. Restul și-au revenit, semn că nu i-am stricat așa cum mă temeam!

Un rezultat cu care mă pot mândri? 100%! Se putea mai bine? Evident! În România? Avem neurochirurgi foarte buni, dar sunt foarte curios dacă este cineva la noi care este confortabil să spună că poate opera așa ceva, cu o rezecție mai bună și cu mai puține deficite.

Așadar, dragii mei, dacă aveți vreodată un caz neurochirurgical, m-aș bucura sa apelați la sprijinul meu pe platforma creată special pentru medici și pacienți:

doctorciobotaru.ro/programare-consultatie/

Răspund în fiecare seară, în general, comunicarea aceasta devenind parte din rutina mea zilnică.

Bucuria mea cea mai mare? Mi-ar plăcea să înțeleagă oamenii că există centre la stat unde se pot face cele mai dificile operații „pe creier” și că nu este nevoie de sume colosale plătite spitalelor private pentru asta. Neurochirurgia sigură se poate efectua și la stat și nu este nimeni pus în pericol doar pentru că nu are mii sau zeci de mii de euro să plătească pentru un ghinion abătut asupra sa.

Mai mult, mi-ar plăcea să se înțeleagă că mai există încă un loc pe lângă centrele „clasice” care își fac treaba și că o opinie neurochirurgicală este disponibilă la doar un click distanță. Mai mult, este aceeași modalitate de abordare pentru toți, de la oameni simpli la influenți, de la medici la pacienți, la mine ajungând cu toții numai prin linkul de mai sus, fiind tratați la fel. Și tuturor le mulțumesc pentru încrederea pe care mi-o oferă când se lasă îngrijiți de echipa din care fac parte!

Ca încheiere, mulțumesc pacientului și tuturor colegilor care au făcut posibil acest rezultat și dumneavoastră pentru sprijinul oferit de-a lungul timpului și că dați mai departe aceste cazuri – într-o bună zi, un pacient va fi salvat pentru că ați dat un share gratuit!

Referinte:
1. Ostrom QT, Cioffi G, Waite K, et al. CBTRUS Statistical Report: Primary Brain and Other Central Nervous System Tumors Diagnosed in the United States in 2014-2018. Neuro Oncol. 2021; 23:iii1–iii105
2. Radhakrishnan K, , Mokri B, , Parisi JE, , O'Fallon WM, , Sunku J, & Kurland LT: The trends in incidence of primary brain tumors in the population of Rochester, Minnesota. Ann Neurol 37:67–73, 1995
3. Zehra Isik Hasiloglu, Murat Asik, Osman Kizilkilic, Sait Albayram, Civan Islak, Cavernous hemangioma of the cavernous sinus misdiagnosed as a meningioma: a case report and MR imaging findings, Clinical Imaging, Volume 37, Issue 4, 2013, Pages 744-746, ISSN 0899-7071, doi.org/10.1016/j.clinimag.2013.01.018
4. Bansal, Sumit & Suri, Ashish & Singh, Manmohan & Kale, Shashank & Agrawal, Deepak & Sharma, Manish & Mahapatra, Ashok & Sharma, Bhawani. (2013). Cavernous sinus hemangioma: A fourteen year single institution experience. Journal of clinical neuroscience : official journal of the Neurosurgical Society of Australasia. 21. 10.1016/j.jocn.2013.09.008.
... Vezi mai multeVezi mai puține

4 luni în urmă
Am operat o tumoră unică în România în 2025???

Pentru început, avem nevoie de puțină matematică:

Cât de frecvente sunt tumorile cerebrale? Nu prea știm precis în România, dar în America, în 2014–2018, erau cam 24 de cazuri la 100.000 de locuitori [1]. Asta ar însemna, în România, un total de 4500 de cazuri. Dintre acestea, 1% se găsesc în sinusul cavernos [2]. Adică aproximativ 45 de tumori de sinus cavernos. Dintre acestea, mai puțin de 2% sunt hemangioame cavernoase [3]. Asta, matematic, ar însemna aproape un pacient în România în 2025! Am lăsat referințele mai jos pentru cine vrea să verifice datele.

E drept că fiecare tumoră este unică și are propriii ei ași în mânecă, dar pe unele nici nu știi de unde să le iei sau cine să te ajute.

Vă povestesc puțin despre acest caz? Să începem cu rădăcinile:

M-aș muta în provincie mâine. Dacă aș putea opera în provincie aceleași tumori dificile, cu aceeași frecvență, m-ați vedea crescând în timpul liber o vacă pe un deal din Vâlcea, Bistrița-Năsăud sau mai știu eu pe unde sunt locuri splendide și oameni frumoși în țara asta și probabil aș citi pe deal, ca în copilărie. Dar cum până atunci vor mai trece ani, rămân blocat în București și încerc să ajut oamenii care trag tare în orașele mici.

Așa a apărut colaborarea cu dr. Mogoși, din Călărași, care îmi trimite într-o bună zi un RMN și mă roagă să îl ajut cu o opinie. Când apare un mail de la el, nu poate fi o metastază banală sau un cancer cerebral obisnuit. Trebuie să fie un caz științifico-fantastic, la care te gândești 3 zile să vezi de unde îl apuci. Așa a apărut cazul domnului Ion*: o tumoră de sinus cavernos, cu un aspect particular, care îmi era cumva cunoscut. Cum tumorile de sinus cavernos sunt atât de rare, de unde îmi era cunoscută povestea asta? Din orbită! În general, în orbite, există frecvent niște tumori care poartă numele de hemangioame cavernoase sau, pe scurt, cavernoame. 

Pacientul? Un domn foarte educat și politicos, de 54 de ani, căruia îi dăm același nume fictiv de Ion Popescu. Ce îl supăra? Avea episoade în care vedea dublu. De ce? 

Să vă explic:

Creierul este vascularizat de carotide și vertebrale – patru vase care aduc la creier 20% din tot sângele care circulă prin corp! Carotida locuiește într-un mănunchi de vene – sinusul cavernos, care are un înveliș format dintr-o foiță relativ dură, numită chiar dura mater. Și ca să fie treaba treabă, printre venele respective, în învelișul acela dur, pe lângă carotidă, trec nervi care inervează fața și asigură mișcarea globilor oculari. Și fix acolo a crescut o tumoră pe care trebuia eu să o scot, care apăsa pe nervii care mișcă ochii! Iar când ochii nu se mai coordonează, apare vederea dublă.

După săptămâni de citit, nopți cu coșmaruri și un sindrom al impostorului care m-a urmărit teribil, m-am apucat de operat. Și ca să fie cazul și mai greu, literatura spunea așa: „în general, rezecțiile sunt oprite din cauza sângerărilor masive, iar pierderea funcției tuturor nervilor din sinusul cavernos ajunge și la 80% în hemangioamele de sinus cavernos” [4]. Ce aveam eu? Fundul strâns și doar două pungi de sânge: una de același grup și Rh cu al pacientului și un zero negativ.

Cincisprezece ore mai târziu, a trebuit să mă opresc pentru că rămăsesem fără sânge în pacient, că în instalație parcă mai aveam puțin. Eram, din ce estimam eu, pe la o rezecție de 90%. Dar, la trezire, visele rele mi s-au adeverit: pacientul pierduse funcțiile tuturor nervilor din sinus, însă fără afectarea vederii. Mi-a părut rău? Groaznic! E drept, era una dintre operațiile grele, iar complicațiile erau strict specifice literaturii, iar pacientul și le asumase. Dar asta nu m-a făcut să mă simt mai bine.

Au trecut trei luni și pacientul a venit cu controlul RMN – se confirmă gradul de rezecție estimat de mine dar, spre surprinderea mea, dintre toți nervii, singurul care a rămas afectat în continuare este nervul VI, deficit care poate fi compensat printr-o intervenție oftalmologică. Restul și-au revenit, semn că nu i-am stricat așa cum mă temeam!

Un rezultat cu care mă pot mândri? 100%! Se putea mai bine? Evident! În România? Avem neurochirurgi foarte buni, dar sunt foarte curios dacă este cineva la noi care este confortabil să spună că poate opera așa ceva, cu o rezecție mai bună și cu mai puține deficite.

Așadar, dragii mei, dacă aveți vreodată un caz neurochirurgical, m-aș bucura sa apelați la sprijinul meu pe platforma creată special pentru medici și pacienți:

https://doctorciobotaru.ro/programare-consultatie/

Răspund în fiecare seară, în general, comunicarea aceasta devenind parte din rutina mea zilnică.

Bucuria mea cea mai mare? Mi-ar plăcea să înțeleagă oamenii că există centre la stat unde se pot face cele mai dificile operații „pe creier” și că nu este nevoie de sume colosale plătite spitalelor private pentru asta. Neurochirurgia sigură se poate efectua și la stat și nu este nimeni pus în pericol doar pentru că nu are mii sau zeci de mii de euro să plătească pentru un ghinion abătut asupra sa.

Mai mult, mi-ar plăcea să se înțeleagă că mai există încă un loc pe lângă centrele „clasice” care își fac treaba și că o opinie neurochirurgicală este disponibilă la doar un click distanță. Mai mult, este aceeași modalitate de abordare pentru toți, de la oameni simpli la influenți, de la medici la pacienți, la mine ajungând cu toții numai prin linkul de mai sus, fiind tratați la fel. Și tuturor le mulțumesc pentru încrederea pe care mi-o oferă când se lasă îngrijiți de echipa din care fac parte!

Ca încheiere, mulțumesc pacientului și tuturor colegilor care au făcut posibil acest rezultat și dumneavoastră pentru sprijinul oferit de-a lungul timpului și că dați mai departe aceste cazuri – într-o bună zi, un pacient va fi salvat pentru că ați dat un share gratuit!

Referinte: 
1. Ostrom QT, Cioffi G, Waite K, et al. CBTRUS Statistical Report: Primary Brain and Other Central Nervous System Tumors Diagnosed in the United States in 2014-2018. Neuro Oncol. 2021; 23:iii1–iii105
2. Radhakrishnan K, , Mokri B, , Parisi JE, , OFallon WM, , Sunku J, & Kurland LT: The trends in incidence of primary brain tumors in the population of Rochester, Minnesota. Ann Neurol 37:67–73, 1995
3. Zehra Isik Hasiloglu, Murat Asik, Osman Kizilkilic, Sait Albayram, Civan Islak, Cavernous hemangioma of the cavernous sinus misdiagnosed as a meningioma: a case report and MR imaging findings, Clinical Imaging, Volume 37, Issue 4, 2013, Pages 744-746, ISSN 0899-7071, https://doi.org/10.1016/j.clinimag.2013.01.018
4. Bansal, Sumit & Suri, Ashish & Singh, Manmohan & Kale, Shashank & Agrawal, Deepak & Sharma, Manish & Mahapatra, Ashok & Sharma, Bhawani. (2013). Cavernous sinus hemangioma: A fourteen year single institution experience. Journal of clinical neuroscience : official journal of the Neurosurgical Society of Australasia. 21. 10.1016/j.jocn.2013.09.008.

Comentează pe facebook

Bina seara, domnul doctor! La un epiteliom bazocelular care a invadat sinusurile va băgați? Ca nimeni nu vrea sa-l mai opereze 🙁 A mai fost operat până acum de 3 ori, are aproape 2 ani de cand ia vismodegib, o perioada tumora se restrâns dar acum a luat-o la galop. Va multumesc!

In 2022 ajungeam la d nul dr cu bunicul mort in taxi pe drumul spre spital (de la Buzău spre București)...aveam cu mine fetița de 4 ani cu febră...am fost profund impresionata de generozitatea și omenia domnului Dr care ne a oferit apa și dulce pt cea mica...un om deosebit! Va mulțumesc pentru toată implicarea dvs, sa vă dea Dumnezeu multă sănătate și putere să ajutați cat mai multi pacienți! Și chiar daca în cazul nostru nu s-a mai putut face nimic, va sunt profund recunoscatoare!

De la caz la caz, ne impresionați cu profesionalismul și calmul dumneavoastră în operații. Ceea ce faceți pentru pacienți este cu adevărat remarcabil!!! 👏👏👏 Vă mulțumim pentru ceea ce faceți și pentru că împărtășiți experiențele dumneavoastră, care inspiră și aduc încredere celor care au nevoie de ajutor medical. Mă înclin în fața dumneavoastră!!! RESPECT ȘI SUCCES!!! 🙏 🙏 🙏

Chiar existați? Lucrez de 34 de ani in spitale, rar mi-a fost dat să văd atâta dăruire. Felicitări și succes! Sperăm din suflet să rămâneți acasă! 🤗❤️

Felicitari!

Sanatate sa va dea Dumnezeu !

Respect 🫡 Felicitări. Să vă dea Dumnezeu sănătate pt tot ce faceți. Ne putem mândri cu așa Doctori în România.

Felicitari, domnule doctor!

Felicitări, domnule Doctor! Dumnezeu sa va dea sănătate și multa putere pentru a rezolva cât mai multe cazuri dificile de sănătate.

Felicitari!!! Sunt sigura ca mainile dumneavoastra pot duce orice operarie indiferent de gradul ei de dificultate!!!

Felicitări!!

Felicitări,domnule doctor prin ceea ce faceți sunteți cum spunea un preot,,o extensie a lui Dumnezeu pe pământ",așa că să fiți sănătos și să salvați cât mai mulți oameni!👏🙏

Respect !Succes!!!Felicitări doctore!!!!Pe plan profesional tine o tot asa!!!Pe plan sentimental Nu mai ia pauza si distrează te!!!!

Felicitări,domnule doctor!🤗🤗

Respect și toată stima mea♥️

Felicitări dl dr 🙏va felicit multe realizări 🙏🙏🙏🙏

Felicitări!

Să fiți sănătos! Respect! Numai de reușite să aveți parte!

Respect pentru tot ceea ce faceți.Sunteti minunat ,miini de aur ,Dumnezeu sa va ajute in continuare ,să puteți salva cat mai mulți pacienți.

Acest Dr sta in picioare 15-20 de ore, operează, cu o precizie ff mare. Dar….. nu are privilegii, prime, salarii enorme. Aprecieri tuturor Medicilor, asistenților, infirmierelor pers auxiliar din Sp. celor care fac aceasta profesie du responsabilitate.

Felicitări!

Felicitări și la cât mai multe reușite de acest gen.Sănătate multă și sărbători fericite !

Stima si Respect !

