Măseaua de minte
A apărut de curând în spațiul public o știre despre un tânăr care este în stare gravă, internat într-un spital din Constanța, cu șase operații la activ, după o „banală” durere de măsea.
Nu știu mare lucru despre caz și nici nu vreau să mă dau cu părerea, dar cred că sunt mulți care nu știu cât de severă poate fi o astfel de infecție, iar aici mă simt dator să vă ajut cu informații care pot salva un om.
Puțini au fost fericiții care nu au avut o durere de dinți măcar o dată în viață. De cele mai multe ori, durerile dentare sunt provocate de carii. Pe de altă parte, o cauză mult mai severă când vine vorba de o durere de măsea o reprezintă abcesul dentar – o adevărată pungă cu puroi în dinte sau în jurul lui, în tot osul acela poros care protejează bacteriile și le lasă să se înmulțească.
Că să înțelegeți cât de severă este această patologie, până să apară antibioticele, rata de mortalitate în cazul abceselor netratate era de 20-40%! (www1.racgp.org.au/ajgp/2020/september/dental-abscess-death-and-morbidity)
Cum mor bacteriile din aceste abcese? Ați spune „cu antibiotice”, însă aici avem mai multe probleme. În primul rând, nu e obligatoriu ca antibioticele pe care le luăm chiar să fie eficiente (fie nu sunt tipul potrivit pentru acele bacterii, fie nu pătrund în profunzime, etc). Apoi, o altă problemă e cea a administrării incorecte (doză mică, un timp prea scurt, etc) – bacteriile pot deveni rezistente la antibioticul respectiv, iar în situația în care infecția vă reapărea, același antibiotic poate fi inutil, pierzând timp prețios pentru tratamentul corect.
Ce se întâmplă în situațiile acestea? Bacteriile distrug osul și vasele de sânge, iar de aici doar cerul le e limita, pentru că odată intrate în sânge pot ajunge oriunde: creier, gât, plămâni, etc.
În creier, când diametrul abcesului depășește 2,5 centimetri, se recomandă intervenția chirurgicală. Când sunt mai multe și mici, grupate, se poate opta pentru intervenție. Când murdăresc lichidul care „spală” creierul, se poate recomanda intervenție. Când produc blocarea drenajului de lichid, ghiciți ce! Se recomandă intervenție! Iar când nu se recomandă intervenție, se poate recomanda drenaj pentru culturi bacteriene, care este tot un soi de mini intervenție! Iar tratamentul antibiotic pentru o infecție la nivelul creierului durează săptămâni sau chiar luni, atunci când este eficient (ceea ce nu e obligatoriu)!
Așadar, oricât de neplăcut credeți că este, aveți minte și mergeți la medicul stomatolog și cereți-i ajutorul oricând aveți o durere de dinți! Vă explică el ce investigații vă sunt necesare, dacă e abces sau nu, ce tratament trebuie luat și ce intervenții stomatologice (unele extrem de urgente, salvatoare de viață). Altfel, aveți toate șansele să ajungeți pe masa nu unuia, ci a mai multor chirurgi, cărora li se cere să fie mici Dumnezei, să dea șanse unui pacient care din start intră pe ușa spitalului fară nicio speranță de la o „banală durere de măsea”.
Multumiri lui Colourblind Kevin pentru poza postata pe Unsplash
Buna seara vă mulțumim de sfaturile indicațiile dumneavoastră chiar daca nu profesați că medic stomatolog Santeti un om cu suflet vreți să ajutați orice pacient indiferent de diagnostic Felicitări dom dc
O durere de ureche poate fi cauzată de măseaua de minte, fără ca aceasta să doară? Medicul ORL-ist mi-a spus că nu este nimic în neregulă din punct de vedere orl.
Mulțumim pt sfaturi. Interesant articol! Succes
Foarte interesant și util de știut. Mulțumim frumos că le informați și ne luminați.
Am stat numai cu apă rece la ia de ziua pina dimineața nu știam ce să mai fac de dureri
A murit. Și aveți dreptate. Fără drenaj cam egal cu zero.
Bună eu știu ce e durerea de măsea am pățit o
Expresia asta cu "banala" infectie, "banala" apendicita (ba chiar am vazut intr-un ziar ca a murit cineva dupa un "banal" gastric sleeve) e absolut oribila. Nicio boala defapt nu e "banala", si se poate muri, in ciuda interventiei medicilor. Din acest motiv va felicit pentru postare.
De 8 Martie
Dacă Dumnezeu ar fi făcut un chinez în locul femeii, probabil acum ar fi fost șarpele mâncat în locul mărului. Însă, chiar și așa, tot prețuim femeile ca pe cel mai frumos dar pe care El ni l-ar fi putut face.
La mulți ani tuturor femeilor!
Mulțumesc Doctore ! Toate urarile de bine doamnelor din viața dvs !
Mi-ați dat de lucru cu ecuația chinez+șarpe=? 🤔Ce ar fi fost dacă… Mulțumim pentru urări!
Mulțumim frumos pentru urări d-le doctor și același urări de bine și frumos și pentru femeile din viața dumneavoastră 👏🤗🍀💐
Mulțumesc frumos! La mulți ani și mamei dumneavoastră și tuturor femeilor, colegelor din cercul de prieteni! Doamne ajuta! Multă sănătate și fericire alături de cei dragi! La cât mai multe reușite!
Mulțumim! Asemenea femeilor dragi dumneavoastră!
Multumesc ! ...La multi ani tuturor doamnelor din viata dvs ❤
A știut Eva ce este mai sănătos! Mulțumim pentru aprecieri!
Multumim pentru gandul bun si cuvintele frumoase! Cu prețuire!
Mulțumim din suflet! La mulți ani binecuvântati de Dumnezeu și femeilor din familia d-voastră! Vă îmbrățișam cu mare drag! 😘🤗😘
Și chiar l a făcut! Mulțumesc! Prețuire!
