Comments Box SVG iconsUsed for the like, share, comment, and reaction icons

Am promovat examenul de primariat!

Nu cred că există examen mai înjositor pentru tagma medicală decât examenul de primariat.

Ca să te poți înscrie, trebuie să ai 5 ani de practică efectivă. Dacă aduni 4 ani, 11 luni și 26 de zile, nu ai voie să participi si aștepți sesiunea următoare, peste un an. Ai făcut 14 gărzi pe lună în acești 4 ani la tine la spital, însumând mai multe ore de spital decât ore de stat la tine acasă treaz? Nu pasă nimănui! N-ai 5 ani, nu te califici!

Odată înscris, ai aceeași tematică și aceeași metodologie ca la examenul de specialitate. Sigur, ai 2 cazuri în loc de unul, dar nici măcar nu mai dai ceva scris. E un examen steril, doar de formă, care te evaluează fix cum te-a evaluat și în urmă cu 5 ani, ca și când ți-ar fi stat creierul pe loc.

La ce folosește? În străinătate, la nimic. Gradul ăsta de „medic primar” nu e recunoscut decât în România, din dorința unora de a fi mai egali decât alții. În țărișoara asta, îți oferă o gravitate imaginară și niște bani reali în plus la salariu doar pentru că ai îmbătrânit, iar în unele cazuri, degeaba.

Cum a fost examenul meu? Cu bune și cu rele. L-am dat într-un spital în care nu mai fusesem de la începutul rezidențiatului. Au trecut mai bine de 10 ani și m-am bucurat să îi revăd pe oamenii de acolo. Puține s-au schimbat – aceiași asistenți, aceiași doctori, același ritm infernal de muncă pentru care îi respect nespus.

Sigur, de când am ajuns mi-au explicat cum pe pagina aceasta am scris la un moment dat un articol denigrator despre un profesor matusalemic de pe tarlalele Bucureștilor pe care ei îl respectă ca pe un zeu. După sute de articole scrise, nici nu mai știu despre ce e vorba, dar sigur, a-mi atrage atenția fix înaintea examenului a fost modul lor de a întoarce roata și...am apreciat curajul.

Cazurile clinice au fost de-a dreptul impresionante: primul caz a fost un caz inoperabil în România, norocul pacientului e că nici nu are nevoie de o operație. Aici a trebuit să mă contrazic cu comisia în privința diagnosticului și fiecare dintre noi și-a susținut punctul de vedere. A fost cea mai frumoasă discuție medicală pe care am avut-o vreodată, cred că a durat vreo 45 de minute. E ceva ce aș putea avea zilnic la locul de muncă, păcat că, din varii motive, nu se întâmplă. Eram atât de entuziasmat de discuția asta între doctori mari încât am plecat de acolo cu un singur gând: „abia aștept să vin mâine la următorul caz!”. Era ca o prăjitură din care ai pus jumătate în frigider și abia aștepți să treacă noaptea să mănânci restul.

Al doilea caz? Iarăși un caz teribil, inoperabil. De data asta, din motive anestezice. O doamnă foarte simpatică, greu încercată de viață, cu două tumori cerebrale — una mare, vizibilă ușor, care îți ia ochii, iar a doua, minusculă, era ca o capcană în care n-au reușit să mă facă să calc —, dar cu un AVC în două teritorii importante, proaspăt. În general, când AVC-ul e la început, se recomandă amânarea intervențiilor programate timp de 8-12 săptămâni, deși decizia asta e una care trebuie cântărită pentru fiecare caz în parte, că nimeni nu vine de drag la chirurg.

Practicul? O adevărată întoarcere în timp. Am dat într-o sală extrem de curată, aerisită, cu toată aparatura de care ar putea cineva avea nevoie: microscop, navigație, aspirator ultrasonic, drill. Din păcate, am avut voie să folosim una da, una ba. Microscopul s-a folosit, navigația a adunat praf. Aspiratorul s-a folosit, drill-ul s-a uitat la noi cum dăm găuri la mână cu trepanul și cum tăiem osul cu fierăstrăul Gigli, inventat în 1894! Nu am mai folosit fierăstrăul ăsta de 10 ani, de când am fost acolo. Nu știu dacă ei îl folosesc zilnic și nouă ni l-au dat pe cel de mână ca „începătorii” pot strica instrumentele scumpe, dar nici nu am putut întreba. De ce? Că, în timp ce întrebam, m-a oprit anestezista spunând că e lipsă de respect să vorbim în timpul actului anestezic. Mi-a spus asta într-un gest dramatic în care își muta părul de pe o parte pe alta deasupra bolnavului din sală, fără bonetă, un moment de-a dreptul de Kafka.

Cel mai greu lucru la examenul acesta? A fost să-mi țin gura. Cel mai frumos? Discuția cu comisia. Am dat peste chirurgi cu grade universitare care chiar au transformat examenul acesta într-un eveniment așa cum ar fi trebuit să fie: o evaluare sinceră, fără prejudecăți, în care, orice divergențe am avea, rămânem prieteni pentru a găsi cea mai bună variantă pentru pacient.

Și, deși am promovat poate ultimul examen din cariera mea strict medicală la numai 35 de ani, cel mai important lucru de anul acesta a fost fondarea Asociației NeuroVida, care sprijină neurochirurgia complexă. Vă invit pe www.neurovida.ro să citiți despre asta și să ne susțineți cauza, si sa ramaneti in preajma sa va povestesc cate lucruri vom putea face cu sprijinul primit!
... Vezi mai multeVezi mai puține

2 săptămâni în urmă
Am promovat examenul de primariat!

Nu cred că există examen mai înjositor pentru tagma medicală decât examenul de primariat.

Ca să te poți înscrie, trebuie să ai 5 ani de practică efectivă. Dacă aduni 4 ani, 11 luni și 26 de zile, nu ai voie să participi si aștepți sesiunea următoare, peste un an. Ai făcut 14 gărzi pe lună în acești 4 ani la tine la spital, însumând mai multe ore de spital decât ore de stat la tine acasă treaz? Nu pasă nimănui! N-ai 5 ani, nu te califici!

Odată înscris, ai aceeași tematică și aceeași metodologie ca la examenul de specialitate. Sigur, ai 2 cazuri în loc de unul, dar nici măcar nu mai dai ceva scris. E un examen steril, doar de formă, care te evaluează fix cum te-a evaluat și în urmă cu 5 ani, ca și când ți-ar fi stat creierul pe loc.

La ce folosește? În străinătate, la nimic. Gradul ăsta de „medic primar” nu e recunoscut decât în România, din dorința unora de a fi mai egali decât alții. În țărișoara asta, îți oferă o gravitate imaginară și niște bani reali în plus la salariu doar pentru că ai îmbătrânit, iar în unele cazuri, degeaba.

Cum a fost examenul meu? Cu bune și cu rele. L-am dat într-un spital în care nu mai fusesem de la începutul rezidențiatului. Au trecut mai bine de 10 ani și m-am bucurat să îi revăd pe oamenii de acolo. Puține s-au schimbat – aceiași asistenți, aceiași doctori, același ritm infernal de muncă pentru care îi respect nespus. 

Sigur, de când am ajuns mi-au explicat cum pe pagina aceasta am scris la un moment dat un articol denigrator despre un profesor matusalemic de pe tarlalele Bucureștilor pe care ei îl respectă ca pe un zeu. După sute de articole scrise, nici nu mai știu despre ce e vorba, dar sigur, a-mi atrage atenția fix înaintea examenului a fost modul lor de a întoarce roata și...am apreciat curajul.

Cazurile clinice au fost de-a dreptul impresionante: primul caz a fost un caz inoperabil în România, norocul pacientului e că nici nu are nevoie de o operație. Aici a trebuit să mă contrazic cu comisia în privința diagnosticului și fiecare dintre noi și-a susținut punctul de vedere. A fost cea mai frumoasă discuție medicală pe care am avut-o vreodată, cred că a durat vreo 45 de minute. E ceva ce aș putea avea zilnic la locul de muncă, păcat că, din varii motive, nu se întâmplă. Eram atât de entuziasmat de discuția asta între doctori mari încât am plecat de acolo cu un singur gând: „abia aștept să vin mâine la următorul caz!”. Era ca o prăjitură din care ai pus jumătate în frigider și abia aștepți să treacă noaptea să mănânci restul.

Al doilea caz? Iarăși un caz teribil, inoperabil. De data asta, din motive anestezice. O doamnă foarte simpatică, greu încercată de viață, cu două tumori cerebrale — una mare, vizibilă ușor, care îți ia ochii, iar a doua, minusculă, era ca o capcană în care n-au reușit să mă facă să calc —, dar cu un AVC în două teritorii importante, proaspăt. În general, când AVC-ul e la început, se recomandă amânarea intervențiilor programate timp de 8-12 săptămâni, deși decizia asta e una care trebuie cântărită pentru fiecare caz în parte, că nimeni nu vine de drag la chirurg.

Practicul? O adevărată întoarcere în timp. Am dat într-o sală extrem de curată, aerisită, cu toată aparatura de care ar putea cineva avea nevoie: microscop, navigație, aspirator ultrasonic, drill. Din păcate, am avut voie să folosim una da, una ba. Microscopul s-a folosit, navigația a adunat praf. Aspiratorul s-a folosit, drill-ul s-a uitat la noi cum dăm găuri la mână cu trepanul și cum tăiem osul cu fierăstrăul Gigli, inventat în 1894! Nu am mai folosit fierăstrăul ăsta de 10 ani, de când am fost acolo. Nu știu dacă ei îl folosesc zilnic și nouă ni l-au dat pe cel de mână ca „începătorii” pot strica instrumentele scumpe, dar nici nu am putut întreba. De ce? Că, în timp ce întrebam, m-a oprit anestezista spunând că e lipsă de respect să vorbim în timpul actului anestezic. Mi-a spus asta într-un gest dramatic în care își muta părul de pe o parte pe alta deasupra bolnavului din sală, fără bonetă, un moment de-a dreptul de Kafka.

Cel mai greu lucru la examenul acesta? A fost să-mi țin gura. Cel mai frumos? Discuția cu comisia. Am dat peste chirurgi cu grade universitare care chiar au transformat examenul acesta într-un eveniment așa cum ar fi trebuit să fie: o evaluare sinceră, fără prejudecăți, în care, orice divergențe am avea, rămânem prieteni pentru a găsi cea mai bună variantă pentru pacient.

Și, deși am promovat poate ultimul examen din cariera mea strict medicală la numai 35 de ani, cel mai important lucru de anul acesta a fost fondarea Asociației NeuroVida, care sprijină neurochirurgia complexă. Vă invit pe www.neurovida.ro să citiți despre asta și să ne susțineți cauza, si sa ramaneti in preajma sa va povestesc cate lucruri vom putea face cu sprijinul primit!

Comentează pe facebook

Mihaela Iordache Multumesc frumos!

Felicitări pentru promovarea examenului de primariat. Dincolo de titlu, cred că merită discutată problema mai mare pe care o ridicați, și anume cât de mult reușește sistemul medical românesc să evalueze cu adevărat competența și cât de mult doar bifează niște etape administrative. Există o contradicție pe care mulți medici o simt, după ani de rezidențiat, gărzi, responsabilitate și cazuri dificile, sistemul continuă să ceară dovezi prin examene care uneori par desprinse de realitatea din teren. Nu faptul că există o evaluare este problema fiindcă medicina are nevoie de standarde, ci faptul că uneori evaluarea pare mai mult un ritual de confirmare decât o măsurare autentică a experienței acumulate. Într-un sistem medical sănătos, un astfel de nivel ar trebui să însemne mentorat, capacitatea de a forma alți medici, asumarea cazurilor complexe și un standard profesional recunoscut. Problema este că în România titlurile profesionale au fost deseori încărcate cu o greutate simbolică mai mare decât cu una practică. Poate cea mai importantă parte din poveste nu este examenul, ci momentul în care o comisie și un candidat pot avea o discuție medicală reală, contradictorie, dar orientată spre pacient. Acolo este medicina adevărată, nu în memorarea unei tematici, ci în capacitatea de a gândi, de a argumenta și de a lua decizii. România are medici foarte buni, uneori la nivel internațional, dar încă lucrează într-un sistem unde aparatura, organizarea și cultura profesională nu sunt mereu la nivelul oamenilor care îl țin în picioare. Poate cea mai mare reformă nu este să schimbăm un examen, ci să schimbăm mentalitatea. Medicul nu trebuie validat doar printr-o hârtie, dar nici lăsat fără standarde. Experiența, rezultatele, formarea altora și modul în care tratează pacientul ar trebui să cântărească mai mult decât o etapă birocratică. Felicitări pentru promovare și pentru faptul că, dincolo de critică, există și implicare concretă printr-un proiect care încearcă să repare ceva din sistem! Sunteți genul de doctor pe mâna căruia m-aș lăsa fără nicio îndoială.

Felicitări!!!!

Felicitări domnule doctor!

Multe realizări!

Felicitări!

Felicitari!!!!👏🏻👏🏻

Felicitări...!!!

Felicitari !Succes in viitor !

Felicitări

Felicitări!

Felicitări!

Felicitari, dnule doctor! Mult succes in tot ce va doriți sa realizați!

Felicitări!

Felicitări!

Felicitari!🤗🤗🤗

Felicitări!

Felicitări! Respect!

Felicitări! Mult succes in carieră!!!

Succes în meseria delicata ce o practicați!

Felicitari ! 👏🏼👏🏼

Felicitări!

Știam ca ești bun! Felicitări!

Felicitări!

Felicitari pentru promovarea examenului de primariat! Mult succes in cariera!

View more comments

Azi este ziua mamei mele.

Ce a făcut mama la viața ei? M-a făcut pe mine. Nu sună groaznic de urât să reduci viața unui om la simpla creștere a altuia?

La fel este și atunci când aud că „părinții tăi se mândresc cu tine”, pentru că dorința mea cea mai mare, copilul lor fiind, este să mă mândresc și eu, la rândul meu, cu ei, s[ nu fie totul de o singura parte.

Obiceiul românesc însă este ca, după o anumită vârstă, oamenii să uite să mai trăiască prin ei înșiși și să facă asta doar pe spatele copiilor. Dacă divorțează copilul li se rupe cerul, dacă copilul se duce într-o vacanță scumpă, de ce cheltuie banii etc.

Mama mea însă nu doar trăiește, ci… își trăiește viața! A renunțat la meseria de contabil pentru că nu se mai regăsea. Acum se regăsește în...cofetarie. Experimentează și se bucură prin prăjiturile pe care ni le face nouă când ajungem acasă. A fost visul ei din tinerețe. Iar visul meu recent a fost ca ea să se apuce de sală.

Nimic nu previne/întârzie/soluționează osteoporoza mai bine decât sportul cu greutăți, iar mama și-a început astăzi ziua mergând la sală. Și nu e prima zi, ci a devenit deja un obicei de luni de zile. Și nu mă voi opri până nu îl voi convinge și pe tata, mai timpuriu și mai încăpățânat.

Dacă doriți să îi urați „La mulți ani!” mamei în comentarii, m-aș bucura enorm.

Daca sunteți părinți ori bunici, vă rog eu, faceți sport! Dar dacă sunteți copii, faceți din a vă convinge părinții ori bunicii să facă sport prioritatea principală a zilei voastre!

Ziua lor va fi tot o dată pe an, dar sportul le va da zile de calitate să ajungă să o și sărbătorească!
... Vezi mai multeVezi mai puține

3 săptămâni în urmă
Azi este ziua mamei mele.

Ce a făcut mama la viața ei? M-a făcut pe mine. Nu sună groaznic de urât să reduci viața unui om la simpla creștere a altuia?

La fel este și atunci când aud că „părinții tăi se mândresc cu tine”, pentru că dorința mea cea mai mare, copilul lor fiind, este să mă mândresc și eu, la rândul meu, cu ei, s[ nu fie totul de o singura parte.

Obiceiul românesc însă este ca, după o anumită vârstă, oamenii să uite să mai trăiască prin ei înșiși și să facă asta doar pe spatele copiilor. Dacă divorțează copilul li se rupe cerul, dacă copilul se duce într-o vacanță scumpă, de ce cheltuie banii etc.

Mama mea însă nu doar trăiește, ci… își trăiește viața! A renunțat la meseria de contabil pentru că nu se mai regăsea. Acum se regăsește în...cofetarie. Experimentează și se bucură prin prăjiturile pe care ni le face nouă când ajungem acasă. A fost visul ei din tinerețe. Iar visul meu recent a fost ca ea să se apuce de sală.

Nimic nu previne/întârzie/soluționează osteoporoza mai bine decât sportul cu greutăți, iar mama și-a început astăzi ziua mergând la sală. Și nu e prima zi, ci a devenit deja un obicei de luni de zile. Și nu mă voi opri până nu îl voi convinge și pe tata, mai timpuriu și mai încăpățânat.

Dacă doriți să îi urați „La mulți ani!” mamei în comentarii, m-aș bucura enorm. 

Daca sunteți părinți ori bunici, vă rog eu, faceți sport! Dar dacă sunteți copii, faceți din a vă convinge părinții ori bunicii să facă sport prioritatea principală a zilei voastre! 

Ziua lor va fi tot o dată pe an, dar sportul le va da zile de calitate să ajungă să o și sărbătorească!

Comentează pe facebook

Ani binecuvântați cu sănătate, mamei d-voastră!💐

La mulți ani să vă bucurați de ia am avut ocazia să mănânc o dată din dulciurile pe care le-ați adus

Da. Va mulțumesc! Și că sa simt că chiar trăiesc, și că împlinesc ,66 de ani, mi am început ziua mea, de vineri. Că sa am timp să trăiesc și să simt din plin frumusețea acestei vârste. Este adevârât că până azi mai erau trei zile. Dar și așa, declar încheiată ziua mea de naștere, mâine seară😄. Iar asta pentru că mi am propus să mă simt bine , să trăiesc din plin împlinirea acestei vârste și chiar a fost extraordinar de frumos. Cu o camera plina cu flori, cu sentimentul că cei dragi m au vizitat iar azi, am fost întâmpinată de un soare blând care chiar mi a transmis urări de " La mulți ani"! Ce sa mi mai doresc? Să fim sănătoși! Pentru că eu că mama sunt fericita și împlinită, ceea ce va doresc tuturor!

La mulți ani!🎂

La mulți ani, sănătoși și voioși! Să vă bucure viața mult timp de acum încolo !

La multi ani binecuvantati mamei ! Fiului pe care aceasta mama la crescut cu toate valorile ! La multi ani familiei!❤️

La multi ani asa cum vă doriti !

La multi ani frumosi si sanatosi, doamna Mariana!Sa va traiasca mama dle doctor!

La mulți ani, cu tot binele din lume pentru mama dumneavoastră! Să fie sănătoasă și bucuroasă, fiindcă norocoasă este avându -va pe dumneavoastră!

LA MULTI ANI,FRUMOSI!

Multi,multi ani sanatosi !

La multi ani doamna, felicitari ca mergeti la sala😊

Sa va traiasca multi ani cu sanatate !

La mulți ani sănătoși și plini de bucurii alături de cei dragi!🤗

La mulți ani! Zile senine cu sănătate și cât mai mult sport!

La multi ani , stimata doamna! A-ți crescut un om deosebit! Respect!

La mulți mulți ani fericiți și plini de bucurii sufletești!!!

La mulți ani cu sănătate și bucurii din belșug!🌹🌹🌹

La multi ani frumosi !

La multi si binecuvantati ani!

La mulți ani, multă sănătate la întreaga familie!🌹🌹🌹

La multi ani!Multa sanatate!

La multi ani sanatosi mamei! Sa va bucurati din plin de cat mai multi ani impreuna!

La mulți ani cu multe bucurii!

Mulți mulți ani sănătoși și voioși!💕💕

View more comments

Despre copilul meu: NeuroVida - asociația pentru neurochirurgie complexă

Doamnelor și domnilor, astăzi mi-am îndeplinit un vis! Vreți să vă povestesc?

Când am început să lucrez la stat, am văzut că lipsesc diverse: materiale, echipamente, oameni și, mai presus de toate, cunoștințe: oamenii știau să facă doar un anumit tip de operații, iar pentru celelalte trimiteau pacienții în privat sau în străinătate.

Așa că am cumpărat din banii mei ce am avut nevoie și am plătit tot din banii mei cursuri pentru mine și pentru alții.

Azi, am ajuns să fac unele dintre cele mai grele operații din România, despre care tot v-am povestit. Nu inventez eu neurochirurgia - sunt maeștri care fac multe lucruri la stat sau la privat, dar ce am realizat eu a fost aducerea unui loc la stat la standarde internaționale, din groapa istoriei în care părea să se afunde în ce privește neurochirurgia cerebrală.

Când am ajuns eu în secție, se opera prin incizii mari, cu fierăstraie de mână tip fir (Gigli), se dădeau găuri cu trepan de mână, se aspira fără aspirator ultrasonic, hemostaticele erau mai curând de tipul rugăciunilor, se puneau tuburi de dren la patologia cerebrală, se rădeau oamenii pe cap înainte de operație și câte și mai câte. Nimic din toate astea nu mai e acum altceva decât istorie.

Dar eu sunt un singur om și, spre deosebire de mai marii academicieni neurochirurgi pe care îi vedeți pe la televizor, eu chiar vreau să las după mine locuri și oameni care respectă aceleași standarde. Și aici am efectiv nevoie de ajutorul dumneavoastră.

Am fondat Neurovida - o asociație care se dezvoltă în două direcții: una educativă și una financiară, marele scop pe scurt al asociației fiind să nu mai existe niciun tip de operație neurochirurgicală efectuată în străinătate care să nu se efectueze în România, chiar dacă asta înseamnă să trimitem personalul medical în afară să învețe, să creăm noi cursuri aici pentru ei sau, în timp, să aducem medici străini să efectueze intervenții în România și de la care să învețe românii.

Pentru asta, am început cu o echipă formată din patru oameni: Alina Nicolau, secretara care se ocupă de contabilitate, imagine, acte și tot ce ține de ce se poate scrie pe o foaie și care a tras ca un cal la căruța asta până a scos-o din mâlul birocrației; două simpatice doamne vicepreședinte - Andreea Moiceanu, asistentă medicală care m-a sprijinit de-a lungul anilor și care mi-a arătat ce înseamnă să poți conduce un colectiv care parcă se străduiește zilnic să te mănânce de viu și Bogdan Alexandra, pacientă operată de două ori la stat de mine, pentru două tumori diferite, care cunoaște sistemul medical atât ca pacient cât și ca om de marketing.

Cu o medie de vârstă de sub 35 de ani, părem pentru oricine o adunătură pestriță de oameni care nu au nimic altceva în comun în afară de dragostea pentru oamenii sărmani și gândul de-a dreptul masochist că pot schimba România în bine.

Dar ce știu cu certitudine e că am aici aproape 100.000 de oameni care mă iubesc și care vor, la rândul lor, să ajute mai departe. Pentru dumneavoastră am creat posibilitatea fizică și juridică de a face bine:

www.neurovida.ro

Momentan, încă ne luptăm să facem donațiile ușoare, dar la rubrica „donează” avem un cont funcțional, deschis la ING și orice ajutor este absolut binevenit. Vă invit să intrați pe site periodic, să citiți despre noi și să donați dacă vreți să fiți schimbarea în țara aceasta! Așa cum fiecare donație e importantă, așa credem și noi că toți oamenii sunt importanți și nu trebuie să lăsăm pe nimeni în urmă în lupta asta cu boala!

Promit să cheltuim cu scop fiecare bănuț, pentru că știu cât de greu se strânge și vă invit, pentru prima oară, să îmi fiți alături cu o donație!
... Vezi mai multeVezi mai puține

4 săptămâni în urmă
Despre copilul meu: NeuroVida - asociația pentru neurochirurgie complexă

Doamnelor și domnilor, astăzi mi-am îndeplinit un vis! Vreți să vă povestesc?

Când am început să lucrez la stat, am văzut că lipsesc diverse: materiale, echipamente, oameni și, mai presus de toate, cunoștințe: oamenii știau să facă doar un anumit tip de operații, iar pentru celelalte trimiteau pacienții în privat sau în străinătate. 

Așa că am cumpărat din banii mei ce am avut nevoie și am plătit tot din banii mei cursuri pentru mine și pentru alții. 

Azi, am ajuns să fac unele dintre cele mai grele operații din România, despre care tot v-am povestit. Nu inventez eu neurochirurgia - sunt maeștri care fac multe lucruri la stat sau la privat, dar ce am realizat eu a fost aducerea unui loc la stat la standarde internaționale, din groapa istoriei în care părea să se afunde în ce privește neurochirurgia cerebrală. 

Când am ajuns eu în secție, se opera prin incizii mari, cu fierăstraie de mână tip fir (Gigli), se dădeau găuri cu trepan de mână, se aspira fără aspirator ultrasonic, hemostaticele erau mai curând de tipul rugăciunilor, se puneau tuburi de dren la patologia cerebrală, se rădeau oamenii pe cap înainte de operație și câte și mai câte. Nimic din toate astea nu mai e acum altceva decât istorie. 

Dar eu sunt un singur om și, spre deosebire de mai marii academicieni neurochirurgi pe care îi vedeți pe la televizor, eu chiar vreau să las după mine locuri și oameni care respectă aceleași standarde. Și aici am efectiv nevoie de ajutorul dumneavoastră. 

Am fondat Neurovida - o asociație care se dezvoltă în două direcții: una educativă și una financiară, marele scop pe scurt al asociației fiind să nu mai existe niciun tip de operație neurochirurgicală efectuată în străinătate care să nu se efectueze în România, chiar dacă asta înseamnă să trimitem personalul medical în afară să învețe, să creăm noi cursuri aici pentru ei sau, în timp, să aducem medici străini să efectueze intervenții în România și de la care să învețe românii. 