View more comments

Update la povestea cu rezidentul. Epopeea continuă

Când am început eu rezidențiatul, învățarea părea ceva desprins din Vestul Sălbatic – nu găseam nicio resursă la îndemână de nivelul meu. Ba erau tratate ba fițuici, iar dacă voiai ceva video, găseai maxim un indian pe Youtube care să explice ceva. Colegii mă înțeleg perfect

Crescând, am decis să schimb asta pentru rezidenți. La un moment dat am rugat un cameraman (mulțumesc, Mircea Vali) care mi-a devenit și bun prieten, să filmez un curs despre examenul neurologic într-un decor luxuriant al unui spital privat care a rămas un etalon al exigenței. Vali lucrase în echipa unui super director de imagine premiat cu Gopo și ne-a sprijinit cu aceeași aparatură să scoatem un curs de o calitate video și audio splendide. Am filmat tri zile legate dar am editat vreo cinci nopți. Și l-am făcut! Aveți un link mai jos, iar rezidenții care lucrează cu mine au acces gratuit:

www.udemy.com/course/examenul-neurologic/?referralCode=B93AD6351DC8C6BA37DA

Apoi, vedeam că RMN-ul cerebral nu ți-l explică nimeni corect, așa că mi-am suflecat mânecile. Mi-am cumpărat tutoriale și abonamente de Adobe After Effects, Adobe Premiere, Adobe Audition și am făcut un curs de RMN așa cum mi-ar fi plăcut mie să găsesc. Link mai jos și aceeași gratuitate pentru rezidenții mei, prin cupon. Oricine mi-a cerut să îl ajut vreodată cu aceste cursuri, l-am ajutat dacă avea cu adevărat nevoie:

www.udemy.com/course/curs-irm-cerebral-fiziologic-partea-intai/?referralCode=C475D901F02A2B1BC981

În 2018 ajung întâmplător la un curs de SEEG la profesorul Francesco Cardinale, în Milano. Dumnealui era în altă ligă: își făcuse singur un script prin care se creau automat reconstrucții ale creierului foarte precise, ca parte din planul preoperator. 1300 de euro au costat 4 zile doar ca să văd rezultatul final al scriptului. Nu m-a învățat efectiv cum să fac ceva. Așa că m-am apucat de citit documentația programului, că pe atunci tutorialele online erau cvasiinexistente. Și pentru că nu găseam ce voiam, am plecat în Boston o săptămână și am adus de acolo în România o metodă de a transforma acel program într-unul de diagnostic și, mai mult decât atât, într-unul de planning preoperator și de verificare a navigației intraoperatorie. Și am vrut ca rezidenții să nu treacă prin asta, așa că am făcut eu un set de tutoriale. Gratis pt toată lumea:

www.youtube.com/watch?v=v3EnKWr2ock&list=PLNJWGbvDFsrhWtL4sT7cth3YCyRJX-h-o

La ce folosește? Cu acest program se poate face un plan preoperator astfel încât rezidenții să fie pregătiți pentru fiecare pas al operației, să nu cumva să fie vreo surpriză pentru ei prezența vreunui nerv, venă sau arteră. Iar planul acesta îl discut în fiecare zi de dinaintea operațiilor cu rezidenții până nu mai au întrebări și totul e clar. Și se poate folosi de către orice specialitate chirurgicală care se bazează pe imagistică avansată.

Un ultim lucru nu făcusem: nu aveam un loc unde ei să se poată antrena fizic, sub microscop. Așa că atunci când am fost în Olanda și am văzut un microscop mai vechi prin laborator, cu aceleași lentile ca cele mai scumpe microscoape din ziua de azi, m-am rugat de dumnealor să ni-l doneze și le mulțumesc Manjei și lui Victor și acum. Dar cum să îl iau?

L-am desfăcut singur într-o seară din toate cele 250 de kg câte are, folosind un set de imbusuri de tip breloc, că doar atât aveau. Dar cum să îl aduc în România? Vorbesc cu mama, care vbeste cu un vecin de la țară care făcea transport internațional cu mașina lui. Două zile mai târziu încărcăm microscopul într-un Ford, iar aproape un an mai târziu (adică astăzi) am reușit să obținem avizele necesare și să îl montăm.

De ce e așa de important să îi fie confortabil să stea la microscop? Ca și eu și rezidentul (că întotdeauna intru doar cu o singură persoană, aproape întotdeauna rezident) să vedem aceeași imagine, să înțelegem aceeași operație și să fie confortabil sub magnificație. Și stăm 6-8 ore și vorbim și îi răspund la orice întrebare să mă asigur că a înțeles totul, corect și complet. Că iese chirurg.

Și vine apoi scrierea epicrizei, unde există cel puțin 500 de modele din diferiți ani. Iar scrierea ei trebuie să fie impecabilă, pentru că eu cred cu tărie că un bilet corect e exemplul maxim de respect față de pacient și față de colegi, fie ei chirurgi care trebuie să opereze după mine, fie medici de familie care trebuie să înțeleagă cazul, pentru că ei duc greul urmăririi pacienților. Mie mi-a luat mai mult să învăț să scriu o epicriză corect decât să învăț să scot o tumoră. Chiar cred că un rezident trebuie să își facă absolut toate externările și apoi mentorul să le verifice la sânge, susținându-și și explicându-și punctul de vedere, nu doar spunând că/ce e greșit. Uneori, verificarea poate lua mult mai mult decât scrierea dacă erorile sunt fundamentale și seniorul chiar e interesat ca cel tânăr să înțeleagă.

Acum vă întreb: oare e chiar atât de impardonabil să fiu exigent? Oare e atât de rău să cer unui rezident să îmi demonstreze în scris că a înțeles tot cazul scriind externarea DOAR la pacienții la care am discutat cazul înainte, în timpul și după operație? Oare e atât de mult un pacient pe zi ținând cont că rezidenții noștri trăiesc într-o bulă în care nu fac gărzi (există o singură linie de gardă, ei vin doar la urgențe și atunci doar în anumite zile din lună) și nu pleacă de la spital peste program decât în cazul exceptional în care se prelungește o intervenție? Oare chiar ar trebui să scriu eu externările în loc să îl învăț pe el cum să le gândească corect?

Apoi…credeam că nu suntem în America să trebuiască să scriem pe sticla de lapte: “a nu se mânca sticla” sau pe cea de șampon “a nu se bea”. Credeam că veți înțelege tonul ironic măcar din poza cu gladiatorul, că doar nu omor pe cineva că nu a făcut o externare! Doamne apără și păzește! Credeam că veți fi creativi cu “pedepsele” în sensul spre exemplu de a-i pune un biletel în adidașii de plecat acasă cu “Ai făcut externările azi?” sau a-I lipi în foaia de evoluție un bilet cu “scrie-mă frumos!”. Am scris cu litere mari să FIȚI CREATIVI cu un motiv!!! Că nu mă interesau sancțiunile! Că nu mi-am pedepsit rezidentul! Ba chiar unii au luat în serios povestea cu bătaia! What the flying fuck? Voi chiar credeți că în 2025 mai bate cineva pe cineva la muncă? Da, eu am fost bătut ca student, dar am făcut pace cu trecutul. Erau cu totul alte vremuri acum 15 ani. E ușor să le judecăm cu mintea de acum.

În afara de o mână de oameni din Iași care au organizat o conferință pe Zoom să le povestesc contextul si o colega din Timisoara, nimeni nu m-a întrebat nimic, dar mulți, foarte mulți au comentat!

Se pare că umorul negru nu mai trăiește prin rândul doctorilor și că aceștia preferă să își proiecteze traumele lor decât să afle adevărul: “bietii rezidenți, munciti ca niște sclavi!”. Nu a zis nimeni nimic de rezidenți! Viața de rezident chiar e grea și neplăcută în majoritatea spitalelor! Eu doar am povestit un caz ca multe alte cazuri povestite de mine pe pagina mea, în același stil sarcastic.

Nu scriu de ieri, cum nu încerc să schimb sistemul de ieri. Dar e prima dată când văd atâta ură și atâta autosuficiență, atâta dorință de a sări la gâtul cuiva și atât de puțină dorință de a cunoaște realitatea. Ba mai mult, s-au mai trezit câțiva colegi mai mici, să jignească fix ca la usa cortului. În public. Dragilor, renunțați la obiceiurile astea! Comentariile acelea rămân veșnic pe internet și nu cred că vorbiți așa cuiva la congrese. Fiți tot voi, și pe internet!

Cât despre a face ce spune primul comentariu, suntem pe social media. Tot aici era un trend fix cu asta, prin care tinerii erau îndemnați într-un comentariu să meargă într-o călătorie inițiatică în care să devină mai buni. Voi face eu ce scrie în comentariul cu cele mai multe like-uri și îmi voi cere scuze acum în fața rezidentului pentru cele prezentate. A fost cu intenția de a primi comentarii creative sau amuzante pentru o problemă măruntă, nu să transform o zi grea într-o luptă de clasă. În special că el chiar e un om bun la suflet și tăcut spre deosebire de mine (ambele), singura lui problemă a fost că a ajuns să lucreze cu mine.

Voi profita și îmi voi cere scuze și publicului pentru că l-am făcut să creadă că mi-am schimbat, dintr-o dată, întreg setul de valori.

Din păcate, nu voi renunța însă la ironie, pentru că prin lumea asta nu cred că putem trece altfel decât luând lucrurile peste picior. Cum sper că și dumneavoastră veți continua să fiți exigenți cu dumneavoastră, cerând însă explicații pentru orice pare de neînțeles.

Oare oamenii vor duce postarea aceasta mai departe la toți cei care și-au făcut deja o anumită părere?
... Vezi mai multeVezi mai puține

4 luni în urmă
Update la povestea cu rezidentul. Epopeea continuă

Când am început eu rezidențiatul, învățarea părea ceva desprins din Vestul Sălbatic – nu găseam nicio resursă la îndemână de nivelul meu. Ba erau tratate ba fițuici, iar dacă voiai ceva video, găseai maxim un indian pe Youtube care să explice ceva. Colegii mă înțeleg perfect

Crescând, am decis să schimb asta pentru rezidenți. La un moment dat am rugat un cameraman (mulțumesc, Mircea Vali) care mi-a devenit și bun prieten, să filmez un curs despre examenul neurologic într-un decor luxuriant al unui spital privat care a rămas un etalon al exigenței. Vali lucrase în echipa unui super director de imagine premiat cu Gopo și ne-a sprijinit cu aceeași aparatură să scoatem un curs de o calitate video și audio splendide. Am filmat tri zile legate dar am editat vreo cinci nopți. Și l-am făcut! Aveți un link mai jos, iar rezidenții care lucrează cu mine au acces gratuit:

https://www.udemy.com/course/examenul-neurologic/?referralCode=B93AD6351DC8C6BA37DA

Apoi, vedeam că RMN-ul cerebral nu ți-l explică nimeni corect, așa că mi-am suflecat mânecile. Mi-am cumpărat tutoriale și abonamente de Adobe After Effects, Adobe Premiere, Adobe Audition și am făcut un curs de RMN așa cum mi-ar fi plăcut mie să găsesc. Link mai jos și aceeași gratuitate pentru rezidenții mei, prin cupon. Oricine mi-a cerut să îl ajut vreodată cu aceste cursuri, l-am ajutat dacă avea cu adevărat nevoie:

https://www.udemy.com/course/curs-irm-cerebral-fiziologic-partea-intai/?referralCode=C475D901F02A2B1BC981

În 2018 ajung întâmplător la un curs de SEEG la profesorul Francesco Cardinale, în Milano. Dumnealui era în altă ligă: își făcuse singur un script prin care se creau automat reconstrucții ale creierului foarte precise, ca parte din planul preoperator. 1300 de euro au costat 4 zile doar ca să văd rezultatul final al scriptului. Nu m-a învățat efectiv cum să fac ceva. Așa că m-am apucat de citit documentația programului, că pe atunci tutorialele online erau cvasiinexistente. Și pentru că nu găseam ce voiam, am plecat în Boston o săptămână și am adus de acolo în România o metodă de a transforma acel program într-unul de diagnostic și, mai mult decât atât, într-unul de planning preoperator și de verificare a navigației intraoperatorie. Și am vrut ca rezidenții să nu treacă prin asta, așa că am făcut eu un set de tutoriale. Gratis pt toată lumea:

https://www.youtube.com/watch?v=v3EnKWr2ock&list=PLNJWGbvDFsrhWtL4sT7cth3YCyRJX-h-o

La ce folosește? Cu acest program se poate face un plan preoperator astfel încât rezidenții să fie pregătiți pentru fiecare pas al operației, să nu cumva să fie vreo surpriză pentru ei prezența vreunui nerv, venă sau arteră. Iar planul acesta îl discut în fiecare zi de dinaintea operațiilor cu rezidenții până nu mai au întrebări și totul e clar. Și se poate folosi de către orice specialitate chirurgicală care se bazează pe imagistică avansată.

Un ultim lucru nu făcusem: nu aveam un loc unde ei să se poată antrena fizic, sub microscop. Așa că atunci când am fost în Olanda și am văzut un microscop mai vechi prin laborator, cu aceleași lentile ca cele mai scumpe microscoape din ziua de azi, m-am rugat de dumnealor să ni-l doneze și le mulțumesc Manjei și lui Victor și acum. Dar cum să îl iau?

L-am desfăcut singur într-o seară din toate cele 250 de kg câte are, folosind un set de imbusuri de tip breloc, că doar atât aveau. Dar cum să îl aduc în România? Vorbesc cu mama, care vbeste cu un vecin de la țară care făcea transport internațional cu mașina lui. Două zile mai târziu încărcăm microscopul într-un Ford, iar aproape un an mai târziu (adică astăzi) am reușit să obținem avizele necesare și să îl montăm.

De ce e așa de important să îi fie confortabil să stea la microscop? Ca și eu și rezidentul (că întotdeauna intru doar cu o singură persoană, aproape întotdeauna rezident) să vedem aceeași imagine, să înțelegem aceeași operație și să fie confortabil sub magnificație. Și stăm 6-8 ore și vorbim și îi răspund la orice întrebare să mă asigur că a înțeles totul, corect și complet. Că iese chirurg.

Și vine apoi scrierea epicrizei, unde există cel puțin 500 de modele din diferiți ani. Iar scrierea ei trebuie să fie impecabilă, pentru că eu cred cu tărie că un bilet corect e exemplul maxim de respect față de pacient și față de colegi, fie ei chirurgi care trebuie să opereze după mine, fie medici de familie care trebuie să înțeleagă cazul, pentru că ei duc greul urmăririi pacienților. Mie mi-a luat mai mult să învăț să scriu o epicriză corect decât să învăț să scot o tumoră. Chiar cred că un rezident trebuie să își facă absolut toate externările și apoi mentorul să le verifice la sânge, susținându-și și explicându-și punctul de vedere, nu doar spunând că/ce e greșit. Uneori, verificarea poate lua mult mai mult decât scrierea dacă erorile sunt fundamentale și seniorul chiar e interesat ca cel tânăr să înțeleagă.

Acum vă întreb: oare e chiar atât de impardonabil să fiu exigent? Oare e atât de rău să cer unui rezident să îmi demonstreze în scris că a înțeles tot cazul scriind externarea DOAR la pacienții la care am discutat cazul înainte, în timpul și după operație? Oare e atât de mult un pacient pe zi ținând cont că rezidenții noștri trăiesc într-o bulă în care nu fac gărzi (există o singură linie de gardă, ei vin doar la urgențe și atunci doar în anumite zile din lună) și nu pleacă de la spital peste program decât în cazul exceptional în care se prelungește o intervenție? Oare chiar ar trebui să scriu eu externările în loc să îl învăț pe el cum să le gândească corect?

Apoi…credeam că nu suntem în America să trebuiască să scriem pe sticla de lapte: “a nu se mânca sticla” sau pe cea de șampon “a nu se bea”. Credeam că veți înțelege tonul ironic măcar din poza cu gladiatorul, că doar nu omor pe cineva că nu a făcut o externare! Doamne apără și păzește! Credeam că veți fi creativi cu “pedepsele” în sensul spre exemplu de a-i pune un biletel în adidașii de plecat acasă cu “Ai făcut externările azi?” sau a-I lipi în foaia de evoluție un bilet cu “scrie-mă frumos!”. Am scris cu litere mari să FIȚI CREATIVI cu un motiv!!! Că nu mă interesau sancțiunile! Că nu mi-am pedepsit rezidentul! Ba chiar unii au luat în serios povestea cu bătaia! What the flying fuck? Voi chiar credeți că în 2025 mai bate cineva pe cineva la muncă? Da, eu am fost bătut ca student, dar am făcut pace cu trecutul. Erau cu totul alte vremuri acum 15 ani. E ușor să le judecăm cu mintea de acum.

În afara de o mână de oameni din Iași care au organizat o conferință pe Zoom să le povestesc contextul si o colega din Timisoara, nimeni nu m-a întrebat nimic, dar mulți, foarte mulți au comentat!