La multi ani doamnelor si domnisoarelor care fac parte din viata dumneavoastra! La multi ani mamei dumneavoastra !
Mulțumim!O primăvară frumoasă!
Va multumesc frumos d-le dr. O primavara frumoasa sa aveti alaturi de cei dragi d- voastr!
Mulțumim frumos pentru urări!
Bună dimineața! Mulțumim frumos!
Mulțumim pentru urări!
Mulțumim frumos!!
Mulțumim d-le dr, pt gândurile minunate🌹
Mulțumim ! O primăvara frumoasa și dvs!
Mulțumim frumos d-le doctor pentru gândurile bune! Cu chinezul săracu,bine că... a rămas nemâncat.
Mulțumim! La mulți ani femeilor speciale din viața dvs.!
Mulțumesc pentru urări și pentru ce ați făcut pentru mine 👋
Multumim frumos. O primăvară frumoasă și multă sănătate.
Mulțumim, petru gîndurile frumoase
Mulțumim frumos! La mulți ani și Mamei dumneavoastră și tuturor femeilor!
„Nepoate, spălată e că nouă!”
În diminețile puține în care ne făcea tata de mâncare, copii fiind, primeam uneori omletă cu șuncă: trei felii de șuncă într-o tigaie cu trei ouă – uitată pe o parte, întoarsă pe cealaltă până era ca o clătită uscată care se ducea pe gât doar cu multă apă. Da, poate că era ceva mai puțin creativ decât mama la capitolul mic dejun, însă omleta aia îndeplinea o funcție clară: „cel mai sățios mic dejun de banii pe care-i avem”, pentru că părinții mei ar fi muncit oricât să știe că nu îndurăm foamea.
Trăiam poate cea mai sumbră perioadă din viața mea din punct de vedere financiar, când banii mei de buzunar pe o săptămână erau cât un bilet de autobuz, iar bugetul familiei era dezbătut între noi toți – nimeni nu primea mai mult, nimeni nu ieșea în oraș, nimeni nu își cumpăra ceva special și nu își îndeplinea vreunul vreo dorință. Cred că era ceea ce se numește astăzi „supraviețuire” și învățasem să mi se pară ceva firesc.
Tot copil fiind, în numeroasele vizite la ORL, căci aveam veșnic amigdalită, vedeam trusele alea mari de instrumente prin care doctorul scormonea cu nesaț până găsea ce îl interesa. În anul patru de facultate, în Italia, realitatea era alta: instrumentele erau de unică folosință. Truse de câte trei instrumente, pentru sutură în gardă, din inox. Uneori desfăceai o trusă pentru un singur instrument, iar celelalte se aruncau, nefolosite, fiind considerate desterilizate. Apoi, rezident fiind, am văzut în Franța și în Statele Unite că inclusiv bipolarele (instrumente de înaltă calitate, unele 150 de dolari bucata) erau de unică folosință, deși erau construite să reziste foarte multe ore.
Care e limita dincolo de care nu mai putem spăla, încălzi și usca un...fier? La o atingere a unui pacient? La două? Dacă scula aia stă în contact cu pacientul trei ore? Zece? O lună? Un an?
Care e limita la care ne batem joc de instrumente și de banii oamenilor care cotizează la sistemul de sănătate și care e limita la care ne batem joc de sănătatea oamenilor resterilizând instrumente, majoritatea din metale scumpe și create cu înaltă precizie să poată rezista ani de zile în câmpul muncii, însă vândute ca fiind de unică folosință?
Umblă vorba prin târg că niște doctori au luat niște dispozitive de la oameni morți și le-au implantat unor oameni vii. Nu știu realitatea, nu sunt aici pe post de judecător. Nici nu mă interesează cine sau ce a făcut, dar a aparut o dilemă etică în care sunt, fară să vreau, implicat moral, pentru că mă doare sufletul când știu că arunc un instrument gândit să fie refolosit.
Stimulatoarele cardiace sunt construite să funcționeze zeci de mii de ore. Tijele și șuruburile sunt gândite să reziste, nemodificate, mii de zile. Drenajele sunt făcute să dreneze vieți întregi. Totuși, dacă omul moare, le aruncăm. Și poate e corect, că suntem o țară destul de bogată, cu un sistem de sănătate care își permite să cumpere dispozitive medicale noi. Dar ce facem cu țările sărace, unde astfel de dispozitive sunt aproape inexistente? Oare am fi numiți mărinimoși să le spălam, curățăm, sterilizăm și expediem lor, sau suntem doar de o ipocrizie cruntă gândindu-ne că „oameni suntem și noi și ei, dar noi nu am mai folosi niciodată așa ceva, că...dacă se întâmplă unuia de-ai noștri ceva? Așa, macar să se întâmple unuia de-ai lor”.
Să faci însă speculă cu așa ceva, stabilește un nou nivel de josnicie, care nu credeam ca există. Să nu îi spui pacientului de unde provine sau să îl minți că e nou, e de aceeași josnicie. Dar să îl lași pe altul să moara că pe fierul ăla scrie „a nu se resteriliza”, oare nu e chiar mai rău?
Mulțumiri lui Benjamin Lehman pentru poza postată pe Unsplash
Ancheta nu a fost pornită la întâmplare, cineva urmarea denigrarea colegului...Nu cred , în ruptul capului , că s-au administrat , cu bună știință, medicamente care sa facă rău pacientului . Am fost în situația în care , acum mai bine de 15 ani , sa semnez ca sunt de acord cu operația tatălui meu , montarea unui stimulator cardiac . În acea situație, de criză, aș fi acceptat orice , doar tata sa trăiască. L-am transferat, pe tata , în Joia Mare , a fost operat a doua zi , medicii au încălcat protocolul , care cerea sa existe la dosar , monitorizarea pe 24 de ore , cu AV sub 40 . Știam ca era singura șansă, ca tata sa trăiască, îl transferasem dintr-un spital unde nu se pun stimulatoare , veneau zilele de Paște, cine aproba dosarul ? Mulțumesc și recunoștință OMULUI-MEDIC , datorită căruia tata a mai trăit șase ani, decesul nu a avut legătură cu aparatul . Dacă, atunci aveau la îndemânana un singur aparat , recuperat , aș fi spus DA . Toate cele bune, tuturor !