Pentru asta, am început cu o echipă formată din patru oameni: Alina Nicolau, secretara care se ocupă de contabilitate, imagine, acte și tot ce ține de ce se poate scrie pe o foaie și care a tras ca un cal la căruța asta până a scos-o din mâlul birocrației; două simpatice doamne vicepreședinte - Andreea Moiceanu, asistentă medicală care m-a sprijinit de-a lungul anilor și care mi-a arătat ce înseamnă să poți conduce un colectiv care parcă se străduiește zilnic să te mănânce de viu și Bogdan Alexandra, pacientă operată de două ori la stat de mine, pentru două tumori diferite, care cunoaște sistemul medical atât ca pacient cât și ca om de marketing. 

Cu o medie de vârstă de sub 35 de ani, părem pentru oricine o adunătură pestriță de oameni care nu au nimic altceva în comun în afară de dragostea pentru oamenii sărmani și gândul de-a dreptul masochist că pot schimba România în bine. 

Dar ce știu cu certitudine e că am aici aproape 100.000 de oameni care mă iubesc și care vor, la rândul lor, să ajute mai departe. Pentru dumneavoastră am creat posibilitatea fizică și juridică de a face bine: 

www.neurovida.ro

Momentan, încă ne luptăm să facem donațiile ușoare, dar la rubrica „donează” avem un cont funcțional, deschis la ING și orice ajutor este absolut binevenit. Vă invit să intrați pe site periodic, să citiți despre noi și să donați dacă vreți să fiți schimbarea în țara aceasta! Așa cum fiecare donație e importantă, așa credem și noi că toți oamenii sunt importanți și nu trebuie să lăsăm pe nimeni în urmă în lupta asta cu boala! 

Promit să cheltuim cu scop fiecare bănuț, pentru că știu cât de greu se strânge și vă invit, pentru prima oară, să îmi fiți alături cu o donație!

Comentează pe facebook

Vă doresc mult succes!!!!!!

Minunat ce faceți Felicitări. O sa donez cu mult drag!!! Mult succes în continuare și să salvați cât mai multe vieți. Multă sănătate vă doresc întregii echipei. 🥰🥰🥰

Felicitări pentru tot ceea ce faceți, domnule doctor sunteți un înger trimis de bunul Dumnezeu să ajutați pe cei care au mare nevoie de dumneavoastră ,băiatul meu trăiește datorită dumneavoastră, mă rog la bunul Dumnezeu să vă dea sănătate și putere, noi suntem alături de dumneavoastră! Doresc să donez

Susțin👌

Felicitări pentru această minunată inițiativă! Multă sănătate și să vă crească mare și puternic "copilul"!

Felicitări om minunat! Domnul să vă binecuvânteze cu multă sănătate și reușite!!! 🙏❤️

Felicitări, pentru tot ceea ce faceți și multă sănătate, d.le doctor! Cu drag, mă voi alătura inițiativei dv.stra și voi dona ori de câte ori voi avea posibilitate. Succes deplin, să aveți! ❤️🙏

Felicitari Domnule Doctor !Respect !

Felicitari!👏

Felicitări și succes!

Referitor la donație am sa merg sa donez cu mare drag pt persoanele bolnave care au nevoie! Felicitări domnule doctor pt tot ce faceți pt pacienți! Am avut ocazia sa vă cunosc acum doi ani și am văzut cum erați prin saloane alaturi de bolnavi! Va apreciez f mult! Sa vă de-a Dumnezeu sănătate multă!

Așa medic nu prea am întâlnit! Am avut în decurs de două luni un Dr urolog care sa purtat așa urat și cum am ajuns pe la infectiosi din cauză că punea stenduri proaste la rinichi și pe cele bune le lua la privat! Nu îmi vine să cred cat am tras cu acel medic ,iar când a fost szl scoatem stendul la doua săpt după operație nici nu ne-a băgat în seamă și ni la scos alt medic întrebând ce fel de stend este acesta că noi nu avem așa cv în spital!

Felicitări! Doamne ajută domnule doctor!

Felicitari si mult succes !🙏🏻

Felicitări!

Si noi cu putin dar va ajutam

Felicitări din tot sufletiul! Cu siguranță veți face treabă calitativă si cantitativă! Tot respectul si admirația mea si a fam mele! Vă am la secțiunea"contacte" in telefon. Cadru medical mediu fiind(eu), poate voi fi un intermediar ptr pacienții si beneficiarii mei! P.S. SUCCES MAXIM😇🙏

Ați făcut atât de multe de unul singur, și chiar era necesar să acceptați puțin ajutor și din partea noastră, a celor pentru care vă puneți la bătaie toate resursele. Cu siguranță, de-acum, veți putea face posibil tot ce v-ați propus! Felicitări, succes și multă sănătate vă doresc, domnule doctor!

Like, share și toate gândurile bune! Plus cash, evident!

Tot respectul pentru tot ce intrprindeti in folosul pacientului .

Mult succes!❤️

Felicitarii!

Respect!

View more comments

Operăm cazuri “inoperabile” – Cazul 2: meningiom intraventricular voluminos

Operez de aproape 5 ani. Mă apropii de pacientul cu numărul 1000 și oamenii au auzit de mine. Astfel, cred că atunci când cineva nu vine către mine să îl operez, o face pe deplin conștient, asumându-și rezultatul medicului său. Și ca să evit conflictele, am încercat pe cât posibil să evit să operez după alți colegi. Mai mult, conform noului cod deontologic, nu am voie nici să mă pronunț asupra altor cazuri, așa că evit uneori și să consult cazurile operate de alții doar ca să nu intru în belele din cauza gurii mele mari.

Dar când a venit domnul Popescu*, m-a înmuiat când mi-a spus: “Am ajuns în urgență la privat, m-au găsit cu o tumoră și m-au operat. După operație nu mai mișc piciorul bine și tumora cică ar fi pe loc. M-a costat 40.000 de lei. Nu mai am bani și nici speranță. Mă ajutați?”

Era la fel de slab ca tata, iar tumora părea că învinge. Mai mult, îi bloca scurgerea lichidului cefalorahidian, ceea ce putea să îl omoare oricând. Și mă gândeam doar la asta: “Dacă ar fi tata, l-aș lăsa să moară?”

Și un drac îmi strigă în ureche: “Fiecare e tatăl cuiva, nu-i al tău. E operat în privat, în cele mai bune condiții, de medici mai mari decât tine, școliți în Franța și Germania, unul șef de secție la stat, cu CV beton. Scrie în protocolul operator că au avut o hemoragie masivă. Uită-te și pe RMN că și acum se văd resturi de sânge. Dacă-l omori tu? Și în plus, ai mai operat vreodată așa ceva de ai impresia că ai ști să operezi?”

Și era povestea aia cu “Înăuntrul tău sunt doi lupi. Amândoi proști, așa că nu te lua după ei”.

Știți ce? Nu mă impresionează niciun CV. Sunt unii academicieni și când îi vezi operând închizi ochii să nu ai coșmaruri noaptea. Apoi, cu catalogul meu de operații, la vârsta mea, mă mândresc oriunde în lumea asta. Omul ăsta mi-a cerut ajutorul. Dacă nici pentru el nu am făcut secția să se învârtă după soare, pentru cine?

Zece ore și jumătate. A fost, într-adevăr, primul meningiom intraventricular pe care l-am operat. Eram atât de neștiutor încât m-am sfătuit cu Victor pe unde să intru. De ce asta? Pentru că abordul folosit de colegi pare unul corect, pe care probabil 90% dintre neurochirurgi l-ar fi folosit. Discuția aici e foarte nuanțată și nu intru în detalii. Până la urmă, dacă e o decizie dificilă, de ce să nu mă sfătuiesc cu cineva cu experiență, la care am tot timpul ușa deschisă? Și după cum vedeți și în poze, a fost norocul începătorului. Tumora scoasă, locul curat, a rămas doar urma operației.

A mers perfect? Nici vorbă. A avut epilepsie după? Da. I-am tratat-o? Păi degeaba operez eu săptămânal epilepsie? Evident că i-am tratat-o! A rămas cu sechele după operație? Mărunte: nu calculează foarte bine și mai greșește stânga-dreapta din când în când. Dar să fim serioși, sunt unii dintre noi așa și îi numim sănătoși. A rămas la fel de slab? Probabil. Singurul umflat e sufletul meu de bucurie că am putut, încă o dată, să fac ce am promis, gratuit. Și asta se vede în poze.

Dacă vreți să știe și alții despre astfel de lucruri, dați, vă rog, un share. E gratis și ajută enorm. Și așa, poate pacienții intră pe www.doctorciobotaru.ro și cer opinii. E singurul fel prin care oamenii pot lua legătura cu mine. Răspund tuturor, fără să mă intereseze cine sunt. La mine se ajunge simplu, pe o singură ușă și e larg deschisă pentru toată lumea.

*Popescu e nume generic pentru a proteja identitatea pacienților mei

Mulțumesc tuturor colegilor mei pentru sprijin: neurochirurgi, anesteziști, asistente, infirmiere, îngrijitoare și brancardieri. Toți au avut rolul lor și fără oricare dintre ei, un asemenea rezultat nu era posibil! Și mulțumesc și colegilor din privat care l-au operat pentru că au știut când să se oprească. Uneori, asta e mai greu decât să mergi înainte!
... Vezi mai multeVezi mai puține

1 lună în urmă
Operăm cazuri “inoperabile” – Cazul 2: meningiom intraventricular voluminos

Operez de aproape 5 ani. Mă apropii de pacientul cu numărul 1000 și oamenii au auzit de mine. Astfel, cred că atunci când cineva nu vine către mine să îl operez, o face pe deplin conștient, asumându-și rezultatul medicului său. Și ca să evit conflictele, am încercat pe cât posibil să evit să operez după alți colegi. Mai mult, conform noului cod deontologic, nu am voie nici să mă pronunț asupra altor cazuri, așa că evit uneori și să consult cazurile operate de alții doar ca să nu intru în belele din cauza gurii mele mari.

Dar când a venit domnul Popescu*, m-a înmuiat când mi-a spus: “Am ajuns în urgență la privat, m-au găsit cu o tumoră și m-au operat. După operație nu mai mișc piciorul bine și tumora cică ar fi pe loc. M-a costat 40.000 de lei. Nu mai am bani și nici speranță. Mă ajutați?”

Era la fel de slab ca tata, iar tumora părea că învinge. Mai mult, îi bloca scurgerea lichidului cefalorahidian, ceea ce putea să îl omoare oricând. Și mă gândeam doar la asta: “Dacă ar fi tata, l-aș lăsa să moară?”

Și un drac îmi strigă în ureche: “Fiecare e tatăl cuiva, nu-i al tău. E operat în privat, în cele mai bune condiții, de medici mai mari decât tine, școliți în Franța și Germania, unul șef de secție la stat, cu CV beton. Scrie în protocolul operator că au avut o hemoragie masivă. Uită-te și pe RMN că și acum se văd resturi de sânge. Dacă-l omori tu? Și în plus, ai mai operat vreodată așa ceva de ai impresia că ai ști să operezi?”

Și era povestea aia cu “Înăuntrul tău sunt doi lupi. Amândoi proști, așa că nu te lua după ei”.

Știți ce? Nu mă impresionează niciun CV. Sunt unii academicieni și când îi vezi operând închizi ochii să nu ai coșmaruri noaptea. Apoi, cu catalogul meu de operații, la vârsta mea, mă mândresc oriunde în lumea asta. Omul ăsta mi-a cerut ajutorul. Dacă nici pentru el nu am făcut secția să se învârtă după soare, pentru cine?

Zece ore și jumătate. A fost, într-adevăr, primul meningiom intraventricular pe care l-am operat. Eram atât de neștiutor încât m-am sfătuit cu Victor pe unde să intru. De ce asta? Pentru că abordul folosit de colegi pare unul corect, pe care probabil 90% dintre neurochirurgi l-ar fi folosit. Discuția aici e foarte nuanțată și nu intru în detalii. Până la urmă, dacă e o decizie dificilă, de ce să nu mă sfătuiesc cu cineva cu experiență, la care am tot timpul ușa deschisă? Și după cum vedeți și în poze, a fost norocul începătorului. Tumora scoasă, locul curat, a rămas doar urma operației.

A mers perfect? Nici vorbă. A avut epilepsie după? Da. I-am tratat-o? Păi degeaba operez eu săptămânal epilepsie? Evident că i-am tratat-o! A rămas cu sechele după operație? Mărunte: nu calculează foarte bine și mai greșește stânga-dreapta din când în când. Dar să fim serioși, sunt unii dintre noi așa și îi numim sănătoși. A rămas la fel de slab? Probabil. Singurul umflat e sufletul meu de bucurie că am putut, încă o dată, să fac ce am promis, gratuit. Și asta se vede în poze.

Dacă vreți să știe și alții despre astfel de lucruri, dați, vă rog, un share. E gratis și ajută enorm. Și așa, poate pacienții intră pe www.doctorciobotaru.ro și cer opinii. E singurul fel prin care oamenii pot lua legătura cu mine. Răspund tuturor, fără să mă intereseze cine sunt. La mine se ajunge simplu, pe o singură ușă și e larg deschisă pentru toată lumea.

*Popescu e nume generic pentru a proteja identitatea pacienților mei

Mulțumesc tuturor colegilor mei pentru sprijin: neurochirurgi, anesteziști, asistente, infirmiere, îngrijitoare și brancardieri. Toți au avut rolul lor și fără oricare dintre ei, un asemenea rezultat nu era posibil! Și mulțumesc și colegilor din privat care l-au operat pentru că au știut când să se oprească. Uneori, asta e mai greu decât să mergi înainte!

Comentează pe facebook

De astfel de Medici avem nevoie. Felicitări întregii echipe, sunteți minunați!!!

Sunteți un exemplu demn de urmat Înainte de a fi medic sunteți un mare OM și asta înseamnă enorm.Felicitari pt.caracterul dumneavoastră și nu în ultimul rând părinților care v-au educat atât de frumos!

Stimate domn doctor ,daca asa explicați si pacientilor ,din partea mea aveti ; Tot Respectul , Toata Stima , Toate Binecuvantarile , Tot binele din lume ! O bolnava cu 4 tumori ,care a implinit 10 ani ,toate pornite de la un carcinom limfoganglionar ,manign,metastazic , atipic ! Neoperabil ! Apoi pancreas ,apoi ficat ,apoi melanom nerv ocular stang ! Bunul Dumnezeu sa fie cu dumneavoastra si cu noi cu toti pacientii ! Amin ! 🙏🙏🙏

Toata admiratia si FELICITĂRI pentru profesionalism, omenie, chiar si pentru “gura mare” .

Bună seara am și eu o problemă cu mielina mă pot adresa la un neurolog sau la dumneavoastră mi a cauzat niște leziuni în urma spondilita anchilozantă pe care o am Vă mulțumesc!

Respect si prețuire! Sa fiti sanatos si,cât mai multe reușite in cariera si in viata!

Succes d-le doctor,să vă ajute Dumnezeu să salvați cât mai mulți oameni!👏🙏

Aproape tras la copie cu ce am pățit eu, tot meningiom, " operată " la Cluj iar când am refăcut RMN-ul tumora tot acolo era, am plătit ptr că pe atunci nu aveam asigurare. Când am ajuns la Bagdasar Arseni m-au lămurit ei ce s-a întâmplat la Cluj. Au crezut că este adenom hipofizar iar când au intervenit au văzut că e meningiom, au luat o biopsie și la revedere, pe fișa de externare scrie clar că tumora a fost îndepărtată,după să aflu că era tot acolo 🙄la Bagdasar Arseni au refuzat să mă opereze deoarece au zis că e riscant fiind foarte vascularizata,nici nu am mai făcut nimic dar am probleme cu vederea fiind poziționată undeva pe glanda hipofiza. Dumnezeu cu mila.

Felicitari multa sanatate si noroc

Dumnezeu să vă răsplătească pentru tot ce faceți pentru oameni!!!!

Parca sunt in alta lume! E ireal , nu pot crede ca exista in zilele noastre așa un OM inainte de medic🙏 Pentru asta, ma înclin in fata Dvs, dle doctor🙏 sa fiți binecuvantat🙏

Tot respectul pentru d vs., multă sănătate!

Felicitări, domnule doctor !

Felicitari! Se pare ca sunteti chiar " un medic" in adevaratul sens al cuvantului!Cuvintele frumoase sunt de prisos inaintea dumneavoastra!

Sa fiti sanatos, sa aveti cat mai multe realizari! Mult respect!❤️

Felicitari!

Sănătate multă și binecuvântări nenumărate să vă dea Dumnezeu!🙏🙏🙏

Respect! Multă sănătate!🌈

Va apreciez munca și va respect enorm valoarea și empatia ! Va doresc multa sănătate și bucurii!

Felicitări! La fiecare viata salvata, sa primiți înzecit, sănătate și ani mulți! 🙏

Daca socotim dupa fotografii, s-au facut ca il opereaza!!! Operatia "colegilor", a fost facuta la spitalul ala cu "M"?! Mult succes in continuare!

Felicitari D-le Doctor, ptr reușitele dv, și ptr. ca dați șansă și celor care nu mai văd nici o speranță. Bunul Dumnezeu să vă dea sănătate, și cât mai multe intervenții cu succes atât ptr. dv. cât și ptr. pacieti. Eu după un RMN la coloana mi sa spus ca au văzut un emagion, ceea ce vreau sa-mi spuneți, este dacă este cancer, este operabil și dacă pot sa vin la dv ptr. operație?

Sanatate si spor in ceea ce faceti!

View more comments

Știu ce căutam eu în Olanda, dar ce făcea Observatorul acolo?

Se spune despre medici că învață toată viața. Dar, în realitate, când vine vorba de cursuri, există patru tipuri de medici: cei care nu merg la cursuri, cei care merg la cursuri, cei care predau la cursuri și cei care organizează cursurile. Și, în general, recomandarea ar fi să mergeți la ei în ordine inversă.

În urmă cu doi ani, am mers timp de 2 luni la cursul de microneurochirurgie cerebrală din Rotterdam și, învățând acolo, mi-am dat seama că e atât de ușor să aduc în România acel nivel de calitate a actului chirurgical încât ar trebui să anunț în toată țara lucrul acesta. Și am făcut-o, asumându-mi un risc uriaș de a mă face de râs.

Au trecut doi ani care au fost un adevărat tur de forță: în spitalul de stat în care lucrez, am reușit să fac unele dintre operațiile cu adevărat grele: meningioame de sinus cavernos, schwannoame vestibulare de peste 3 cm operate complet fără pareză facială, anevrisme rupte care au plecat pe picioarele lor acasă, tumori de orice sinus cu putință, aborduri combinate NCH-BMF, chirurgia epilepsiei prin pleoapă și câte și mai câte. Nu doar că am reușit toate acestea, dar am făcut-o până la 35 de ani, vârstă la care mulți încă mai țin în România trena profesorilor deschizând și închizând, fără să pună mâna o dată pe pacient în timpul principal.

A fost greu? Nu aveți idee cât plângeam pe interior după lipsa unui senior. Lipsa aia acută a cuiva care să fie măcar în spital și să poată să îmi explice ce am de făcut sau unde greșesc când mă blochez. Singurul la care puteam apela era Victor, la 2000 de km distanță, și nu am îndrăznit niciodată să îl deranjez la telefon cu vreun caz sau vreun sfat urgent. În limbaj obișnuit, asta se numește „înțărcare” și mi-a prins tare bine.

Acum, la orice operație intru doar cu un rezident muncitor, pregătit și care vrea să învețe. Unu la unu, cu mine povestindu-i tot ce îmi trece prin cap până într-acolo încât nu e nimic ce să mai „fure”. Îi explic eu totul, numai să vrea să învețe.

Și că veni vorba de rezidenți, nici până acum nu s-a „judecat” petiția împotriva mea adresată Colegiului Medicilor că am îndrăznit să povestesc cum nu am acceptat când un rezident nu și-a făcut treaba. Au spus că amână „sentința” până voi fi prezent. E absolut superb cum una dintre cele mai dezvoltate țări te invită să predai rezidenților, iar aici te judecă ai tăi pentru asta, după un articol care a primit avizul Vestului și înainte, și după publicare!

Avizul final pentru activitatea mea însă nu e de la Colegiu, ci de la oameni. De la cei aproape 1000 de pacienți externați până acum — mai am în jur de 70 de pacienți și sunt acolo —, de la cei aproape 100.000 care mă urmăresc în online și de la sutele de mii de telespectatori ai Observatorului care au văzut reportajul Mariei Rohnean, „Sănătatea cu garda jos”.

Maria și Gabriel au bătut 2000 de kilometri să se convingă că votul de încredere de acum 2 ani, dat în cea mai mare parte în alb, nu a fost degeaba. Timp de doi ani am putut să demonstrez că nivelul neurochirurgiei în România este pe alocuri demn de cel din Vest, chiar dacă se face într-un spital de stat fără nicio sursă de finanțare privată. Că în România se poate opera fără șpagă. Că în România vor fi invitați cei mai mari maeștri din lume să opereze la un moment dat. Că în România nu se mai moare. Iar Maria și Gabriel au venit, au văzut și și-au dat seama că România a învins.

Vă las să urmăriți reportajul la linkul de mai jos.

observatornews.ro/exclusiv-observator/medicul-roman-alungat-de-sistem-care-salveaza-vieti-la-un-s...

Și am rugămintea să îmi rămâneți aproape, pentru că pe 1 iunie, de Ziua Copilului, voi lansa NeuroVida – Asociația pentru Neurochirurgie Complexă. Va fi „copilul” meu de suflet, care va sprijini cele mai dificile intervenții cu putință, asigurându-ne în războiul ăsta cu boala că nimeni nu e lăsat în urmă.

Iar dacă v-a plăcut, dați, vă rog, share să afle cât mai mulți!
... Vezi mai multeVezi mai puține

1 lună în urmă
Știu ce căutam eu în Olanda, dar ce făcea Observatorul acolo?

Se spune despre medici că învață toată viața. Dar, în realitate, când vine vorba de cursuri, există patru tipuri de medici: cei care nu merg la cursuri, cei care merg la cursuri, cei care predau la cursuri și cei care organizează cursurile. Și, în general, recomandarea ar fi să mergeți la ei în ordine inversă.

În urmă cu doi ani, am mers timp de 2 luni la cursul de microneurochirurgie cerebrală din Rotterdam și, învățând acolo, mi-am dat seama că e atât de ușor să aduc în România acel nivel de calitate a actului chirurgical încât ar trebui să anunț în toată țara lucrul acesta. Și am făcut-o, asumându-mi un risc uriaș de a mă face de râs.

Au trecut doi ani care au fost un adevărat tur de forță: în spitalul de stat în care lucrez, am reușit să fac unele dintre operațiile cu adevărat grele: meningioame de sinus cavernos, schwannoame vestibulare de peste 3 cm operate complet fără pareză facială, anevrisme rupte care au plecat pe picioarele lor acasă, tumori de orice sinus cu putință, aborduri combinate NCH-BMF, chirurgia epilepsiei prin pleoapă și câte și mai câte. Nu doar că am reușit toate acestea, dar am făcut-o până la 35 de ani, vârstă la care mulți încă mai țin în România trena profesorilor deschizând și închizând, fără să pună mâna o dată pe pacient în timpul principal.

A fost greu? Nu aveți idee cât plângeam pe interior după lipsa unui senior. Lipsa aia acută a cuiva care să fie măcar în spital și să poată să îmi explice ce am de făcut sau unde greșesc când mă blochez. Singurul la care puteam apela era Victor, la 2000 de km distanță, și nu am îndrăznit niciodată să îl deranjez la telefon cu vreun caz sau vreun sfat urgent. În limbaj obișnuit, asta se numește „înțărcare” și mi-a prins tare bine.

Acum, la orice operație intru doar cu un rezident muncitor, pregătit și care vrea să învețe. Unu la unu, cu mine povestindu-i tot ce îmi trece prin cap până într-acolo încât nu e nimic ce să mai „fure”. Îi explic eu totul, numai să vrea să învețe.

Și că veni vorba de rezidenți, nici până acum nu s-a „judecat” petiția împotriva mea adresată Colegiului Medicilor că am îndrăznit să povestesc cum nu am acceptat când un rezident nu și-a făcut treaba. Au spus că amână „sentința” până voi fi prezent. E absolut superb cum una dintre cele mai dezvoltate țări te invită să predai rezidenților, iar aici te judecă ai tăi pentru asta, după un articol care a primit avizul Vestului și înainte, și după publicare!

Avizul final pentru activitatea mea însă nu e de la Colegiu, ci de la oameni. De la cei aproape 1000 de pacienți externați până acum — mai am în jur de 70 de pacienți și sunt acolo —, de la cei aproape 100.000 care mă urmăresc în online și de la sutele de mii de telespectatori ai Observatorului care au văzut reportajul Mariei Rohnean, „Sănătatea cu garda jos”.

Maria și Gabriel au bătut 2000 de kilometri să se convingă că votul de încredere de acum 2 ani, dat în cea mai mare parte în alb, nu a fost degeaba. Timp de doi ani am putut să demonstrez că nivelul neurochirurgiei în România este pe alocuri demn de cel din Vest, chiar dacă se face într-un spital de stat fără nicio sursă de finanțare privată. Că în România se poate opera fără șpagă. Că în România vor fi invitați cei mai mari maeștri din lume să opereze la un moment dat. Că în România nu se mai moare. Iar Maria și Gabriel au venit, au văzut și și-au dat seama că România a învins.

Vă las să urmăriți reportajul la linkul de mai jos. 

https://observatornews.ro/exclusiv-observator/medicul-roman-alungat-de-sistem-care-salveaza-vieti-la-un-spital-de-elita-olandez-aici-sa-tratat-steve-jobs-654462.html

Și am rugămintea să îmi rămâneți aproape, pentru că pe 1 iunie, de Ziua Copilului, voi lansa NeuroVida – Asociația pentru Neurochirurgie Complexă. Va fi „copilul” meu de suflet, care va sprijini cele mai dificile intervenții cu putință, asigurându-ne în războiul ăsta cu boala că nimeni nu e lăsat în urmă.