Se pare că umorul negru nu mai trăiește prin rândul doctorilor și că aceștia preferă să își proiecteze traumele lor decât să afle adevărul: “bietii rezidenți, munciti ca niște sclavi!”. Nu a zis nimeni nimic de rezidenți! Viața de rezident chiar e grea și neplăcută în majoritatea spitalelor! Eu doar am povestit un caz ca multe alte cazuri povestite de mine pe pagina mea, în același stil sarcastic.

Nu scriu de ieri, cum nu încerc să schimb sistemul de ieri. Dar e prima dată când văd atâta ură și atâta autosuficiență, atâta dorință de a sări la gâtul cuiva și atât de puțină dorință de a cunoaște realitatea. Ba mai mult, s-au mai trezit câțiva colegi mai mici, să jignească fix ca la usa cortului. În public. Dragilor, renunțați la obiceiurile astea! Comentariile acelea rămân veșnic pe internet și nu cred că vorbiți așa cuiva la congrese. Fiți tot voi, și pe internet!

Cât despre a face ce spune primul comentariu, suntem pe social media. Tot aici era un trend fix cu asta, prin care tinerii erau îndemnați într-un comentariu să meargă într-o călătorie inițiatică în care să devină mai buni. Voi face eu ce scrie în comentariul cu cele mai multe like-uri și îmi voi cere scuze acum în fața rezidentului pentru cele prezentate. A fost cu intenția de a primi comentarii creative sau amuzante pentru o problemă măruntă, nu să transform o zi grea într-o luptă de clasă. În special că el chiar e un om bun la suflet și tăcut spre deosebire de mine (ambele), singura lui problemă a fost că a ajuns să lucreze cu mine.

Voi profita și îmi voi cere scuze și publicului pentru că l-am făcut să creadă că mi-am schimbat, dintr-o dată, întreg setul de valori.

Din păcate, nu voi renunța însă la ironie, pentru că prin lumea asta nu cred că putem trece altfel decât luând lucrurile peste picior. Cum sper că și dumneavoastră veți continua să fiți exigenți cu dumneavoastră, cerând însă explicații pentru orice pare de neînțeles. 

Oare oamenii vor duce postarea aceasta mai departe la toți cei care și-au făcut deja o anumită părere?

Comentează pe facebook

Înțeleg eforturile, istoria și tot ce ați construit pentru rezidenți — sunt valoroase și nimeni nu vi le contestă. But you still missed the point! Postarea inițială nu a fost percepută ca o discuție despre cursuri, sacrificii sau mentorat, ci ca un exemplu de raportare dezechilibrată la un rezident. Acum, în loc să reveniti la esență, ati schimbat complet narațiunea în direcția „uitați câte lucruri fac eu”, fără să atingeti cu adevărat motivul pentru care oamenii au reacționat. Poti să fii exigent și totuși să rămâi responsabil de felul în care comunici public, mai ales când ești într-o poziție de putere. Și tocmai asta lipsește din această continuare a poveștii. Trist! Later edit. Am scris si in postarea initiala sa nu va victimizati si exact asta ati facut. Responsabilitatea comunicării publice nu se compensează cu un inventar al sacrificiilor personale. E perfect în regulă să spuneți ‘am greșit tonul’ fără să transformați critica într-o nedreptate care vi se face.

Cele mai mari adevaruri se spun in gluma.

Felicitari pentru toate eforturile, insa daca dupa toate acestea asa hotarati sa va exprimați in public, e praf in ochi.

Domnule doctor, aveți dreptate! Trist este ca nu am înțeles nimic sau nu am vrut să înțelegem! Nu vă bateți capul cu micimea noastră, mergeți înainte! Și cu munca titanică și cu scrisul! Cat despre externări: una din maicile mele este medic, dar a ales să vină în curtea lui Doamne. Și când a citit biletul de ieșire din spital, pentru maica pe care ați operat-o de neurinom acustic, a rămas fără cuvinte! A venit direct și mi-a spus așa:”Doamne, numai epicriza e o operă de precizie și migală! Eu m-am crucit când am citit-o, mai mult de o jumătate de oră! “ Așa ca, domnule doctor, nu vă împiedicați de meschinăria noastră! Și nu vă cereți scuze! Nu aveți motive! Cum se mai glumește și în lumea noastră, “mare e grădina Ta, Doamne! Și mereu se mută gardul!”

Felicitări

Bună seara doctore!!!Sunteți extraordinar!!!!Dar fă-ți timp si pt tine!!!!

Simtul umorului este un semn de inteligenta. La cum stam noi, romanii, la testele PISA... nu-i de mirare ca multi nu-l au. Puneti-va sufletul pe pace, dl dr! In ultimul timp, romanii au facut sport national din aruncatul cu venin, mai ales catre oamenii care chiar FAC CEVA! Respect si admiratie pentru munca dv! Si pentru simtul umorului... Sa nu renuntati la el!

Domnule doctor, sincer, în locul dumneavoastră, aceste 5-10 minute pe care le-ați folosit pentru a scrie această postare, le foloseam să privesc cerul. Știți de ce? Pentru ca este un proverb romanesc care spune: ,, De unde nu-i, nici Domnul nu cere, nici dracul nu se înghesuie să ia!” Cine avea de înțeles, a înțeles de prima dată, cine nu, asta este. Sa nu va schimbați, lumea are nevoie de oameni ca dumneavoastră.

Într-o lume în care se vorbește mult, dar se face puțin, e limpede că dumneavoastră sunteți dintre cei care FAC. Iar asta se vede în fiecare detaliu: în orele de muncă puse în cursuri, în efortul de a crea resurse pentru rezidenți, în felul în care vreți să îi pregătiți corect ca să nu mai treacă nimeni prin haosul prin care ați trecut dumneavoastră. În loc să fie apreciate standardele ridicate și grija reală pentru formarea lor, s-au căutat intenții care nu există. Dar cine vă urmărește de ani de zile știe exact ce fel de om sunteți. Știe că ajutați, că explicați, că investiți timp, bani, energie și nervi în oameni care mâine vor pune mâna pe creierul unui pacient. Dacă asta nu e responsabilitate, nu știu ce mai este.

Tot respectul pentru ceea ce spuneti ca ati facut/ faceti pentru rezidenti, dar acea postare e o forma de abuz emotional. M-am pus in pielea colegului despre care ati scris si mi-am imaginat cum ar fi ca intr-o zi sa deschid facebook si sa vad o astfel de postare a coordonatorul meu, omul care se presupune a-mi fi mentor. Si eu am mentori exigenti, din fericire constienti ca suntem intr-un proces continuu de invatare, deci “toate externarile” care nu sunt facute corect / pe placul dumnealor raman “inside”. Pentru evolutie e nevoie de un spatiu in care sa ne simtim safe, nu unul in care ne ia la misto sefu’ pe facebook. 😉 P.S. Critica e constructiva intr-o anumita masura si intr-un anumit mediu (din pacate nu cel online).

Frătzicule, ai scris atât de mult, că mi-e rușine de mine după vreo 3 paragrafe… Păi cum vrei tu să învețe lângă tine, unii care îl votează pe guru, sau pe fata lu tata? Și cine crezi tu că are timp de pierdut pentru învățat și uitat la microscop?!? Iar la partea cu scrisoarea medicală…păi tu chiar vrei să înțeleagă oricine citește ce scrie acolo?!? Păi atunci ce facem noi cu țara asta a noastră??!??! O transformăm în ceva care să meargă bine?!! Doamne ajută-ne, că doar n-am luat-o razna toți! Eu cred ca ai bunit când toată lumea a înnebunit…Doamne apără-ne și păzește-ne de bine și dă-ne nouă astăzi și mâine, necazul cel de toate zilele cu care ne-a obișnuit prostia.

Domnule Doctor am toată stima pentru toată munca depusă, atât în facultate, cat și în tot acest timp de când ai terminat facultatea. Mulți nu știu câtă determinare “zace” în tine și cu câtă dârzenie îți duci visul la îndeplinire. Ai terminat facultatea acolo sus, unde mulți doar visează! Ambiția ta este specială! Ai continuat să te perfecționezi, să faci oamenilor bine și să vrei să faci mult și din ce în ce mai mult…! Pentru pacienți! Da, nu ești un om perfect, dar oricum, perfecțiunea nu există! Ești un om admirabil, un medic care face tot ceea ce este mai bine pentru pacient și doar asta ar trebui să conteze!!! Ești corect și acest lucru enervează! Ești valoros și te rog să fii bine!

Eu am avut onoarea să lucrez cu un medic exigent. Cum ați scris acuma 15 ani era cu totul altceva. Am scris de mult ori externăriile până la 12 noaptea, aveam peste 10 pacienți tot timpul, nici prin gând nu ne-a trecut să comentăm sau să nu le terminăm. Era când era aruncată după noi să refacem pentru că a ieșit "mediocră ". Dar sunt recunoscătoare medicului pentru că astăzi, datorită lui, sunt ceea ce sunt! Deci nu vă cereți scuze, cine a vrut a înțeles perfect ce ați scris.

Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg norocosule... cand ai inceput rezidentiatul.. se inventase youtube-ul... pe vremea mea... nu se inventase PC-ul... LOL cand am facut lucrarea de licenta... pt ca alesesem un subiect de metateoria fizicii... ceva ce nu se facuse niciodata in istoria facultatii... a trebuit sa ma rog de prof-ul indrumator sa ia cartile de care aveam nevoie (originalele in franceza ca traducerile in romana erau de cacao) din arhiva restrictionata a BCU.. pe urma.. cand am ajuns la catedra.. am gasit un amarat de computer care mergea in BASIC... si le-am programat copiilor niste mini filmulete cu .. cum se plimba electronii pentru.. niste efecte din fizica (irelevant)... din pacate.. pana la finalul primului an de stagiatura (sa fie clar.. eram profesor nu elev) .. a chemat-o directorul pe mama la scoala (da.. a chemat-o pe mama!!! se stiau din tinerete) sa-i spuna sa ma potolesc cu revolutiile in predare ca se simt umiliti profesorii mai vechi si cu grade si ca a primit plangeri... nu e gresit sa ceri mult de la stagiari.. dar... nu uita... nu sunt toti cum erai tu.. si... nici nu merita sa-ti bati capul.. si sa transmiti ce stii.. la cine nu merita... arunci orzul pe gaste... nu dispera... vor veni si stagiarii pe care-i meriti.. si care te merita... te vei concentra pe ei.. ca ai multe de transmis

Rezidentii dvs de astazi, care au frustrari -pentru ca ..etc, ... peste ani - va vor cauta -va vor multumi, si vor spune: da 'ma avea dreptate OMU ASTA, BINE A MAI FACUT, M -A FORMAT SI SUNT ELITA. Ca vreti sau nu...pe cei care raman/se cern ... ii trageti dupa dvs intr o zona exclusivista -TOP MEDICINA! KEEP GOING MAN

Adevarul gol golut este ca aveti valoare cei care au comentat ironic cu sigurantă ca nu vă cunosc bine ar fi să vă cunoască doar pe facebok dar pentru mine e o mare onoare că vam cunoscut o sa-l rog pe bunul dumnezeu să vă ocrotească si să vă dea sănatate si putere prin mainiile de aur prin mintea sclipitoare pe care o aveti dar si prin felul dumneavoastră de a fi un Om medic de calitate făra a va eschiva chiar si atunci cand vă loviti de lumea rea care vă detestă calitatea adevărata cu care ati fost inzestrat.Nu abandonati nici măcar obiceiul de a ne tine la curent cu evolutia carierei domnule doctor.Ne place ce vedem!!!!

In principiu tot ce spui e corect dar raman la parerea mea ca nu trebuia sa publici.Eu cred ca orice gresala facuta de un medic,indiferent cat de minora este( nu a facut niste iesiri) nu trebuie popularizata caci afecteaza increderea in actul medical si cei care il practica.Puteai sa l pedepsesti pe rezident caci pedeapsa este si educativa nu numai punitiva,dar aruncandu l in " gura targului" l ai traumatizat nu l ai educat.Ca din intamplarea aceasta unii vor invata este partea plina a paharului care insa ca si cea goala nu vom sti cat de mare este.Personal cred ca ai gresit si ai dus exigenta spre extrema si asta este intotdeauna o gresala.Suntem oameni nu masini si avem sentimente si emotii.Rezidentul tau este si el om.

Respect pentru munca dumneavoastra! Intotdeauna parcurg cu interes ceea ce scrieti si ma intreb de unde va luati energia avand in vedere cat de multe responsabilitati aveti. Va doresc sanatate si putere sa rezolvati tot ce va propuneti!

Dr.Ciobotaru Georgian, sigur că niciodată nu vă voi uita. Cat despre mulțumiri...de prisos ar fi. În 2017 primeam o veste care ne a dat viata peste cap. Din nimic și nicăieri, diagnostic pentru fiul nostru: tumoare pe creier de dimensiunea unei mandarine. Fără simptomatologie ci doar o durere de cap, RMN și poc...diagnosticul. Internare, analize...clipe de coșmar, speranțe agonie, frică...Cu o zi înainte de operație, merg la spital, băiatul meu dormea instalat de putina vreme în salon. Patul, prea scurt pentru el. De nicăieri apar doi tinerei zâmbitori, în halate și mama din mine întreabă: nu puteți chema pe cineva să l transfere în alt salon,pe un pat mai mare? Tinereii răspund, așteptați puțin, si de nicăieri apar cu cele necesare, lungesc patul...Radu se trezește și îmi spune cu o urma de zâmbet: aaa, v ați cunoscut. Mama ei sunt domnii doctori care ma vor opera mâine. M am fâstâcit, am mulțumit și răspunsul dumneavoastră a fost: Nu suntem Dumnezeu dar vom face tot ce știm și putem. Și a fost un astro pilocitic, și ați fost Dumnezeul nostru și ați fost doi OAMENI CU MINUNI. Și niciodată nu vom putea uita, ca la momentul potrivit ni s au intersectat drumurile cu Dr. Sergiu Stoica și dr. Ciobotaru Georgian. Mulțumiri infinite...Și știu ca în meseria dumneavoastră fără umor,zâmbete, speranță, pasiune nu ați putea face nimic!

Din postura de aparținător, mă impresionează cât de mult investiți în pregătirea rezidenților și în siguranța pacienților. Tot ce faceți – cursurile, explicațiile detaliate, timpul acordat fiecărui pas – arată grija reală și responsabilitatea cu care tratați fiecare caz. Și, sincer, e reconfortant să știi că exigența dumneavoastră e magia din spital care chiar funcționează.

Am încredere în viziunea dvs!

Dl. Doctor nu va cunosc personal dar va admir munca și determinarea de care dați dovada! Va rog sa continuați să scrieți pentru ca o faceți foarte bine, nu toată lumea înțelege ironia și umorul din anumite situații...! Mie personal îmi faceți ziua mai veselă ( si va mulțumesc pentru asta) atunci când citesc o postare bine scrisă( iar dumneavoastră aveți talent în acest sens) , pentru că iubesc umorul în general. Trăiesc de peste 10 ani în Anglia și lucrez într-un spital, as înnebuni la propriu dacă nu as găsi măcar o situație comica într-o zi de lucru, care apropo este de 12,5 ore pe zi/ 5 zile pe săptămână, uneori 6 zile. Un exercițiu de imaginație, o olteanca autentică....printre englezi 😁 și nu numai ( am colegi de peste tot din lume). În concluzie vă rog încă odată sa nu va opriți din împărtășirea experiențelor dumneavoastră și să nu vă schimbati stilul indiferent de comentarii....cei "sensibili" au alegerea de a nu va mai urmări pe social media .

View more comments

Despre Olanda și de ce ar trebui să știe cât mai mulți ce s-a întâmplat acolo

Am refulat în articolul trecut în privința unei probleme pe care o am la muncă. Dar medicina nu e doar despre balonașe roz și vești bune. De multe ori este despre nesiguranță, despre cazuri dificile și despre muncă suplimentară neplătită. Dar, uneori, este răsplătită!