Vasiliu Cristina frizerul nu ia spaga, acela se numeste ciubuc, bacşiş, cum vreti sa-i spuneti. Acolo este vorba despre prestarea unui serviciu, nu se pot compara lucrurile. In medicina este cu totul altceva iar subiectul acesta este unul delicat. Tatal meu a purtat 15 ani defibrilator, cel de al doilea nefiind nou insa, a fost instiintat in detaliu despre istoricul lui. Am o imensa aprecieze pentru medici, lucrez intr-un spital de top si de nişă din Paris, un centru de excelenta si chiar stiu ce sunt capabili sa faca medicii. Mai stiu si ca, pe masura ce sunt mari, sunt si modesti si generosi, dar asta e alta discutie. Insa, se supun si ei unor reguli, asa merge lumea asta si asa trebuie sa mearga.
Ne poate,spălată e ca nouă" se potriveste doar pentru prostituate! Pentru restul există profesionalism, verticalitate,respect si Dumnezeu.
Eu cred ca pacienții trebuiau informați de unde provin acele aparate și că este în regulă să fie folosite. Mult respect pentru tot ceea ce faceți!
Cred ca reciclare este normala si fireasca cate vreme lucrurile sunt bine sterilizate cu substante de buna calitate si urmand proceduri si timpi bine stabiliți. In cazul respectivelor dispozitive extrase de la persoane decedate.... Cata vreme functioneaza si cata vreme pacientul stie... Nu vad nicio problema sa fie reutilizate. Cat despre exagerarile din presa.... Cred sincer ca ar trebui sanctionate drastic deoarece lumea este influențată si din pacate unii sunt in asa hal de obtuzi ca iau informatia ca atare fara sa mai judece daca lucrurile chiar asa sunt.
Deci, să înțeleg și eu… În toată “afacerea” asta greșeala doctorului este faptul că a folosit dispozitive second hand, fără să spună pacienților, lucrul acesta chiar putându-se face cu o sterilizare corectă? Sau că a cerut bani pentru așa ceva? Până la urmă, aceste dispozitive se pot refolosi sau nu? Dacă moare cineva care are un asemenea aparat, i se face autopsie ca să fie recuperat? Viața unui pacient este pusă în pericol de folosirea unui dispozitiv “second” care poate da “rateuri” în funcționare, de o sterilizare făcută incorect sau deloc, ori de ambele? Poate par întrebări prostești, însă nu am habar despre chestiuni din astea medicale… Eu nu am nimic împotriva lucrurilor “second”, dar aș vrea să fiu sigură că nu am niciun risc dacă le folosesc. Și nici nu mi-ar plăcea să iau , prin minciună, de nou, ceva care a fost folosit… Dar, dacă e vorba de sănătate, aici nu prea e loc de second hand… Mai ales în calitatea actului medical. Din partea mea, toți medicii ăștia, pe care îi văd la știri, i-aș încuia într-o celulă și aș arunca cheia în mare. Să auzim din ce în ce mai puține cazuri din astea, până spre deloc, și atunci știu că sistemul nostru sanitar s-a vindecat!
Medicii salvează vieți! Nu știm cu certitudine dacă acești medici au reutilizat dispozitivele pentru a salva vieți sau pentru a face bani. Știm că avem un sistem medical subfinantat , politizat dar știm de-asemenea că avem medici corupți cărora nu le pasă de pacienți, Sigur aș dori să fiu întrebată, să pot decide. Mă întreb, oare acești medici ar fi de acord să li se pună lor un astfel de dispozitiv? Fără a fi întrebați!
Atât timp cât pot fi folosite organe pentru salvarea altor vieți, de ce nu și aceste dispozitive?🧐
Nu am nimic în comun cu medicina in afară de aceea de pacient, dar mă gândesc .... Dacă moare o persoană și are organele interne sănătoase e normal sa se apeleze la transplant cu tot procedeul care se aplică. Dacă are stimulator cardiac perfect funcțional Sion termen de ce sa nu îl recuperezi și pe el pt salva o viață? Fără a fi plătit că de nou de către alt pacient. Ne văităm că nu sunt bani in sistemul sanitar și într-adevăr nu sunt de ajuns... Cred că ar fi o procedură care sa fie preluată și aplicată cu anumite norme... Totul până la șpagă, până la licita cine da mai mult ăla mai cumpăra niște zile... Aici e problema. Sunt atât de mulți oameni bolnavi natural, fără a fi nevoie sa te " îmbolnăvească doctorul"... Unele sunt interpretate și pt a denigra medicul...O părere...
Mai grav este faptul că mulți dintre acești pacienți au primit tratament care să înrăutățească boala și simptomele, astfel încât un astfel de aparat să fie necesar. Asta ne face să ne întrebam câte dintre tratamentele primite până acum au fost cele potrivite sau necesare cu adevărat?
Inteleg foarte bine ce spuneți ,"dilema" in sine se regăsește și în alte profesii. Important este ce decideți dvs., sa fiți onest, profesionist și cu credință în Domnul, unde nu reușiți dvs sigur intervine Cel de Sus (dacă vrea). În rest, rămâne ca și pina acum, de mii de ani, fiecare cu bățul pe care l-a tras când s-a născut. Multă sănătate și aveți încredere în dvs.!