Iar dacă v-a plăcut, dați, vă rog, share să afle cât mai mulți!

Comentează pe facebook

Bună ziua! De adenom hipofizar vă ocupați cumva? Sper să nu mă înșel, dar parcă într-un material cu dumneavoastră ați menționat că nu vă ocupați de adenomul hipofizar. Mulțumesc

Succes și Doamne ajută!

Felicitari!💐💐💐💐 Ne rugam pentru Dansul sa fie sanatos si sa reuseasca in tot ce si propune🙏🙏😘

Dumnezeu să vă țină de mână pe acest drum! Recunoștință pentru tot ce faceți!

Felicitări și cât mai multe realizări !! Bunul Dumnezeu v a înzestrat , să ajutați cat mai multi oameni ! Respect !

Felicitări!

Doamna ati facut un Geniu!

RESPECT, SUCCES SI MULTA ADMIRAȚIE PENTRU CALITATEA DE OM SI MEDIC DEOSEBIT !

Felicitări, d-le Mare Doctor ! Tot mai sus ! ❤️👏👏👏

Bv felicitări si mult succes incontinuare, sunteți un om minunat dedicat pentru aceasta frumoasa meserie domnule doctor!!cu bune,cu rele mergeți pe drumul in care sufletul si inima va îndrumă,multa sănătate va doresc 🤝🤗

Felicitări domnule doctor ,mult succes în continuare!

Felicitări să vă țină Dumnezeu sănătoși! Multă sănătate și succes in continuare. Respect

Bravo Doctore, ești genial!

Respect și admirație! Felicitări pentru tot ce faceți! Și mulțumiri!!!. .. Mii de mulțumiri în fiecare zi! Să vă dea Dumnezeu multă sănătate și putere să reușiți tot ce vă propuneți!

Respect domnul doctor!Exat asta este expresia!👍🙏

Sincere felicitări!!! Domnule doctor sunteți unic, sa va dea Dumnezeu putere si sănătate să faceți ce v-ați propus ,cuvintele sunt de prisos!!!AMBIȚIE SI TALENT LA SUPERLATIV!!!

Felicitări

Succes Să vi se îndeplinească toate activitățile care le-ați așezat cu suflet pe hârtie

Sunteti un om si un profesionist minunat! Si va rog ,sa continuati tot asa,iar nimeni si nimic.,sa va schimbe!

Felicitari! Mă simt binecuvântată că sunt pacienta dumneavoastră.

Observatorul era pe "coada" dumneavoastră ... 😁😁😁 In locul s.r.i.-ului care nu mai face față ... 😂😂😂

Felicitări Domnule Doctor,sănătate și noroc,mulțumim pentru tot ce faceți pentru noi!🙏

Mi-e greu sa inteleg daca tu trăiești o singură viață, sau nu sunteți mai mulți gemeni, care faceti, fiecare din voi, un soi de bășcălie de noi, ăștia ca mine, cărora timpul tău, pare de cinci ori mai mult și mai bine folosit, decât al meu. 🤗🤗🤗

Felicitări!

View more comments

Cum a fost la Vâlcea

Știu ce comunitate am aici și știu că unele dintre doamnele care mă sprijină de mulți ani sunt mai curioase decât mama, așa că nu le voi lăsa prea mult să aștepte.

Vâlcea, așa cum mă așteptam, a fost extraordinară! Sala unde am prezentat și eu, și Liviu a fost aproape plină! Am avut anesteziștii în primele rânduri, medici de familie, neurologi, plus o parte din comunitatea mea de aici, cu care am făcut poze și am mai plâns unii pe umerii altora. Până și neurochirurgia, prin dr. Matei tocmai de la Sibiu a fost prezenta, numai neurochirurgul din Vâlcea a lipsit și, sincer, am mers special pentru el, pentru că îmi doresc din suflet o colaborare pe plan local. Sper să am prezentări mai bune pe viitor cât să îl conving să participe, deși nici cu „Neurochirurgia prin pleoapă – unde am ajuns și planuri de viitor” nu îmi e rușine.

Dr. Vilceanu Liviu, la o înălțime neașteptată. Dintr-un om cu un trac deosebit, a ținut microfonul ca un DJ din anii ’90 și a făcut o atmosferă similară vorbind despre ce rol are neurochirurgul în AVC-ul ischemic cerebelos – când trebuie decomprimat, când trebuie pus drenaj, de ce ideea de a pune un drenaj în hidrocefalia obstructivă e greșită fără o decompresie etc. Trebuie să recunoașteți că tema e de-a dreptul adormitoare, iar ca să facă din asta ceva interesant, chiar a trebuit să se dea peste cap.

Și partea frumoasă abia de seara a început, când am ieșit cu Oana Păun și gașca toată la ce se pricepe fiecare: ba o tablă, ba un vorbit, ba niște paste cu roșii… ce are omul pe lângă casă.

Ca a doua zi, ne-au așteptat consultațiile la ORL City. Și ce consultații!!! A venit o doamnă drăguță la consult la Liviu cu o tavă de chec:

„Am adus niște prăjituri pt. dr. Ciobotaru! Sigur, puteți să luați și dumneavoastră!”

O altă doamnă, și mai drăguță, a venit cu 5 ouă roșii să ciocnim. Erau proaspăt luate de pe foc! Cum mi-am dat seama? Păi mi-a zis să îmi aleg un ou. Și mi-am ales. Și după asta, și-a ales și dumneaei. Și, în loc să aud mai repede „Hristos a înviat” și să ciocnim, a început să mai tainească de una și de alta. Și simțeam cum mi se lipește mâna de oul ăla, că aproape l-am ciocnit fără urare.

Iar Vâlcea e doar începutul! Mâine seară, miercuri, 13 mai 2026, ora 19:00, voi fi la Observator, pe Antena 1, la „Sănătatea cu garda jos”, unde veți putea vedea un material despre cursul din Olanda, ce a însemnat pentru mine și pentru pacienți și cum sper pe viitor să pot ajuta cu adevărat pacienții din România, pentru că ce fac acum e nimica toată față de ce anume pregătesc.

M-ar ajuta mult dacă ați spune oamenilor despre emisiunea de mâine! Mulțumesc cu ocazia aceasta Mariei Rohnean și lui Gabriel Crișan, care au bătut 2000 de kilometri dus și încă pe-atât întors pentru aceste 6 minute de filmare! Nu a fost deloc ușor și chiar sper să vă placă!
... Vezi mai multeVezi mai puține

2 luni în urmă
Cum a fost la Vâlcea

Știu ce comunitate am aici și știu că unele dintre doamnele care mă sprijină de mulți ani sunt mai curioase decât mama, așa că nu le voi lăsa prea mult să aștepte.

Vâlcea, așa cum mă așteptam, a fost extraordinară! Sala unde am prezentat și eu, și Liviu a fost aproape plină! Am avut anesteziștii în primele rânduri, medici de familie, neurologi, plus o parte din comunitatea mea de aici, cu care am făcut poze și am mai plâns unii pe umerii altora. Până și neurochirurgia, prin dr. Matei tocmai de la Sibiu a fost prezenta, numai neurochirurgul din Vâlcea a lipsit și, sincer, am mers special pentru el, pentru că îmi doresc din suflet o colaborare pe plan local. Sper să am prezentări mai bune pe viitor cât să îl conving să participe, deși nici cu „Neurochirurgia prin pleoapă – unde am ajuns și planuri de viitor” nu îmi e rușine.

Dr. Vilceanu Liviu, la o înălțime neașteptată. Dintr-un om cu un trac deosebit, a ținut microfonul ca un DJ din anii ’90 și a făcut o atmosferă similară vorbind despre ce rol are neurochirurgul în AVC-ul ischemic cerebelos – când trebuie decomprimat, când trebuie pus drenaj, de ce ideea de a pune un drenaj în hidrocefalia obstructivă e greșită fără o decompresie etc. Trebuie să recunoașteți că tema e de-a dreptul adormitoare, iar ca să facă din asta ceva interesant, chiar a trebuit să se dea peste cap.

Și partea frumoasă abia de seara a început, când am ieșit cu Oana Păun și gașca toată la ce se pricepe fiecare: ba o tablă, ba un vorbit, ba niște paste cu roșii… ce are omul pe lângă casă.

Ca a doua zi, ne-au așteptat consultațiile la ORL City. Și ce consultații!!! A venit o doamnă drăguță la consult la Liviu cu o tavă de chec:

„Am adus niște prăjituri pt. dr. Ciobotaru! Sigur, puteți să luați și dumneavoastră!”

O altă doamnă, și mai drăguță, a venit cu 5 ouă roșii să ciocnim. Erau proaspăt luate de pe foc! Cum mi-am dat seama? Păi mi-a zis să îmi aleg un ou. Și mi-am ales. Și după asta, și-a ales și dumneaei. Și, în loc să aud mai repede „Hristos a înviat” și să ciocnim, a început să mai tainească de una și de alta. Și simțeam cum mi se lipește mâna de oul ăla, că aproape l-am ciocnit fără urare.

Iar Vâlcea e doar începutul! Mâine seară, miercuri, 13 mai 2026, ora 19:00, voi fi la Observator, pe Antena 1, la „Sănătatea cu garda jos”, unde veți putea vedea un material despre cursul din Olanda, ce a însemnat pentru mine și pentru pacienți și cum sper pe viitor să pot ajuta cu adevărat pacienții din România, pentru că ce fac acum e nimica toată față de ce anume pregătesc.

M-ar ajuta mult dacă ați spune oamenilor despre emisiunea de mâine! Mulțumesc cu ocazia aceasta Mariei Rohnean și lui Gabriel Crișan, care au bătut 2000 de kilometri dus și încă pe-atât întors pentru aceste 6 minute de filmare! Nu a fost deloc ușor și chiar sper să vă placă!

Comentează pe facebook

Respect și prețuire!

La înălțime,ca de obicei.Și cu treaba,dar și cu buna dispoziție.Felicitari, domnule doctor, atât dumneavoastră cât și colegilor care vă susțin în tot ceea ce faceți și văd fără invidie de unde răsare de fapt soarele! Vă urmăresc cu drag și interes,de fapt fac parte din gașca doamnelor curioase,care stau cu ochii pe dumneavoastră.Mult succes în continuare!🥰

Felicitari, domnule doctor si bafta multa în tot ceia ce faceti !RESPECT !

Felicitări!

Felicitări!

Felicitări și mult succes în continuare!

Buna seara, domnule doctor! Nu stiu daca sa ii spun curiozitate, dar eu astept cu asa nerabdare postarile incat nici nu va dati seama 😀😀 🤷 Eu pur si simplu sunt fascinata de ceea ce faceti si va stimez enorm, pentru ca din punctul meu de vedere sunteti UNIC!! Toata stima si mamei dvs, pentru copilul minunat pe care l a crescut ! 🙏❤️ FELICITARI SI MULT SUCCES IN CONTINUARE! O seara linistita! 🙏🤗

Felicitări! 🥰👏👏👏

Felicitări om frumos! Soțul meu își amintește cu mult drag de discuțiile cu dv și acum la sase ani după operație. Va dorim tot binele din lume ca știm ca din el dați mai departe. Mult succes în tot ce faceți!

Felicitari Domnule Doctor ,bunul Dumnezeu sa vă ajute in realizările dumneavoastră ,respect din partea mea .

Felicitări!!!

Felicitări! domnule doctor

❤️☘️❤️

Felicitări, domnule doctor ! ❤️🌹🌿

Dle Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg citesc cu mare plăcere postările dvs, dar si comentariile aferente. Meritați din plin aceste elogii. Lumea vă iubește, prin gesturile astea mici cu prăjiturile cu ouăle roșii cu una, cu alta. Dar mai înainte de toate, Dumnezeu vă iubește, că ați ajuns aici. Toate gândurile si urările de bine atât dvs cât și mamei, dna Mariana Ciobotaru !

Mult succes in continuare! Sincere felicitări!

Felictari domnule doctor!

Felicitări!

Sint acasa, asa ca maine voi fi prezenta!

FELICITĂRI !

Felicitari Domnule Doctor!

Felicitări multă sănătate și mult succes

Felicitari!

Mă bucur că în această gașcă mare de admiratori sunt multe doamne eu mi-am pierdut contul de Facebook, dar am împrumutat telefonul soțului meu și țin să îl felicit pe doctorul/OM care luptă pentru ca pacienții săi să revină la viața normală după operațiile complicate pe care le efectuează!!

Felicitări!!!!

View more comments

Zilele medicale vâlcene – o nouă invitație, 8 mai 2026

V-am povestit la un moment dat că am trăit un an în Italia – 2013 mai precis, într-o sărăcie lucie: aveam 210 euro pe lună toți banii mei: mâncare, apă, transport, medicamente, urgențe, haine, călătorii, orice. Nu aveam nici măcar o rezervă de bani, în cazul în care era ceva mai scump și trebuia să mă încadrez în banii ăștia indiferent ce s-ar fi întâmplat.

Ce a trebuit să fac să supraviețuiesc? Asta nu se scrie. Dar se va povesti pe 8 mai la Zilele Medicale Vâlcene, un eveniment la care particip cred că pentru a treia oară și îmi place mai mult cu fiecare ocazie!

Fiind o conferință medicală, prezentarea mea va fi despre chirurgia prin pleoapă – ce am realizat până acum, cât de departe am ajuns și ce planuri avem pentru viitor. Dar introducerea va fi una absolut delicioasă!

Mulțumesc cu această ocazie Colegiului Medicilor din Vâlcea pentru invitație, Oanei Păun – colega noastră ORListă care transformă fiecare drum al nostru acolo într-o adevărată poveste și tuturor celor care vor fi prezenți.

Vă invit pe toți cu mare drag!

Ah, și să nu spuneți că nu v-am avertizat! Pe 9 mai voi fi la ORL City în Vâlcea pentru consultații alături de dr. Liviu Vîlceanu, colegul meu specializat în patologia coloanei vertebrale!
... Vezi mai multeVezi mai puține

2 luni în urmă
Zilele medicale vâlcene – o nouă invitație, 8 mai 2026

V-am povestit la un moment dat că am trăit un an în Italia – 2013 mai precis, într-o sărăcie lucie: aveam 210 euro pe lună toți banii mei: mâncare, apă, transport, medicamente, urgențe, haine, călătorii, orice. Nu aveam nici măcar o rezervă de bani, în cazul în care era ceva mai scump și trebuia să mă încadrez în banii ăștia indiferent ce s-ar fi întâmplat. 

Ce a trebuit să fac să supraviețuiesc? Asta nu se scrie. Dar se va povesti pe 8 mai la Zilele Medicale Vâlcene, un eveniment la care particip cred că pentru a treia oară și îmi place mai mult cu fiecare ocazie! 

Fiind o conferință medicală, prezentarea mea va fi despre chirurgia prin pleoapă – ce am realizat până acum, cât de departe am ajuns și ce planuri avem pentru viitor. Dar introducerea va fi una absolut delicioasă! 

Mulțumesc cu această ocazie Colegiului Medicilor din Vâlcea pentru invitație, Oanei Păun – colega noastră ORListă care transformă fiecare drum al nostru acolo într-o adevărată poveste și tuturor celor care vor fi prezenți. 

Vă invit pe toți cu mare drag! 

Ah, și să nu spuneți că nu v-am avertizat! Pe 9 mai voi fi la ORL City în Vâlcea pentru consultații alături de dr. Liviu Vîlceanu, colegul meu specializat în patologia coloanei vertebrale!

Comentează pe facebook

Ce să mai... vă făcurăm vâlcean! Câștig și pentru medici, și pentru pacienți. Sper să vă țină dragul de vâlceni, măcar o dată pe lună, mult timp de acum înainte. Succes!

În spatele fiecărui pacient vindecat se află un medic dedicat, care nu renunță niciodată. Vă mulțumesc pentru că, indiferent de obstacole, luptați pentru viața și sănătatea noastră cu atâta grijă și responsabilitate.

Succes D-le Doctor, tare mult as dori ,sa veniți si la Buzău!!!Multă sănătate, Toată stima!!

Doresc din toată inima ca tot ce faceți să vă aducă satisfacțiile pe care le doriti. Meritați tot respectul și iubirea noastră .SUCCES ❤️☘️❤️

Unde îl putem găsii pe D nul doctor?

Spor la treabă!🙏😘❤️

Multă sănătate și mult succes în continuare vă doresc Domn Doctor!

Pe când la Constanța?

Succes și va asteptam si la Buzau

Mult succes, domnule doctor!👏 Felicitări!

Multă sănatate și putere de muncă, OM cu mâini de aur! Succes în tot și în toate!

Ce bucurie pe noi ca mai avem si MEDICI OAMENI ca d-voastra!! Felicitări d-leDOCTOR, să ne trăiți mulți ani sănătoși și frumoși!!

Felicitări.

Felicitări, prețuire pentru ce faceți și ce sunteți!!! Mult succes!!! Valoarea sa fie prețuita și respectată!!!

Felicitări! Simta-te că în familie 😀🤗!

Felicitări și multă sănătate!

Succes în pionierat, d le Doctor!

Mult succes, Domnule Doctor! Sunt invidioasă pe vâlceni!😍

Succes d-le doctor!

Multa sănătate și succes !

Mult succes doctore

Apreciez foarte mult profesionalismul dumneavoastră. Felicitări!

Felicitări! Un medic excelent! Mult succes 😘😘😘

Felicitari si mult succes va doresc!

Felicitări și mult succes! Tot respectul pentru efortul depus pentru binele pacienților!

View more comments

Cum a fost ca lector în Olanda + povești bonus + la mulți ani!

Să te plângi că ai fost în Vest să predai, stând la hotel și mâncând de la ei, e de neam prost. Dar nici eu nu sunt alt soi, așa că… să începem!

Drumul

La genul acesta de întâlniri, e bine să te îmbraci măcar cu o cămașă, dacă nu ai obrazul fin și pui și tu pe tine un sacou. Cravata deja e pentru domni și nu e cazul la mine. E drept că am avut cămașă, dar a fost așa, cum le plac taximetriștilor de București clienții: de ochii lumii, nu pe bune, că a fost aceeași cămașă purtată 3 zile. De ce? Păi polonezii de la LOT mi-au uitat bagajul în Varșovia și mi l-au trimis la hotel în ziua plecării acasă. Aia e, zic săru’ mâna și pentru atât.

Ce căutam în Varșovia? Corect! Pe scurt, nimic. Am ajuns acolo de sărac, că nu mi-am permis zbor direct. KLM și TAROM erau la preț dublu, iar luna asta am avut atâtea cheltuieli că în ultima săptămână de până la salariu am avut sub 50 de lei în cont. Cum adică să plătească ei drumul? Nu au fost destule fonduri și știam asta de când am acceptat. În plus, merg cu drag să predau unde mi se cere. În România nu mă cheamă nimeni, dar plâng puțin în pernă seara și îmi trece. Glumesc, m-am obișnuit cu românii, îmi sunt dragi așa cum sunt.

Cursul

Pentru mine, a fost cel mai solicitant eveniment științific din carieră. La fiecare prezentare asista toată lumea deopotrivă, de la studenți la profesori universitari, în liniște absolută. Fiecare sorbea cuvintele celui din față. Iar întrebările veneau de la toți și răspunsurile de pretutindeni din sală dacă nu te descurcai. Nu te taxa nimeni dacă greșeai, dar intrai în pământ de rușine când te evaluai singur la sfârșitul prezentării.

Să trebuiască să predau un abord chirurgical în fața unui public format din cei mai buni neurochirurgi din Europa, atât teoretic, cât și practic, tăind cu mâinile mele un cadavru în timp ce sunt filmat și privit live de studenți și rezidenți veniți de peste tot, din Republica Moldova până în Spania și din Danemarca până în Italia, a fost o experiență solicitantă. Eram atât de obosit în ultima zi încât opțiunea cea mai rezonabilă devenea somnul pe jos, într-o cămăruță de depozit, întunecată, cum făceam când eram rezident, între 2 operații, când nu era nevoie de mine și aveam nevoie de o reîncărcare rapidă.

N-am putut să fur nici 15 minute de somn, pentru că rezidenții și studenții trăgeau de noi în toate direcțiile și sincer, îmi lipsea să văd atât de multă dorință! Fiecare zi trebuia să se încheie la 15-16, dar niciodată nu am plecat mai devreme de 18, iar atunci mergeam cu toții direct la cină, care se întindea până târziu.

Mâncarea

În ultima seară ne-au dus la cină la restaurant Celest. Am urcat până la etajul 57 mai repede decât mă duce acasă liftul până la 3. Frumos? Superb, dacă suportai înălțimea. Cum eu nici pe balcon nu pot să ies, m-am bucurat de la distanță, ca o pisică la patinoar. Ce să știu eu de "fine dining"? Doar 2 feliuțe de somon, pe care le aspiram pe nas la cât de mici erau, și o carne la fel de bună ca a lui nea Ion din Piața Obor (ăsta e un compliment pentru nea Ion, carnea chiar a fost extraordinară). Au stricat orzul pe gâște cu mine? Probabil, dar le sunt recunoscător, altfel mâncam sandvișuri reci de la supermarket.

Oamenii

Nemaipomeniți. Moldovenii din Republică și-au exprimat deja dorința de a veni la București în vizită de lucru, iar eu urmează să merg la Karolinska, în Suedia, pentru a vedea un adevărat artist operând. Nu cred că poate fi ceva mai fascinant pentru un chirurg decât să poată urmări un maestru și să îi poată adresa toate întrebările necesare privind… orice, astfel încât să aducă un strop de excelență în îngrijirea pacienților săi.

Concluzii

Pentru mine, a fost o experiență revelatoare. Am înțeles că, în baza a ceea ce fac zi de zi la spital și în baza rezultatelor pe care le obțin împreună cu colegii și colegele mele (medici, asistente, infirmiere, îngrijitoare, brancardieri, registratoare… toată lumea care pune umărul și face bici din ce oferă țărișoara asta), sunt binevenit oricând să predau la cel mai înalt nivel din Europa.

Vreau să mulțumesc cu ocazia asta organizatorilor pentru că, dintre toate opțiunile posibile de lectori, m-au ales pe mine, întrucât nu cred să existe cineva în specialitatea aceasta să nu fie onorat de o asemenea invitație. Vreau să mulțumesc tuturor celor din spital care m-au sprijinit de-a lungul anilor și care m-au ajutat să am rezultatele pe care le am și, de asemenea, cititorilor mei, care au creat o comunitate care mi-a fost întotdeauna alături.

Și mai am două mulțumiri despre care ar trebui să știți: în primul rând, celor din echipa Observator, care au bătut 2000 km ca să arate tuturor că în România lucrurile se schimbă în bine, și, de asemenea, colegelor mele cu care urmează să fondez NeuroVida - Asociația pentru Neurochirurgie Complexă. Nu v-am spus până acum despre existența ei deja!

Îmi doresc tare mult să nu mai existe proceduri sau tehnici neurochirurgicale în afara țării pe care să nu le putem oferi pacienților români. Iar dacă asta înseamnă să plătim drumuri, cursuri și câte și mai câte, o vom face cu drag. Voi avea însă nevoie de sprijinul dumneavoastră și pe viitor și al tuturor colegilor ca, înainte să trimită un pacient în străinătate, să ne ceară și nouă o opinie!

Ah da, și la mulți ani nouă, celor care ne serbăm ziua astăzi! Sănătate doresc tuturor!
... Vezi mai multeVezi mai puține

2 luni în urmă
Cum a fost ca lector în Olanda + povești bonus + la mulți ani!

Să te plângi că ai fost în Vest să predai, stând la hotel și mâncând de la ei, e de neam prost. Dar nici eu nu sunt alt soi, așa că… să începem!

Drumul

La genul acesta de întâlniri, e bine să te îmbraci măcar cu o cămașă, dacă nu ai obrazul fin și pui și tu pe tine un sacou. Cravata deja e pentru domni și nu e cazul la mine. E drept că am avut cămașă, dar a fost așa, cum le plac taximetriștilor de București clienții: de ochii lumii, nu pe bune, că a fost aceeași cămașă purtată 3 zile. De ce? Păi polonezii de la LOT mi-au uitat bagajul în Varșovia și mi l-au trimis la hotel în ziua plecării acasă. Aia e, zic săru’ mâna și pentru atât.

Ce căutam în Varșovia? Corect! Pe scurt, nimic. Am ajuns acolo de sărac, că nu mi-am permis zbor direct. KLM și TAROM erau la preț dublu, iar luna asta am avut atâtea cheltuieli că în ultima săptămână de până la salariu am avut sub 50 de lei în cont. Cum adică să plătească ei drumul? Nu au fost destule fonduri și știam asta de când am acceptat. În plus, merg cu drag să predau unde mi se cere. În România nu mă cheamă nimeni, dar plâng puțin în pernă seara și îmi trece. Glumesc, m-am obișnuit cu românii, îmi sunt dragi așa cum sunt.

Cursul

Pentru mine, a fost cel mai solicitant eveniment științific din carieră. La fiecare prezentare asista toată lumea deopotrivă, de la studenți la profesori universitari, în liniște absolută. Fiecare sorbea cuvintele celui din față. Iar întrebările veneau de la toți și răspunsurile de pretutindeni din sală dacă nu te descurcai. Nu te taxa nimeni dacă greșeai, dar intrai în pământ de rușine când te evaluai singur la sfârșitul prezentării.

Să trebuiască să predau un abord chirurgical în fața unui public format din cei mai buni neurochirurgi din Europa, atât teoretic, cât și practic, tăind cu mâinile mele un cadavru în timp ce sunt filmat și privit live de studenți și rezidenți veniți de peste tot, din Republica Moldova până în Spania și din Danemarca până în Italia, a fost o experiență solicitantă. Eram atât de obosit în ultima zi încât opțiunea cea mai rezonabilă devenea somnul pe jos, într-o cămăruță de depozit, întunecată, cum făceam când eram rezident, între 2 operații, când nu era nevoie de mine și aveam nevoie de o reîncărcare rapidă.