Când am început să operez cazuri din ce în ce mai grele, m-am oprit în sinusul cavernos. O structură din creier unde puțini neurochirurgi de pe glob se mai avântă astăzi. Imaginați-vă așa: aveți o carotidă (artera care hrănește aproape jumătate de creier) pe lângă care stau niște nervi cu grosime de 1–3 mm, iar toate acestea sunt înfășurate în vene cu un debit formidabil, imposibil de coagulat. Artera, venele și nervii stau într-un înveliș dur, iar uneori, fix acolo s-a găsit o tumoră să crească. Și vine pacientul la tine, rugându-te să o scoți!

Te uiți la el și vezi acolo incompetența ta. Nu știi să faci asta. Și nu știi nu pentru că nu doar că nu te-a învățat nimeni, ci pentru că nu ai pe nimeni pe o rază de 1.000 de km care să facă asta confortabil. Că și dacă ai vrea, nu ar avea cine să te ajute. Și totuși, nu poți să lași lucrurile așa!

Așa că am solicitat ajutor peste mări și țări, ajungând la dr. Victor Volovici. Român de-ai noștri, șeful departamentului de Chirurgie Cerebrală Complexă din Rotterdam, președintele Societății Olandeze de Neurochirurgie Vasculară, reprezentantul românilor din Diaspora din cadrul Societății Române de Neurochirurgie… să mai continui? Și astea pe la 40 de ani.

“Te rog… trimite-mă la cineva să învăț să operez așa ceva!”

“Păi haide la noi! Fondăm acum un program, avem un prim student și apoi te luăm pe tine!”

Așa a început colaborarea noastră anul trecut! Am fost acolo, fascinat, timp de 2 luni. Din banii mei și din banii asociației care sprijinea spitalul în care lucrez, am reușit să trăiesc într-o cameră de 14 paturi, mâncând într-o bucătărie comună, dar văzând cel mai înalt nivel de neurochirurgie cu putință.

M-am întors în România și am operat sinus cavernos! Chiar mai multe. Dar tot simt că mai am multe de învățat. Așa că m-am întors la el in noiembrie 2025 să văd un cu totul alt fel de a opera — Victor înflorise într-un an de zile! Și-a schimbat radical felul de a face intervențiile, aplicând inclusiv ce i-am recomandat eu, un neica nimeni de pe dreapta din România!

Și pentru că neurochirurgia nu e doar despre chirurg, am luat cu mine (prin luat, mă refer la achitat drum și cazare) toți asistenții de pe secție și din blocul operator care au vrut să vină! Am dat 10.500 de lei din salariul meu de stat (nu, nu iau șpagă, rog pacienții să confirme în comentarii), rămânând cu 74 de lei în cont timp de 2 săptămâni, ba împrumutându-mă 3.000 de lei la o persoană dragă mie din secție, 1.000 de lei de la un vecin și prieten ca să-mi plătesc utilitățile și câte 100 de lei pe ici pe colo să am din ce mânca.

M-am întors în Olanda, doar că de data asta împreună cu un pacient — un tânăr educat, care dorea o rezecție tumorală maximală, pe care nimeni la noi nu putea să o realizeze, ba situația era și urgentă pentru că începuseră crizele de epilepsie. Pentru colegi: era vorba despre un meningiom de sinus cavernos drept, aderent de carotidă, pentru care a fost necesar un abord pretemporal cu clinoidectomie, lărgirea unui foramen rotundum hipertrofiat, înlăturarea peretelui sinusului cavernos, eliberarea trohlearului din dura, înlăturarea tumorii aderente de carotidă și de choroidiana anterioară, înlăturarea tumorii din canalul optic și de sub oftalmică, etc.

Am dormit în același hostel (doar că, fiind o perioadă mai scurtă mi-am permis un loc într-o cameră doar de 4) unde cunoscusem oameni dragi și unde m-aș întoarce oricând cu tot dragul (mulțumesc Hostel Room pentru primire!) și am fost acolo la tot ce s-a operat în săptămâna aceea.

Ce vedeți în poză e vârful aisbergului: un pacient “bine”! O rezecție tumorală completă, cu o pareză incompletă de trohlear (vede puțin dublu dar își va reveni) și în rest nimic. Ce vedeți în poză e rezultatul unei colaborări internaționale cu unul dintre cele mai bine cotate și mai noi spitale din Europa, cu unul dintre cei mai bine pregătiți neurochirurgi.

De ce fac asta? Pentru că vreau să ofer pacienților din România posibilitatea ca orice este inoperabil la noi să fie inoperabil oriunde în lume. Vreau să avem și noi un loc, gratuit, la stat, unde să nu ne mai fie rușine! Unde să mergem cu încredere, pentru că, așa cum spunea un om pe care îl apreciez, încrederea ne face bine!

Mulțumesc în primul rând comunității de aici care a dus veștile departe când am avut mai mult nevoie! Oameni care, cu bună știință, m-au vorbit de bine când poate nu mă știau atât de bine și au dat cu hate când au considerat necesar, iar eu îi iubesc la fel pe toți. Oameni care au trimis pacienți care mi-au asigurat continuitatea în actul chirurgical, să pot opera doar patologie cerebrală ani la rând, demonstrând că lucrurile se pot face și altfel!

Mulțumesc colegilor asistenți care au rupt cercul acesta vicios al neîncrederii și au acceptat să vină într-o țară unde nu știau limba, dar unde au întâlnit nu doar asistenți, ci oameni care i-au sprijinit și le-au arătat ce înseamnă un sistem în care s-au injectat infinit mai multe resurse materiale și umane! Și le mulțumesc că, deși au un volum de muncă mult mai mare decât acolo, continuă să își facă meseria cu dăruire!

Mulțumesc de asemenea pacientului că a avut încredere în gândul meu de “cunosc eu un loc, te duc eu la un băiat și te rezolvăm”. Mă bucur că a ieșit totul bine!

Și nu în ultimul rând, mulțumesc doctorului Victor Volovici, care nu doar că a fost un sprijin, ci își dorește să fie un sprijin pentru întreaga neurochirurgie românească! E dovada vie a faptului că sângele apă nu se face!

Dragii mei, cu sprijinul lui Victor și a altor câțiva oameni apropiați sufletului meu, voi fonda o asociație care să sprijine toate aceste demersuri pe viitor, să facilităm colaborările internaționale și să sprijinim românii să acceseze ușor cursuri în străinătate. Momentan, vă rog doar să dați un share să ajungă în toate colțurile României astfel de vești, pentru că pe strada asta începe să răsară soarele și toți trebuie să înțeleagă că țara asta se mai schimbă și în bine!
... Vezi mai multeVezi mai puține

4 luni în urmă
Despre Olanda și de ce ar trebui să știe cât mai mulți ce s-a întâmplat acolo

Am refulat în articolul trecut în privința unei probleme pe care o am la muncă. Dar medicina nu e doar despre balonașe roz și vești bune. De multe ori este despre nesiguranță, despre cazuri dificile și despre muncă suplimentară neplătită. Dar, uneori, este răsplătită!

Când am început să operez cazuri din ce în ce mai grele, m-am oprit în sinusul cavernos. O structură din creier unde puțini neurochirurgi de pe glob se mai avântă astăzi. Imaginați-vă așa: aveți o carotidă (artera care hrănește aproape jumătate de creier) pe lângă care stau niște nervi cu grosime de 1–3 mm, iar toate acestea sunt înfășurate în vene cu un debit formidabil, imposibil de coagulat. Artera, venele și nervii stau într-un înveliș dur, iar uneori, fix acolo s-a găsit o tumoră să crească. Și vine pacientul la tine, rugându-te să o scoți!

Te uiți la el și vezi acolo incompetența ta. Nu știi să faci asta. Și nu știi nu pentru că nu doar că nu te-a învățat nimeni, ci pentru că nu ai pe nimeni pe o rază de 1.000 de km care să facă asta confortabil. Că și dacă ai vrea, nu ar avea cine să te ajute. Și totuși, nu poți să lași lucrurile așa!

Așa că am solicitat ajutor peste mări și țări, ajungând la dr. Victor Volovici. Român de-ai noștri, șeful departamentului de Chirurgie Cerebrală Complexă din Rotterdam, președintele Societății Olandeze de Neurochirurgie Vasculară, reprezentantul românilor din Diaspora din cadrul Societății Române de Neurochirurgie… să mai continui? Și astea pe la 40 de ani.

“Te rog… trimite-mă la cineva să învăț să operez așa ceva!”

“Păi haide la noi! Fondăm acum un program, avem un prim student și apoi te luăm pe tine!”

Așa a început colaborarea noastră anul trecut! Am fost acolo, fascinat, timp de 2 luni. Din banii mei și din banii asociației care sprijinea spitalul în care lucrez, am reușit să trăiesc într-o cameră de 14 paturi, mâncând într-o bucătărie comună, dar văzând cel mai înalt nivel de neurochirurgie cu putință.

M-am întors în România și am operat sinus cavernos! Chiar mai multe. Dar tot simt că mai am multe de învățat. Așa că m-am întors la el in noiembrie 2025 să văd un cu totul alt fel de a opera — Victor înflorise într-un an de zile! Și-a schimbat radical felul de a face intervențiile, aplicând inclusiv ce i-am recomandat eu, un neica nimeni de pe dreapta din România!

Și pentru că neurochirurgia nu e doar despre chirurg, am luat cu mine (prin luat, mă refer la achitat drum și cazare) toți asistenții de pe secție și din blocul operator care au vrut să vină! Am dat 10.500 de lei din salariul meu de stat (nu, nu iau șpagă, rog pacienții să confirme în comentarii), rămânând cu 74 de lei în cont timp de 2 săptămâni, ba împrumutându-mă 3.000 de lei la o persoană dragă mie din secție, 1.000 de lei de la un vecin și prieten ca să-mi plătesc utilitățile și câte 100 de lei pe ici pe colo să am din ce mânca.

M-am întors în Olanda, doar că de data asta împreună cu un pacient — un tânăr educat, care dorea o rezecție tumorală maximală, pe care nimeni la noi nu putea să o realizeze, ba situația era și urgentă pentru că începuseră crizele de epilepsie. Pentru colegi: era vorba despre un meningiom de sinus cavernos drept, aderent de carotidă, pentru care a fost necesar un abord pretemporal cu clinoidectomie, lărgirea unui foramen rotundum hipertrofiat, înlăturarea peretelui sinusului cavernos, eliberarea trohlearului din dura, înlăturarea tumorii aderente de carotidă și de choroidiana anterioară, înlăturarea tumorii din canalul optic și de sub oftalmică, etc.

Am dormit în același hostel (doar că, fiind o perioadă mai scurtă mi-am permis un loc într-o cameră doar de 4) unde cunoscusem oameni dragi și unde m-aș întoarce oricând cu tot dragul (mulțumesc Hostel Room pentru primire!) și am fost acolo la tot ce s-a operat în săptămâna aceea.

Ce vedeți în poză e vârful aisbergului: un pacient “bine”! O rezecție tumorală completă, cu o pareză incompletă de trohlear (vede puțin dublu dar își va reveni) și în rest nimic. Ce vedeți în poză e rezultatul unei colaborări internaționale cu unul dintre cele mai bine cotate și mai noi spitale din Europa, cu unul dintre cei mai bine pregătiți neurochirurgi.

De ce fac asta? Pentru că vreau să ofer pacienților din România posibilitatea ca orice este inoperabil la noi să fie inoperabil oriunde în lume. Vreau să avem și noi un loc, gratuit, la stat, unde să nu ne mai fie rușine! Unde să mergem cu încredere, pentru că, așa cum spunea un om pe care îl apreciez, încrederea ne face bine!

Mulțumesc în primul rând comunității de aici care a dus veștile departe când am avut mai mult nevoie! Oameni care, cu bună știință, m-au vorbit de bine când poate nu mă știau atât de bine și au dat cu hate când au considerat necesar, iar eu îi iubesc la fel pe toți. Oameni care au trimis pacienți care mi-au asigurat continuitatea în actul chirurgical, să pot opera doar patologie cerebrală ani la rând, demonstrând că lucrurile se pot face și altfel!

Mulțumesc colegilor asistenți care au rupt cercul acesta vicios al neîncrederii și au acceptat să vină într-o țară unde nu știau limba, dar unde au întâlnit nu doar asistenți, ci oameni care i-au sprijinit și le-au arătat ce înseamnă un sistem în care s-au injectat infinit mai multe resurse materiale și umane! Și le mulțumesc că, deși au un volum de muncă mult mai mare decât acolo, continuă să își facă meseria cu dăruire!

Mulțumesc de asemenea pacientului că a avut încredere în gândul meu de “cunosc eu un loc, te duc eu la un băiat și te rezolvăm”. Mă bucur că a ieșit totul bine!

Și nu în ultimul rând, mulțumesc doctorului Victor Volovici, care nu doar că a fost un sprijin, ci își dorește să fie un sprijin pentru întreaga neurochirurgie românească! E dovada vie a faptului că sângele apă nu se face!

Dragii mei, cu sprijinul lui Victor și a altor câțiva oameni apropiați sufletului meu, voi fonda o asociație care să sprijine toate aceste demersuri pe viitor, să facilităm colaborările internaționale și să sprijinim românii să acceseze ușor cursuri în străinătate. Momentan, vă rog doar să dați un share să ajungă în toate colțurile României astfel de vești, pentru că pe strada asta începe să răsară soarele și toți trebuie să înțeleagă că țara asta se mai schimbă și în bine!

Comentează pe facebook

Oamenii care vor să facă bine își creează condițiile ca să poată face ,,binele”, nu doar se plâng! Felicitări, domnule doctor! Există speranță ca suntem pe drumul bun, în ciuda haosului în care ne aflăm!

Mult succes d le dr, și la cât mai multe intervenții reușite!!!!!! Va ador!!!!!!!

Sa va dea Dumnezeu sanatate si putere de munca sa puteti vindeca cat mai multi oameni. La multi ani medicilor romani , oameni frumosi, sufletisti si cu har. Mult respect.

Adevaratii eroi salveaza , se perfectioneaza , astia-s romanii mei, romanii cei buni cu un nivel ridicat de constiinta si profesionalitate. Astia -s Oamenii Lui Dumnezeu! La multi ani romani frumosi!

Felicitări pentru implicare si mult succes pe mai departe,nu găsești mulți medici așa implicați cu sufletul

Succes in continuare!

Felicitări și mult succes in continuare!Doamne ajuta că mai sunt îngeri trimiși de Dumnezeu pe pământ sa ajute pe cei bolnavi!Respect pentru tot!

Buna ziua,d-le dr.!Puteti sa-mi spuneti ceva de acest dg.:deficit metabolic cerebral cortical stang,prezenta unei arii cu deficit de captări FDG?(pacienta,24ani,cu crize generalizate si absente de epilepsie).Multumesc!

Pana sa aflu de dumneavoastra, n-am crezut ca exista ingeri pe pamant. Respect si recunostinta pentru ce faceti.

Felicitari și putere multă de muncă!

Felicitări!

Respect si apreciere.

Felicitari!!!

❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️

Nu știu dacă există cuvinte pentru a exprima ceea ce simt pt.Dvs și activitatea ce o desfășurați pentru binele celor care au nevoie.Multumiri,mult respect și admirație pentru un adevărat OM SI MEDIC.

Felicitări!

Felicitari! Am citit cu lacrimi in ochi! Multumim pt ceea ce faceti! Sa fiti sanatos!

Felicitări ca ați ales sa rămâneți în sistemul sanitar românesc ,în România .Va mulțumesc!