Inteligentă deviere de la fondul problemei.
Nu tot ce vedem sau auzim la TV. este adevărat. Așa cum orice pădure are uscaciunile ei la fel și sistemul sanitar al României și nu numai, are foarte multe nereguli.Ar trebui sa luam în considerare și prezumția de nevinovăție.
Eu am convingerea că mereu trebuie sa existe comunicare sinceră de ambele părți ,in cazul de față medic -pacient .
Doamne ferește, unde am ajuns! Cum e posibil să iei un dispozitiv medical de la un decedat și să l montezi altui pacient, fără măcar să l informezi? În cazul în care viața lui atârna de acel dispozitiv medical și în ruptul capului nu se găsea, ar fi de acceptat refolosirea acestuia, dar cu bună știință de către pacient sau de aparținătorii acestuia! În cazul în care aceștia luau la cunoștință, și erau de acord, înțeleg această decizie, dar altfel nu! Bineînțeles gestul de a lua bani pentru dispozitiv mi se pare un abuz! Deja banii pe dispozitiv au fost odată luați de la decedat, de ce ar trebui sa fie vândut din nou, măcar atât bun simț de la acești medici! Multă sănătate domnule Dr. Ciobotaru Georgian, și cât mai multe realizări! Doamne ajuta!
Bună seara ,tinere doctor ! Mi-a fost dor de o postare in genul dumitale . Când a apărut știrea cu medicul de la Iași ,gândul mi-a fugit ,involuntar ,către dumneata .De ce ? Cu siguranță niciodată ,dar NICIODATĂ,nu te văd făcând ceva ce contravine vieții . Cât despre faptele cardiologului ,atât de discutat ,Dumnezeu să-l judece ,dacă este vinovat .Sigur ,nu ar trebui să poată dormi cu gândul la ceea ce ,probabil, a făcut . In situații de acest gen înțeleg și mai mult că avem nevoie de OAMENI ca dumneata .
Prietenul meu are montat stimulator de acum trei ani ,dacă ar fi fost refolosite și nesterilizat corespunzător apăreau probleme .Totuși am încredere în faptul că a fost ales cel conform având în vedere spitalul în care a avut loc intervenția .D-nul doctor știți despre ce vorbesc !
Probleme sînt multe: 1. De etică, obiectivul medicilor implicați era să facă bani, nu să salveze vieți amenințate de birocrația care întîrzie montarea de stimulatoare cardiace, 2. Nu știu în ce măsură, cit de corect s-a făcut sterilizarea aparatelor și materialelor auxiliare, cît de riguros și corect, în lipsa unor supravegheri/proceduri organizate.
Sper ca adevarul spus macar pe jumatate in acest caz ! Vreau sa cred ca un om care munceste atat de mult sa devina medic ,sa faca viata posibila pacientilor, in ruptul capului nu si-ar periclita munca si vocatia pt bani ! Aveti o atitudine rezervata ,dar o semnalati ceea ce mi se pare extraordinar ca aveti curajul sa iesiti din randul breslei si sa va exprimati ! Mi se pare ca nivelul la care se coboara in toate domeniile este mult prea jos ! Ce vrem ca entitati profesionale ,umane sa fim !? Cred ca acum se discuta de acest caz dar ar trebui sa extindem la nivel de societate ! Care mai este speranta in doctori , cati dintre ei mai sunt devotati umanitatii si cati fac doar bani si iar bani ! Si mai e ceva ! Acum 15 ani am fost in aceasta situatie la Parhon la Iasi cu tatal meu care era pe punctul de a pleca.... Au fost oameni doctori care i-au montat un stimulator ,dar daca atunci m-ar fi intrebat daca sa-i puna unul recuperat sigur nu as fi stat pe ganduri si as fi spus : da ! Era o sansa la viata pe care nu as fi refuzat-o, pt ca nu as fi avut acest drept ! Acum tata are 84ani si ne bucuram de viata ! Sa fiu radical nu pot dar rational da ! Sa fim iubitori de darul numit VIATA si partea materiala va veni fara sa degeneram !
Vai! Nici nu mai vreau să știu de așa-zisa presă! Cred că ceva adevăr există!Dar am încercat să-mi imaginez cum e să scoți acel aparat din corpul unui decedat ,iar apoi să-l pui in pieptul altui om ! .Eu nu cred că s-a mers chiar atât de jos! Dar dacă ,da? Eu în cine să mai cred? Justiția va scoate adevărul la lumină? Presa ,și ea , exagerează ,deci nu am încredere! Dacă ajungi la medic , mă cuprinde și acolo neîncrederea! In ce lume trăim! Zic ,probabil,că a venit Anticchristul pe Pământ! Doamne, încotro!
La prima vedere pare macabru și revoltător, mai ales dacă se va dovedi că erau puse diagnostice fictive sau unor pacienți chiar le erau induse probleme cardiace. Pe de altă parte, atâta timp cât se prelevează organe de la donatori decedați la pacienți care au nevoie, de ce nu ar fi posibilă și o astfel de reciclare? Ar fi o problemă, într-adevăr, dacă treaba asta se face în mod ilegal și speculativ, acuzații care însă trebuie probate. Într-adevăr, cazul nu e chiar simplu de judecat. Cel puțin nu și pentru oamenii care nu se reped să judece totul în alb și negru, că pentru acei puritani care tresar de plăcere când aud zgomot de cătușe, e simplu să împartă dreptatea în dreapta și stânga.
Buna ziua, Exista informatii exacte referitor la: - cate zeci de mii de ore sunt construite sa functioneze stimulatoarele cardiace? Ma gandesc ca poate difera de la producator, la producator (sau poate nu…). - cate mii de zile sunt gandite sa reziste, nemodificate, tijele si suruburile de titan introduse la coloana toracala? La fel - poate difera in functie de producator (sau poate nu…). Multumesc pentru raspuns!