N-am putut să fur nici 15 minute de somn, pentru că rezidenții și studenții trăgeau de noi în toate direcțiile și sincer, îmi lipsea să văd atât de multă dorință! Fiecare zi trebuia să se încheie la 15-16, dar niciodată nu am plecat mai devreme de 18, iar atunci mergeam cu toții direct la cină, care se întindea până târziu. 

Mâncarea

În ultima seară ne-au dus la cină la restaurant Celest. Am urcat până la etajul 57 mai repede decât mă duce acasă liftul până la 3. Frumos? Superb, dacă suportai înălțimea. Cum eu nici pe balcon nu pot să ies, m-am bucurat de la distanță, ca o pisică la patinoar. Ce să știu eu de fine dining? Doar 2 feliuțe de somon, pe care le aspiram pe nas la cât de mici erau, și o carne la fel de bună ca a lui nea Ion din Piața Obor (ăsta e un compliment pentru nea Ion, carnea chiar a fost extraordinară). Au stricat orzul pe gâște cu mine? Probabil, dar le sunt recunoscător, altfel mâncam sandvișuri reci de la supermarket.

Oamenii

Nemaipomeniți. Moldovenii din Republică și-au exprimat deja dorința de a veni la București în vizită de lucru, iar eu urmează să merg la Karolinska, în Suedia, pentru a vedea un adevărat artist operând. Nu cred că poate fi ceva mai fascinant pentru un chirurg decât să poată urmări un maestru și să îi poată adresa toate întrebările necesare privind… orice, astfel încât să aducă un strop de excelență în îngrijirea pacienților săi.

Concluzii

Pentru mine, a fost o experiență revelatoare. Am înțeles că, în baza a ceea ce fac zi de zi la spital și în baza rezultatelor pe care le obțin împreună cu colegii și colegele mele (medici, asistente, infirmiere, îngrijitoare, brancardieri, registratoare… toată lumea care pune umărul și face bici din ce oferă țărișoara asta), sunt binevenit oricând să predau la cel mai înalt nivel din Europa.

Vreau să mulțumesc cu ocazia asta organizatorilor pentru că, dintre toate opțiunile posibile de lectori, m-au ales pe mine, întrucât nu cred să existe cineva în specialitatea aceasta să nu fie onorat de o asemenea invitație. Vreau să mulțumesc tuturor celor din spital care m-au sprijinit de-a lungul anilor și care m-au ajutat să am rezultatele pe care le am și, de asemenea, cititorilor mei, care au creat o comunitate care mi-a fost întotdeauna alături.

Și mai am două mulțumiri despre care ar trebui să știți: în primul rând, celor din echipa Observator, care au bătut 2000 km ca să arate tuturor că în România lucrurile se schimbă în bine, și, de asemenea, colegelor mele cu care urmează să fondez NeuroVida - Asociația pentru Neurochirurgie Complexă. Nu v-am spus până acum despre existența ei deja!

Îmi doresc tare mult să nu mai existe proceduri sau tehnici neurochirurgicale în afara țării pe care să nu le putem oferi pacienților români. Iar dacă asta înseamnă să plătim drumuri, cursuri și câte și mai câte, o vom face cu drag. Voi avea însă nevoie de sprijinul dumneavoastră și pe viitor și al tuturor colegilor ca, înainte să trimită un pacient în străinătate, să ne ceară și nouă o opinie! 

Ah da, și la mulți ani nouă, celor care ne serbăm ziua astăzi! Sănătate doresc tuturor!

Comentează pe facebook

Felicitări dragul mamei! Ai bifat- o și pe asta! Nimic nu este ușor din tot ce faci. Începând de la idee, de la partea financiară, de la pregătirea profesională pe care trebuie sa o stăpânești, apoi drumul care uneori este cu multe peripeții, nu întotdeauna plăcute și nu în ultimul rând, muncă acolo. Daca asta este ceea ce îți place, iar eu știu că așa este, apoi, felicitări și succes in continuare!!!

Felicitări, domnule doctor!🙏👏

La mulți ani !

Doctore(apelativul să fie înțeles ca o forma de adresare admirativă și vă rog să-mi fie iertată îndrăzneala de a o folosi, însă sunt plin de admirație entuziastă), mă înclin cu respect și admirație în fața dumitale! Dacă cei ce va trec prin mâna ar înțelege ceea ce faceți și felul dumneavoastră de a fi, s-ar schimba pe deplin în bine inclusiv societatea noastră! Cred că tot ceea ce ne împărtășiți prin scris ar fi interesant de strâns și editat într-o carte. Mesaje subtile sau pe de-a dreptul transmise, cu umor fin în scriere, cu puțină editare ar face deliciul publicului ce le-ar citi(deliciul prin informațiile transmise și forma lor de transmitere). Chapeau!

La mulți ani, domnule doctor! Un text care te face să zâmbești, dar în spatele lui se vede clar rigoarea, efortul și nivelul la care ați ajuns. Să predai și să performezi în fața unor specialiști de top din Europa nu este ceva obișnuit, iar modul în care o faceți spune multe despre profesionalismul dumneavoastră. Dincolo de povestea cu bagajul rătăcit sau cămașa „rezistentă”, rămâne esențialul: pasiunea pentru ceea ce faceți și dorința de a duce lucrurile la un standard cât mai înalt, inclusiv aici, acasă. Este un motiv real de respect și, sincer1 de liniște pentru noi să știm că există astfel de oameni dedicați. Vă dorim multă sănătate, putere și cât mai multe realizări! Pentru noi, contează enorm să știm că există astfel de profesioniști aici, aproape.

La mulți ani, de ziua numelui! Felicitări!

La mulți ani și multă sănătate de Sfântul Gheorghe Felicitari

Felicitări domnule Doctor! Sunteți o minune din toate punctele de vedere!

La.multi ani binecuvantati!🙏🎉✨️

La mulți ani și succes în tot ce faceți!

La mulți ani ! Felicitări , sunteți cel mai tare !

Felicitări și toate dorințele și visele sa se andeplineasca !

La mulți ani binecuvântați !Respect și prețuire și mult ,mult succes in tot ceea ce va propuneți!

La mulți ani! Să trăiți cu numele cât numele! Multă sănătate!

La mulți ani, så trăiești cu numele! Ma bucura entuziasmul si apreciez curajul de a fi rămas in sistemul medical românesc!

Felicitări! La mulți ani! Sănătate și putere de munca îți doresc!

La mulți ani, sa fiți ocrotit de Sf.Gheorghe, să aveți lumină in suflet și multe realizări frumoase pe lista dvs.de dorințe 🙏

Felicitari si succes in tot ceea ce faceti!!!🤗🤗🤗

Felicitări!La mulți ani frumoși și sănătoși și numai împliniri, d nu-l doctor!

La multi,multi ani!

Nu pot decât să vă spun decât, cât mai multe realizări. La mulţi ani, să fiți sănătos.

Dumnezeu sa va binecuvinteze cu viata lunga,sub ocrotirea Lui!

La multi ani fericiti si sanatosi! 🥳🥳🥳🍀🥂🍾🎉🎊🎉 Felicitări si mult succes in continuare! 🤗

La mulți ani fericiți și binecuvântați!

Felicitări ptr omul și medicul din dvs!!💐 Sunteți deosebit din toate punctele de vedere.... aceasta este impresia pe care mi.ati lăsat.o, chiar daca ne.am întâlnit o singura dată la consultație și am înțeles tot ce mi.ati explicat!!👍 " La multi ani sănătoși și binecuvântați și să aveți parte de tot ce e frumos și bun in viața!! "🥂🎂

View more comments

Voi fi lector pentru cei mai buni rezidenți din Europa!

Pe scurt, am fost invitat să fiu lector pentru un curs, unde toate locurile au fost ocupate de rezidenți neurochirurgi din toată Europa în primele 6 ore de la deschiderea înscrierilor. Cursul e organizat de EANS, care este Asociația Europeană a Societăților de Neurochirurgie. De ce este ea atât de faimoasă? Pentru că reunește toate societățile naționale de neurochirurgie, din care fac parte mai toți neurochirurgii care operează în țările respective. Altfel spus, dacă organizarea neurochirurgiei europene ar fi sub forma unui munte, EANS este locul unde stă înfipt steagul.

În general, un astfel de curs în CV valorează mult. La vremea mea nu mi-am permis să particip: ba nu mă sincronizam cu înscrierea, ba nu aveam timp sau bani, ba pur și simplu nu credeam că sunt suficient de bun. Adevărul e că e greșit să gândești așa – fix de prost trebuie să mergi la cursuri, oricare ar fi nivelul lor.

Acum însă, lucrurile s-au schimbat. După ce am mers să învăț în Spania și în Olanda, am demonstrat în România că se poate face cel mai înalt nivel de neurochirurgie și la stat și la o „vârstă fragedă” ca neurochirurg. Iar evaluarea asta nu e a mea, personală, ci e dovedită de invitația să fiu lector la cursul EANS de aborduri ale craniului pentru rezidenți. Anul acesta, sunt singurul lector invitat care practică neurochirurgia în România și mă bucur enorm să știu că pot schimba lucrurile, că pot oferi oamenilor certitudinea că România chiar e o pepinieră de medici cu care pacienții se pot mândri și că… pot arăta tuturor că încă există o speranță.

Și ca să vedeți cât de acră e țara asta, cât timp voi fi acolo (20-22 aprilie), se va „judeca” în lipsa mea, la Colegiul Medicilor din București, plângerea depusă împotriva mea că mi-am permis să scriu pe Facebook despre un rezident căruia i s-a părut firesc să nu își termine externările. Iar asta, în timp ce sunt chemat la cel mai cunoscut curs european să predau… rezidenților lor! Aici sunt tratat ca o cârpă, în timp ce acolo sunt invitat la masă.

Îmi zicea bunicul: „Dacă nu le place ce aduci la masă, nu trebuie să mănânci cu ei” ...și totuși, rămân medic în România. Și fac asta pentru că bolile pe care eu le tratez aduc și așa destulă durere. Nu vreau să pun și eu paie pe foc lăsând locul meu liber.

Și să știți că nu e ușor. Lucrez zilnic cu oameni care mai de care: de la rezidenți care își închid telefoanele noaptea sau în weekend ca să nu îi deranjezi la asistenți care nu vor să rămână peste program. S-a terminat programul? Își dau mănușile jos și pleacă. Te lasă cu pacientul pe masă! Știu că eu sunt cel absurd, că a cere cuiva să răspundă în timpul liber la telefon sau a cere cuiva să rămână peste program e ilegal. Dar dacă pentru ilegalitatea asta va trebui vreodată să plătesc, ar fi bani și libertate pierdute cu un motiv bun. Pentru că nu mă lasă sufletul să renunț la binele pacienților mei, cum nu mă lasă sufletul să nu muncesc cot la cot cu rezidenții care stau până dimineața să vadă că un pacient se trezește din comă, cu asistenții care fac și ce nu e în fișa postului ca să salveze o viață, cu colegii care dau o mână de ajutor chiar dacă nu li se cere și câte și mai câte. Rămân în România pentru oamenii buni care mă înconjoară și pentru pacienții care suferă fără nicio vină.

Cu ocazia asta, le mulțumesc tuturor celor care îmi sunt alături, organizatorilor cursului că mi-au oferit acest vot de încredere și dumneavoastră că mă ascultați și nu mă judecați prea aspru.

Vă las mai jos câteva poze din curs – sunt toate făcute de mine din CT-ul unuia dintre pacienții operați în Olanda. Sper să vă placă suficient încât să dați mai departe această postare, să afle și alții că în România încă există speranță și încă se mai face performanță în sistemul de stat.
... Vezi mai multeVezi mai puține

2 luni în urmă
Voi fi lector pentru cei mai buni rezidenți din Europa!  

Pe scurt, am fost invitat să fiu lector pentru un curs, unde toate locurile au fost ocupate de rezidenți neurochirurgi din toată Europa în primele 6 ore de la deschiderea înscrierilor. Cursul e organizat de EANS, care este Asociația Europeană a Societăților de Neurochirurgie. De ce este ea atât de faimoasă? Pentru că reunește toate societățile naționale de neurochirurgie, din care fac parte mai toți neurochirurgii care operează în țările respective. Altfel spus, dacă organizarea neurochirurgiei europene ar fi sub forma unui munte, EANS este locul unde stă înfipt steagul.  

În general, un astfel de curs în CV valorează mult. La vremea mea nu mi-am permis să particip: ba nu mă sincronizam cu înscrierea, ba nu aveam timp sau bani, ba pur și simplu nu credeam că sunt suficient de bun. Adevărul e că e greșit să gândești așa – fix de prost trebuie să mergi la cursuri, oricare ar fi nivelul lor.  

Acum însă, lucrurile s-au schimbat. După ce am mers să învăț în Spania și în Olanda, am demonstrat în România că se poate face cel mai înalt nivel de neurochirurgie și la stat și la o „vârstă fragedă” ca neurochirurg. Iar evaluarea asta nu e a mea, personală, ci e dovedită de invitația să fiu lector la cursul EANS de aborduri ale craniului pentru rezidenți. Anul acesta, sunt singurul lector invitat care practică neurochirurgia în România și mă bucur enorm să știu că pot schimba lucrurile, că pot oferi oamenilor certitudinea că România chiar e o pepinieră de medici cu care pacienții se pot mândri și că… pot arăta tuturor că încă există o speranță.  

Și ca să vedeți cât de acră e țara asta, cât timp voi fi acolo (20-22 aprilie), se va „judeca” în lipsa mea, la Colegiul Medicilor din București, plângerea depusă împotriva mea că mi-am permis să scriu pe Facebook despre un rezident căruia i s-a părut firesc să nu își termine externările. Iar asta, în timp ce sunt chemat la cel mai cunoscut curs european să predau… rezidenților lor! Aici sunt tratat ca o cârpă, în timp ce acolo sunt invitat la masă.  

Îmi zicea bunicul: „Dacă nu le place ce aduci la masă, nu trebuie să mănânci cu ei” ...și totuși, rămân medic în România. Și fac asta pentru că bolile pe care eu le tratez aduc și așa destulă durere. Nu vreau să pun și eu paie pe foc lăsând locul meu liber.  

Și să știți că nu e ușor. Lucrez zilnic cu oameni care mai de care: de la rezidenți care își închid telefoanele noaptea sau în weekend ca să nu îi deranjezi la asistenți care nu vor să rămână peste program. S-a terminat programul? Își dau mănușile jos și pleacă. Te lasă cu pacientul pe masă! Știu că eu sunt cel absurd, că a cere cuiva să răspundă în timpul liber la telefon sau a cere cuiva să rămână peste program e ilegal. Dar dacă pentru ilegalitatea asta va trebui vreodată să plătesc, ar fi bani și libertate pierdute cu un motiv bun. Pentru că nu mă lasă sufletul să renunț la binele pacienților mei, cum nu mă lasă sufletul să nu muncesc cot la cot cu rezidenții care stau până dimineața să vadă că un pacient se trezește din comă, cu asistenții care fac și ce nu e în fișa postului ca să salveze o viață, cu colegii care dau o mână de ajutor chiar dacă nu li se cere și câte și mai câte. Rămân în România pentru oamenii buni care mă înconjoară și pentru pacienții care suferă fără nicio vină.  

Cu ocazia asta, le mulțumesc tuturor celor care îmi sunt alături, organizatorilor cursului că mi-au oferit acest vot de încredere și dumneavoastră că mă ascultați și nu mă judecați prea aspru.  

Vă las mai jos câteva poze din curs – sunt toate făcute de mine din CT-ul unuia dintre pacienții operați în Olanda. Sper să vă placă suficient încât să dați mai departe această postare, să afle și alții că în România încă există speranță și încă se mai face performanță în sistemul de stat.

Comentează pe facebook

Felicitări domnule doctor!

Felicitari si mult succes in continuare!

Felicitări! Mult succes în continuare!

Felicitări! Mult succes 🍀

Felicitari si succes! Sunt sigura ca veti impartasi din suflet si cu tot sufletul, cunostintele dvs. si, in acelasi timp veti veni cu bateriile incarcate si cu inima implinita de la curs! Zile minunate sa aveti!

Bafta!🙏❤️

Tot respectul, domnule doctor, pentru ceea ce SUNTEȚI și ceea ce FACEȚI! Dumnezeu să vă ocrotească și să vă lumineze în continuare!

Felicitări!!!!!

Succes si felicitari!

Respect!

Felicitari Domnule Doctor

Felicitări!

Tot RESPECTUL Domnule Doctor! Succes!!

Felicitări si mult respect pentru tot ce faceți.

Felicitări un medic minunat dedicat meseriei cum prea puțin întâlnești .

Felicitari Domnul Doctor ! Felicitari Mariana si Tibi pentru un asa copil . Dumnezeu sa i lumineze calea spre cunoastere sa o poata darui celor care sunt in nevoie .Mult succes in cariera !

Felicitari !

Felicitări,Georgian!Mult succes pe mai departe! Ești un om deosebit și multă lume te apreciază!🤗

Felicitări si mult succes in continuare!

Mulțumesc că înduri, că reziști printre mitocani si că îți pasă de cei suferinzi 🙏🏼💯❤

Felicitări!Mergi pe drumul pe care ai pornit!În tara ta,nu aștepta apreciere!

Felicitări !

Felicitari!

Felicitari !

View more comments

Despre Înviere

Oul din poză este ciocnit. Abia sesizabil. Pentru că doar atâta forță mai rămâne unei doamne de 82 de ani împliniți pe patul de spital, care a trecut de curând printr-o intervenție chirurgicală de extirpare a unei tumori cerebrale de 7 cm.

Operația nu a fost grea per se, nici pentru mine, nici pentru dumneaei. Doar că a ajuns la spital prin transfer din alt spital. Iar de acolo, nu a plecat de la „facem ce putem să o ajutăm”, ci de la „dacă o operează cineva în țara asta și trăiește, eu îmi dau demisia. Nu vreau să fiu călăul ei, luați-o acasă să moară”. Și a ajuns la operație aproape în comă, hiponatremică sever și hipoglicemică.

Nu știu dacă România va avea de mâine un neurochirurg în minus. Dar știu că în oul ăla abia ciocnit stă slava Dumnezeului cuiva care, așa cum abia mai are putere să șoptească, „a avut zile” și care a luptat mai mult cu neputința cuiva de a ajuta și mai puțin cu boala.

De Paște, sărbătorim învierea lui Iisus. El nu a murit pentru bogați și nici pentru leneși, neglijenți, delăsători, criminali etc. El a murit pentru toată lumea și a înviat pentru a ne salva pe toți. Pentru că toți avem un grad de lene, de nepăsare și de miserupism în noi.

Să arunce cu piatra cel care a văzut o nedreptate și a îndreptat-o, cel care a văzut o mașină parcată nelalocul ei și a chemat Poliția, cel căruia i s-a cerut o șpagă și, în loc să o dea, a chemat DNA-ul și așa mai departe. Exact.

Toți suntem la fel. Și pentru toți, a înviat Iisus: bogați, săraci, leneși, muncitori, pentru orbi și chiar și pentru cei care, deși au ochi, se fac că nu văd nedreptatea.

Pacienta mea mi-a arătat astăzi că Dumnezeu are grijă de fiecare dintre noi și vă doresc și dumneavoastră puterea de „a avea zile”, de a face bine, de a fi drepți și de a avea liniște.

Hristos a înviat!
... Vezi mai multeVezi mai puține

3 luni în urmă
Despre Înviere

Oul din poză este ciocnit. Abia sesizabil. Pentru că doar atâta forță mai rămâne unei doamne de 82 de ani împliniți pe patul de spital, care a trecut de curând printr-o intervenție chirurgicală de extirpare a unei tumori cerebrale de 7 cm.

Operația nu a fost grea per se, nici pentru mine, nici pentru dumneaei. Doar că a ajuns la spital prin transfer din alt spital. Iar de acolo, nu a plecat de la „facem ce putem să o ajutăm”, ci de la „dacă o operează cineva în țara asta și trăiește, eu îmi dau demisia. Nu vreau să fiu călăul ei, luați-o acasă să moară”. Și a ajuns la operație aproape în comă, hiponatremică sever și hipoglicemică.

Nu știu dacă România va avea de mâine un neurochirurg în minus. Dar știu că în oul ăla abia ciocnit stă slava Dumnezeului cuiva care, așa cum abia mai are putere să șoptească, „a avut zile” și care a luptat mai mult cu neputința cuiva de a ajuta și mai puțin cu boala.

De Paște, sărbătorim învierea lui Iisus. El nu a murit pentru bogați și nici pentru leneși, neglijenți, delăsători, criminali etc. El a murit pentru toată lumea și a înviat pentru a ne salva pe toți. Pentru că toți avem un grad de lene, de nepăsare și de miserupism în noi.

Să arunce cu piatra cel care a văzut o nedreptate și a îndreptat-o, cel care a văzut o mașină parcată nelalocul ei și a chemat Poliția, cel căruia i s-a cerut o șpagă și, în loc să o dea, a chemat DNA-ul și așa mai departe. Exact.

Toți suntem la fel. Și pentru toți, a înviat Iisus: bogați, săraci, leneși, muncitori, pentru orbi și chiar și pentru cei care, deși au ochi, se fac că nu văd nedreptatea.

Pacienta mea mi-a arătat astăzi că Dumnezeu are grijă de fiecare dintre noi și vă doresc și dumneavoastră puterea de „a avea zile”, de a face bine, de a fi drepți și de a avea liniște.

Hristos a înviat!

Comentează pe facebook

Adevarat a înviat!. Domnule Doctor povestea acestui ou abia ciocnit este de fapt povestea multora dintre noi care am ajuns în mâinile dumneavoastră când alți oameni ne-au spus că sanse ar fi doar sa te duci in privat. ​M-a mișcat profund analiza dumneavoastră asupra fragilității umane: ați surprins esența faptului că viața nu depinde doar de un diagnostic, ci de dorința cuiva de a nu fi călău, ci salvator. Este tulburător contrastul dintre neputința celor care „se spală pe mâini” și forța incredibilă a acestei doamne de 82 de ani care a ales să lupte. Ne reamintiți tturor că în medicină, dincolo de tehnologie, cel mai puternic instrument rămâne refuzul de a abandona omul de lângă tine. ​Vă mulțumim pentru că, pe lângă precizia bisturiului, aveți curajul de a vedea slava din spatele suferinței și credința că fiecare viață merită o a doua șansă. Sunteți un medic care vindecă și suflete, nu doar trupuri. Respect.

Adevărat a-nviat! Mulțumesc pentru dovezile încurajatoare în bine. Vă doresc zile bune cu oameni buni de ajutor.

Adevărat a Înviat! Cât de frumos spus și adevărat! Respect și apreciere! Un Paște cu pace și lumină în suflet!

Adevărat a înviat! Sunteți o minune și un exemplu pentru multi medici.

Adevărat a înviat! Multe din zilele unor persoane depind de priceperea și dorința pe care Dumnezeu vi le a dat în dar, sa le așezați în cursul vieții cât mai bine.

Adevărat a înviat! Adevărat!Domnul Doctor Ciobotaru Georgian face minuni pentru că pune in vârful bisturiului suflet,curaj,bunatate, măiestrie,siguranță, onestitate ,empatie si ceva care vine cu siguranță de la credința in protecția divină, de la Dumnezeu. Sunteți binecuvântat, domnule doctor!

Adevărat a înviat!Paște binecuvântat, om cu suflet si mâini de aur!Mulțumim din suflet pentru tot ce faceți🙏

Adevărat a Înviat! Sărbători binecuvântate! 🙏🕯

Adevărat a înviat ! Sărbători frumoase și binecuvântate ! 🙏🏼

Adevărat a înviat!!!! Și uite cum Dumnezeu face minuni prin doctori dedicați, aleși, in fiecare zi , numai sa avem ochi să vedem! Și noi suntem o minune a lui Dumnezeu făcută cu ajutorul Domnului Doctor!!!💞💝💞💝

Adevărat a înviat! Când egoul strivește sub bocanc umilința si puterea de a recunoaște că ești depășit de situație, ajungi să afirmi și să te comporți asemeni d-nului in discuție! Nu-i nimic rușinos sau știrbitor al reputației să recunoști că ești depășit de situație și să îndrumi pacientul fără întârziere(făcând și diligentele necesare transferului) către cel ce-l poate ajuta! Să fi umil raportat la cunoaștere, e o calitate definitorie a caracterului.

Adevărat a înviat! Cine are harul/ darul salvării vieților se află la locul și momentul potrivit! Dumnezeu lucrează prin mâna oamenilor, medicii devotați prin darul divin. Sunteți de ,,acolo" dnule dr! Gustul victoriei e dulce , însă numai Dvs știți cât gust amar ați simțit si câte sacrificii ca să ajungeți la performanță! Binecuvântări!🙏

Adevărat a înviat! Paște binecuvantat🙏

Adevarat a Inviat!

Paște binecuvăntat!,domnule doctor...aveți respectul intregii mele familii ptr profesionalism,empatie si dăruire profesională OM

Adevărat a înviat! Paște luminat și binecuvântat să aveți! Mare iom,mare caracter

Adevărat a înviat!Dzeu prin d voastră i a salvat viața!

Adevărat a înviat! Pentru noi și pentru dumneavoastră! Să vă dea Dumnezeu sănătate să puteți FI in continuare pentru noi.🙏🙏🙏

Adevărat a inviat! Sunteți o minune pentru bolnavi! RESPECT!