Sa fiți sănătoși, sa fiți binecuvântați,,Îngeri ai lui Dumnezeu ,,pe pământ!

Felicitări! Mult succes și multa sănătate!!

Felicitări! Ma înclin cu respect si fie ca multi doctori sa va preia exemplul!!!!

Felicitări!

View more comments

Votați ce fac cu rezidentul, că nu mai știu!

Discuție azi cu rezidentul meu:

“Salut! Te-am rugat ieri (și de fiecare dată de două luni încoace) să îmi trimiți externările cu o zi înainte să le verific, să nu stăm dimineața să ne aglomerăm”

“Da”

“Dar nu mi le-ai trimis”

“Nu”

“Măcar sunt gata?”

“Da”

Le verific. Prima…oribilă. A doua, mediocră. A treia, mediocră. La a patra și-a revenit.

“A cincea unde e?”

“Păi…”

“Păi ce?”

“Păi erau prea multe”

“……………așa…și? Ce facem acum? Ținem pacienta de vineri până marți că erau cinci externări și limita ta e de patru?”

“Biiiiiineeeee…o fac și pe aia”

…evident că nu a făcut-o la timp. A terminat-o la 14:45 și n-am mai avut timp să o mai verific și să o dau doamnelor registratoare să externeze pacienta!!

Vă rog dragii mei, spuneți-mi cum să îl mai pedepsesc, că eu am epuizat orice metodă și e degeaba. Comentariul cu cele mai multe aprecieri (like-uri, inimi, etc) e câștigător! Dar vă rog:

FIȚI CREATIVI!!

Vă povestesc puțin și despre caz? Haideți, că sunt tare mândru de rezultat!

Sângele de la aproape tot creierul se adună într-un loc care se numește “torculă”, care se sparge în două canale mari: un sinus (o venă) transvers drept și unul stâng, care duc aproape tot sângele de la cap mai departe. Pacienta mea de ieri avea o tumoră fix într-unul dintre aceste sinusuri. Vă imaginați ce presupunea să o înlătur: să o scot din venele astea mari de scurgere (transvers, sigmoid, pietros superior) oprind valuri de sânge, să cos venele, să închid și să fac să pară că nu ar fi nimic dificil.

Și adevărul e că nu a fost, a ieșit splendid, în câteva ore, ba l-am avut și pe colegul meu specialist, Liviu Vîlceanu, care a venit tocmai de la Cluj să vadă operația asta. La consultații mi-a atras atenția: “eu nu cred ca operația asta e așa ușoară cum i-ai spus tu pacientei. Ba chiar fac cumva să vin de la Cluj special să mă conving dacă e așa”. Vă las să vă convingeți, atașând pozele preoperator-postoperator. Și da, a fost cu suturat toate sinusurile amintite, cu avut grijă de creier, etc. Și, exact cum i-am promis, la 48 de ore pleacă spre casă.
Dacă vă place, puteți da mai departe articolul acesta, poate află anumiți medici că acest tip de tumori este, undeva la stat, atât de ușor de operat încât se operează cu ușile deschise. Ba mai mult, acum am în sfârșit și un coleg care își dorește să stea prin preajmă și va încerca de la anul să aducă un suflet ardelenesc Bucureștiului. E încă la început în online, așa că un follow la pagina încă goala îl va impulsiona să vină cu știri.

www.facebook.com/share/1ExpFpNkmG/?mibextid=wwXIfr

Și revin: aștept de la voi pedepsele pentru rezident! Comentariul cu cele mai multe aprecieri, câștigă!

Postarea următoare va fi despre Olanda! Rămâneți aproape!
... Vezi mai multeVezi mai puține

4 luni în urmă
Votați ce fac cu rezidentul, că nu mai știu! 

Discuție azi cu rezidentul meu: 

“Salut! Te-am rugat ieri (și de fiecare dată de două luni încoace) să îmi trimiți externările cu o zi înainte să le verific, să nu stăm dimineața să ne aglomerăm”

“Da”

“Dar nu mi le-ai trimis” 

“Nu” 

“Măcar sunt gata?”

“Da”

Le verific. Prima…oribilă. A doua, mediocră. A treia, mediocră. La a patra și-a revenit. 

“A cincea unde e?”

“Păi…”

“Păi ce?”

“Păi erau prea multe”

“……………așa…și? Ce facem acum? Ținem pacienta de vineri până marți că erau cinci externări și limita ta e de patru?”

“Biiiiiineeeee…o fac și pe aia”

…evident că nu a făcut-o la timp. A terminat-o la 14:45 și n-am mai avut timp să o mai verific și să o dau doamnelor registratoare să externeze pacienta!!

Vă rog dragii mei, spuneți-mi cum să îl mai pedepsesc, că eu am epuizat orice metodă și e degeaba. Comentariul cu cele mai multe aprecieri (like-uri, inimi, etc) e câștigător! Dar vă rog:

FIȚI CREATIVI!!

Vă povestesc puțin și despre caz? Haideți, că sunt tare mândru de rezultat!

Sângele de la aproape tot creierul se adună într-un loc care se numește “torculă”, care se sparge în două canale mari: un sinus (o venă) transvers drept și unul stâng, care duc aproape tot sângele de la cap mai departe. Pacienta mea de ieri avea o tumoră fix într-unul dintre aceste sinusuri. Vă imaginați ce presupunea să o înlătur: să o scot din venele astea mari de scurgere (transvers, sigmoid, pietros superior) oprind valuri de sânge, să cos venele, să închid și să fac să pară că nu ar fi nimic dificil. 

Și adevărul e că nu a fost, a ieșit splendid, în câteva ore, ba l-am avut și pe colegul meu specialist, Liviu Vîlceanu, care a venit tocmai de la Cluj să vadă operația asta. La consultații mi-a atras atenția: “eu nu cred ca operația asta e așa ușoară cum i-ai spus tu pacientei. Ba chiar fac cumva să vin de la Cluj special să mă conving dacă e așa”. Vă las să vă convingeți, atașând pozele preoperator-postoperator. Și da, a fost cu suturat toate sinusurile amintite, cu avut grijă de creier, etc. Și, exact cum i-am promis, la 48 de ore pleacă spre casă. 
Dacă vă place, puteți da mai departe articolul acesta, poate află anumiți medici că acest tip de tumori este, undeva la stat, atât de ușor de operat încât se operează cu ușile deschise. Ba mai mult, acum am în sfârșit și un coleg care își dorește să stea prin preajmă și va încerca de la anul să aducă un suflet ardelenesc Bucureștiului. E încă la început în online, așa că un follow la pagina încă goala îl va impulsiona să vină cu știri. 

https://www.facebook.com/share/1ExpFpNkmG/?mibextid=wwXIfr

Și revin: aștept de la voi pedepsele pentru rezident! Comentariul cu cele mai multe aprecieri, câștigă! 

Postarea următoare va fi despre Olanda! Rămâneți aproape!

Comentează pe facebook

Milena Slovenski-Negru hahaha....imi pare bine sa ne cunoaștem! Vezi tu cat de usor e sa presupunem lucruri? Si daca voiai cu adevarat o opinie corecta, puteai sa imi scrii in privat. Raspund tuturor. Nu e nevoie de un disclaimer. Cred ca daca oamenii sunt atat de sensibili, sunt liberi sa caute alte pagini pe care sa le urmareasca. Scopul meu nu e sa fiu adulat de mase, ci sa am un loc unde sa educ, sa ventilez si sa aduc vesti, mai bune sau mai rele. Sigur, nu e o postare care sa aduca publicitate pozitiva, dar nu scriu de ieri. Stiam asta. Aveam mai multe postari vechi, scrise. Unele mai bune, unele mai rele. Insa putine ar fi facut reach atat de bun. Postarea adevarata e abia diseara la 19, o programez acum. E bine sa fie lansata pe fondul unei pagini active. Uneori, exista o imagine de ansamblu pe care nu o avem. Social media nu face excepție. Crezi ca mie imi place sa stau sa raspund la sute de comm in weekendul prelungit? Dar daca asta se face pentru reach organic, asta se face. Sa stii ca fara pagina asta, nu as fi avut pacienti la inceput de drum. Ar fi trebuit sa fac hernii. Asa, am schimbat, cat am reusit, o parte din sistem. Iar postarea asta va disparea in neant. Unii oameni vor intelege ceva, altii altceva. Numarul total de urmaritori a crescut cu 300. Probabil 100 doar ca sa ma înjure. Ma iarta diseara. Probabil voi rataci comentariile la un moment dat. Daca vrei sa te asiguri ca primesti raspuns, imi poti scrie in privat.

Să nu zică lumea că sunt hater.

Poate e îndrăgostit 🤭 Un practicant de la un cabinet de stomatologie s-a arătat abătut la serviciu, doctorița îl întrebase ce s-a întâmplat de nu-și poate o onora corespunzător lucru și el, așa din senin zice că i-a decedat bunica. Evident doamna doctor l-a trimis acasă și i-a dat după protocol 3 zile libere. Totodată la adresa Bunicăi, pentru că era pacientă la cabinet a fost trimisă o carte pe care scria un mesaj de profund regret pentru pierderea doamnei și condoleanțe 🤣🤣🤣 Bunica a primit cartea și ne trezim cu ea la recepție, cerând explicații 🤣🤣🤣 doamna doctor în șoc, încearcă să remedieze și desigur află că cutărescu s-a despărțit de iubită și suferă în tăcere cu prietenii la Camping 🤣🤣🤣 Doamna doctor ia dat liber fără limită 🤣🤣 Aici situația e alta, serviți gogoși cu cafea 🤣🤣 măcar odată impreună..

Pe dl doctor Valceanu am avut onoarea sa-l cunosc personal la Cluj .Un medic de exceptie. Dumnezeu sa binecuvanteze toti medici neurochirurgi !

Maxim ati dat o in bara cu aceasta postare! Sa va fie rusine daca credeti ca cineva normal la cap o sa va tina partea Legal ar trebui sa vi se retraga dreptul sa mai aveti rezidenti Si cine a zis ca trebuie sa va scrie el externarile?? Poate ar fi bine sa le scrieti dvs ca sunt pacientii dvs si sa nu delegati munca birocrata doar rezidentilor ca nu aveti sclavi pe plantatie Sa va fie Rusine!!!!

Bye-bye! Next!

Eu nu am activat în domeniu, nu aş putea să îmi expun un punct de vedere "avizat", dar să îmi "dau şi eu cu părerea" nu costă...când te pregăteşti pentru o meserie, este bine să ínveți din toate...nu poți şti, când apar situații in care eşti nevoit să te descurci singur, să faci lucruri care nu intră in "fişa postului". Multe din secretele meseriei, le inveți în practică, de la oameni cu experiență. Cât priveşte sancțiunea, zice-se că nu mai este la modă, ci: comunicarea, stimularea, încurajarea,...consecințele se vor vedea in viitor...

Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg ar trebui sa inchideti comentariile.Aici fiecare isi da cu presupusu! Vai saracu rezident! Din toate postările dumneavoastră am vazut un medic excepțional, dedicat pacientilor si care nu accepta spaga. Si mai cred ca scopul dumneavoastră este sa scoateti din rezidenti medici buni. Nu cred ca e in personalitatea dumneavoastră sa umiliti pe cineva. Nu cred ca pedeapsa se referea la trasul in teapa al rezidentului , daca majoritatea comentariilor o sugerau. Nu va opriti din ceea ce faceti si tutoror celor din miscarea woke, vedeti va de drum!

Inteleg ca doriți sa il pedepsiți și doriți o super-idee de pedeapsă eficientă. Adica una care sa determine o schimbare pozitiva în comportamentul lui profesional. Personal nu cred ca asta e soluția așadar eu propun o abordare inspirata din programarea neurolingvistica. L- as intreba pe rezident cum ar putea sa își fac treaba și mai prost decât o face acum. Teoretic, ar functiona. Si pentru ca la o problema exista minim o soluție propun și o a doua abordare in spiritul lunii decembrie ca tot urmează Mos Nicolae. Oferiți-i un bat din acela colorat, simbolic. O pedeapsă simbolica, stilizata ...

Cred că puteți să îl recomandați și promovați pentru un stagiu in străinătate, undeva unde să se obișnuiască cu respectarea protocolului

Eu va spun exact ce am zis învățătoarei care mi-a spus că nu am fost atentă la completarea temelor fetei mele in clasa I. Este răspunderea elevei. Nu a părintelui. Deci consecință pe baza problemei și consecință naturală pe bază la cat de grav este lipsa de răspundere.

Cum ceva nu este pe placul celor care citesc,incep comentariile răutăcioase și părerile fără să vadă realizările!

În Germania ești de mult dat afara din spital.....dacă nici externari nu știe sa scrie, Doamne ferește, omul asta mâine are bisturiul in mana! Mi-e groaza! De ce a terminat Medicina, măcar știe sa răspundă?

Poate ar trebui sa va scrieti singur externarile

Felicitari pentru dedicarea cu care va faceti meseria! Am ajuns sa aparam mediocritatea, sa crestem generatii de " carlige de rufe", sensibili la orice apostrofare, incapabili sa livreze orice la termenul stabilit uneori chiar de ei, alintati excesiv....trist......

Eu zic sa fiți un doctor bun cu rezidenții, sa. i învățați tot ce trebuie pas cu pas asa cu blândețe și vorba buna....., Poate într. o zi ajungeți pacientul lor și o sa va trateze fix cu răutatea și ura ce ați demonstrat-o. Fiti bun și empatic și cu rezidenții și cu pacienții

ai pagina de FB... unde scrii.... l-ai pedepsit deja... ca sa nu mai faca... ii promiti ca... data viitoare... ii spui si numele... 😉 😛 P.S. spre deosebire de comentacii de pe aici... eu cred ca faci bine ce faci... inclusiv faptul ca arati chestii marunte dar amuzante... macar incerci sa ridici nivelul in social media... este excat ce spune si Neil DeGasse Tyson ca ar trebui sa faca toti cei educati... sa comunice intr-un mod interesant fapte si informatii reale si cat mai multa informatie stiintifica... Salutari de la un MoS in Fizica... L.E. DA, este nevoie sa iesim din turnul nostru de fildes!

jenibil

Rezidentul este luat și învățat meserie, nu surmenat cu foi…foi care nu reprezintă meseria în sine, deoarece ‘Medic Rezident’ NU este egal cu Registrator. când prea mult e prea mult, trebuie înțeles, este om și fiecare om are nivelul lui de saturație.

Si ne intrebam de ce absolventii de medicina nu isi aleg specialitati grele. Cu un indrumator asa ratat ca tine mai bine isi schimba specialitatea. P.S. si eu am fost rezident si imi e scarba de oameni ca tine.

🙈🙈🙈 Dacă așa arată el că vrea să fie medic, mai bine îl trimiteți acasă. Poate îl convingeți să aleagă altă specializare, care nu îi ocupă așa mult timp.

La câtă antipatie și critici v-ați atras prin zonă pt ”denigrarea nejustificată/inumană/oribilă/rușinoasă/abuzivă/impardonabilă/etc,etc,etc „ a unuia ce are statusul socio-economic de rezident - când de fapt își merită din plin porecla de ”rezistent„ pt ce demonstrează direct și fără jenă îndrumătorului ( mentorului ) - v-aș propune să-l indicați colegilor din specialitatea Infecțioase / Epidemiologie sau chiar Imunologie , ca exemplar viu de superimunitate comportamentală : nu-l afectează nici munca și obligațiile ce-i revin pe cale de consecință , nici presiunea timpului . nici observațiile sau părerile îndrumătorului , nici măcar starea pacienților prezentă și viitoare , nemaivorbind de ”construirea„ renumelui ”propriu și personal„ . Ar fi cu siguranță menționat și în niscaiva tratate de specialitate , în definitiv așa ceva trebuie musai popularizat , ca să vadă și alții că trebuie să fii dotat de la mama natură pt. așa ceva și că șansele de reviriment sunt NULE ! Nu vă rămâne decât să faceți o examinare a la carte a acestuia pe durata rezidențiatului/stagiului , nu scrie nicăieri că trebuie să absolve sau să devină și posesor de parafă/diplomă/patalama de specialist neurochirurg ... Aveți grijă însă să fiți ”la fel de obosit „ ca și domnia sa , doar ”cui pe cui „ se scoate !