Este de noaptea mintii ceea ce a putut un om foarte bine pregătit sa facă... Medicul, după Dumnezeu, este al doilea om, care ne poate ajuta, în situații limita... Păcat, încrederea în sistemul medical va fi într-un declin, total... După tot ceea ce sa intamplat cu oamenii în pandemie, alta poveste urata, tot legata de sistemul medical... Dacă, asa ceva se întâmpla, cu mulți ani în urma, într-o alta epoca, soarta medicului ar fi fost foarte bine tranșata...ma cutremur la gândul, ca la decesului tatălui, un medic, necunoscut, sa poată veni, și sub diferite forme, sa ii scoată simulatorul....
Ca de obicei,o exprimare clară, pe înțelesul nostru,al tuturor,punct de vedere corect si cu muuult BUN SIMȚ! Ceva mai mult adevăr există, dar nu cred tot ce scrie media,(am sacul plin),dar dacă măcar 5%din ceea ce se scrie e adevarat,atunci e de RĂU! Si fiindcă veni vorba,râd în barbă când mă gândesc cu cât tâlc v-o fi spus Nea Mircea maxima din titlu! Să ne trăiți ani multi cu sănătate și să rămâneți același OM pe care l-am descoperit aici!
Nu vom afla niciodată unde este limita. Pentru că punctul meu de vedere văzut de tine din alt unghi este un alt punct de vedere. Și tot așa. Un tăvălug văzut din multe puncte de vedere. Din păcate. Acum mulți mulți ani atunci când acordai primul ajutor făceai respirație gură la gură. Pentru a ajuta. Acum nu mai faci dacă nu ai la îndemână ustensilele necesare. Că dacă doamne ferește iau vreo boală?Las omul moară. Trec strada și mă omoară pe mine o mașină. Morala?
Reconstrucția unei școli de neurochirurgie
V-am povestit vreodată despre ziua în care am rămas în Milano in tricou, chiloți și pantaloni scurți?
Până atunci, trebuie să fac o introducere corectă, demnă de pagina aceasta: După cum știți, creierul e format din substanță albă și substanță cenușie. Cea cenușie e la periferie și îmbracă substanța albă așa cum ne îmbracă pe noi o plapumă noaptea. Tot la fel, plapuma este mai groasă pe pat și mai subțire pe noi (se cudează, e mai multă presiune pe șold și pe umăr când dormim pe o parte, etc). Eh...dacă cineva ne-ar scana și ar calcula grosimea asta, ar putea face o hartă care ne arată cu roșu zonele mai subțiri, adică zonele unde avem „cea mai mare cantitate de om dedesubt”, nu? În Milano, Italia, un profesor a avut un gând similar: Oare dacă îmi imaginez că îmi mișc un deget, substanța cenușie care se ocupă cu mișcarea efectivă a degetului, se activează? Iar dacă se activează, oare devine mai groasă sau mai subțire?
Zis și făcut: și-a făcut un IRM meditând și un IRM mișcând imaginar degetul. Apoi, a folosit o serie de programe care i-au demonstrat ipoteza: grosimea creierului chiar se modifică într-o serie largă de evenimente, nu numai când ne imaginăm că mișcăm degetul. Eu sunt un om simplu, așa că prima întrebare a fost: „Cum pot avea și eu programele alea, la mine în calculator, să le folosesc pe pacienții mei?”
A costat 1300 de euro cursul de 3 zile în care am stat alături de dumnealui cât i-a permis programul, la care se adaugă drum, cazare, masă, ba și toate bagajele pe care ni le-au furat unii care sigur nu erau români, că ne-au lăsat în mașină sticlele de țuică cu pară, cadou pentru profesori. Adio haine, laptop, mâncare, tot! Ni le-au furat din mașina închiriată, parcată sub o cameră de filmat aparent nefuncțională, cu niște polițiști in zonă nedoritori să prindă făptașii. Însă, sincer să fiu, nu despre ei este articolul.
Apoi a venit cursul din Boston, SUA, unde, o cercetătoare din Coreea de Sud se întreba ceva similar: oare grosimea substanței cenușii se modifică în....fericire?
Apoi au urmat sute de nopți în care am lucrat, am înjurat, m-am blocat, am studiat, am mai înjurat puțin, am mai lucrat, până am ajuns să învăț să aplic noțiunile respective nu în domenii abstracte, cum e fericirea, ci în ceva practic: operațiile mele. Am învățat cum să fac reconstrucții corticale care îmi spun mai precis chiar decât navigația unde trebuie să dau o gaura să ajung la focarul care provoacă epilepsia, unde sunt vasele de care trebuie să mă tem, cât de mare e tumora, unde sunt pericolele și unde pot să merg înainte cu viteză maximă însă cu probleme minime.
Astăzi, cei de la EuroNews au înțeles că acesta este un eveniment ce merită pus „pe sticlă”, iar demonstrația că funcționează este doamna Bălan, căreia îi mulțumesc din suflet pentru ajutor, care ne arată cum putem să radiem de frumusețe la 9 luni după înlăturarea simultană din creier a 5 metastaze.
Cred cu tărie că dacă vrei să scrii istorie în medicină, nu trebuie să o scrii în cărți, ci în oameni. Iar tehnicile acestea nu sunt doar pentru mine, ci sunt deopotrivă pentru colegii mei, motiv pentru care am creat inclusiv un curs pentru cine vrea să învețe bazele, gratuit, pe site-ul meu, www.doctorciobotaru.ro . Linkul complet este aici: doctorciobotaru.ro/cursuri/curs-3dslicer/
Dacă am vreun regret, este că nu pot învăța mai mulți colegi, mai repede, cum să aplice astfel de reconstrucții, care sunt gratis, cresc precizia și reduc complicațiile și timpul operator. Regret că atunci când un rezident încearcă să se apropie de mine, încerc să bag informație în el ca și cum i-aș da să bea apă dintr-un furtun de pompieri și fuge instant. Regret și că sunt ca un tată care trăiește prin reușitele celor mici și care e dezamăgit și se supară din toată inima când nu reușește să dea celui mic toate cunoștințele sale, dacă se poate din prima zi.