Odaaaa... cât de adevărat că a înviat și a murit , a treia zi după scripturi, pentru noi , Oamenii , și buni și răi , și credincioși și atei... fără discriminare 🙏 Dumnezeu să vă învrednicească cu multă sănătate și putere de a face bine prin intermediul mâinilor dumneavoastră , dn-le doctor , pentru că , chiar sunteți binecuvântat cu harul Lui 😇👏

Adevărat a înviat! Domnule doctor, stimă și respect pentru ceea ce faceți! Sănătate multă dumneavoastră și celor dragi!

Adevărat a Înviat!Sărbători binecuvantate!

Adevărat a înviat!

Adevarat a inviat!

Adevărat a Înviat!

View more comments

Cum a fost la Vâlcea?

Pentru mine, Vâlcea e un soi de Maldivele altora. E la distanța maximă de mers până începe să-mi amorțească fundul, să mă ia foamea și să mă apuce somnul. Unde mai pui că dacă sunt suficient de norocos, mai văd și vaci, atât de dragi mie de zici că m-a făcut mama cu vreun indian.

Dar adevărul e că plăcerea mea cea mai mare nu vine nici din drum, nici din priveliște. Vine din oamenii nemaipomeniți pe care-i întâlnesc acolo, că pentru ei merg.

Prima dată când am ajuns la Vâlcea a fost la invitația Oanei Păun, un medic ORL de care am prins drag între timp ca de sora mea. Apoi l-am cunoscut pe fratele ei, ortoped, un adevărat personaj de o carismă cum rar întâlnești. Și cu ei am tot ieșit serile cunoscând alți și alți colegi din toate specialitățile și care m-au făcut să mă simt ca un membru al familiei lor: ATI, medicină legală, etc.

Și m-am gândit așa: „Dacă așa sunt medicii, pacienții nu sunt oare la fel?”

Și am acceptat invitația de a consulta acolo. Până la urmă, care era frica mea? Că vor veni pacienți cu probleme cu coloana. Cap? Nu e problemă la cap, că acolo nu mai e bubă de care să-mi fie frică. Iar acum că a apărut Dr. Vilceanu Liviu - medic neurochirurg în peisaj, colegul meu neurochirurg de la București, pot accepta orice consult, bașca mai e și o atmosferă de-mi vine să invit și câteva neamuri, doar așa, de drag.

Și să știți că am avut dreptate: pacienții chiar au fost superbi! Spre exemplu, o doamnă foarte drăguță a venit doar ca să mă cunoască și să îmi aducă ceva de mâncare! Păi când vreodată să refuz eu mâncarea? Pe nu știu care în politică l-au prins cu jumătate de milion de euro în cutii de pantofi. Pe mine mă vor prinde cu niște foietaj în torpedou, cinci hamsii în buzunar și 3 pepeni în portbagaj și n-o să regret nimic. Ah da, i-am găsit și o tumoră de operat. Păi foietajul ăla chiar așa, pe gratis?

Apoi, de altcineva ne-a fost așa de drag ca aproape ajunseserăm să plângem unul pe umerii altuia. Nu avea nimic de noi, dar ne-am luat la povestit viețile. El, jucător profesionist de poker, în general câștigă. Și se plângea că e greu să meargă în atâtea turnee – Las Vegas, Macau, New York, Dubai, etc. Și noi ne plângeam la fel: turneu la Vâlcea, București, unde ne-o mai primi careva, etc.

Dragilor… am ajuns pe la 10 acolo. Am plecat pe la 19. Am mâncat, am consultat, am râs și ne-am bucurat. Și mai venim în vizită. Deja ne-am auzit vorbe că ne-am fi dat demisia și nu mai operăm la București, ca să înțelegeți cât rahat pot mânca unii.

E drept că visul de a mă muta la Vâlcea la bătrânețe e tot acolo și că deja am demonstrat ce aveam de demonstrat în neurochirurgia mare. Dar momentan încă operez la stat alături de Liviu (nu avem voie să spunem numele spitalului că GDPR și tot așa, dar în privat vă scriem fără rușine dacă aveți nevoie d sprijin). Operez tot unde știți, în același spital, că gura mea mare nu e acceptată nicăieri altundeva. Operăm și la privat, dar acolo subțire rău, că avem tot ce ne trebuie la stat. Și mă doare inima când aud pacienți că s-au operat la privat în altă parte, crezând că e mai bine acolo, ba s-au mai împrumutat și la bancă de zeci de mii de euro crezând că aia e singura solutie. Că au văzut ei pe Tik Tok sau mai știu eu pe unde, ori că li s-a înrădăcinat ideea că la stat sigur e rău sau că iau bacterii.

Dragii mei… eu operez la stat că aleg asta în fiecare zi. Aș câștiga dintr-o operație în privat un salariu pe o lună întreagă la stat, atâția bani dau pacienții de pomană de fiecare dată! Dar fericirea mea nu e în bani, ci în a face cea mai înaltă neurochirurgie cu putință pentru cei mai sărmani oameni din țara asta. Operez bogați, săraci, români, unguri, arabi, chinezi, vagabonzi, politicieni, generali, marinari, orice. Toți sunt egali.

Toți iau legătura cu mine doar prin site sau Facebook și până și de pe Facebook îi trimit tot pe site. Pentru că documentele trimise pe www.doctorciobotaru.ro sunt organizate, salvate până la consult, puse pe căprării și indexate în cutiuțe să mă asigur că protocolul meu de îngrijire a pacientului e respectat la fel pentru toată lumea, ca să elimin orice posibilă eroare. Așa funcționez eu și poate și de asta am rezultatele pe care le vedeți.

Așadar, dacă vreți să mă recomandați cuiva, există site-ul www.doctorciobotaru.ro unde e un buton de „solicitare de opinie”. E atât de simplu! Acolo, oricine, din orice oraș, ia legătura direct cu mine. Dacă e de operat, mă ocup personal de programarea unei discuții, iar dacă nu, răspunsul vine în general în aceeași noapte, că răspund pe la 12-2 tuturor. Bașca e și gratis totul! Încercați, vă rog, site-ul și dați-l mai departe la nevoie, ca nu știți când salvați o viață!

Iar eu, promit să vin acolo unde e nevoie de mine și să fac cât bine pot! La București, la Vâlcea și pe oriunde apuc! Multă sănătate! Ah, și v-am spus despre asociație? Și cursul din Rotterdam la care voi participa ca lector? Stați pe aproape, vă voi tot scrie zilele acestea, doar ajutați-mă cu un share și un comentariu!

Mii de mulțumiri Oanei Păun și lui Alexandru Enescu pentru organizare! Ne vedem iar cu drag pe 9 mai 2026 la ORL City în Râmnicu Vâlcea, iar în 8 și 10 mai 2026 la Zilele Medicale Vâlcene, unde venim cu super prezentări!
... Vezi mai multeVezi mai puține

3 luni în urmă
Cum a fost la Vâlcea?

Pentru mine, Vâlcea e un soi de Maldivele altora. E la distanța maximă de mers până începe să-mi amorțească fundul, să mă ia foamea și să mă apuce somnul. Unde mai pui că dacă sunt suficient de norocos, mai văd și vaci, atât de dragi mie de zici că m-a făcut mama cu vreun indian.

Dar adevărul e că plăcerea mea cea mai mare nu vine nici din drum, nici din priveliște. Vine din oamenii nemaipomeniți pe care-i întâlnesc acolo, că pentru ei merg.

Prima dată când am ajuns la Vâlcea a fost la invitația  Oanei Păun, un medic ORL de care am prins drag între timp ca de sora mea. Apoi l-am cunoscut pe fratele ei, ortoped, un adevărat personaj de o carismă cum rar întâlnești. Și cu ei am tot ieșit serile cunoscând alți și alți colegi din toate specialitățile și care m-au făcut să mă simt ca un membru al familiei lor: ATI, medicină legală, etc.

Și m-am gândit așa: „Dacă așa sunt medicii, pacienții nu sunt oare la fel?”

Și am acceptat invitația de a consulta acolo. Până la urmă, care era frica mea? Că vor veni pacienți cu probleme cu coloana. Cap? Nu e problemă la cap, că acolo nu mai e bubă de care să-mi fie frică. Iar acum că a apărut Dr. Vilceanu Liviu - medic neurochirurg  în peisaj, colegul meu neurochirurg de la București, pot accepta orice consult, bașca mai e și o atmosferă de-mi vine să invit și câteva neamuri, doar așa, de drag.

Și să știți că am avut dreptate: pacienții chiar au fost superbi! Spre exemplu, o doamnă foarte drăguță a venit doar ca să mă cunoască și să îmi aducă ceva de mâncare! Păi când vreodată să refuz eu mâncarea? Pe nu știu care în politică l-au prins cu jumătate de milion de euro în cutii de pantofi. Pe mine mă vor prinde cu niște foietaj în torpedou, cinci hamsii în buzunar și 3 pepeni în portbagaj și n-o să regret nimic. Ah da, i-am găsit și o tumoră de operat. Păi foietajul ăla chiar așa, pe gratis?

Apoi, de altcineva ne-a fost așa de drag ca aproape ajunseserăm să plângem unul pe umerii altuia. Nu avea nimic de noi, dar ne-am luat la povestit viețile. El, jucător profesionist de poker, în general câștigă. Și se plângea că e greu să meargă în atâtea turnee – Las Vegas, Macau, New York, Dubai, etc. Și noi ne plângeam la fel: turneu la Vâlcea, București, unde ne-o mai primi careva, etc.

Dragilor… am ajuns pe la 10 acolo. Am plecat pe la 19. Am mâncat, am consultat, am râs și ne-am bucurat. Și mai venim în vizită. Deja ne-am auzit vorbe că ne-am fi dat demisia și nu mai operăm la București, ca să înțelegeți cât rahat pot mânca unii. 

E drept că visul de a mă muta la Vâlcea la bătrânețe e tot acolo și că deja am demonstrat ce aveam de demonstrat în neurochirurgia mare. Dar momentan încă operez la stat alături de Liviu (nu avem voie să spunem numele spitalului că GDPR și tot așa, dar în privat vă scriem fără rușine dacă aveți nevoie d sprijin). Operez tot unde știți, în același spital, că gura mea mare nu e acceptată nicăieri altundeva. Operăm și la privat, dar acolo subțire rău, că avem tot ce ne trebuie la stat. Și mă doare inima când aud pacienți că s-au operat la privat în altă parte, crezând că e mai bine acolo, ba s-au mai împrumutat și la bancă de zeci de mii de euro crezând că aia e singura solutie. Că au văzut ei pe Tik Tok sau mai știu eu pe unde, ori că li s-a înrădăcinat ideea că la stat sigur e rău sau că iau bacterii.

Dragii mei… eu operez la stat că aleg asta în fiecare zi. Aș câștiga dintr-o operație în privat un salariu pe o lună întreagă la stat, atâția bani dau pacienții de pomană de fiecare dată! Dar fericirea mea nu e în bani, ci în a face cea mai înaltă neurochirurgie cu putință pentru cei mai sărmani oameni din țara asta. Operez bogați, săraci, români, unguri, arabi, chinezi, vagabonzi, politicieni, generali, marinari, orice. Toți sunt egali. 

Toți iau legătura cu mine doar prin site sau Facebook și până și de pe Facebook îi trimit tot pe site. Pentru că documentele trimise pe www.doctorciobotaru.ro sunt organizate, salvate până la consult, puse pe căprării și indexate în cutiuțe să mă asigur că protocolul meu de îngrijire a pacientului e respectat la fel pentru toată lumea, ca să elimin orice posibilă eroare. Așa funcționez eu și poate și de asta am rezultatele pe care le vedeți.

Așadar, dacă vreți să mă recomandați cuiva, există site-ul www.doctorciobotaru.ro unde e un buton de „solicitare de opinie”. E atât de simplu! Acolo, oricine, din orice oraș, ia legătura direct cu mine. Dacă e de operat, mă ocup personal de programarea unei discuții, iar dacă nu, răspunsul vine în general în aceeași noapte, că răspund pe la 12-2 tuturor. Bașca e și gratis totul! Încercați, vă rog, site-ul și dați-l mai departe la nevoie, ca nu știți când salvați o viață! 

Iar eu, promit să vin acolo unde e nevoie de mine și să fac cât bine pot! La București, la Vâlcea și pe oriunde apuc! Multă sănătate! Ah, și v-am spus despre asociație? Și cursul din Rotterdam la care voi participa ca lector? Stați pe aproape, vă voi tot scrie zilele acestea, doar ajutați-mă cu un share și un comentariu!

Mii de mulțumiri Oanei Păun și lui Alexandru Enescu pentru organizare! Ne vedem iar cu drag pe 9 mai 2026 la ORL City în Râmnicu Vâlcea, iar în 8 și 10 mai 2026 la Zilele Medicale Vâlcene, unde venim cu super prezentări!

Comentează pe facebook

Of, Dl.Doctor, n am știut ca ne vizitați...Dar e timpul înainte. Sper sa va salut frumos in viitor!

Respect, Domnule Doctor! Ce frumos ați descris întâlnirea cu acea doamnă de la Vâlcea nse vede că gesturile sincere și oamenii modești vă hrănesc sufletul mai mult decât orice. ​Vă mulțumesc pentru că, deși operați la cel mai înalt nivel, ați rămas un om care pune preț pe o vorbă bună și pe bucuriile simple ale vieții. Avem nevoie de medici ca dumneavoastră, care să ne asculte poveștile și să ne facă să zâmbim chiar și în momentele grele. Mult succes în tot ce faceți și să rămâneți la fel de autentic.

Felicitări!

Felicitări domnule doctor!Sunteti cel mai bun neurochirurg!Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Respect și recunoștință pentru tot ce faceți! Succes pe mai departe în tot ceea ce vă propuneți, alături de toți colegii dumneavoastră cu care rezonați pe plan profesional cât și personal !

Mai rar asa oameni! 🙏

Mult succes va doresc!!!!!

Vă urez mult succes și vă așteptăm și la Iași !

Felicitări domnule doctor! Ne dați speranța că putem fi tratați aici cu rezultate bune. Mulțumesc!

Va asteptam cu drag! Valcenii sunt minunati..

Felicitări din suflet pentru ceea ce faceți, domnule doctor! Multă putere în continuare, să rămâneți la fel de autentic și implicat! Oamenii ca dumneavoastră chiar fac diferența.👏🏻

Buzău!!!

Respect!!

Felicitări și mult succes!👏👏👏

Paște Fericit !

Cu oameni medici ca domniile voastre, România mai are o șansă la viață!

Faptul ca dintr-un spital de stat iei bacterii…nu e doar o idee înrădăcinată. E un fapt, tot mai des întâlnit. Iar dumneavoastră cred ca știți asta, ptr ca stiu ca ati avut cazuri.

Felicitări Domnule Doctor!!!Sunteți o minune de OM si de Medic și probabil Dumnezeu va înzestrat cu atit de mult har incit sa va adaptați și sa va atașați asa de repede de pacienți și de colegi ,oriunde și în oricare spital ați merge.

Sunteți un om minunat! Mult respect!

Să fiți mereu sănătos, plin de energie și dorința de a face bine. Vă mulțumim că existați!

Vai, d-le doctor… Regret că nu mi-a trecut prin cap să vin si eu cu ceva de mâncare, mai ales că știu cât e de lung drumul Bucuresti-Vâlcea. Dacă ați luat-o pe Dealul Negru, nu trebuia să ratați celebri mici de la Dedulești. Mă bucur că vă plac vâlcenii, au un umor specific, chiar dacă îl folosesc cu perfectul simplu. Dar stați așa, să se ducă vestea, că vin ei și vecinii, o asemenea ocazie nu trebuie ratată. Apoi, mă așteptam să fiu inhibată, dar naturalețea și căldura cu care primiți pacienții face să treacă orice urmă de anxietate și când spun asta, mă refer și la dl doctor Vilceanu și la dvs. Sunteți atât de firești și naturali încât mă intreb oare de ce am frică de doctori în general. Mult succes în continuare și mare bucurie pe mine că v-am cunoscut!

Mult succes domnilor doctori!

DDR, in primul rând 🙂 vreau la bătrânețe sa ma mut la Vâlcea ...e ok doar ca până atunci trebuie sa mai salvați vieți si sa încurajați in continuare pe toți care au pierdut speranța, încrederea in bine pt ei sau pt ca le e frica de a încerca o alta abordare a unei boli decât faimosul program al medicației fără niciun rezultat (aici fac referire la cazul meu)acum mi e frică să renunț la medicatie doar ca ma tem ca sunt deja dependenta de ele. Ideea e ca d-voastră împreună cu alți colegi la fel de dedicați muncii pe care a-ți ales-o e ca noi sa vedem si alte fete ale sistemului sanitar din România. E mult si poate imposibil sa ajungem la nivelul protocolului pt îngrijirea pacientului din alte tari sa putem fii egali ca pacienti si pepenii să-i primiți doar pt a va revigora după o intervenție de multe ore.De când vi-am citit din pura întâmplare o postare m-ați impresionant din prima clipa ca om si medic.Va voi recomanda tuturor si mai ales prietenilor ce și-au pierdut speranța 🙏

Sunteți cât se poate de ireal. Felicitări, felicitări, felicitări! Cuvintele sunt de prisos.

View more comments

Despre emoții și cât de proști suntem de fapt

Când am scris postarea cu rezidentul care nu și-a făcut externările, știam că va fi una polarizantă. Acesta era și scopul. Ce s-a întâmplat după, pe lângă plângeri la Poliție și Colegiul Medicilor, a fost ca la alcoolicii care au accident la volan: dezintoxicare și reabilitare! Cum asta?

Am fost “târât” la sesiuni de coaching (mentorat) personal. “Târât” e evident exagerat de dragul textului, că am întâlnit doi mentori nemaipomeniți, iar astăzi vă voi vorbi despre programul unuia dintre ei.

“Medici competenți emoțional” se numește, iar la gura mea când am auzit așa ceva evident că au început să curgă toate zoaiele de întrebări: “De ce trebuie să merg eu la un curs când altul nu își face treaba?” “De când ne pasă mai puțin de competența profesională a medicului și ne pasă mai mult de competența lui emoțională?” și tot așa.

Lăsăm puțin asta deoparte. Astăzi discutam cu cineva despre…de ce am ajuns să consult la Vâlcea și nu la Buzău/Slobozia/Suceava și alte orașe în care mă roagă oamenii să merg.

Răspunsul e simplu: că nu sunt dorit în alte părți. Că am solicitat neurochirurgilor să merg în diverse orașe doar să îi ajut (măcar o zi pe lună, din concediul meu, gratuit) și mi s-a răspuns:

“Nu avem nevoie, ne descurcăm”
“Nu vrem să se știe că se poate opera cap aici”
“Dacă se face linie de gardă aici că se pot face multe operații de fapt, eu îmi dau demisia, așa că fac tot ce pot să nu se întâmple asta”…etc.

Iar asta vine si pe fondul invitațiilor mele publice pentru colegi să vină să vadă operațiile rare: chirurgie prin pleoapă, chirurgia sinusului cavernos, clinoidectomiile extradurale, etc. Nu sunt vreun maestru, dar unele operații/gesturi chiar sunt rare, iar ușile blocului operator sunt deschise pentru toți colegii. Mai mult, orice întrebare sau sfat e binevenit, chiar și când vine de la cineva care nu a mai făcut/văzut ceva, pentru că de multe ori facem lucruri absurde doar din reflex, când le-am putea ușor îmbunătăți.

Și dacă până de curând credeam că unii oameni sunt doar leneși sau miserupiști, cursurile de mentorat emoțional m-au făcut să înțeleg că de fapt, emoția care stă la baza refuzului unui coleg de a veni să învețe ori de a colabora este…rușinea. Rușinea că nu știe, că ar putea afla altcineva că nu știe să opereze, ca are 50-60-70 de ani și încă nu a învățat să facă anumite operații și tot așa.

Evident că nu aș fi înțeles niciodată treaba asta pentru că mie nu îmi e niciodată rușine. Știu că sunt prost. Nici prea frumos nu sunt. Dar am învățat să nu-mi pese și să compensez. Să citesc mai mult, să le fac să râdă, să învăț umil de la cei care au ce să-mi predea, etc.

Dar acum a ajuns să mă pasioneze ideea rușinii. Unii oameni sunt atât de temători să își arate neștiința, încât, în loc să înfrunte rușinea că nu știu, o îngroapă. Și trăiesc cu lipsa cunoștințelor acolo… unii o viață întreagă. Și culmea, apar pe la televizor și par doctori de succes, dar dacă le pui o întrebare care îi pune în dificultate, te calcă în picioare. Și fac asta cu cât ești tu mai mic și ei mai mari, pentru că atunci rușinea e mai mare. Nu e răutate. E un mecanism intrinsec de a face față rușinii, manageriind în cel mai prost fel cu putință sentimentul.

Până să aflu lucrurile astea, căutam doar să înțeleg mecanismul prin care cineva nu făcea un lucru ”din fișa postului”. Nesimțind de felul meu rușine, înfruntam omul direct: “De ce nu ai scris externările?”. Nu pentru că voiam să îl fac să se simtă prost, ci pentru că mă interesa mecanismul efectiv din spatele gestului, să văd cum pot să schimb ceva: “Pentru că aseară am fost la femei și mi s-a rupt de externările tale”. Jur că l-aș fi apreciat și l-aș fi ajutat. Sau “pentru că nu am știut care a fost gestul chirurgical de după clinoidectomie și m-am împotmolit în protocol”… și aici l-aș fi ajutat. Probabil, un răspuns corect însă ar fi fost: “Pentru că nu sunt capabil să îmi manageriez frustrarea apărută în fața rușinii de a nu ști să transpun în scris informațiile extensive primite odată cu cazul ăsta, iar mecanismul intrinsec de a manageria asta îl reprezintă procrastinarea și amânarea soluționării până în momentul în care se depășește termenul limită al externării”. Dar, fiind prost, habar nu am avut să înțeleg asta, așa că îi dădeam cu “de ce” în continuare, cerând de la celălalt să fie competent emoțional când eu nu pot și generând și mai multă rușine.

Înțelegeți prostia mea? Știu că toți suntem proști în felul nostru. Avem doar impresia că suntem deștepți/cunoscători/buni (în diverse domenii) pentru că cercul în care ne învârtim e doar prea mic. În lumea asta există persoane care ne bagă sub masă pe fiecare dintre noi la ce credem că suntem buni și tot ce trebuie să facem e să vrem să ne îmbunătățim: să discutăm și să creăm relații atât cu cei care ne pot ajuta cât și cu cei care ne arată neputința noastră! Suntem în perioada istorică cu cel mai vast acces la oameni și la informație… e doar vina noastră că nu ajungem cea mai bună versiune proprie cu putință.

Iar dacă doriți să înțelegeți emoțiile dumneavoastră și ale celor din jur, vă recomand cu drag cursul doamnei Laura Manole . A trecut puțin peste o lună de când particip și a transformat replica “de ce trebuie să merg eu la mizeria asta?” în replica ”eram atât de prost încât nici măcar nu știam câtă nevoie am de așa ceva și s-ar putea să fie unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat”.

Va las mai jos pagina cursului:

www.facebook.com/profile.php?id=100090466401265
... Vezi mai multeVezi mai puține

3 luni în urmă
Despre emoții și cât de proști suntem de fapt

Când am scris postarea cu rezidentul care nu și-a făcut externările, știam că va fi una polarizantă. Acesta era și scopul. Ce s-a întâmplat după, pe lângă plângeri la Poliție și Colegiul Medicilor, a fost ca la alcoolicii care au accident la volan: dezintoxicare și reabilitare! Cum asta?

Am fost “târât” la sesiuni de coaching (mentorat) personal. “Târât” e evident exagerat de dragul textului, că am întâlnit doi mentori nemaipomeniți, iar astăzi vă voi vorbi despre programul unuia dintre ei.

“Medici competenți emoțional” se numește, iar la gura mea când am auzit așa ceva evident că au început să curgă toate zoaiele de întrebări: “De ce trebuie să merg eu la un curs când altul nu își face treaba?” “De când ne pasă mai puțin de competența profesională a medicului și ne pasă mai mult de competența lui emoțională?” și tot așa.

Lăsăm puțin asta deoparte. Astăzi discutam cu cineva despre…de ce am ajuns să consult la Vâlcea și nu la Buzău/Slobozia/Suceava și alte orașe în care mă roagă oamenii să merg.

Răspunsul e simplu: că nu sunt dorit în alte părți. Că am solicitat neurochirurgilor să merg în diverse orașe doar să îi ajut (măcar o zi pe lună, din concediul meu, gratuit) și mi s-a răspuns: 

“Nu avem nevoie, ne descurcăm”
“Nu vrem să se știe că se poate opera cap aici”
“Dacă se face linie de gardă aici că se pot face multe operații de fapt, eu îmi dau demisia, așa că fac tot ce pot să nu se întâmple asta”…etc.

Iar asta vine si pe fondul invitațiilor mele publice pentru colegi să vină să vadă operațiile rare: chirurgie prin pleoapă, chirurgia sinusului cavernos, clinoidectomiile extradurale, etc. Nu sunt vreun maestru, dar unele operații/gesturi chiar sunt rare, iar ușile blocului operator sunt deschise pentru toți colegii. Mai mult, orice întrebare sau sfat e binevenit, chiar și când vine de la cineva care nu a mai făcut/văzut ceva, pentru că de multe ori facem lucruri absurde doar din reflex, când le-am putea ușor îmbunătăți. 

Și dacă până de curând credeam că unii oameni sunt doar leneși sau miserupiști, cursurile de mentorat emoțional m-au făcut să înțeleg că de fapt, emoția care stă la baza refuzului unui coleg de a veni să învețe ori de a colabora este…rușinea. Rușinea că nu știe, că ar putea afla altcineva că nu știe să opereze, ca are 50-60-70 de ani și încă nu a învățat să facă anumite operații și tot așa. 

Evident că nu aș fi înțeles niciodată treaba asta pentru că mie nu îmi e niciodată rușine. Știu că sunt prost. Nici prea frumos nu sunt. Dar am învățat să nu-mi pese și să compensez. Să citesc mai mult, să le fac să râdă, să învăț umil de la cei care au ce să-mi predea, etc.