Ințeleg frustrarea față de un rezident care nu respectă procedurile, dar expunerea lui publică – chiar fără nume – tot umilire rămâne. Într-un mediu în care ar trebui să încurajați formarea, nu frica, astfel de postări transmit mai mult despre stilul de leadership decât despre rezident. Performanța chirurgicală este impresionantă, dar valoarea unui medic nu stă doar în actul operator, ci și în felul în care își tratează colegii, mai ales pe cei aflați la început. Uneori „pedeapsa” reală e reflecția asupra modului în care ne folosim puterea.

Daca le-ati face impreună sigur ar fi un bine reciproc! Restul e o poveste pentru like-uri. Sper doar sa nu aveti multi rezidenti, daca asta vă atitudinea! Succes!

View more comments

Despre alegerea rezidentiatului

Maine, viitorii mei colegi isi vor alege specialitatea.

Dragii mei,

Alegeti cu inima!

Alegeti-va o specialitate pe care o veti face in continuare, chiar daca ati afla ca veti muri in 3 saptamani!

Alegeti-va un post doar daca sunteti 100% siguri ca veti merge acolo chiar daca veti primi post la Harvard intre timp!

Nu credeti prostiile cu "trebuie sa muncim doar 8 ore pe zi! Trebuie sa avem si viata personala!"

Nu muriti daca munciti mai mult! Dar daca nu munciti cat aveti nevoie sa invatati, veti omori oameni din nestiinta voastra!

Odata ajunsi specialisti, nu va va mai invata nimeni nimic!

Nu acceptati in rezidentiat nesimtirea, lenea, mizeria umana, spaga si, cel mai important, nu acceptati sa nu va invete cineva ceva!

Daca oamenilor nu le plac lucrurile pe care le puneti pe masa, nu e masa potrivita! Plecati de acolo si nu va uitati inapoi!

Apoi, va rog din suflet, nu alegeti impotriva Universului! Daca sunteti firavi, nu va luati ortopedie! Daca nu puteți sta locului 8 ore, nu va luati neurochirurgie! Daca tremurati ca un jeleu, nu va luati microchirurgie! Daca vreti o viata de familie, nu va luati chirurgie! Sigur, daca va multumeste mediocritatea, puteti sa va luati orice, dar pentru mine asa ceva e inacceptabil si intotdeauna va voi vorbi cum mi-as fi dorit sa imi vorbeasca mie cineva

Va vor spune multi ca puteți face orice vreti! Si asa este! Dar ziua are 24 de ore pentru toata lumea! Si ca sa puteti sa compensati ce nu v-a dat Universul, va trebui sa munciti suplimentar. Si atunci, veti pierde familie, prieteni si viata sociala, pentru un pariu ca veti ajunge buni. Poate veti ajunge, dar poate va veti irosi si va veti frustra. Si de din astia e lumea plina!

Va urez succes sa fie alegerea buna! Si nu uitati: asa cum femeia buna face ciorba si scandal din ce are, asa omul bun face Rai din ce primeste si pe oriunde trece!

Eu m-am jurat in anul 6 sa nu fac neurochirurgie. Si uitati-ma aici, mai indragostit ca niciodata de meseria asta, cu o viata personala mai precara decat a unui vagabond, fara sotie, copii sau planuri in sensul asta, cu doua concedii de o saptamana in 10 ani.

Si orice s-ar întâmpla, sa nu uitati ca asta e cea mai buna alegere! Cu mintea de pe urma, toata lumea e desteapta!

Dati, va rog, mai departe daca v-a placut! Nu stiti cand veti ajuta pe cineva!

Foto credit: Ministerul Sănătății
... Vezi mai multeVezi mai puține

5 luni în urmă
Despre alegerea rezidentiatului 

Maine, viitorii mei colegi isi vor alege specialitatea.

Dragii mei,

Alegeti cu inima! 

Alegeti-va o specialitate pe care o veti face in continuare, chiar daca ati afla ca veti muri in 3 saptamani! 

Alegeti-va un post doar daca sunteti 100% siguri ca veti merge acolo chiar daca veti primi post la Harvard intre timp! 

Nu credeti prostiile cu trebuie sa muncim doar 8 ore pe zi! Trebuie sa avem si viata personala!

Nu muriti daca munciti mai mult! Dar daca nu munciti cat aveti nevoie sa invatati, veti omori oameni din nestiinta voastra! 

Odata ajunsi specialisti, nu va va mai invata nimeni nimic! 

Nu acceptati in rezidentiat nesimtirea, lenea, mizeria umana, spaga si, cel mai important, nu acceptati sa nu va invete cineva ceva! 

Daca oamenilor nu le plac lucrurile pe care le puneti pe masa, nu e masa potrivita! Plecati de acolo si nu va uitati inapoi! 

Apoi, va rog din suflet, nu alegeti impotriva Universului! Daca sunteti firavi, nu va luati ortopedie! Daca nu puteți sta locului 8 ore, nu va luati neurochirurgie! Daca tremurati ca un jeleu, nu va luati microchirurgie! Daca vreti o viata de familie, nu va luati chirurgie! Sigur, daca va multumeste mediocritatea, puteti sa va luati orice, dar pentru mine asa ceva e inacceptabil si intotdeauna va voi vorbi cum mi-as fi dorit sa imi vorbeasca mie cineva 

Va vor spune multi ca puteți face orice vreti! Si asa este! Dar ziua are 24 de ore pentru toata lumea! Si ca sa puteti sa compensati ce nu v-a dat Universul, va trebui sa munciti suplimentar. Si atunci, veti pierde familie, prieteni si viata sociala, pentru un pariu ca veti ajunge buni. Poate veti ajunge, dar poate va veti irosi si va veti frustra. Si de din astia e lumea plina!

Va urez succes sa fie alegerea buna! Si nu uitati: asa cum femeia buna face ciorba si scandal din ce are, asa omul bun face Rai din ce primeste si pe oriunde trece! 

Eu m-am jurat in anul 6 sa nu fac neurochirurgie. Si uitati-ma aici, mai indragostit ca niciodata de meseria asta, cu o viata personala mai precara decat a unui vagabond, fara sotie, copii sau planuri in sensul asta, cu doua concedii de o saptamana in 10 ani. 

Si orice s-ar întâmpla, sa nu uitati ca asta e cea mai buna alegere! Cu mintea de pe urma, toata lumea e desteapta! 

Dati, va rog, mai departe daca v-a placut! Nu stiti cand veti ajuta pe cineva! 

Foto credit: Ministerul Sănătății

Comentează pe facebook

Ce vârstă ai? Mă gândesc că viața e asa cum e și e posibil să gândești altfel peste cca 15/20 ani în privința vieții personale. Cred că undeva acolo, e posibil să existe cineva pentru acel cineva. Nu mă gândesc neapărat la conceptul de familie, ci de cuplu /pereche, un acel om care va înțelege multe aspecte. Nu fac referire la profesie. Este o alegere. Și e clar că atunci când îți place, o faci cu dăruire. 😃 Se observă pasiunea, dorința de a transmite informații, de a ajuta. Este minunat să vezi o persoană care este atât de implicată, mai ales că specializarea este extrem de grea. Nu e pentru oricine și nu ești oricine. Sorry, de per tu, dar îmi e mult mai ușor. Probabil, voi citi atunci. Nici nu știu cum de mi - a apărut în feed.

Doctore,nu te cunosc dar m- am topit,ai ceva BUN si nebun in felul tău !♥️

Ceva mai frumos și mai impresionant, nu-mi este dat să citesc în orice zi!Am plâns de emoție când am citit! Pasajele cu nu muriți dacă munciți mai mult,sau cel cu viața personală mai precară ca a unui vagabond,m-au impresionat maxim! Deși nu vă cunosc personal(nici nu-mi doresc vreodată să fiu nevoită 😀), vă îndrăgesc,ca pe un copil al meu și mă rog să fiți sănătos că rar vezi astfel de medici dedicați și dornici să -și facă bine meseria și să fie dispus să dea sfaturi viitorilor colegi !Mii de felicitări dle Doctor!

"Eu sunt cel ales, eu am salvat omenirea, nu familia, nu somnul, nu fericirea. Eu am făcut sacrificiul suprem!" - un mesaj imbecil dar foarte comic În realitate, pari doar: un om obosit, îndoctrinat de un sistem toxic, care caută validare în ideea de „erou tragic”. Nu e nevoie să-ți distrugi viața ca să fii medic bun. Nu e nevoie să-ți anulezi familia ca să fii competent. Nu e nevoie să fii un călugăr-soldat al scalpetei You’re a fucking human, bro. Relax.

Ce anume va motivat, să alegeți profesia de medic ?

Felicitări și sper sa ne trateze și pe noi sa nu mai plece din tara.

Și pentru mine este de neînțeles să faci dintr-o meserie atât de grea o pasiune !Dar sunt așa de rar oamenii ca d- nul doctor !Toata stima mea pentru dăruire și empatie !Recunosc și fiica mea ,medic și ea ,tot așa de entuziasmată de ceece ce face ca uneori nu-mi răspunde nici la telefon în timpul liber !Dar acuma este în ultimul an de rezidențiat și vrea să acumuleze cat mai multe cunoștințe!Sper să aibă același entuziasm și după ce ajunge medic specialist !!👏👏

Felicitări pentru profesionalismul și dăruirea exemplară în neurochirurgie! Vă doresc succes și realizări pe măsura talentului dumneavoastră! ❤️

Minunate sfaturi, greu de atins pentru mulți tineri,dar cei care le-au practicat sunt adevărați doctori , felicitări!

Felicitări dle dr Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg pentru felul în care vă dedicați profesiei și pentru mesajul prin care explicați cum se vede specialitatea pe care ați ales-o! Din nefericire mult prea mulți confrați v-au contrazis felul în care vedeți dvs exercitarea profesiei nefiind de acord cu abordarea dvs.😥..., dar eu spun că de nu faci cu sufletul ceea ce ți-ai ales și orice obstacol apare va fi o văicăreală, atunci ești într-un stres continuu și orice zi va fi un chin...! Dacă orice zi o începi cu drag de ceea ce faci si nu cu "vaaaii ce mult am astăzi de lucru sau ce grea e ziua de astăzi", atunci rezultatul nu poate fi decât satisfacție! Să aveți același tonus mereu în ceea ce faceți!🍀

Multumim! Cu drag, o mama de rezidenta!!!

Am fost și eu acum 3 ani (cu procură de la fimiu), dar și este foarte emoționant. Și când te gândești că este doar inceputul! Felicitări viitorilor rezidenți și mult succes in noua etapă!

Și sa meargă în vest ca să învețe meserie ca lumea si pentru o viață mai bună, bineînțeles

Bun si complet sfat pentru rezidenti,dacă vor alege cu inima vor reuși. Mult respect dumneavoastră d nule DOCTOR sunteți un îndrumător excepțional si nu numai.Tot timpul a- ti dat tuturor din ce aveți :informații, ajutor,experiență ,umor.Multă sănătate .🤗

👏👏👏 Respect! Ați spus exact ce gândim noi, cei din afara sistemului. M-ați surprins foarte plăcut. Exact așa văd eu o carieră, în orice domeniu, dar mai ales în medicină. Am întâlnit medici care fac meseria doar pentru a câștiga bani. Iubesc medicina și o văd că pe o artă. Trebuie să ai har. Altfel poți fi " depășit" uneori de un simplu pacient. A fi medic nu înseamnă doar a ști carte. Așa cred eu. Trebuie să fii și puțin psiholog, trebuie să fii empatic deoarece, poți fi un medic foarte bun, dar dacă ești respingător ca om și rece cu pacientul, ai pierdut 50% din meserie. Și, din păcate, tot mai mulți pacienți se plâng fix de acest lucru: lipsa de empatie. Încă odată, felicitări pentru ceea ce sunteți: OM, medic, psiholog.

Mult respect 🙏🙏❤️❤️ fără cuvinte

Mersi

Felicitari domnule doctor prntru felul in care incurajati rezidenti dar mai pre sus de toate cum ii ajutati si sustineti in pregatirea lor pt a fi medici bine pregatiti aveti un suflet mare se vede!

Succes!

Foarte bine zis ! Fara sacrificiu nu exista progres ! Dar e mai greu de înțeles asta. Mai ales cand prima prioritate nu mai este pregatirea ca viitor specialist, ci planul personal.

Succes și bunul Dumnezeu să vă ghideze acolo unde veți da tot ce puteți mai mult și mai bine!

Fiti binecuvantat,d-le doctor!

Bine spus d- le doctor, dar stiti f bine ca specialitatile se iau in ordinea descrescatoare a punctajelor; daca un tanar viitor rezident a luat un punctaj sub specialitatea dorita( din varii motive: frigul din sali, emotie, lipsa timpului necrsar probei, etc) cum ramane cu recomandarea dv : sa- si aleaga ce specialitate le place pe care sa o urmeze cu vocatie, ca un catar toata viata Stiti f bine ca se poate schimba specialitatea, dar doar daca ai obtinut un punctaj corespunzator Altminteri trebuie sa- ti iei ceva( ce nu- ti place), ca sa nu fii SOMER si sa mai dai o data rezidentiatul Cat priveste recomandarea dv ca un doctor bun, cu vocatie, nu- si poate face o familie NU sunt de acord( si eu sunt medic, am dat rezidentiatul acesta- examen oribil de 3 ori) si sunt casatorita tot cu un medic.

Mî- ași dorii ca toți rezidenți să fie ca dumneavoastră dedicat meseriei cu trup și suflet ! Un om minunat ! Multă sănătate !

View more comments

Nunta de lesbiene

Ce vedeți în poză sunt doi oameni fericiți. Eram atât de fericit încât dacă aș putea alege între a-mi trăi tot restul vieții liniștit și a mă întoarce în 2012–2013, n-aș avea niciun regret să îmi aleg chiar și numai o lună de atunci.

Nu voi intra în multe detalii, deși probabil aș putea povesti zile. Însă, dacă e să vă povestesc puțin… am locuit în Florența, Italia, între Il Duomo și Piazza della Signoria. Mai precis, în Piazza dei Cimatori, într-un apartament vechi cu alte 5 fete, eu locuind într-o cameră triplă, cea mai ieftină de altfel, că nu aveam bani de mai nimic.

Într-o altă cameră locuia Flavia, artist grafic, care avea întotdeauna exuberanța unui copil care tocmai a primit o ciocolată, limbajul unui birjar, era firavă ca o păpădie și avea o orientare sexuală diferită de a mea, din păcate, pentru că dacă ar fi fost heterosexuală probabil o ceream de nevastă de trei ori.

Au trecut aproape 13 ani de atunci, în care ne-am mai văzut o singură dată, dar cu o lună în urmă, m-a sunat:

“Ooooooi… ma che fai?”

Rup în continuare o italiană pocită, așa că nu vă voi chinui cu ea.

“Ptiu… ceamparlia Pământului. Ce draci te-au apucat să mă suni după 10 ani?”

“Mă căsătoresc!”

“Oooo… felicitări! Bărbat?”

“Femeie!”

“Eh, putea fi mai rău. Felicitări!”

“Vii la nuntă?”