Le mulțumesc tuturor celor care au făcut posibil acest proiect. Dragilor, veți fi salvat cel puțin o viață!
Iar dacă vă place știrea, vă rog să o distribuiți. Poate, mulțumită gestului dumneavoastră aparent banal și gratuit, un chirurg va folosi tehnica aceasta, iar un pacient va fi salvat de la o complicație majoră sau chiar deces. Nu vi se va mulțumi niciodată, dar intenția sigur va fi contorizată acolo Sus.
Stirea video completa, aici:
youtu.be/l0TcljcC3Vs
Felicitări d-le doctor! Mulțumim că împărtășiți cu noi, oamenii simpli, reușitele dvs. Ce bine ar fi dacă tehnologia s-ar folosi numai pentru a face bine în lume... Va doresc multă sănătate!
Vă mulțumesc din suflet pentru tot ce a-ți făcut pentru mine!Sunteți un înger pe pământ și vă doresc să salvați cât mai multe vieți așa cum mi-ați salvat-o și pe a mea!La cât mai multe reușite, vă doresc!
Un chirurg cu adevarata pasiune pentru meseria aleasa,un om cu un imens respect pentru pacient si disponibil cu familiari .Eu personal ma inchin in fata dumneavoastra 🙏 ,sant sigura ca timpul va v-a aduce satisfactii profesionale de care vom auzi in viitor!🍀
Am distribuit cu drag postarea dumneavoastră! Domnule Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg sunteți trimisul lui Dumnezeu pe pământ! Așa un OM și un DOCTOR ca dumneavoastră nu am mai întâlnit până acum! Să vă dea Dumnezeu multă sănătate, fericire și noroc, să aveți cât mai multe reușite de acum încolo, să vă dea Bunul Dumnezeu putere să salvați cât mai multe vieți! Doamne ajuta și să ne auzim cu bine! Multă sănătate mamei dumneavoastră Mariana Ciobotaru și felicitări pentru educația pe care ați primit o!
Oooo, da de ce nu avem toată știrea?🥲 Eu voiam să văd povestea... Una peste alta, trebuie să spun că... Mă simt atât de mândră că te cunosc! Să-ți dea Dumnezeu sănătate să reușești să faci tot ce-ți propui! PS: când ai timp (🤣🤣ce glumă bună, nu?) Poate reușim să mai vorbim un pic, catch up. Doar sa stabilim o zi și o ora în agenda 😉😉
Felicitări !Doctorii neurochirurgi chiar salvează vieți ! Succes in continuare să salvați cat mai multe vieți ! Doamne ajuta !
Felicitări!!!Sunteți un Om minunat pe care Dumnezeu se pare ca îl iubește foarte mult....și a pus intr un suflet de om multă putere de a studia si de a pune in practica tot ce a reusit sa acumuleze, de a se lupta cu sistemul sanitar pentru binele celui care este în suferinta, și o inima mare din care oferă cite o părticică, fiecărui om suferind ajuns pe masa de operație!!! Felicitări dumneavoastră și echipei cu care lucrați !!!!
Sa fiti binecuvantat domnule dr! Nu v am intalnit personal dar parca v as cunoaste de o viata!Cred ca sunteti in capul listei a celei mai empatice persoane din cate am cunoscut...un mare iubitor de semeni si cu dorinta de a transmite mai departe din cunostintele dv .Va respect si va admir din tot sufletul! Sa va dea Dumnezeu multa sanatate si putere sa realizati ce va ti propus!Citesc cu mare drag toate postarile ca si cum as citi o carte cu povesti!
"Daca vrei sa scrii istorie in medicina, nu trebuie sa o scrii in carti, ci in oameni." In ce lume am trai, daca aceasta ar fi atitudinea medicilor, in toata lumea...minunat spus! Ma inclin!
Felicitari si la cat mai multe reusite!👏🏻👏🏻👏🏻
La cât de mult iubiți oamenii ,niciun efort nu este prea mare pentru d-voastră .Felicitări d-nul doctor și succes în continuare !
Felicitări dnul Dr.! Multă sănătate și succes în continuare!
Am fost întotdeauna impresionată de pofta de viață, de puterea de munca și de iubirea de oameni de care dai dovadă !!! Impresionant!!!
Felicitări Domnule Doctor Dumnezeu să vă binecuvânteze și succes
Eu distribui cu mare drag , faceti lucruri deosebite .Sunteti un om binecuvântat de Dumnezeu,să fiți alaturi de oameni!!!
Felicitări Doctore ! Cât mai multe reușite !
Felicitări! Diana Ana sunt, v am trimis un mesaj pe whatsapp în urma cu ceva timp la care nu mi ati răspuns, probabil poate printre multele mesaje pe care le primiți nu l ati văzut. Dar, va rog, dacă se poate, aștept un răspuns de la dvs în legătură cu RMN ul Denisei 😢 Mulțumesc anticipat!
Felicitări sunteți un medic și un om deosebit !
Felicitari dle doctor ! Ascultati-va intuitia si inspiratia de la Dumnezeu si mergeti energic si determinat inainte ! Cred ca munca si vocatia va insotesc dar sigur aveti sclipirea divina in ce faceti ! Sunteti inzestrat de Dumnezeu iar drumul ales este exact ce va e destinat sa faceti ! Drum luminos !