Dar acum a ajuns să mă pasioneze ideea rușinii. Unii oameni sunt atât de temători să își arate neștiința, încât, în loc să înfrunte rușinea că nu știu, o îngroapă. Și trăiesc cu lipsa cunoștințelor acolo… unii o viață întreagă. Și culmea, apar pe la televizor și par doctori de succes, dar dacă le pui o întrebare care îi pune în dificultate, te calcă în picioare. Și fac asta cu cât ești tu mai mic și ei mai mari, pentru că atunci rușinea e mai mare. Nu e răutate. E un mecanism intrinsec de a face față rușinii, manageriind în cel mai prost fel cu putință sentimentul.

Până să aflu lucrurile astea, căutam doar să înțeleg mecanismul prin care cineva nu făcea un lucru ”din fișa postului”. Nesimțind de felul meu rușine, înfruntam omul direct: “De ce nu ai scris externările?”. Nu pentru că voiam să îl fac să se simtă prost, ci pentru că mă interesa mecanismul efectiv din spatele gestului, să văd cum pot să schimb ceva: “Pentru că aseară am fost la femei și mi s-a rupt de externările tale”. Jur că l-aș fi apreciat și l-aș fi ajutat. Sau “pentru că nu am știut care a fost gestul chirurgical de după clinoidectomie și m-am împotmolit în protocol”… și aici l-aș fi ajutat. Probabil, un răspuns corect însă ar fi fost: “Pentru că nu sunt capabil să îmi manageriez frustrarea apărută în fața rușinii de a nu ști să transpun în scris informațiile extensive primite odată cu cazul ăsta, iar mecanismul intrinsec de a manageria asta îl reprezintă procrastinarea și amânarea soluționării până în momentul în care se depășește termenul limită al externării”. Dar, fiind prost, habar nu am avut să înțeleg asta, așa că îi dădeam cu “de ce” în continuare, cerând de la celălalt să fie competent emoțional când eu nu pot și generând și mai multă rușine.

Înțelegeți prostia mea? Știu că toți suntem proști în felul nostru. Avem doar impresia că suntem deștepți/cunoscători/buni (în diverse domenii) pentru că cercul în care ne învârtim e doar prea mic. În lumea asta există persoane care ne bagă sub masă pe fiecare dintre noi la ce credem că suntem buni și tot ce trebuie să facem e să vrem să ne îmbunătățim: să discutăm și să creăm relații atât cu cei care ne pot ajuta cât și cu cei care ne arată neputința noastră! Suntem în perioada istorică cu cel mai vast acces la oameni și la informație… e doar vina noastră că nu ajungem cea mai bună versiune proprie cu putință.

Iar dacă doriți să înțelegeți emoțiile dumneavoastră și ale celor din jur, vă recomand cu drag cursul doamnei Laura Manole  . A trecut puțin peste o lună de când particip și a transformat replica “de ce trebuie să merg eu la mizeria asta?” în replica ”eram atât de prost încât nici măcar nu știam câtă nevoie am de așa ceva și s-ar putea să fie unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat”.

Va las mai jos pagina cursului: 

https://www.facebook.com/profile.php?id=100090466401265

Comentează pe facebook

Respect, prețuire și admirație!Nu am întâlnit până la vârsta pe care o am ,medic ca dumneavoastră!Ceea ce postați este sinceritatea de care dați dovadă!De profesionalism și implicare în ceea ce faceți, nu sunt cuvinte ptr.a descrie!Sunt ani pe care i-am ,,petrecut,,prin spitale, cabinete medicale, operații (coloana...și altele),dar ceilalți medici nu au răbdare să te asculte, să te sfătuiască sau chiar să te pregătească înaintea unei operații!Banii primează în toate cazurile!Sunt dezamăgită, dar sunt nevoită să,,calc pragurile,,cabinetelor medicale,spitalelor...etc!Sănătate vă doresc!Aștept cu deosebit interes ,postările sincere și explicite!

Morala : toată viata avem de învățat dar de apreciat este cand recunoaștem la masa deschisa ca avem o problema fie ea mai mica sau mai mare ! Cat despre curs ,cred ca fiecăruia dintre noi i ar fi de ajutor ,nu cred ca exista om fara vreo trauma,fara vreun conflict interior ! Respect si pretuire ,d-le Doctor !

E atât ,,de vie" faza cu rezidentul 😁. Îmi amintesc cum v-am ,,taxa". Dincolo de respectul și admirația pentru munca, talentul, efortul pe care-l l faceți știu că sunt puțini cei care ar putea să țină pasul cu dumneavoastră. Și avem nevoie și de ei. Așa că trebuie să avem grijă și de cei - cu mai puțin talent

Felicitări! Să fiți binecuvântat și sănătos veșnic! Darul Omeniei de care dă ți dovadă este Divin , de la Mama și de la Mamă natura ,cineva acolo sus vă iubește și vă ajută să fiți cel mai bun dintre cei mai buni Doctori,prin multă muncă , învățare , dăruire și multă pasiune cu iubire necondiționată față de semeni ! Respect maxim ! “ Doctor fără de arginti “ Succes !

Deci, ca să încep cu concluzia, trebuie să punem zdravăn genunchiul la rugă, să vă țină Doamne sănătos, cu aceeași neobosită jertfa! Că alte cuvinte nu mai am! Chapeau bas! 🙏😊

Felicitări și respect!! Sper că pe viitor să veniți în Buzău, am înțeles că sunteți buzoian la origini... Pacienții au nevoie de un asemenea doctor ( caracter) pentru a se însănătoși... D-zeu să vă țină sanatos și cu putere de muncă...🙏 Tot înainte....toate vin la vremea lor👍🤗

Doamne ce mi pot auzi urechile ( deși nu este ceva nou ) , păi după ce este / sunt vinovați că nu și fac datoria la locul de muncă, mă refer la domnul rezident care deși este vinovat tot el cel ,, sfânt " tot el se simte jignit păi frate asumăți, ai bunul simț și recunoaște căai greșit sau găsește o scuză dar nu sari tot tu cel ,, sfânt " să faci rău unui OM și DOCTOR și ÎNGER . Rușine să le fie celor ce nu recunosc și nu și asumă greșeala/ greșelile și da cere ajutor unde nu ști vai de noi cu asemenea oameni din se mai numesc și mari doctori ferească Dumnezeu să ajungi pe mana unor astfel de mari doctori . Respect și prețuire domnule OM și DOCTOR CIOBOTARIU GEORGIAN DUMNEZEU să vă de-a multă sănătate și putere să ne trăiți mulți ani, de oameni ca d.voastră avem mare nevoie .

Buna seara, dl.doctor! am citit de 2 ori aceasta postare. Sincer eu cred ca 90% dintre medici ar trebui sa mearga la un astfel de curs. Din pacate nu vor sa recunoasca aceste lucruri, mai ales cei mai in varsta, care sunt atat de critici la adresa celor tineri. Eu personal, prefer medicii tineri . Va ador si va stimez atat pentru sinceritatea dvs., cat si pentru faptul ca va faceti meseria de medic cu atata pasiune, devotament si sunteti atat de implicat in aceasta arta a medicinei. Pentru mine sunteti un artist in ramura asta a medicinei, neurochirurgia, o parte a medicinei destul de grea. Si pe langa toate problemele pe care le aveti, mai va faceti timp sa ne mai explicati si noua toate aceste lucruri. Sper ca si alti colegi de ai dvs., sa va urmeze exemplu! Si asa cum v am mai scris si in postarea anterioara, daca vreti sa va delectati un pic si sa va incarcati cu energie, in drumul catre Valcea , faceti o halta si la Pitesti, de fapt la Maracineni, la Institutul de Cercetare-Dezvolare pentru Pomicultura, Pitesti-Maracineni. Toata stima si pretuirea! 🙏🤗

❤️🙏❤️ cine ar fi putut spune mai bine Emotional punctul pe I Eu una va multumesc pentru tot ce faceti pentru oameni,sanatosi sau bolnavi . Ne sunteti de mare ajutir! 🇦🇩⭐️🇦🇩⭐️🇦🇩⭐️🇦🇩⭐️❤️

Felicitări! Sunteți un medic de excepție! Toată stima și admirația!

Respect, Admirație și Prețuire ! 🙏❤️🩺❤️👏👏👏

Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg ești unul din Oamenii dragi sufletului meu!! Le spun tuturor atunci când am ocazie ce mândră sunt ca te am cunoscut!! Te pup și te îmbrățișez cu drag ...si dor!

Poate împreună cu alți colegi din alte specialități,veți reuși să schimbați tot ce este “ putred” în Sistemul nostru de Sănătate Vă doresc mult succes!

Chapeau!❤️ Daca voi avea vreo problema la procesor, sper sa mi-l reparati dumneavoastra. Nici mie nu mi-a fost niciodata rusine sa intreb, sa invat. Uneori, incep fraza cu: iertati-ma, sunt blonda, si baba, cum sa fac cutare lucru? Chiar daca interlocutorul poate mi-a fost elev la gradinita. Noapte binecuvantata!

👏👏👏

Dacă așa arată prostia despre care vorbiți, atunci mi-aș dori ca lumea să fie plină de astfel de oameni. Jos pălăria pentru onestitate și pentru capacitatea de a transforma o experiență de tip târât la cursuri într-o lecție de viață pentru noi toți. Sunteți un medic mare tocmai pentru că nu vă temeți să fiți un om mic în fața învățării. Aveti tot respectul meu.

Excelent punctat! Mulțumim!🙏

Vă citesc toate comentariile. Sunteți un om excepțional!

Domnule doctor , de oameni ca d-voastra avem nevoie in acest sistem medical putred , profesionist desavarsit , empatic , curajos . Felicitari si mult succes !

Come down to earth, d-le doctor ! Rusinea despre care vorbiti e, poate, valabila la cei tineri. Presupunad ca ar fi lasati. La cei peste 50+ e doar rutina. La multe spitale mari se mai si dusmanesc intre ei. Nu de mult timp dvs imi spuneati aici ca sunt destule spitale in tara cu dotari tehnice care le-ar permite sa faca interventii moderne dar nu sunt interesati. Atunci eu eram in aer si-i compatimeam ca nu sunt dotati tehnic. Felicitari pentru implicare si succes !

Respect și prețuire! 💖🌹🌿

...când am văzut că mergeți la Vâlcea, recunosc, am fost un pic uimită și m-am gândit ca dacă tot ieșiți din București de ce nu spre Buzău...acum înțeleg...cat despre recunoașterea că va" perfecționați" și emoțional, tot respectul 🙏🙏🙏

Succes domnule Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg ! Sunteți un OM și UN MEDIC extraordinar!Doamne ajută să salvați câți mai mulți pacienți!

View more comments

Consult la Vâlcea! Și cap și coloană!

Există în cariera fiecăruia tot felul de perioade. La început încerci să înveți cât mai mult și să demonstrezi cât mai multe. Apoi vrei să demonstrezi că poți avea constant rezultate bune. Și vine o perioadă când începi să te gândești dacă poți face asta și în liniște.

Pentru unii, liniștea e dată de bani. Mulți bani. Trag câțiva ani la stat, iar apoi se „retrag” în privat. Pleacă acasă zilnic cu 2–10.000 de euro în timp ce pozează în sfinți care ajută pacienții. Îi dau cu Dumnezeu, poartă sutană, amestecă slujbele cu medicina, cer cateva mii de euro pe o ”proteză” de cateva zeci și uită de ideea de „doctori fără de arginți”. Alții abia termină rezidențiatul fără nicio operație cap coadă, fără nicio gardă, apoi cer câte 10–12.000 de euro unui pacient pentru o operație cerebrală. Asta le aduce liniștea.

Pentru mine, liniștea vine cu o casă la țară unde aud cocoșul și vaca de dimineață, apoi câteva operații gratis și fără șpagă și iar liniștea de acasă. Câteva gărzi, câteva drumuri de acasă peste program, dar măcar într-un oraș mic nu îți ia o oră doar să ajungi la spital.

Și după ce am operat, am demonstrat și am rezultate constante cu care mă pot mândri, am ajuns în etapa în care mă apropii, ușor ușor, de un oraș mic. N am bani de casă la țară iar mașina mea împlinește anul ăsta 18 ani. Dar am niște oameni minunați care mă sprijină acolo și nu doar că mă așază cu ei la masă, dar aduc chiar un scaun în plus.

Este prima dată când ofer undeva posibilitatea de a veni oricine la consultații. Și ca să nu mă trezesc că vine un pacient cu o problemă de coloană și nu știu cum să o rezolv, l am luat cu mine pe colegul meu, dr. Liviu Vîlceanu, unul dintre neurochirurgii pe care i aș lăsa cu încredere să mă opereze dacă aș avea eu însumi o problemă.

Nu știu ce îmi va rezerva viitorul. Nu știu dacă voi găsi vreodată loc să operez la Vâlcea. Dar momentan sunt extrem de bucuros că pot să consult la ORL CITY în Vâlcea. Vă las un număr de telefon pentru consultații: 0730348404Clinica ORL City își extinde colaborările multidisciplinare.
Începând cu data de 28.03, în cadrul clinicii vor efectua consultații doi medici neurochirurgi: Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg și Dr. Liviu Vîlceanu.

🔹 Dr. Georgian Ciobotaru este neurochirurg supraspecializat în patologia creierului și a bazei craniului. Este primul și singurul neurochirurg din România care realizează intervenții pe creier prin pleoapă, utilizează tehnici moderne de chirurgie cu pacientul treaz și tratează constant patologii neurochirurgicale complexe precum tumori cerebrale, anevrisme sau epilepsie. Este absolvent al Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila”.

🔹 Dr. Liviu Vîlceanu este absolvent al Universității de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș, unde a fost instructor în cadrul Societății Studențești de Chirurgie din România și ulterior membru fondator al Societății pentru Inovație, Dezvoltare și Educație Medicală. Formarea sa include rezidențiat în Neurochirurgie la Cluj-Napoca, stagii internaționale de pregătire în Egipt, Turcia și Clermont-Ferrand (Franța), precum și cursuri de supraspecializare în patologia spinală, cu accent pe tehnici minim invazive și tratamentul durerii.

Prin această colaborare ne propunem să oferim pacienților acces la evaluare neurochirurgicală specializată, într-un cadru medical multidisciplinar.

📞 Programările pentru consultații sunt deschise.

💖 ORL City 💖
📑 Programări
☎ 0730.348.404 (Luni - Vineri | 9:00 - 19:00)
🌟 Dr. Oana Păun - ORL
🌟 Dr. Denisa Mitran - ORL
📌 Maior V. Popescu nr. 3, bloc P3, scara D - (unitatea 7), Rm. Vâlcea
(zona gării, lângă magazinul "Gospodarul", vis-a-vis de "Centrul Militar de Recrutare")

#ORLCITY #CabineteValcea #DrOanaPaun #DrDenisaMitran #CabinetORL #ORL #ORLCopii #ORLAdulti #AfectiuniNas #AfectiuniGat #AfectiuniUreche #ScadereAuz #Zambete #ORL
... Vezi mai multeVezi mai puține

4 luni în urmă
Consult la Vâlcea! Și cap și coloană!

Există în cariera fiecăruia tot felul de perioade. La început încerci să înveți cât mai mult și să demonstrezi cât mai multe. Apoi vrei să demonstrezi că poți avea constant rezultate bune. Și vine o perioadă când începi să te gândești dacă poți face asta și în liniște.

Pentru unii, liniștea e dată de bani. Mulți bani. Trag câțiva ani la stat, iar apoi se „retrag” în privat. Pleacă acasă zilnic cu 2–10.000 de euro în timp ce pozează în sfinți care ajută pacienții. Îi dau cu Dumnezeu, poartă sutană, amestecă slujbele cu medicina, cer cateva mii de euro pe o ”proteză” de cateva zeci și uită de ideea de „doctori fără de arginți”. Alții abia termină rezidențiatul fără nicio operație cap coadă, fără nicio gardă, apoi cer câte 10–12.000 de euro unui pacient pentru o operație cerebrală. Asta le aduce liniștea.

Pentru mine, liniștea vine cu o casă la țară unde aud cocoșul și vaca de dimineață, apoi câteva operații gratis și fără șpagă și iar liniștea de acasă. Câteva gărzi, câteva drumuri de acasă peste program, dar măcar într-un oraș mic nu îți ia o oră doar să ajungi la spital.

Și după ce am operat, am demonstrat și am rezultate constante cu care mă pot mândri, am ajuns în etapa în care mă apropii, ușor ușor, de un oraș mic. N am bani de casă la țară iar mașina mea împlinește anul ăsta 18 ani. Dar am niște oameni minunați care mă sprijină acolo și nu doar că mă așază cu ei la masă, dar aduc chiar un scaun în plus.

Este prima dată când ofer undeva posibilitatea de a veni oricine la consultații. Și ca să nu mă trezesc că vine un pacient cu o problemă de coloană și nu știu cum să o rezolv, l am luat cu mine pe colegul meu, dr. Liviu Vîlceanu, unul dintre neurochirurgii pe care i aș lăsa cu încredere să mă opereze dacă aș avea eu însumi o problemă.

Nu știu ce îmi va rezerva viitorul. Nu știu dacă voi găsi vreodată loc să operez la Vâlcea. Dar momentan sunt extrem de bucuros că pot să consult la ORL CITY în Vâlcea. Vă las un număr de telefon pentru consultații: 0730348404

Comentează pe facebook

Felicitari domnule doctor, orașul nostru are un mare câștig, cu un om ca dumneavoastră!Mă înclin în fața dumneavoastră!Vă doresc multă sănătate și putere de muncă!🙏🙏

Vă urez mult succes !

Dl doctor sa inteleg ca nu mai sunteti in Bucuresti?

Succes, domnilor doctori! Aveți cate o căsuță in inima fiecăruia dintre noi!!!

Cine o sa mearga pe mana d-lui doctor Ciobotariu Georgian , este un norocos .Mii de multumiri ! Aveti incredere in dansul !

Felicitări domnule doctor și mult succes în continuare!Va doresc multă sănătate și putere de muncă!

Mult succes Domnule Doctor Dumnezeu să vă ajute în tot ce vă dorițiSunteti un Doctor minunat.. Mulțumesc din suflet ce ați făcut pt mine.

Sanatate si mult succes!

Hai și la Buzău, măcar pt consultații dacă de operat nu vei reuși prea curând. În felul ăsta ești aproape de familie, o casă în apropiere de oraș este mai ieftină decât în jurul Bucureștiului, covrigii sunt în continuare o alternativă la o masă bună.

Succes!

Mult succes Domnul Doctor sunteți un om binecuvîntat de Bunul Dumnezeu și nu voi reuși să vă mulțumesc pentru tot ce ați făcut pentru mine din tot sufletul multa sănătate și putere!

Bine ați venit la noi! ❣️

Îmi este dor .Îmi este dor de UN OM care mi a salvat viața acum șase luni !!! Respect !Victor și Nicoleta Nedelcu

"Unde-s doi puterea crește ..." Ne dați speranțe de mai bine. Bravo!

Și cum a scris cineva, aveți câte o căsuța în inima fiecărui om care a trecut pe la dumneavoastră. Și cred eu nu numai.

De la Onești jud Bacau un ocean de mulțumiri și tot respectul. Să ne trăiți o mie de ani. 🙏🙏🙏

Ați plecat de la spitalul militar București?

Mult succes!!Domnul doctor cu care colaborați este cel pe care mi l-ați recomandat (când am fost la scos firele) pentru coloană?mulțumesc 🤗🤗

Felicitări ! Impresionant ca de obicei ! Respect și admirație ! 🙏

Sănătate și realizări Doctore !

Succes domnul doctor! Sunteți minunat! Mă bucur că ați venit la Vâlcea.

View more comments

Despre mizerii și avântul tânărului doctor

Când m-am angajat ca tânăr specialist, nu am făcut rabat de la nimic. Venisem dintr-un rezidențiat unde lucrurile se desfășurau ca la carte și mi-am promis că voi impune același nivel de calitate oriunde voi lucra, indiferent cât va trebui să muncesc pentru asta.

Știți entuziasmul tânărului dispus să mute munții din loc, nu? Înmulțiți asta cu o gură mai slobodă decât un câine scăpat din lanț și scânteile sunt garantate. Pe ce mă bazam? Pe faptul că urma să am post. Că semnasem un contract la intrarea în facultate, care garanta că voi fi angajat când termin rezidențiatul…undeva.

Au trecut 4 ani și mai bine de atunci, iar răbdarea mea a rămas aceeași, perseverența s-a accentuat iar limbajul colorat aduce aminte de chirurgii din perioada comunistă. Sigur, pacienții nu văd asta niciodată, căci ei săracii nu au nicio vină. Dar sistemul….vai ce primește din partea mea! Noroc că am parte de o echipă splendidă care mă susține zilnic la spital și alături de care pot pune în practică o sumedenie de vise.

Acum câteva săptămâni am întâlnit aceeași dorință în ochii Mihaelei și ai lui Dragoș, cei doi neurochirurgi de la Constanța pe care culmea, i-am întâlnit cu puțin timp înainte să se dezlănțuie iadul care-i înconjoară acum.

Erau entuziasmați că Mihaela se angajase, iar ei apucau să facă treabă. Să muncească. Să lupte cu boala. Să salveze oameni. El muncea ca voluntar, trăia din gărzi plătite cu te miri ce nedormind nopțile, iar ea trăia acum dintr-un salariu de medic la stat.

Ca să înțelegeți: un salariu de la stat (bun, nu se plânge nimeni) se poate câștiga într-o SINGURĂ operație cerebrală în privat! Și chiar și așa, există oameni cu suflet care se angajează la stat! Și nu doar că se angajează, ba muncesc acolo cum pot, chiar și numai în baza unui contract de gărzi!

Și tocmai acești oameni, într-un spital de stat unde conducerea se plânge că 70% dintre medici sunt scutiți de gărzi, sunt concediați! Și Mihaela nu a fost concediată că fusese numită politic, ci după ce a susținut un examen pe post, cu o comisie venită din alte centre, care a avizat că ea e competentă! O comisie organizată chiar de SJU Constanța tocmai să evite situațiile penibile în care e angajată pila cuiva!

Cum motivează Spitalul Județean Constanța decizia de concediere? Singurul motiv medical din comunicatul din 09 Martie 2026 intitulat „Apel la obiectivitate: siguranța pacientului, dincolo de emoții” o reprezintă „dificultăți în […] prescrierea medicației anticonvulsivante […] și transferul acestei sarcini către alte secții” (secția în cauză fiind Neurologia).

Din câte știu eu, la momentul actual sunt singurul neurochirurg care operează pacienți adulți cu epilepsie într-un spital de stat și sunt printre foarte puținii din Europa care știe, poate și chiar face asta și prin pleoapă. Cred că sunt în măsură să vă povestesc cum e cu tratamentele antiepileptice (sau anticonvulsivante), așa că vă spun asta:

NICIODATĂ nu am operat un pacient de chirurgia epilepsiei fără să fie evaluat în prealabil de un neurolog supraspecializat în epilepsie. Nici nu am consultat un astfel de pacient chiar dacă era absolut evident ce are. Nici măcar o dată nu mi-am permis să intervin în schema cuiva de tratament!

Medicația anticonvulsivantă este și va rămâne apanajul medicului neurolog! Sigur, noi o putem prescrie, dar standardul de aur în îngrijirea unui astfel de pacient revine echipei multidisciplinare neurochirurg-neurolog! Dacă colegii mei au solicitat sprijinul neurologilor pentru a stabili un tratament anticonvulsivant optim, consider ca este cea mai corectă decizie pe care o puteau lua! Este genul de decizie care în alte țări este la ordinea zilei!

Și ca să înțelegeți dublul standard…tocmai despre asta vorbește SJU Constanța în comunicat! Că ei încearcă să păstreze standardul de aur! Cum? Dând afară niște oameni care culmea, aplică protocoalele cu sfințenie?! Păi văd atât de frecvent pacienți cu antiepileptice date după ureche!!! Îmi vin la consult pacienți care primesc antiepileptice doar pentru că au tumori cerebrale, fără să fi avut vreo criză! Unii au fost operați acum 10 ani de cine știe ce bătrân care le-a zis să nu oprească tratamentul și ei iau antiepileptice de atunci fără nicio criză! Vagoane de pastile luate degeaba deși ghidurile actuale europene spun că dacă un pacient nu a avut crize, nu se inițiază tratament preventiv!

Și, în marea asta de dezordine, singurii care sunt dați afară sunt niște colegi care au solicitat ajutor unor neurologi pentru un tratament care este cel mai corect inițiat chiar de neurologi? Adică eu mi-aș pierde locul de muncă dacă aș solicita Cardiologiei tratament pentru hipertensiune la un pacient? Sau dacă aș cere Urologiei să pună sondă unui pacient dacă văd că sondarea mea nu e eficientă?

Auziți la ei, „standardul de aur”. Vezi bre, că auru' matale cam ruginește!

Dați mai departe articolul vă rog, să se simtă auziți!
... Vezi mai multeVezi mai puține

4 luni în urmă
Despre mizerii și avântul tânărului doctor

Când m-am angajat ca tânăr specialist, nu am făcut rabat de la nimic. Venisem dintr-un rezidențiat unde lucrurile se desfășurau ca la carte și mi-am promis că voi impune același nivel de calitate oriunde voi lucra, indiferent cât va trebui să muncesc pentru asta.

Știți entuziasmul tânărului dispus să mute munții din loc, nu? Înmulțiți asta cu o gură mai slobodă decât un câine scăpat din lanț și scânteile sunt garantate. Pe ce mă bazam? Pe faptul că urma să am post. Că semnasem un contract la intrarea în facultate, care garanta că voi fi angajat când termin rezidențiatul…undeva. 