Recunosc, am primit de multe ori astfel de amenzi și le-am refuzat politicos, chiar de la oameni la care țineam. Detest nunțile și nu intenționez să mai fac așa ceva o dată (m-a ferit Dumnezeu la limită de o nuntă, nu-i mai forțez mâna a doua oară).

“Eu? Dar cum așa? Ai 500 de invitați și ai ajuns până la mine?”

“Ai rămas la fel de tâmpit cum te știam. Am doar 30 de invitați. Și aș vrea să vii. Îmi e dor de tine.”

Și e drept...fără să îmi dau seama, îmi era și mie un dor nebun de ea.

“Vin, doar dacă te duc la altar.”

“Paaahahaha… suntem lesbiene. Nu ne căsătorim în biserică!”

“Ah… dar tot trebuie să mă îmbrac frumos, nu?”

Acum… cravata mi-am luat-o, costumul l-am luat. Nunta e mâine, 22 noiembrie, dimineața la 11, în Paris. Aveți idee cum e la nuntile astea și câte buchete trebuie să iau? Unul sau două?
... Vezi mai multeVezi mai puține

5 luni în urmă
Nunta de lesbiene

Ce vedeți în poză sunt doi oameni fericiți. Eram atât de fericit încât dacă aș putea alege între a-mi trăi tot restul vieții liniștit și a mă întoarce în 2012–2013, n-aș avea niciun regret să îmi aleg chiar și numai o lună de atunci.

Nu voi intra în multe detalii, deși probabil aș putea povesti zile. Însă, dacă e să vă povestesc puțin… am locuit în Florența, Italia, între Il Duomo și Piazza della Signoria. Mai precis, în Piazza dei Cimatori, într-un apartament vechi cu alte 5 fete, eu locuind într-o cameră triplă, cea mai ieftină de altfel, că nu aveam bani de mai nimic.

Într-o altă cameră locuia Flavia, artist grafic, care avea întotdeauna exuberanța unui copil care tocmai a primit o ciocolată, limbajul unui birjar, era firavă ca o păpădie și avea o orientare sexuală diferită de a mea, din păcate, pentru că dacă ar fi fost heterosexuală probabil o ceream de nevastă de trei ori.

Au trecut aproape 13 ani de atunci, în care ne-am mai văzut o singură dată, dar cu o lună în urmă, m-a sunat:

“Ooooooi… ma che fai?”

Rup în continuare o italiană pocită, așa că nu vă voi chinui cu ea.

“Ptiu… ceamparlia Pământului. Ce draci te-au apucat să mă suni după 10 ani?”

“Mă căsătoresc!”

“Oooo… felicitări! Bărbat?”

“Femeie!”

“Eh, putea fi mai rău. Felicitări!”

“Vii la nuntă?”

Recunosc, am primit de multe ori astfel de amenzi și le-am refuzat politicos, chiar de la oameni la care țineam. Detest nunțile și nu intenționez să mai fac așa ceva o dată (m-a ferit Dumnezeu la limită de o nuntă, nu-i mai forțez mâna a doua oară).

“Eu? Dar cum așa? Ai 500 de invitați și ai ajuns până la mine?”

“Ai rămas la fel de tâmpit cum te știam. Am doar 30 de invitați. Și aș vrea să vii. Îmi e dor de tine.”

Și e drept...fără să îmi dau seama, îmi era și mie un dor nebun de ea. 

“Vin, doar dacă te duc la altar.”

“Paaahahaha… suntem lesbiene. Nu ne căsătorim în biserică!”

“Ah… dar tot trebuie să mă îmbrac frumos, nu?”

Acum… cravata mi-am luat-o, costumul l-am luat. Nunta e mâine, 22 noiembrie, dimineața la 11, în Paris. Aveți idee cum e la nuntile astea și câte buchete trebuie să iau? Unul sau două?

Comentează pe facebook

Sunteți adorabil ,de pus la rană.In același timp bucurați și alinați sufletul omului . Toată stima! Semnează,o prietenă a d-rei Alina Șuța

Sunteti curcubeu pe sufletului omului! Mi-ati atras atentia cu o alta postare in care ati dus un pacient intr-un sistem in care s-au consumat “infinit mai multe resurse materiale si UMANE” . Recent am asistat la o experienta intr-un spital departe de a fi “UMANA” ! Asa ca FELICITARI si petrecere frumoasa!

Midriaza🫣

D-le doctor aveți un talent la scris...m.am prăpădit de râs, dar mi-ați dat și de gândit! Să vă distrați și dacă doriți să ne povestiți la întoarcere. Poate câte un trandafir alb celor două fericite.

Să vă duceți cu drag. Frumoasă prietenie! Nu știu ce să zic de buchete...dar să vă duceți gătit ca un ginerică, să vadă ce-a pierdut.😉 Distracție plăcută!

La o nuntă cu doar 30 de invitați chiar merită să vă duceți! Mai ales că nici muzica n-o să fie la maxim,cum e pe la nunțile de pe la noi. Distracție specială!

Si eu care credeam ca uite il prind in Italia si pot sa-i ofer o cina si sa-i strâng mâna personal😞...citesc ,citesc si ramân dezamagita ca ajunge-ti la Paris....🤨 Oricum asteptam sa ne povesti-ti cum a fost si cum sânt nuntiile acestea moderne😏

Si eu detest nuntile. Nu ma duc niciodata. Asta se anunta faina, mai ales ca sunt doar 30 de invitati si cel putin una dintre fete e cel putin interesanta.

Am fost la asa nunti de 2 ori anume in Paris))) totul e atat de simplu incat nu simti ca esti la nunta. Mai mult seamănă cu o petrecere mare. Faci ce vrei, te imbraci cum vrei.

Om minunat pe toate planurile ! Distracție frumoasa ! Multa fericire cuplului !

Ce prieteni faini ai! Sa fie o pereche cu viata lunga si frumoasa si sa va bucurati toti de petrecere!

Distracție plăcută da este frumoasă foc mireasa !

Program perfect într-o zi de noiembrie... 😊

Ce faină poveste! Și ce fain că ați fost atât de apropiați încât să nu uite de tine după atâția ani și nici tu de ea. Eu am avut tot felul de experiențe dezamăgitoare din perspectiva asta, dar sa vezi că încă nu se pierde acea chintesență a prieteniei este foarte frumos. Cât despre cadou- ia ce simți tu că-i va placea ei sau ce consideri că le va fi util și bun lor. Și obligatoriu vrem poze cu tine și.... Miresele ❤️❤️. Să te distrezi și dacă ai drum prin Bruxelles te aștept la o cafea și o gaufre oricând!

Distracție frumoasă... Și, două buchete. În suflet, femeile rămân femei.

Să fie într-un ceas bun și... am ajuns la concluzia că nu prea contează din ce este format un cuplu... atâta timp cât se bazează pe respect reciproc și sentimente sincere și curate... și fiind vorba de două fete , sigur că este musai cu două buchete 😉💐💐

Inedit! Distracție plăcută! Vă așteptăm cu noutăți.

Categoric,doua.Scrieti,scrieti,aveti talent!

Sa fie cu distracție și stati departe de buchetul miresei/mireselor!😅

Cat de fain scris! Deci nu doar la medicină te pricepi să scrii… Florile? Ia ce simți fix atunci.. Până la urmă această invitație este despre a simți..

Rar imi este dat sa cunosc ( personal sau virtual) oameni destepti , modesti si … ancorati in realitatea cotidiana , cea de dincolo de spital . Aveti respectul si aprecierile mele !

Distracție plăcută!🌹🌹

Două buchete Felicitări 💞

Due,buon divertimento dottore!

Distracție plăcută! Viață frumoasă fetelor! Importanta este iubirea și fericirea lor!❤️🍀👰👰🍀❤️

View more comments

Am ajuns in Rotterdam, din nou!

Ce facem aici, cum arata spitalul si cu ce ne intoarcem acasa? lasati un follow si promit sa va tin la curent!

Mai mult, aceasta calatorie nu a fost sponsorizata de nimeni, pentru ca in Romania asemenea initiative nu sunt sustinute de cine trebuie. asa ca, daca vreti sa ma sprijiniti, asogurati-va ca urmariti pagina, lasati un like si dati un share si promit sa revin cu vesti bune cat de repede!

#romania #patriot #mandrucasuntroman #neurochirurgie #fy
... Vezi mai multeVezi mai puține

5 luni în urmă

Comentează pe facebook

Mult succes

Felicitări și cât mai multe realizări!!

Succes !

Mult succes!

Felicitari, dle doctor! Sunteti un adevarat lider! Mult succes!

Multa sănătate,putere și succes în ceia ce faceți !! doamne ajuta 🙏

Succes in tot ce faceți și sănătate maxima sa aveți să faceți față atâtor probleme 👍👍👍

Să vă dea bunul Dumnezeu putere și gânduri bune. Să rămâneți mereu așa cum sunteți acum.Tot respectul și mă înclin în fața dumneavoastră că om și doctor ca dumneavoastră rar întâlnești în zilele noastre. Măicuța Domnului și bunul Dumnezeu să vă ajute în tot ce vă doriți

Succes va doresc,D-le Doctor multa sănătate ca munciți foarte mult ,avem nevoie de dumneavoastră, toată stima!!

Orice faceți acolo e de bun augur....Doamne ajuta să vă atingeți toate obiectele și să veniți cu mult mai multă experiență și planuri de viitor pentru noi , pentru țara în care ați pus bazele unor decizii,de a ajuta și a fi patriot. Ce ajutor cereți....? , Dumnezeu să vă binecuvânteze cu putere de muncă !Stimă și respect! Așa să vă ajute Dumnezeu,cum gândiți!

Ce mult vă admir !

Felicitări! Mult succes!

Felicitări și mult succes!

Felicitări Domnule Doctor vă doresc mult succes !

Felicitări!

FELICITĂRI ! SUCCES ÎN TOT CE FACEȚI !

Felicitări!

Felicitări!!!

View more comments

Am revenit cu linkul complet al emisiunii!!

Deși aici au fost decupate câteva momente picante, esența a fost păstrată!

Puteți viziona emisiunea la linkul de mai jos:

youtu.be/kCDt5iZuqxY?si=Z_elXkdwJbjgcmKq

Câteva detalii: ca un pacient cu epilepsie să poată fi operat, trebuie investigat atent în prealabil de un neurolog cu experiență in chirurgia epilepsiei. Odată ce neurologii elaborează un plan operator, eu pot pune gratuit în practică acel plan.

Pentru a lua legătura cu mine în privinta unui caz, cea mai corectă (și cam singura) metodă este:

1. Copiati continutul cd-ului intr-un folder
2. Arhivati folderul
3. Trimiteti arhiva prin www.wetransfer.com la adresa dumneavoastră de email (acolo veti primi un link)
4. Intrati pe www.doctorciobotaru.ro si completati formularul de la "solicitati o opinie", copiind in formular linkul primit, in rubrica destinata RMN+ului.
5. Am o mare rugaminte: completati cat mai detaliat rubricile "Detalii" (cu istoric, simptome, etc) respectiv "Intrebari" (cu ce intrebari aveti pentru mine) pentru a putea intelege cazul si a va ajuta. FOARTE IMPORTANT: Fara istoric, simptome si intrebari, nu va pot fi de folos. Tot acest proces este complet gratuit.

Mulțumesc pentru înțelegere!
... Vezi mai multeVezi mai puține

5 luni în urmă
Video image

Comentează pe facebook

Vazut, inteles, aplaudat. Felicitari pentru felul in care explicati cum si ce faceti. Cu siguranta aduceti spre medicina multi copii care inca se gandesc " ce ma fac cand o sa fiu mare". Felicitari pentru tot ce faceti.

Felicitări ! Sunteți un medic minunat !

Sănătate și cat mai multe reușite !🤗🤗

Felicitări domnule Doctor!

Sunteti extraordinar dl doctor! Sa va dea Dumnezeu multa sanatate si putere sa realizati tot ce v-ati propus! Aveti maini de aur!!🏅🏆

Felicitări nu am avut timp să urmăresc ( deși mi aș fi dorit ) , dar am văzut și am înțeles din postări ( că astea ìmi apar aici uneori cu întârziere dar le pot vedea ) , am mai zis și o zic mereu că sunteți un geniu , un înger trimis de Dumnezeu pentru noi oamenii de rând care avem nevoie de un domn doctor cu suflet mare . Respect și prețuire domnului doctor .

Domnule doctor, v-am urmărit interviul cu placere, curiozitate și interes! Ma bucur sa vad evoluția d-voastra, va admir pasiunea, curajul și determinarea pentru munca pe care o faceți! Ne aduceți încredere și speranța cu harul pe care îl aveți, prin felul în care sunteți, prin faptul ca ne informați! Va doresc sănătate și fericire! Dumnezeu sa va binecuvânteze! Ma întreb, oare noi, poporul romăn vă putem susține și în alt mod decât prin admirație și recunoștință?( Căci cu siguranță nu primiți susținere din partea ministerului sănătății sau a altor organe de stat în măsură să vă susțină în proiectele d-voastra).

Mult succes pe mai departe!🙏

Felicitări! Sa va dea Dumnezeu multa sănătate sa puteți realiza tot ce v ați propus!!

Felicitari ,dl.doctor in tot ce faceti!Multa sanatate si mult succes in continuare.Multumesc!!🙏🙏🙏

🫶❤️Binecuvântat să fiți, domnul doctor! 🙏😘❤️

Bună dimineața doctore!!!Nu toată lumea se pricepe la tehnologie si are ustensile performante!!!Va apreciez!!!

Mult succes in continuare!

Am fost numai ochi și urechi! Felicitări și mult respect!

Dacă tinerii rezidenți pe care-i coordonați și-ar însuși ,,metehnele " dvs., ar mai fi o speranță pentru sistemul medical românesc! 🙏

Felicitări!Am urmărit cu drag!

Tot respectul, toată stima și prețuirea domnule doctor! Bunul Dumnezeu să vă dea sănătate!

Respect și prețuire!Mult succes!

Sunteți extraordinar de Doctor , sa vă dea bunul Dumnezeu sănătate și putere de muncă și să realizați tot ce v ați propus ! Mii de mulțumiri pentru operația reușită a soțului !

Felicitări!Sunt binecuvântată că v-am cunoscut și vă am ca medic!🤗🤗Un medic pasionat de neurochirurgie,un medic care transmite incredere,optimism și care nu pretinde nimic decât respect.Rămân veșnic recunoscătoare unui tânăr medic dedicat neurochirurgiei și pacienților!🤗🤗🤗

V-am urmărit cu mult interes, sunteți un geniu în tot ceea ce faceți, sunteți alesul lui Dumnezeu, prin mâinile dv lucrează și faceți minuni. Sănătate multă, ....bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze cu ce știe el mai bine! Jos pălăria și tot respectul...

Un om deosebit !Am fost pacienta sa acum patru luni ,sunt foarte bine iar dănsul e interesat în continuare de evolutie !Îl stimez si îl respect pentru profesionalism !

Felicitări d-le doctor ptr tot ceea ce faceți!

Multă sănătate și fericire și să de-a Dumnezeu să continui cu explicațiile pe care le dai cu orice ocazie, numai cine nu vrea să înțeleagă cît de explicit ești în ale meseriei pe care ți-ai aleso și pe care o practici cu atîta DRAGOSTE ȘI DARUIRE SUFLETEASCĂ,te am urmărit cu drag și te vom urmări în continuare!

View more comments

Stiti cum sunt intalnirile acelea intre prieteni vechi, unde te apuci sa povestesti cate-n luna si in stele, fara sa iti pese de nimeni si nimic? Informatii din interior, glume subtile si planuri de viitor...cu asa ceva a fost presarata, din plin, emisiunea de maine!

Nu trebuie ratată!