Felicitări,d l DOCTOR!Citesc cu mare drag postările și va mulțumesc pentru grija fata de pacienți și dorința de a vă pregăti permanent.Am încredere,cu asemenea medici sigur se va schimba ceva in sistemul medical!
Felicitări pentru curaj, curiozitate, sacrificii și dorința de a face bine!
Felicitari, sunteti extraordinar! Va multumesc 🙏
Mare noroc că a ajuns la acest mare OM,ești sigur că face minuni!Felicitări!
Felicitări sunteți un om minunat!🙏👏
Încă o mizerie marca prof. Ștefan Florian
Pe toată perioada rezidențiatului meu aveam câțiva profesori pe care îi vedeam ca pe niste zei, printre care și pe profesorul Ștefan Florian – era un neurochirurg extrem de celebru, rezidenții săi erau incredibil de mulțumiți de dumnealui, iar nivelul neurochirurgiei practicat de rezidenții de la Cluj părea intangibil comparativ cu cel al neurochirurgiei permise celor mici prin alte centre prin care am mai fost.
Se pare însă că bătrânețea nu aduce și înțelepciunea.
În 14 octombrie 2022, prof. Florian spunea pentru stiridecluj.ro următoarele: „Noi pregătim numai în domeniul în care mă pricep eu, neurochirurgie, între 30 și 35 de specialiști, iar țara are nevoie în mod real de 5 - 7 specialiști pe an. Pleacă afară sau în domeniile private.” ( www.stiridecluj.ro/social/profesorul-stefan-florian-medic-neurochirurg-de-talie-mondiala-pregatim... )
Iar zilele trecute, pentru aceeași publicație, același om spunea: „Asta [n.m. referindu-se la agresivitatea pacienților] este atmosfera creată în ani de zile, acesta este curentul, trendul care ne-a fost indus dinspre Vest și acesta este rezultatul… fuga de responsabilitate, de specialități care ridică probleme, care ridică responsabilități mari și îndreptarea tinerilor spre o specialitate mai confortabilă, mai bună, și de ce nu, care poate fi efectuată și într-un cabinet particular, astfel încât nu e de mirare că am ajuns în punctul în care lumea să nu vrea [o specialitate chirurgicală/dificilă]” ( www.stiridecluj.ro/sanatate/chirurgul-stefan-florian-despre-neocuparea-locurilor-de-rezidentiat-t... )
Știți când eram mici și spărgeam ceva și dădeam vina pe pisică/frate/ghinion doar să nu ne asumăm răspunderea?
Dacă în fiecare an se pregătesc 30-35 de neurochirurgi, într-o perioadă de 35 de ani cât durează o carieră în acest domeniu, înseamnă că ajungem să avem simultan 1200 de neurochirurgi în România, pe când în Olanda (țară cu populație relativ similară României), există FIX 119 neurochirurgi! Ies la pensie 4, intră 4, nu stă nicio fosilă până 89 de ani de se visează împăiată în scaun.
Școala de neurochirurgie românească nu produce predominant neurochirurgi, ci este o fabrică de cârpe de șters pe jos (în timpul rezidențiatului) și de șomeri (după rezidențiat)! Dacă din 30-35 doar 5-7 ajung să fie efectiv necesari sau angajați, restul de 30 sunt fie șomeri, fie trăiesc din gărzi, fie pleacă în afară!
Rezidenții fug de responsabilitate?! Să vă fie rușine! Rezidenții fug de foame și de șomerie! Fug de a avea la 32 de ani o familie, după 24 de ani de muncă, dar niciun loc de muncă, fiind nevoiți să lingă clanțele ușilor șefilor de secție pentru un post sau să facă zeci de gărzi să aibă o pâine de pus pe masă!
Nu e vina Vestului că nu avem noi rezidenți, ci e vina dumneavoastră și a celor ca dumneavoastră! Este vina celor care acceptă tacit să le intre 30 de rezidenți în pregătire deși știu că nu au unde să se angajeze indiferent câte servicii am face în România! Ați fost în 2017 șeful unei comisii care a interzis specialiștilor să opereze 90% din neurochirurgie, acum vă mirați că nu mai aveți rezidenți?
În locul dumneavoastră mi-aș turna cenușă în cap și n-aș mai deschide niciodată subiectul acesta în public.
Orice share e binevenit!
Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg Da cu respect va spun că v-ați născut cinstit vă trageți rădăcinile tot din oameni cu omenie și cu siguranță cineva de sus va veghează cu mare drag Respect
Maria Bostan Multe nereguli de multe ori, pacienții sunt cei care suferă. Am pățit-o pe pielea mea. Câtă indiferență și neglijentei uneori. Dar nu generalizez. Sunt si medici dedicați și empatici.
Domnule doctor ! Am citit toate comentariile sperând sa gasesc medici tineri ca dumneavoastră cu care sa faceți front comun împotriva acestui tip de ,,mumie”! Nici măcar un coleg de al dumneavoastră nu a avut ,,curajul” sa vi se alăture in acest chiar riscant demers care l ați făcut! Tragic ca exista ,,Mumii” , tragic ca nu exista medici tineri asumați!
Acest “zeu” pt că a văzut in dosarul medical parafa unui medic care i-a fost rezident, ne-a deschis usa cabinetului privat și ne-a poftit afara.. “Sa căutam specialiștii din alte orașe”. Era in 2018…Și am intrat in cabinet cu mari speranțe… “ ca ne-a primit”… pe banii noștri. Felicitări Dr. Ciubotaru că aveți curajul de a spune lucrurilor pe nume! Multă putere!