Au trecut 4 ani și mai bine de atunci, iar răbdarea mea a rămas aceeași, perseverența s-a accentuat iar limbajul colorat aduce aminte de chirurgii din perioada comunistă. Sigur, pacienții nu văd asta niciodată, căci ei săracii nu au nicio vină. Dar sistemul….vai ce primește din partea mea! Noroc că am parte de o echipă splendidă care mă susține zilnic la spital și alături de care pot pune în practică o sumedenie de vise. 

Acum câteva săptămâni am întâlnit aceeași dorință în ochii Mihaelei și ai lui Dragoș, cei doi neurochirurgi de la Constanța pe care culmea, i-am întâlnit cu puțin timp înainte să se dezlănțuie iadul care-i înconjoară acum.

Erau entuziasmați că Mihaela se angajase, iar ei apucau să facă treabă. Să muncească. Să lupte cu boala. Să salveze oameni. El muncea ca voluntar, trăia din gărzi plătite cu te miri ce nedormind nopțile, iar ea trăia acum dintr-un salariu de medic la stat.

Ca să înțelegeți: un salariu de la stat (bun, nu se plânge nimeni) se poate câștiga într-o SINGURĂ operație cerebrală în privat! Și chiar și așa, există oameni cu suflet care se angajează la stat! Și nu doar că se angajează, ba muncesc acolo cum pot, chiar și numai în baza unui contract de gărzi!

Și tocmai acești oameni, într-un spital de stat unde conducerea se plânge că 70% dintre medici sunt scutiți de gărzi, sunt concediați! Și Mihaela nu a fost concediată că fusese numită politic, ci după ce a susținut un examen pe post, cu o comisie venită din alte centre, care a avizat că ea e competentă! O comisie organizată chiar de SJU Constanța tocmai să evite situațiile penibile în care e angajată pila cuiva!

Cum motivează Spitalul Județean Constanța decizia de concediere? Singurul motiv medical din comunicatul din 09 Martie 2026 intitulat „Apel la obiectivitate: siguranța pacientului, dincolo de emoții” o reprezintă „dificultăți în […] prescrierea medicației anticonvulsivante […] și transferul acestei sarcini către alte secții” (secția în cauză fiind Neurologia).

Din câte știu eu, la momentul actual sunt singurul neurochirurg care operează pacienți adulți cu epilepsie într-un spital de stat și sunt printre foarte puținii din Europa care știe, poate și chiar face asta și prin pleoapă. Cred că sunt în măsură să vă povestesc cum e cu tratamentele antiepileptice (sau anticonvulsivante), așa că vă spun asta:

NICIODATĂ nu am operat un pacient de chirurgia epilepsiei fără să fie evaluat în prealabil de un neurolog supraspecializat în epilepsie. Nici nu am consultat un astfel de pacient chiar dacă era absolut evident ce are. Nici măcar o dată nu mi-am permis să intervin în schema cuiva de tratament!

Medicația anticonvulsivantă este și va rămâne apanajul medicului neurolog! Sigur, noi o putem prescrie, dar standardul de aur în îngrijirea unui astfel de pacient revine echipei multidisciplinare neurochirurg-neurolog! Dacă colegii mei au solicitat sprijinul neurologilor pentru a stabili un tratament anticonvulsivant optim, consider ca este cea mai corectă decizie pe care o puteau lua! Este genul de decizie care în alte țări este la ordinea zilei!

Și ca să înțelegeți dublul standard…tocmai despre asta vorbește SJU Constanța în comunicat! Că ei încearcă să păstreze standardul de aur! Cum? Dând afară niște oameni care culmea, aplică protocoalele cu sfințenie?! Păi văd atât de frecvent pacienți cu antiepileptice date după ureche!!! Îmi vin la consult pacienți care primesc antiepileptice doar pentru că au tumori cerebrale, fără să fi avut vreo criză! Unii au fost operați acum 10 ani de cine știe ce bătrân care le-a zis să nu oprească tratamentul și ei iau antiepileptice de atunci fără nicio criză! Vagoane de pastile luate degeaba deși ghidurile actuale europene spun că dacă un pacient nu a avut crize, nu se inițiază tratament preventiv!

Și, în marea asta de dezordine, singurii care sunt dați afară sunt niște colegi care au solicitat ajutor unor neurologi pentru un tratament care este cel mai corect inițiat chiar de neurologi? Adică eu mi-aș pierde locul de muncă dacă aș solicita Cardiologiei tratament pentru hipertensiune la un pacient? Sau dacă aș cere Urologiei să pună sondă unui pacient dacă văd că sondarea mea nu e eficientă?

Auziți la ei, „standardul de aur”. Vezi bre, că auru matale cam ruginește!

Dați mai departe articolul vă rog, să se simtă auziți!

Comentează pe facebook

Felicitări, un medic asumat !👏👏👏👏👏

Colaborarea interdisciplinare nu e o obtiune, e o obligatie...apoi...neurochirurgul trebuie sa aiba autonomia completa...sa ia decizia ...care tine de alta specializare...deci de comunicare interdisciplanara...care e o obligatie??? Au omorat logica, i-au pus cruce si au facut o coliva de cuvinte "importante"...

Asta este soarta medicilor tineri in spitalele din Romania. Ca medic tanar nu te vrea nimeni in sistem.

Felicitări pt atitudinea de solidaritate,. Mult succes d-nilor doctori! Cuibul acela de hiene nu-i merita

Sunteți un om extraordinar! Sa ne ajute Dumnezeu sa nu va pierdeți entuziasmul si curajul !

Profund respect și considerație medicilor cu drag de profesie și cu dorința de a salva oameni conform jurământului lui Hipocrate! Sunt și eu medic si mamă de viitor medic și sper că România se v-a schimba că o să ne facem bine și o sa redam medicilor și medicinei respectul de altă dată!

După ce am pus gaz peste foc prin relatarea păţaniei mele la SCJU Constanţa, care vine să conforme situaţia de acolo, am analizat un pic la rece cazul. E destul de vizibilă răzbunarea şefului de secţie. Decizia managerului e una. Dar se vede că plecat de la şeful de secţie. Care le-a interzis domnilor doctori să practice profesia până la epuizarea contratctului de muncă. Poate fi caz de colegiul medicilor dar şi în instanţă e o piesă importantă: împiedicarea cu REA CREDINŢĂ a exercitării profesiei. Din păcate nu e singurul. Mari nume din medicina românească - şefi de clinici - au făcut la fel exact când şi-au dat seama că medicii tineri se apropie ameninţător de ei şi chiar îi depăşesc. Umilinţe, mizerii. Episodul nefericit din chirurgia plastică relatat, la Profesioniştii, de profesroul Ioan Lascăr legat de titanul chirurgiei plastice româneşti, Agrippa Ionescu. Trist.

Bafta în tot ce faceți Respect ...

Nu cred ca e normal ca fosta sotie a sefului de sectie, sa spuna si cainilor de pe strada, daca e posibil, ca unchiul ei este procuror sef. Asa merg lucrurile in Romania?

Conducerea trebuie dată afară ,nu medicii care își exercită meseria în adevăratul sens al cuvântului! Domnule Mitroi,nu aveți nici un cuvânt de spus?

Aștept ca medicul șef Neurologie SCJU, să explice protocolul de prescriere pentru medicatia anticonvulsivanta pacientului internat in SCJU precum și etica deontologica în ceea ce privește consultările inter-secții.

Cred ca în toate domeniile este ceva putred...putred rău...incat,,miroase "!....dar,, ne strângem."..nările și ignoram.... mimam doar din buze,...suduim... În medicina, nu e loc....s ar nu ar trebui sa mai fie loc...de ,,merge și așa " Ii dau dreptate d-lui doctor! Am trăit și lucrat în acest mediu! .... când e vorba de sănătate....aici nu trebuie acceptat și,,închide ochii "... cand e vorba de VIAȚA!

Felicitări, Domnule Doctor pentru atitudine!

Asta se intampla cand conducerea este PSD-ista si toti sefii de sectie din acel spital sunt numiti doar daca cotizeaza la partid. Am fost martora cand o sefa de sectie de la pediatrie, ii impunea medicului sa prescrie doar medicamente care erau in farmacia spitalului si nu-i pasa ca acele medicamente ii faceau rau copilului bolnav. Noroc ca medicul in cauza a rugat mama copilului sa cumpere medicamentele care trebuiau si sa-i administreze copilului tratamentul corect. Altfel... Dumnezeu cu mila!

E păcat că medicii tineri nu au loc de acești nenorociți nesătui numiți politic!

Sunt contradictii de logica in acel paragraf, se contrazic de la o fraza la alta 😔 Nu trebuie sa fii lingvist ca sa iti dai seama. Cred ca se poate ataca in justitie.

Când prostii sunt pe funcție se scufunda Romania.....ce se întâmplă de 35 de ani?

Medicatia anticonvulsanta o prescriu si eu in Dep de Urgenta fara sa fiu Neurolog, la pacientii mei pe care ii vad in acut in Dep de Urgenta ca medic de medicina de urgenta cu aproape 20 ani vechime in ED. Stiu ca nu mai profesez in Romania de peste 12 ani, dar ce se intampla in Romania este de groaza 😕

RUȘINE MAXIMĂ HOȚILOR ȘI INCOMPETENȚILOR DIN CONSTANȚA.CUM POATE EVALUA TRATAREA PACIENȚILOR UN MANAGER CARE ESTE INCOMPETENT PE ASEMENEA SPECIALITATE MEDICALĂ?

Să fiți binecuvântați cu sănătate și multă putere de muncă,că sunt nemulțumiri ,sau nedreptăți..sunt peste tot.. mentalitatea noastră..a celor de sus ..nu o schimbam cu nimic..sunt suișuri și coborâșuri..sun lacune și mizerii în orice..doar la unele persoane nu încape nedreptate sau indisciplină..ș.a.m.d..Domnule doctor la dumneavoastră ne este speranța, și încrederea și norocul!Să fiți binecuvântați și să puteți face ceva pentru noi că nație..ca român de rând..ca să avem și noi un licăr de curaj să ajungem în spitalele noastre cu inima deschisă.Suntem siguri că înca se poate și la noi ,doar că lipsește ceva... Felicitări și succes pe mai departe!

Strigător la cer! Dezumanizarea și interesul politic, financiar distrug vieți: ale medicilor frumoși la suflet și hotărâți să facă bine, ale bolnavilor care își pun cu speranță disperată viețile în mâinile lor!

Singura soluție pentru a le băga mințile în cap acestor “voievozi “ care transformă o instituție publică în feuda personală , este acțiunea în justiție. Pentru concediere abuzivă. Și vor câștiga retroactiv și salariile ce li se cuvin, din momentul concedierii, până la terminarea procesului. SĂ NU SE LASE !!! Societatea are nevoie de oameni competenți, iar un neurochirurg capabil ( și o spun făra nici un interes) este Dumnezeu pe pământ ! Habar n-aveam că așa ceva este posibil în zilele noastre.🤨

Păi standardul de aur nu se aplică şi când secţiile râmân fără medici de gardă ? Nu am auzit să se ia vreo măsură disciplinară împotriva celor ce refuză să efectueze gărzi. Standardul de aur nu mai e valabil şi când asistentele te trimit sau trimit aparţinătorii la farmacie după feşe, medicamente ? Sau când stai şi aştepţi 14 ore până te bagă cineva în seamă ?

Cei care ar trebui demiși sunt cei de la conducerea spitalului, sunt numiți politic și nu au nici o empatie față de medici și bolnavi Totul este să își ia dumnealor salarii mari și atât, restul nu contează

Oameni buni, in Spitalul Judetean Constanta se moare pe capete din cauza nepăsării. Când vine cineva competent este eliminat, că e pus pe treabă și face notă discordantă. Cam asta este economia acolo.

View more comments

Din nou cu Teo și Ilinca – despre asociație, neurochirurgia modernă și un subiect fierbinte

Am avut din nou plăcerea să fiu invitat la emisiunea Follow Us, cu Teo Trandafir și Ilinca Vândici. Dacă prima dată aveam emoții, acum m-am simțit ca acasă la niște prietene vechi și am putut fi în elementul meu.

Am discutat ce am discutat și am mai fi discutat, dar știți vorba aia: „oaspetele și peștele după 3 zile încep să miroasă”, așa că am plecat la sfârșitul emisiunii, dar ne-am promis să ne revedem cu prima ocazie să continuăm ce am început.

Vă invit să vedeți emisiunea și să îmi scrieți în comentarii ce părere aveți! Va las linkul mai jos:

... Vezi mai multeVezi mai puține

4 luni în urmă
Video image

Comentează pe facebook

Un medic excepțional mi-ati salvat mama de la moarte. Să vă de-a Dumnezeu puterea să mai operați până la 100 de ani.Nu am cuvinte de mulțumire

Doamne ajuta,și mult succes

Felicitări

🫶👏👏👏

Felicitări !!

TOT RESPECTUL PENTRU DUMNEALUI.FELICITARI SI MULTA SANATATE DOMNULE DOCTOR.

Felicitări!

Felicitări!!!

Mândri de un așa Om medic de al nostru Buzoian!Stima și respect!

Superbă emisiune, felicitări🙏🏾🙏🏾

Pot confirma din proprie experiență că tot ce spune despre empatie și relația medic-pacient este 100% real. Am fost operat de domnul doctor și, pe lângă profesionalismul desăvârșit, m-a impresionat liniștea pe care mi-a insuflat-o într-un moment critic fiind si suspect si de o meningita. ​Deși în video se discută despre viitorul inteligenței artificiale și al roboților, eu cred că nicio tehnologie nu va putea înlocui precizia și, mai ales, sufletul unui medic atât de dedicat, pentru care fiecare milimetru contează. Un medic tânăr, care chiar schimbă fața neurochirurgiei din România. Vă mulțumesc pentru tot, domnule doctor!

Un Om si un medic exceptional. Multumim ca existati si schimbati vieti si destine!

Felicitări, domnule doctor pentru toate reușitele dumneavoastră. Vă mulțumesc pentru profesionalismul desăvârșit și pentru grija oferită ,ma simt recunoscătoare că am fost pe mâini atât de bune. 🙏 Va doresc multa sănătate și putere în tot ce va propuneți.🙏 P.S. Superba emisiunea!

Cel mai deosebit și iubit medic neurochirurg de care am auzit și care ma operat .

Pfffff! Drag imi este de dumneavoastra! Felicitari! Sa nu parasiti Romania, va rog, vom ramane saraci. Felicitari!

Felicitări! Mult succes 🍀

Felicitariiiii !

Felicitari, dle doctor! Profesionalismul si dedicarea dvs sunt un exemplu demn de urmat si merita toate aprecierea! Respectul si recunostinta mea pt totdeauna! Mi-ati redat viata! 😊

Un om cu suflet mare și un doctor de milioane ! Dacă ar fi un sfert din medicii români ca și dânsul ar fi bine !

Felicitări respect

Cel mai empatic doctor! Felicitări și mult succes domnul doctor! Respect 👏👏👏👏👏

Domnul doctor este o minune a lui Dumnezeu!

View more comments

Cum se exersează o operație în realitate augmentată

Acum vreo 8–9 ani mergeam în Milano să văd ce înseamnă reconstrucții tridimensionale ale creierului. Un astfel de curs era 1.300 de euro pentru 4 zile, doar ca să vezi rezultatul final. Nu te învață efectiv nimic, nu îți arată decât „unde poți ajunge cu multă muncă”.

Ca să fie treaba treabă, mi-au furat niște hoți toate bagajele atât mie cât și grupului cu care am fost acolo – laptop, hard extern, haine, tot. Mai aveam doar portofelul cu acte și hainele de pe mine, și alea rupte în… fine.

În 8 ani am muncit și am exersat până am ajuns să pun pe YouTube cursurile mele, gratuite, despre cum se planifică o operație în 3D. Le găsiți și acum dacă veți căuta „Ciobotaru 3Dslicer” pe YouTube. Dar lumea nu se oprește că am ajuns eu undeva. În Republica Moldova, la Chișinău, lucra un neurochirurg care făcea același lucru, în paralel cu mine, fără să avem nicio legătură unul cu celălalt.

Ne-am cunoscut strict online, ne-am apreciat unul altuia munca, iar la un moment dat a trecut la nivelul următor: a implementat planurile acestea în realitate augmentată. Și a mers mai departe: a fondat un start‑up care face toate lucrurile acestea folosind ochelari simpli de realitate augmentată, disponibili la orice magazin.

Bineînțeles, ca orice minte încuviințată, nu credeam că e mare lucru. Așa cum poate părea „bula inteligenței artificiale”, așa mi se părea și realitatea augmentată. Ba încercasem și eu să cochetez cu niște ochelari Microsoft HoloLens la un moment dat acum vreo 6–7 ani și nu am reușit să mă impresionez.

Dar acum câteva luni, Argus AI, startup‑ul fondat de o echipă din care făcea parte, mi‑a trimis ochelarii să îi testez.

Pur și simplu… wow! Dintr‑o dată, ești în sala de operație. Ești la microscop, înțelegi anatomia, vizualizezi tumora și poți să exersezi mental toată intervenția. Sigur, sunt abia la început – în versiunile viitoare vor exista culori, segmente, etc

Ca să înțelegeți cât de mult schimbă regulile jocului ochelarii aceștia, am zis la un moment dat, înainte de a opera o tumoră mare de lângă cerebel (un schwannom vestibular de vreo 4 cm): „ia hai să încerc să mă uit la asta și prin ochelari”. Ceea ce estimam să fie o operație de 8 ore minim s‑a transformat într‑o operație de 4 ore și jumătate pentru că anatomia a devenit dintr‑o dată foarte clară.

Ce vă prezint astăzi este un caz despre care vă voi vorbi peste câteva săptămâni – un meningiom voluminos în centrul creierului (intraventricular), operat de niște colegi în mediul privat, care doar l‑au atins, fără să îl opereze efectiv, apoi au închis. Ce vedeți reconstruit este capul pacientului în 3D, cu meningiomul „operat”, înainte de operația mea.

Dacă reușiți să vizualizați capul, tumora și cam care sunt căile de abord, veți înțelege cât de utili sunt acești ochelari. Iar dacă sunteți medici și ați dori să îi încercați, există și o listă de așteptare pe care vă puteți înscrie la link‑ul de mai jos:

docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSc6GsaXJv82MVWTFJPRml8P5Wgo14PWFExCgES9HvKImy2RWg/viewform

Menționez că nu sunt în niciun fel afiliat cu ArgusAI, nu sunt plătit pentru acest articol, însă cred cu tărie că un astfel de produs poate fi cu adevărat util pacienților – ajută medicii să înțeleagă mai bine patologia, localizarea, poate înlocui neuronavigația pentru anumite cazuri selecționate, etc. Și dacă există ceva pe Pământ care să ajute pacienții, voi căuta să fiu primul care să ofere sprijin.

Las de asemenea și câteva linkuri de social media unde găsiți mai multe filmări de‑ale lor, precum și o filmare din ochelari, să vedeți precis cu ce m‑am luptat zilele trecute. Aștept în comentarii părerea dumneavoastră!

1. www.instagram.com/argusai.pro?igsh=MmNiamU0OTJqc200&utm_source=qr

2. www.facebook.com/share/1Gx7jRM7cV/?mibextid=wwXIfr

3. www.linkedin.com/company/argus-ai-pro/
... Vezi mai multeVezi mai puține

4 luni în urmă

Comentează pe facebook

Felicitări D-le Doctor pentru tot ce faceți, dorința de a cunoaște mai mult pentru noi pacienții !!!Toată stima domnule doctor, multă sănătate să puteți ajuta cât mai mulți oameni bolnavi!!!Respect!!!

Felicitari !Sa va dea Bunul Dumnezeu sanatate !RESPECT !

Succes în continuare! Sunteți genial!Mai rar un Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg ,ca dumneavoastră! Multă sănătate, fericire, bucurii,putere să salvați câți mai mulți!Dumnezeu lucrează prin dumneavoastră! Doamne ajută!

Bunul Dumnezeu sa va binecuvanteze ,tot respectul pentru dumneavoastra ,sunteti cel mai bun medic neurochirug ,baiatul meu a fost operat de dumneavoastra ,a avut un mare noroc , magia cu maini de aur el este acum foarte bine ,va multumim din suflet !

Felicitări și mult succes 🙏😉

Felicitari, dle Dr! Sunteti un om extraordinar cu maini si minte de aur! Sa va dea Domnul viata lunga si sanatate din plin! Cu medici asemeni dvs....suntem pe drumul cel bun...inca nu e totul pierdut in sistemul sanitar din Romania.

Felicitări

Îmi aduc aminte când am primit telefon de la tine și mi ai spus că ti s a furat tot bagajul. Nu puteam crede. Și că ați fost asigurați de poliție că vor căuta hoții și vă vor anunța, dar ei nu va luaseră nici datele de contact🥲. Cam scumpe lecțiile astea! Felicitări pentru tot ce faci și mult succes pe mai departe. Așa fel încât dorința și ambiția sa nu ți rămână doar un vis🙏

Felicitari!!!!

Sunteți un om excepțional și un medic cu vocație! Să aveți o viață lungă și plină de realizări! Onoare și Respect!

Felicitări și toată admirația pentru eforturile depuse!

Respect,,,, Felicitari!!!!!!

Iar mi-ati dat de lucru o noapte ! Maine va scriu ce am inteles.

Felicitari , stima si admiratie !

Recunostiinta noasta nu poate fi transpusa doar in cuvinte. Dvs nu vindecati doar fizic pacientii ci schimbati vieti. Exista medici care fac medicina si Medici ca dvs care se implica si o fac cu har , profesionalism punand accent pe calitatea vietii. Sunteti printre singurul de acest fel ,pe care l am intalnit si ati avut un rol definitoriu in viata tatalui meu. I ati redat speranta la o viata de calitate. Va multumim!

Felicitări, domnule doctor! Vă doresc mult succes în continuare și cât mai multe intervenții reușite. Recunoștința mea este enormă pentru tot sprijinul si profesionalismul dumneavoastră!Vă doresc multă sănătate și putere să continuați să faceți bine și să schimbați vieți. 🙏🤍

View more comments

Despre Olanda – pacientul numărul 2

Fiecare chirurg are o frică. Pentru unii e să se înțepe și să se pricopsească cu o boală fără leac. Pentru alții, e o sângerare intraoperatorie sau un deces pe masă. Pentru mine, e faptul că nu pot să îmi ajut suficient pacienții.

Iar frica mea are cea mai ușoară scăpare – alt chirurg. Problema cea mai mare e că am avut de-a lungul anilor cazuri atât de grele, încât ceea ce pentru mine este acum un caz cu adevărat dificil, este la fel probabil pentru aproape toți neurochirurgii din România.

Primind zeci de solicitări online în fiecare zi, îmi petrec majoritatea nopților analizând inclusiv cazurile rare, dificile sau refuzate. Iar într-o bună zi, am dat peste cazul doamnei Maria*, în vârstă de puțin peste 40 de ani. Doamna, extrem de simpatică, avea un anevrism de peste 2 centimetri dezvoltat din artera carotidă ce asocia un "pui" mai mic, care stătea să se spargă.

Bombă cu ceas? Da, și ticăia din ce în ce mai repede, pentru că începuseră dureri de cap care prevesteau parcă numai lucruri rele.

Știam să operez? Poate, însă m-aș fi bazat pe o doză mare de noroc – una extremă, incompatibilă cu neurochirurgia sigură pe care o susțin și o tot propovăduiesc.

Așa că am apelat la unul dintre puținii oameni în care aș avea încredere să mă ajute într-o astfel de situație: Dr Victor Volovici, de la spitalul “Erasmus MC” din Rotterdam, Olanda. Nu doar că a acceptat să mă ajute, dar a și organizat totul astfel încât intervenția să fie efectuată în cel mai scurt timp cu putință – câteva săptămâni.

Dar cum ar fi fost să primesc cazul și să îl trimit altcuiva fără să învăț ceva din el? Nu ar fi fost oare banii aceia irosiți? Apoi… scopul meu ca medic nu e să fiu un intermediar, ci să mă dezvolt de pe urma fiecărui caz pentru a ajunge din ce în ce mai bun, până într-acolo încât, într-o bună zi, să nu mai existe niciun caz de trimis în străinătate.

Așa că am organizat ultimele detalii, mi-am luat rezidentul din dotare (fie el și anul 1 ca în cazul de față) și am plecat împreună să îl sprijinim pe Victor și să fim uimiți.
Și uimiți am fost. Am plecat pregătiți pentru o intervenție extrem de complexă: intram pentru un double-barrell bypass STA-ACM cu trapping anevrismal (adică ne așteptam să fie nevoie să luăm un vas de pe piele să îl legăm la circulația creierului, apoi sa oprim carotida - ca și cum ne-am lega la rețeaua de apă a vecinului ca să putem opri robinetul general în apartamentul nostru). Realitatea? Cu un abord corect (tehnic: cu clinoidectomie, eliberarea carotidei din inele în segmentul clinoidian și câteva clipuri temporare și definitive), în puțin peste 3 ore anevrismul fusese clipat, verificat, secționat, iar pacienta făcea ochii mari.

Inițial am crezut că nu s-a stricat nimic, dar s-a trezit vorbind în engleză cu mine și rugându-mă să nu pățească ceva în operație. I-am adus aminte că vine din țara sarmalelor și a mămăligii și a trecut iar pe română și a rămas ca nouă până în ziua de azi, când probabil citește articolul acesta la o cafea la poalele munților, unde locuiește.

Rezultatul? Se vede în poză – o pacientă zâmbitoare, pusă pe șotii, cum ar trebui să fie aproape toate cazurile neurochirurgicale operate prin tehnici moderne și sigure.
Și dacă tot eram acolo, trebuia să ne bucurăm puțin de răgazul oferit, nu? Așa că am mai tras cu ochiul la alte două operații: un meningiom care pleca din cap și ajungea până aproape de nas, unde a fost nevoie de eliberarea ramurilor trigeminale, frezarea plăcilor pterigoide, etc… precum și un schwannom vestibular operat printr-un abord presigmoid, cum nu văzusem niciodată în viața mea.