Follow us, pe Kanal D! Vi eri, 14 noiembrie, de la 8:00!
... Vezi mai multeVezi mai puține

5 luni în urmă
Stiti cum sunt intalnirile acelea intre prieteni vechi, unde te apuci sa povestesti cate-n luna si in stele, fara sa iti pese de nimeni si nimic? Informatii din interior, glume subtile si planuri de viitor...cu asa ceva a fost presarata, din plin, emisiunea de maine! 

Nu trebuie ratată! 

Follow us, pe Kanal D! Vi eri, 14 noiembrie, de la 8:00!

Comentează pe facebook

Revăzut! Dumnezeu sa te rasplateasca!

Bună ziua! Îndrăznesc și eu, sa postez o interpretare scrisă a unui RMN. Ce-i drept, m-a panicat puțin, dar îmi doresc să am un răspuns de la dumneavoastră! Mii de mulțumiri!

Felicitări!

Felicitări !

Cum adica "cu asa ceva a fost presarata, din plin, emisiunea de maine"?😜🫣😉

Va asteptam cu mare drag!Respect si admiratie!

O să urmăresc emisiunea cu mare drag,mai ales când este vorba despre prezența dumneavoastră,o persoană dragă sufletului meu,o persoană care o respect pentru tot ceea ce faceți.Bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze cu ce știe el mai bine! Mult succes in tot ceea ce faceți! Cu respect domnule doctor, salutări de la Maramureș!

D-le dr. Ciubotaru, faceți echipă bună la povești cu Teo. 👍😂

Suuuper!Felicitări tuturor!

Te salut 🫡 !!!

Mulțam de informație...Nu as vrea să ratez emisiunea...

Mult respect.

Trebuie și așa ceva,relaxare și detașare de la problemele medicale , cât și de la cele cu aparținătorii. O zi relaxantă!

Succes

Respect și prețuire!🤗

Indiferent de compania ce o aveți dumneavoastră faceți din orice un lucru nemaipomenit iar ca povestitor personal vă admir . Vă doresc multă sănătate și Dumnezeu să aibă grijă de dumneavoastră.

Felicitări!

Sunteți minunat, Dumnezeu să vă binecuvânteze vă urmăresc cu mult drag!🤗🤗

Felicitări! Voi ormari emisiunea!

Prezența dumneavoastră într-o emisiune este întotdeauna o lecție de profesionalism și umanitate. Aveți darul rar de a aduce lumină acolo unde alții aduc doar informație. Așteptăm cu nerabdare emisiunea de vineri. Felicitări și Respect !!!

Sunteți minunat Dumnezeu sa vă binecuvânteze. Ma rog pentru dumneavoastră in fiecare zi .Vă mulțumesc pentru liniștea si bucuria ce ați adus in familia mea

Abia aștept sa va urmăresc mâine dimineață!

View more comments

„Pentru tata facem orice e nevoie” – articol greu de acceptat

Nu aveți idee cât de des aud povestea asta. Și e firesc, toți am face asta. Problema e că cei mai mulți ar face asta așa… teoretic. Adică vor să rămână cu sentimentul că au făcut tot ce se poate, dar nu să facă efectiv ceva. Să facă doctorii, că de-aia sunt plătiți!

Vă voi da câteva exemple:

Am un caz dificil, vă voi scrie în viitor despre el. Greu rău, genul de caz de te întrebi dacă ieși magistral de acolo sau dacă te va urmări o viață. Îl operez, trece de terapie, facem controlul, toate bune. Vine familia la el. Vorbesc cu soția, apoi cu mama, apoi cu sora, apoi cu altă soră... deja îmi cam pierdusem răbdarea, pentru că regula mea e să vorbesc doar cu o persoană din familie pe toată perioada internării. Și le spun că pot să îl viziteze, dar rugămintea e să intre pe rând.

„Sigur, vă mulțumim frumos, nu știm cum să vă mulțumim, i-ați salvat viața, etc.”

Și le văd intrând toate 3 deodată. Intru peste ele:

„V-am rugat frumos, intrați pe rând”

„Aoleu, da, sigur, ne scuzați.” Și ies două dintre ele afară.

Ies, îmi termin vizita, îmi aduc aminte că am uitat să îi spun ceva pacientului. Cât a durat? Probabil 10 minute.

Mă întorc. Ghiciți ce? Toate trei, din nou, în salon!

Vă dați seama că eram pe punctul de a uita că vorbesc cu trei femei și mă pregăteam să scot Buzăul din mine.

Un alt exemplu:

La vizită, sunteți rugați (spun aici de spitalul în care lucrez, dar nu e singurul) să vă îmbrăcați cu un halat albastru, ca în poză. Sigur, poate inutil, poate prea subțire, etc.

Măi… dar dacă asta e regula… puneți halatul ăla pe voi și închideți-l cum trebuie!

Nivelul de cultură al oamenilor poate fi foarte ușor evaluat după cum poartă halatul ăla transparent și tot acolo se vede și respectul față de actul medical!

Cum puteți avea pretenția ca un medic să se dea peste cap, să vină de acasă și să se preocupe de rudele dvs. sau chiar de dvs., ca de el însuși, când nici măcar dumneavoastră nu vă pasă și veniți cu hainele de afară, bașca vă și așezați cu praf și noroi pe cearșaful pacienților?!

Un ultim exemplu:

„Nu vă supărați… e normal să arate așa după ce am scos firele?”

„Doamnă dragă, dar cine v-a spus să scoateți firele?”

„Păi așa mi le-a scos doctorul la o altă operație.”

„Dar biletul meu de externare l-ați citit? Că am scris 3 pagini pentru dumneavoastră, ba era scris foarte clar să NU scoateți firele timp de 6 săptămâni!”

„Ah, biletul? Nu. Trebuia?”

Dragii mei… citiți biletul de externare! Pentru voi este scris, că nouă nu ne pasă de el altfel! Pentru voi ne chinuim să transpunem totul cât mai corect pe foaie indicațiile care sunt în capul nostru! În special când scriem lucruri de bun-simț, într-un limbaj cât de simplu cu putință:

„Se spală pe cap cu apă și șampon la x zile”

„Se vor trimite poze cu cicatricea la fiecare 2 săptămâni medicului curant” etc.

Oameni buni… fiecare dintre noi are experiențele proprii cu spitalele. Mulți dintre dumneavoastră ați dat probabil peste medici delăsători, neglijenți, aroganți și certăreți. Dar dacă vreți să schimbați sistemul, faceți-vă mai întâi partea dumneavoastră!

Mai mult, medicina nu mai e doar cea făcută doar de doctor! Medicina acum se face într-o echipă cu 3 membri: pacientul, doctorul și familia! Nu se mai poate unul fără altul! Și dacă vreți să se „facă tot ce se poate”, trebuie să fiți dispuși să puneți umărul la treabă!

În final… uitați-vă când mergeți la spital cum se poartă halatul ăla transparent și veți înțelege că asta e România de fapt! Muncim cu materialul „clientului”, iar pretențiile trebuie să fie pe măsură!
... Vezi mai multeVezi mai puține

5 luni în urmă
„Pentru tata facem orice e nevoie” – articol greu de acceptat

Nu aveți idee cât de des aud povestea asta. Și e firesc, toți am face asta. Problema e că cei mai mulți ar face asta așa… teoretic. Adică vor să rămână cu sentimentul că au făcut tot ce se poate, dar nu să facă efectiv ceva. Să facă doctorii, că de-aia sunt plătiți!

Vă voi da câteva exemple:

Am un caz dificil, vă voi scrie în viitor despre el. Greu rău, genul de caz de te întrebi dacă ieși magistral de acolo sau dacă te va urmări o viață. Îl operez, trece de terapie, facem controlul, toate bune. Vine familia la el. Vorbesc cu soția, apoi cu mama, apoi cu sora, apoi cu altă soră... deja îmi cam pierdusem răbdarea, pentru că regula mea e să vorbesc doar cu o persoană din familie pe toată perioada internării. Și le spun că pot să îl viziteze, dar rugămintea e să intre pe rând. 

„Sigur, vă mulțumim frumos, nu știm cum să vă mulțumim, i-ați salvat viața, etc.”

Și le văd intrând toate 3 deodată. Intru peste ele: 

„V-am rugat frumos, intrați pe rând”

„Aoleu, da, sigur, ne scuzați.” Și ies două dintre ele afară.

Ies, îmi termin vizita, îmi aduc aminte că am uitat să îi spun ceva pacientului. Cât a durat? Probabil 10 minute.

Mă întorc. Ghiciți ce? Toate trei, din nou, în salon!

Vă dați seama că eram pe punctul de a uita că vorbesc cu trei femei și mă pregăteam să scot Buzăul din mine.

Un alt exemplu:

La vizită, sunteți rugați (spun aici de spitalul în care lucrez, dar nu e singurul) să vă îmbrăcați cu un halat albastru, ca în poză. Sigur, poate inutil, poate prea subțire, etc.

Măi… dar dacă asta e regula… puneți halatul ăla pe voi și închideți-l cum trebuie!

Nivelul de cultură al oamenilor poate fi foarte ușor evaluat după cum poartă halatul ăla transparent și tot acolo se vede și respectul față de actul medical!

Cum puteți avea pretenția ca un medic să se dea peste cap, să vină de acasă și să se preocupe de rudele dvs. sau chiar de dvs., ca de el însuși, când nici măcar dumneavoastră nu vă pasă și veniți cu hainele de afară, bașca vă și așezați cu praf și noroi pe cearșaful pacienților?!

Un ultim exemplu:

„Nu vă supărați… e normal să arate așa după ce am scos firele?”

„Doamnă dragă, dar cine v-a spus să scoateți firele?”

„Păi așa mi le-a scos doctorul la o altă operație.”

„Dar biletul meu de externare l-ați citit? Că am scris 3 pagini pentru dumneavoastră, ba era scris foarte clar să NU scoateți firele timp de 6 săptămâni!”

„Ah, biletul? Nu. Trebuia?”

Dragii mei… citiți biletul de externare! Pentru voi este scris, că nouă nu ne pasă de el altfel! Pentru voi ne chinuim să transpunem totul cât mai corect pe foaie indicațiile care sunt în capul nostru! În special când scriem lucruri de bun-simț, într-un limbaj cât de simplu cu putință:

„Se spală pe cap cu apă și șampon la x zile”

„Se vor trimite poze cu cicatricea la fiecare 2 săptămâni medicului curant” etc.

Oameni buni… fiecare dintre noi are experiențele proprii cu spitalele. Mulți dintre dumneavoastră ați dat probabil peste medici delăsători, neglijenți, aroganți și certăreți. Dar dacă vreți să schimbați sistemul, faceți-vă mai întâi partea dumneavoastră!

Mai mult, medicina nu mai e doar cea făcută doar de doctor! Medicina acum se face într-o echipă cu 3 membri: pacientul, doctorul și familia! Nu se mai poate unul fără altul! Și dacă vreți să se „facă tot ce se poate”, trebuie să fiți dispuși să puneți umărul la treabă!

În final… uitați-vă când mergeți la spital cum se poartă halatul ăla transparent și veți înțelege că asta e România de fapt! Muncim cu materialul „clientului”, iar pretențiile trebuie să fie pe măsură!

Comentează pe facebook

Corect, halatul nu e pelerina😅

Dar ce scop are halatul?? Înțeleg papucii, dar halatul??!! Prin alte părți nu se poartă...și dacă e să vorbesc defore neurochirurgie....mai ales pediatrică ...scriu 1 lună "de bine"!!!!

Într-adevăr, educația și civilizația încă sunt la.... poarta multor români. Mentalitatea si comportamentul sunt greu de schimbat. Dar cu oameni ca dvs, pas cu pas, se va putea .

După o internare de 5 zile pentru o intervenție neurochirurgicala ți se dă scrisoarea medicala ,ajungi acasă o citești și afli că ai fost depistat cu stafilococul auriu. In toate aceste zile nu ai fost înștiințat de așa ceva...

Tonul face muzica. Atunci cand vezi personalul medical din Colentina ca iese in echipament de spital sa cumpere de la magazin diverse, urmarea e ca iti pui halatul de vizitator ca pe o mantie si te falfai prin post-operator...pentru ca decat atata s-a putut. De ambele parti.

RESPECT ȘI PREȚUIRE!SĂNĂTATE VĂ DORESC!

Oho, umblă cu halatul pe umeri, fâlfâind, ca Zorro...și ce? A "intrat doar un minut", ce ne enervăm așa? Cât despre indicațiile la externare...fire de sutură și dispozitive medicale nesuprimate de luni de zile...aș scrie o carte.

Da. Imi place. Mulțumim.

Educația ar face diferența, dar se pare că doar"croitorul"/ medicul are grijă de materialul clientului nu și acesta de produsul final...! Felicitări d-le doctor și nu renunțați la a face și educație! Succes!

Corect! Dar educația și bunul simț sunt piese rare ...

Câtă dreptate aveți!! Multă rabdare vă doresc!

Eu am ajuns la concluzia ( trista) ca 90% dintre romani au doar pretentii dar nu respecta nimic, adica doar altii sunt datori sa faca, sa zica etc! Ei nu; ei sunt deasupra! Totdeauna altii sunt vinovati daca ceva nu merge,ei, cu toate ca nu respecta nimic, nu considera ca au gresit cu ceva!

Intrebarea este, de fapt pentru cine vreau sa fac totul. Pentru apartinatorul bolnav sau pentru mine, care nu prea accept realitatea.

Multă sănătate vă doresc!

Cei 7 ani de acasă , vreo 5 le-a pierdut pe drum mergând la spital. Foarte bine spus Domnul Doctor 🧑‍⚕️ sper ca visitatori să înțeleagă . FELICITĂRI

Sa vedeți ce bine e după naștere, a doua zi în salon la o singură mămică 5-6 persoane care stau toată ziua. Nu e de ajuns ca ești obosită, copiii plâng, mai sunt și extra 6 7 persoane. Nebunie completă, i-am zis doctorului să mă externeze ca me descurc singură cu copilul doar să am liniște.

Aveți dreptate domnule doctor ,mai avem mult de învățat și ascultat .

Pana acum aveam senzatia ca practici medicina intr-un univers paralel in care ai parte doar de curcubeie si unicorni! 😆In articol ai rezumat toate frustrarile noastre colective. Poporul roman e o specie ciudata. Ne plangem de nosocomiale dar avem 0 respect pentru regulile de igiena generale si din spitale. Urlam ca doctorul sa-si dea sufletul, avem "pretentii, dom'le", citim kkt-uri aberante pe internet dar nu suntem in stare sa citim un bilet de externare cu informatii vitale, menite sa tina pacientul in viata (pentru care se depune multa munca, pentru ei, nu pentru noi) si apoi suntem si indignati ca "nenorocitul ala de doctor sta mai mult cu hartogaraiele decat cu pacientul", cumva uitam ca "idiotul ala" de medic ne-a zis insistent sa citim si sa urmarim instructiunile si apoi ne miram ca nu a mers bine ca nu am fost in stare sa urmam niste instructiuni scrise si pe intelesul unui copil de clasa a IV-a. Ai rezumat perfect: "Muncim cu materialul „clientului”, iar pretențiile trebuie să fie pe măsură!". Dupa ani de nervi si epuizare, asta incerc sa-mi amintesc in fiecare dimineata cand plec din casa! Sa avem o saptamana usoara, cu unicorni si curcubeie!

FELICITĂRI ȘI MULTĂ SĂNĂTATE!

Sunteti minunat si un dr desavarsit.

Felicitări

Domnul Doctor felicitari sa vă de-a Dumnezeu multă sănătate putere și multă răbdare așa ceva vine de la educația fiecăruia!

Felicitari ,dl.doctor!Si eu un pacient asa?Sau mai rau🤣🤣???

Ma pregateam sa scot Buzaul din mine😂😂😂

View more comments

Vezi mai multe