A fost util? Să spunem doar că am revenit în România și am avut în săptămâna de după două cazuri amânate și paraamânate din motive de frică, prin care am zburat și despre care vă voi povesti săptămânile următoare.

Dragii mei… genul acesta de experiențe demonstrează un singur lucru: cunoștințele sunt precum focul unei lumânări - e suficientă una să le aprindă pe toate și cu cât sunt mai multe, cu atât focul e mai puternic. Tot ce trebuie să ținem minte e că, undeva, e un foc aprins care ne așteaptă. Trebuie doar să întindem mâna – să dăm un mail, să completăm un formular sau pur și simplu să cerem ajutor.

Iar eu vă întind oricând o mână aici sau pe site-ul meu. Este tot ce pot să fac pentru dumneavoastră ca semn de recunoștere și de mulțumire pentru echipele chirurgicale care îmi ghidează acum pașii și cărora le mulțumesc din suflet. La fel cum mulțumesc fiecărui pacient care are încredere în a se lăsa “pe mâna mea”, chiar dacă asta înseamnă să plec personal cu pacientul și echipa în altă țară, ca să mă pot întoarce, să operez aici, gratuit și fără vreo ”atenție”, așa cum ar trebui să fie!

Vă rog, dați mai departe acest articol, pentru că în el stă toată speranța oamenilor care își doresc să vadă cu ochii lor că România se schimbă în bine. Iar pentru asta e nevoie de sprijinul fiecăruia dintre noi! Vă mulțumesc!

*Maria și Ion sunt nume generice oferite pentru a ascunde identitatea pacienților
... Vezi mai multeVezi mai puține

5 luni în urmă
Despre Olanda – pacientul numărul 2

Fiecare chirurg are o frică. Pentru unii e să se înțepe și să se pricopsească cu o boală fără leac. Pentru alții, e o sângerare intraoperatorie sau un deces pe masă. Pentru mine, e faptul că nu pot să îmi ajut suficient pacienții.

Iar frica mea are cea mai ușoară scăpare – alt chirurg. Problema cea mai mare e că am avut de-a lungul anilor cazuri atât de grele, încât ceea ce pentru mine este acum un caz cu adevărat dificil, este la fel probabil pentru aproape toți  neurochirurgii din România.

Primind zeci de solicitări online în fiecare zi, îmi petrec majoritatea nopților analizând inclusiv cazurile rare, dificile sau refuzate. Iar într-o bună zi, am dat peste cazul doamnei Maria*, în vârstă de puțin peste 40 de ani. Doamna, extrem de simpatică, avea un anevrism de peste 2 centimetri dezvoltat din artera carotidă ce asocia un pui mai mic, care stătea să se spargă. 

Bombă cu ceas? Da, și ticăia din ce în ce mai repede, pentru că începuseră dureri de cap care prevesteau parcă numai lucruri rele.

Știam să operez? Poate, însă m-aș fi bazat pe o doză mare de noroc – una extremă, incompatibilă cu neurochirurgia sigură pe care o susțin și o tot propovăduiesc.

Așa că am apelat la unul dintre puținii oameni în care aș avea încredere să mă ajute într-o astfel de situație: Dr Victor Volovici, de la spitalul “Erasmus MC” din Rotterdam, Olanda. Nu doar că a acceptat să mă ajute, dar a și organizat totul astfel încât intervenția să fie efectuată în cel mai scurt timp cu putință – câteva săptămâni.

Dar cum ar fi fost să primesc cazul și să îl trimit altcuiva fără să învăț ceva din el? Nu ar fi fost oare banii aceia irosiți? Apoi… scopul meu ca medic nu e să fiu un intermediar, ci să mă dezvolt de pe urma fiecărui caz pentru a ajunge din ce în ce mai bun, până într-acolo încât, într-o bună zi, să nu mai existe niciun caz de trimis în străinătate.

Așa că am organizat ultimele detalii, mi-am luat rezidentul din dotare (fie el și anul 1 ca în cazul de față) și am plecat împreună să îl sprijinim pe Victor și să fim uimiți.
Și uimiți am fost. Am plecat pregătiți pentru o intervenție extrem de complexă: intram pentru un double-barrell bypass STA-ACM cu trapping anevrismal (adică ne așteptam să fie nevoie să luăm un vas de pe piele să îl legăm la circulația creierului, apoi sa oprim carotida - ca și cum ne-am lega la rețeaua de apă a vecinului ca să putem opri robinetul general în apartamentul nostru). Realitatea? Cu un abord corect (tehnic: cu clinoidectomie, eliberarea carotidei din inele în segmentul clinoidian și câteva clipuri temporare și definitive), în puțin peste 3 ore anevrismul fusese clipat, verificat, secționat, iar pacienta făcea ochii mari. 

Inițial am crezut că nu s-a stricat nimic, dar s-a trezit vorbind în engleză cu mine și rugându-mă să nu pățească ceva în operație. I-am adus aminte că vine din țara sarmalelor și a mămăligii și a trecut iar pe română și a rămas ca nouă până în ziua de azi, când probabil citește articolul acesta la o cafea la poalele munților, unde locuiește.

Rezultatul? Se vede în poză – o pacientă zâmbitoare, pusă pe șotii, cum ar trebui să fie aproape toate cazurile neurochirurgicale operate prin tehnici moderne și sigure.
Și dacă tot eram acolo, trebuia să ne bucurăm puțin de răgazul oferit, nu? Așa că am mai tras cu ochiul la alte două operații: un meningiom care pleca din cap și ajungea până aproape de nas, unde a fost nevoie de eliberarea ramurilor trigeminale, frezarea plăcilor pterigoide, etc… precum și un schwannom vestibular operat printr-un abord presigmoid, cum nu văzusem niciodată în viața mea.

A fost util? Să spunem doar că am revenit în România și am avut în săptămâna de după două cazuri amânate și paraamânate din motive de frică, prin care am zburat și despre care vă voi povesti săptămânile următoare.

Dragii mei… genul acesta de experiențe demonstrează un singur lucru: cunoștințele sunt precum focul unei lumânări - e suficientă una să le aprindă pe toate și cu cât sunt mai multe, cu atât focul e mai puternic. Tot ce trebuie să ținem minte e că, undeva, e un foc aprins care ne așteaptă. Trebuie doar să întindem mâna – să dăm un mail, să completăm un formular sau pur și simplu să cerem ajutor.

Iar eu vă întind oricând o mână aici sau pe site-ul meu. Este tot ce pot să fac pentru dumneavoastră ca semn de recunoștere și de mulțumire pentru echipele chirurgicale care îmi ghidează acum pașii și cărora le mulțumesc din suflet. La fel cum mulțumesc fiecărui pacient care are încredere în a se lăsa “pe mâna mea”, chiar dacă asta înseamnă să plec personal cu pacientul și echipa în altă țară, ca să mă pot întoarce, să operez aici, gratuit și fără vreo ”atenție”, așa cum ar trebui să fie!

Vă rog, dați mai departe acest articol, pentru că în el stă toată speranța oamenilor care își doresc să vadă cu ochii lor că România se schimbă în bine. Iar pentru asta e nevoie de sprijinul fiecăruia dintre noi! Vă mulțumesc!

*Maria și Ion sunt nume generice oferite pentru a ascunde identitatea pacienților

Comentează pe facebook

Felicitări si la cat mai multe cazuri, rezolvate!

Felicitări!!

Doarme ajută să avem parte de medici precum dumneavoastră!

Felicitări și RESPECT!Vă mulțumim că existați!

Respect și considerație,d-le doctor! Vă citesc cu nesaț și sunt impresionată, de fiecare dată, de calitățile umane și profesionale! Noi succese și bucurii sufletești!

Astept un raspuns de la dumneavostra !Am trimis un email!

Respect! Mulțumesc pentru operația realizată în 2024 cu succes Domnule Doctor..La cât mai multe și mai reușite să aveți în continuare.Doamne ajută 🙏 🙏🙏🤗

Felicitări!

Felicitări și respect domnule doctor!

Mulțumiri si succes in continuare dle dr! Dzeu cu dvs la tot pasul și în tot ceasul!

Felicitări, pentru ca nu vă opriți și nu vă mulțumiți cu ceea ce deja știți!!! Felul dumneavoastră ar trebui să ne motiveze pe fiecare în parte, sa ne dorim mai mult, să realizăm mai mult… pentru noi și pentru alți, să ne dezvoltăm încontinuu. Noi cei care vă cunoaștem și am fost operați de dv suntem foarte mândri de orice nouă realizare a dumneavoastră!!! Mult succes pe toate planurile!!!!

Felicitāri dl doctor! Sā fiți sănătos, să aveți puterea și priceperea de a salva cât mai multe vieți!

Sunteti o minune de om! Ma înclin si va pretuiesc! Multa putere si inspiratie sa aveti in tot ceea ce faceti!

Felicitări, Felicitări, Felicitări!

Bunul Dumnezeu sa va inconjoare de tot ce este mai frumos in viața, putere in maini si o minte sclipitoare 🙏❤️

Munca dumneavoastră schimbă vieți, iar pentru mine ați fost mai mult decât un dr neurochirurg: ați fost un sprijin real într-un moment greu. Vă laud și vă respect pentru ceea ce faceți și pentru felul în care faceți. Felicitari!

Felicitări și multă sănătate sa puteți ajuta cit mai mulți oameni ! Mai rar ca dumneavoastră în România, sa speram ca va ia exemplu și alți doctori!

Nu mai am cuvinte, sunteți unic, speranță pentru noi cei bolnavi. Va doresc multa sănătate și lumină în suflet singurul medic care dăruiește totul pentru pacienți. Felicitări pentru ce faceți !!Succes!!!

Felicitari, domnule doctor!

Sunt sigură că orișice pacient ajunge la dumneavoastră are șanse de însănătoșire. Sunt fericita că am avut șansa să fiu pacienta dumneavoastră. ❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️

Felicitări domnule doctor!

Mult respect Dnule Dr ! Sunteti un Om de pus pe rană ! Un curajos si cu muuuulta empatie fata de pacientii dvoastra ! Dzru sa va ghideze mintea si mainile de aur ptr a rezolva cat mai multe cazuri chiar si asa complicate precum a ti prezentat !

Bravo domnule doctor! Felicitări pentru tot ceea ce faceți! Respect și prețuire!

Felicitări !!!

Felicitări și succes în continuare, în tot cea ce v-ați propus!

View more comments

Când mărimea nu impresionează

Am întâlnit în meseria mea, atât bărbați, cât și femei, impresionați de mărimea unei… tumori. Dar acesta, de multe ori, este factorul mai puțin important. Raportul cu structurile esențiale din creier este înzecit mai important și vă voi prezenta astăzi un caz relativ frecvent întâlnit în practică.

Domnul Ion* s-a prezentat în clinică cu discrete tulburări de vorbire. A fost consultat de un neurolog, iar acesta a recomandat un IRM cerebral care a demonstrat prezența unei tumori care, în axul lung, avea 63 mm. Asta înseamnă o tumoră mai mare decât o portocală de calitatea I după standardele românești!

Dacă vă uitați peste imaginea preoperatorie, există un aspect particular: o „pată” neagră, cu o margine albă. Acest aspect este specific mai multor leziuni – glioblastom, metastaze, abces etc., în cazul de față fiind vorba despre un glioblastom, un cancer al creierului, extrem de agresiv.

În mod normal, îmi place să descriu glioblastomul ca pe un foc în lanul de grâu: el nu crește ca o masă suplimentară în creier, pe cât „devorează” creierul. Astfel, centrul e dat de necroză, pe când celulele sunt toate înghesuite în periferie. Cum se stinge un astfel de foc? Cu o lopată de 30/30 cm, chiar dacă el e pe 3 hectare! Ne folosește să aruncăm cu apă în centru? Nici vorbă! Tot ce ne interesează e, exact ca în cazul tumorii, să ne ocupăm de periferie!

Până acum câțiva ani, glioblastomul purta numele complet de „glioblastom multiform”, pentru că nu avea un aspect uniform între pacienți. La fel se întâmplă și aici, unde, deși vă povesteam despre cum devorează creierul, situația e diferită: aici, aceste celule în loc să transforme creierul, ele predominant secretă un „suc tumoral”, care se strânge tot în centru. Astfel, pata aceea albă e un lichid care se aspiră ușor, iar periferia e dată tot de aceste celule.

Acesta este motivul pentru care, postoperator, trebuie în mod obligatoriu să existe o investigație cu substanță de contrast la mai puțin de 24–48 de ore de la operație, pentru a vedea dacă nu a mai rămas țesut tumoral restant! Degeaba aspirăm conținutul dacă nu atingem acea margine de câțiva milimetri din periferie, care captează substanța de contrast!

Cât de mare trebuie să fie tăietura pentru o astfel de tumoră? Mică! Pentru că, odată intrat și aspirată zeama de acolo, toată tumora se „strânge”, devine mica.

Aceasta e magia neurochirurgiei minim invazive! Ce am făcut? Ce am promis: o tăietură de 5 cm în față și deasupra urechii de pe partea stângă, am aspirat conținutul care nu ne interesa și apoi, cu un aspirator ultrasonic, am înlăturat pereții tumorali, fără să exagerăm cu rezecția întrucât zona este importantă pentru numirea persoanelor/obiectelor, precum și pentru înțelegerea limbajului. Sigur, ca orice intervenție chirurgicală, nu este lipsită de riscuri, dar ca grad de dificultate, din punctul meu de vedere, o astfel de tumoră primește nota 1 din 10 – niciun pericol evident, țesut tumoral puțin, conținut chistic ușor aspirabil, fără vreun risc hemoragic la care să ne așteptăm in mod evident.

Rezultatul? Cum se vede și pe RMN-ul de la 3 luni din poza: „Nici nu se vede că v-a lucrat cineva aici”.

Din păcate, chiar operat corect (rezecția>95% este factorul cel mai important în creșterea duratei de viață a pacientului), glioblastomul este o tumoră extrem de agresivă, iar pacienții necesită chimioterapie, radioterapie, consult și urmărire neuro-oncologică, sprijin psihologic și social etc. Și chiar și așa, recidiva este una extrem de frecventă.

Sunt multe de povestit, insa, ca o concluzie: nu vă mai lăsați impresionați de mărime! Uneori, e doar mare!
... Vezi mai multeVezi mai puține

6 luni în urmă
Când mărimea nu impresionează

Am întâlnit în meseria mea, atât bărbați, cât și femei, impresionați de mărimea unei… tumori. Dar acesta, de multe ori, este factorul mai puțin important. Raportul cu structurile esențiale din creier este înzecit mai important și vă voi prezenta astăzi un caz relativ frecvent întâlnit în practică.  

Domnul Ion* s-a prezentat în clinică cu discrete tulburări de vorbire. A fost consultat de un neurolog, iar acesta a recomandat un IRM cerebral care a demonstrat prezența unei tumori care, în axul lung, avea 63 mm. Asta înseamnă o tumoră mai mare decât o portocală de calitatea I după standardele românești!  

Dacă vă uitați peste imaginea preoperatorie, există un aspect particular: o „pată” neagră, cu o margine albă. Acest aspect este specific mai multor leziuni – glioblastom, metastaze, abces etc., în cazul de față fiind vorba despre un glioblastom, un cancer al creierului, extrem de agresiv.  

În mod normal, îmi place să descriu glioblastomul ca pe un foc în lanul de grâu: el nu crește ca o masă suplimentară în creier, pe cât „devorează” creierul. Astfel, centrul e dat de necroză, pe când celulele sunt toate înghesuite în periferie. Cum se stinge un astfel de foc? Cu o lopată de 30/30 cm, chiar dacă el e pe 3 hectare! Ne folosește să aruncăm cu apă în centru? Nici vorbă! Tot ce ne interesează e, exact ca în cazul tumorii, să ne ocupăm de periferie!  

Până acum câțiva ani, glioblastomul purta numele complet de „glioblastom multiform”, pentru că nu avea un aspect uniform între pacienți. La fel se întâmplă și aici, unde, deși vă povesteam despre cum devorează creierul, situația e diferită: aici, aceste celule în loc să transforme creierul, ele predominant secretă un „suc tumoral”, care se strânge tot în centru. Astfel, pata aceea albă e un lichid care se aspiră ușor, iar periferia e dată tot de aceste celule. 

Acesta este motivul pentru care, postoperator, trebuie în mod obligatoriu să existe o investigație cu substanță de contrast la mai puțin de 24–48 de ore de la operație, pentru a vedea dacă nu a mai rămas țesut tumoral restant! Degeaba aspirăm conținutul dacă nu atingem acea margine de câțiva milimetri din periferie, care captează substanța de contrast!  

Cât de mare trebuie să fie tăietura pentru o astfel de tumoră? Mică! Pentru că, odată intrat și aspirată zeama de acolo, toată tumora se „strânge”, devine mica.

Aceasta e magia neurochirurgiei minim invazive! Ce am făcut? Ce am promis: o tăietură de 5 cm în față și deasupra urechii de pe partea stângă, am aspirat conținutul care nu ne interesa și apoi, cu un aspirator ultrasonic, am înlăturat pereții tumorali, fără să exagerăm cu rezecția întrucât zona este importantă pentru numirea persoanelor/obiectelor, precum și pentru înțelegerea limbajului. Sigur, ca orice intervenție chirurgicală, nu este lipsită de riscuri, dar ca grad de dificultate, din punctul meu de vedere, o astfel de tumoră primește nota 1 din 10 – niciun pericol evident, țesut tumoral puțin, conținut chistic ușor aspirabil, fără vreun risc hemoragic la care să ne așteptăm in mod evident.  

Rezultatul? Cum se vede și pe RMN-ul de la 3 luni din poza: „Nici nu se vede că v-a lucrat cineva aici”.  

Din păcate, chiar operat corect (rezecția>95% este factorul cel mai important în creșterea duratei de viață a pacientului), glioblastomul este o tumoră extrem de agresivă, iar pacienții necesită chimioterapie, radioterapie, consult și urmărire neuro-oncologică, sprijin psihologic și social etc. Și chiar și așa, recidiva este una extrem de frecventă.  

Sunt multe de povestit, insa, ca o concluzie: nu vă mai lăsați impresionați de mărime! Uneori, e doar mare!

Comentează pe facebook

Fie mare ,,cat de mare !! Domnul doctor are rezolvare !!! The best !! Fericita ca v am intalnit !!! Recunostinta si milioane de multumiri !

RESPECT ce faceți pentru oameni.Sa aveți sănătate și bucurii de la toți oameni care vor fi in viața dumneavoastră

ȘTIINȚĂ DE CARTE, INTELIGENȚĂ, PRICEPERE ȘI MĂIESTRIE ÎN,,MESERIE",ACESTA ESTE ADEVĂRATUL DOCTOR- OM! FELICITĂRI ! SUCCES ÎN CONTINUARE !

Congratulation!

Ma bucur ca exista oameni ca dvs ! Multa sanatate si fericire , dnu doctor!

😘 🫶 💓🙏🙏🙏

Felicitari ptr tot ce faceti,sunteti speranta ptr oamenii incercati!

Felicitări! Dar de la ce se formeaza aceasta tumoare ?

Felicitări d-nl doctor, multe reuşite profesionale!

Felicitări pentru operația reușită și pentru profesionalismul de care dați dovadă! Mult succes în continuare!

Respect pentru un astfel de medic!

Respect , sunteți minunat!!🙏🏾🙏🏾

Felicitări! In 2018 mi-am pierdut soțul în mai puțin de 3 luni de la aflarea diagnosticului (glioblastom)! 🖤😥

Felicitari! Mult succes in continuare!

Din pacate de glioblastom se moare repede! Am vazut un neurochirurg supercelebru din America, care a luptat "corp la corp" cu acest mizerabil tip de tumora, a incercat si niste proceduri revolutionare, pacientul era tanar, dupa nenumarate operatii si tratamente, bolnavul s-a stins! A fost un fel de pariu al medicului pe care l-a pierdut cu ochii in lacrimi, la propriu!

Felicitări!

Felicitări!

Felicitări domnu doctor, sunteți bravo!

Felicitări D-l Doctor! Să aveți parte de un An Nou fericit! Sănătate, bucurii și împliniri!

View more comments

Haideți cu mine într-o intervenție de chirurgia epilepsiei printr-un abord rar, prin pleoapă!

Chirurgia epilepsiei este un eveniment rar, iar astfel de operații efectuate prin pleoapă sunt încă extrem de rare chiar și la nivel european.

Pentru a beneficia de o astfel de intervenție, pacienții trebuie să fie investigați de o echipă de neurologi supraspecializați în chirurgia epilepsiei care să răspundă mai întâi la întrebarea „se poate opera epilepsia mea?”, iar dacă răspunsul e pozitiv (după evaluare clinică, videoEEG, IRM cu protocol de epilepsie, +/-PET, etc.), trebuie să elaboreze un plan de chirurgia epilepsiei.

Abia atunci, pacienții ajung cu planul la neurochirurg și sunt mândru să spun că acum, la stat, cel puțin la adulți, se poate efectua în siguranță și gratuit aproape orice intervenție neurochirurgicală pentru chirurgia epilepsiei. Odată ajunși la neurochirurg, acesta va stabili pe unde se realizează incizia în funcție de planul preoperator și de preferințele pacientului sau pacientei.

De ce prin pleoapă? Prezintă o serie de avantaje: incizie aproape invizibilă (jumătate se ascunde în faldul pleoapei, rămân doar 2 cm la „coada ochiului”), durerea este mai redusă decât în cazul secționării musculaturii temporale, nu exista risc de atrofie temporala, etc. Complicațiile de la nivel cerebral sunt identice intervenției prin abord temporal, adăugându-se insa un edem tranzitor la nivelul pleoapelor, precum și complicațiile aferente inciziei de unde se prelevează grăsimea (necesară strict la operațiile prin pleoapă).

Vă prezint astăzi cazul unei luptătoare în vârstă de 40 de ani, cu o familie care a sprijinit-o de-a lungul vieții cu o forță de invidiat. Le mulțumesc atât dumnealor pentru încredere, cât și colegilor care m-au sprijinit, fie ei neurochirurgi, neurologi, anesteziști, personal mediu și auxiliar și întregului spital care a organizat lucrurile astfel încât astfel de rarități să aibă loc în România.

Gata cu vorba, vă las link-ul de YouTube mai jos. Dacă doriți să îl împrăștiați mai departe, e posibil să salvați o viață!

... Vezi mai multeVezi mai puține

6 luni în urmă
Video image

Comentează pe facebook

Felicitări domnule Dr. Ciobotaru Georgian , pentru aceste reușite chirurgicale deosebite! Abordul prin pleoapă prezentat este exact tipul de intervenție prin care am trecut și eu, operat de dumneavoastră pentru epilepsie farmacorezistentă. Tocmai de aceea, această postare ma emoționează în mod special. La o lună de la operație, în cazul meu rezultatele sunt foarte bune, fără crize și fără semnele care m-au însoțit ani de zile. Pentru familia mea acest lucru înseamnă enorm. Vă mulțumim pentru profesionalism, dedicare și pentru șansa reală la o viață mai bună pe care o oferiți pacienților. Respect și recunoștință!

Felicitări și un an cu sănătate,multe realizări atât personal cât și profesional! Acum când citesc aceste rânduri sau împlinit 7 luni de când l-ați operat pe Ady și nu a mai făcut crize.Va mulțumesc atât d-voastră cât și echipei de neurologi.

Felicitări și mult succes in continuare! Un an nou plin de sănătate și multe realizări pe plan profesional! Doamne ajuta sa fie bine tuturor!

Felicitări, domnule doctor! Sărbători fericite, alături de cei dragi!

Sărbători binecuvântate și multă sănătate un an nou plin de realizări!!!Succes, respect pentru tot ce faceți!!

Felicitări !❤️🙏

Felicitări , d. Doctor ! La mulți și fericiți ani !

Felicitări și sărbători binecuvântate !❤️🙏

Felicitari! Succes in continuare!

Felicitári!

Felicitări! Felicitări! Felicitări! 👏👏👏👏

Felicitări !

Felicitari. Sanatate si multa putere de munca

Felicitări! Un Doctor de nota 10000. Sa va dea Dumnezeu sănătate

Felicitări,domnule doctor!🌿

Felicitări! Impresionantă performanță! Care este situația pacientei postoperator?

🙏🙏🙏...am urmărit clipul până la final deși cumva mi-a fost un pic greu eu neavând legătură cu medicina: greu vizual, greu să înțeleg toti termenii, dar îmi întărește convingerea că v-ați născut cu menirea de a ajuta oamenii! Sănătate să aveți cât puteți duce, sa practicați profesia de neurochirurg mulți, multi ani! 🙏🙏🙏

Felicitări, la mulți ani sănătoși și binecuvântati, anul ce vina sa aduca numai bucurii!

Felicitări !!

În luna februarie am fost și eu pe mâinele dansului și operația a fost făcuta tot prin pleoapă, mă simt atât de bine și sunt atât de mulțumit de alegerea făcută să mă las pe mâinile dansului 👌😊îl recomand cu inima deschisă și mergeți cu cea mai mare încredere ,și la spitalele de stat sunt doctori atât de buni 😉mai rarii doctori ca dansul la noi în România!!😉👌

Felicitări, sănătate și putere pe mai departe!

Doamne ajuta ! Succes pt.dorinta dumneavoastră de a opera cazuri foarte dificile și ajutorul dat mult ori oameni disperați ,cu frica că nu se vor face bine. Sunteți deosebit. ❤️❤️❤️❤️

Felicitări!🙏

Felicitări, domnul doctor! Vă prețuim și vă îmbrățișăm cu mare drag! Și iarăși mulțumim lui Dumnezeu că vă avem la noi în țară!🙏❤️😘

View more comments

Vezi mai multe