Sindromul "zeului" florian (scris intentionat cu litere mici) este o tulburare psihica, determinata de o serie de factori, care se dezvolta pe fundalul unei caracter infect. Sunt putini oameni care pot sa reziste la "betia succesului". Din pacate, florian este in situatia in care s-a imbatat cronic cu propiul succes si s-a cocotat pe un piedestal de atotputernic, atoatestiutor - in umbra caruia nu pot sta decat cei care-l aduleaza si-l pupa-n fxxx. Oricine face altceva sunt blamati. Si e foarte greu sa fii acest altcineva - care nu linguseste. Asa ca, felicitari pentru curaj! Sa vedem daca se mai aliaza cu dvs ceva colegi. Pt ca e simplu sa se vorbeasca pe la colturi, dar e greu si curajos sa o faci public!
Ma bucur nespus de mult, ca s-a gasit in sfarsit cineva, care sa spuna lucrurilor pe nume. Am plecat acum 10 ani din tara, dupa un an si jumatate ca rezidenta pe neurochirurgie in Romania. In strainatate sunt psihiatru si anestezist. Este exact asa cum ati spus dvs. Am avut si neuronii si harnicia si motivatia sa iau neurochirurgia la rezidentiat. Dar cei care trebuiau sa ma invete, au avut grija sa distruga repede orice urma de motivatie, curaj de a invata si de a ma dezvolta, precum si orice urma de stima de sine. "Zeii atotputernici si slugile batjocurite". O doamna medic primar ma privea cu o disgratie si o expresie de scarba extrema, desi nu ii facusem nimic. Ma ura si ignora total fara nici un motiv. Doar pentru ca existam si respiram. Acum am vazut ca posteaza pe Facebook despre calatoriile ei spirituale in India, yoga, despre frumusetea sufletului si alte impresii. Multumesc pentru postarea dvs. Sunteti vocea rezidentilor care nu pot spune aceste lucruri, de frica "zeilor".
Medicii ajunși la vârsta pensionării ar trebui sa fie obligați prin lege sa iasă la pensie.Daca vor să rămână în activitate sa o facă doar in calitate de profesor . Sunt multi medici care doresc sa ramână in tara,dar nu au loc de "profesori".Tot respectul pt dumnealor.....dar daca pt un nr de ani nu avem nevoie de o specialitate....sa o scoată de la rezidențiat.Nu este corect sa ajungi tânăr șomer după multă muncă și sacrificii.
Spuneti lucrurile cu ,, nume si prenume,, ! Sa nu va schimbati conceptia si maniera de a scrie, in numele a sute de medici rezidenti...Respect!
Îmi cer scuze pentru exprimarea neacademică, dar aveți sânge în instalație! Să vă țină puterile, curajul, dedicarea către pacient cât puteți duce! Și cu o floare se face primăvară!
Din păcate asta pleacă de mai din timp, dinainte de a se ajunge la rezidențiat și medici specialiști chiar. De ce sunt create acele locuri în facultățile de medicină ca sa se pregătească medici, daca nu avem nevoie de atâția medici? Totul e o afacere, că sa aibă cât mai mulți medici catedra și facultatea sa aibă cât mai mult câștig financiar de pe urma studenților fara să intereseze ce se întâmplă apoi cu ei, și studenții devin absolvenți fara locuri de munca, și pe urmă este cu supărare de ce pleacă în afară cei instruiți în țară. Pai pleacă, pentru că în România sunt văzuți cum sunt, și din păcate de multe ori posibilitatea de a avea un loc de muncă decent vine la pachet cu a fi "cârpe de șters pe jos" cum ați spus și bătaia de joc a medicilor specialiști în multe cazuri. Din păcate asta se cam întâmplă în multe profesii medicale în România și pleacă populația tânără pentru posibilitățile care li se oferă în altă țară, strict în funcție de competențe/calificări, fara a se tine cont de "pe cine cunosc" sau daca pot sa ofere "ceva" pentru un post, și fără a se simți exploatați și umiliți pentru un loc de muncă. Felicitări pentru curajul de a spune lucrurilor pe față, e nevoie de așa ceva mai des, pană când lucrurile se vor schimba în bine, deși suntem cam departe la unele capitole din păcate. 😔
Felicitări domnule Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg pentru ceace faceți, pentru curajul de care dați dovadă și nu numai! Pentru OMUL și MEDICUL care sunteți! MARE OM, MARE CARACTER! MARE MEDIC, MARE INTELIGENTA! Ce bine ar fi dacă ar mai exista și alții ca dumneavoastră, sau măcar dacă ar învață ceva de OMUL DOCTOR Ciobotaru Georgian! Mult succes în continuare, cât mai multe vieți salvate și multă sănătate că i mai bună decât toate! Mii de îmbrățișări și mamei dumneavoastră Mariana Ciobotaru pentru educația pe care ați primit o! Dumnezeu sa fie cu dumneavoastră la tot pasul! Doamne ajuta!
Felicitări pentru atitudine și mult succes în continuare! Chiar dacă pare că sunteți doar o picătură în ocean, dacă se adună mai multe picături, poate începe o schimbare în sistemul medical.
Mamuți din ăștia “fosilizați” există în toate universitățile, nu numai în cele de medicină. Dureros este faptul că universitățile de medicină formează oameni pentru oameni, nu lucrează cu mașinării precum inginerii, lucrează cu cel mai complex “aparat”: corpul uman. Poate se învață neurochirurgie, medicină internă, cardiologie sau cine știe ce, dar nu se lucrează la omenie și empatie, alfel nu-mi explic cum există medici care profită de suferința umană pentru binele personal (numai ce am vazut cazul doctoriței oncolog 😤) Pentru mine e un miracol faptul că există medici ca dvs, puțini dar mai sunt, medici buni în meserie și cu curaj nebun de a spune lucrurilor pe nume. Sper sa nu se întoarcă împotriva domniei voastre curajul ăsta… Ce pot să vă urez? Să aveți parte de schimbarea în bine, cea pe care v-o doriți!
Va felicit pentru ca spuneți lucrurilor pe nume ! Asa ar trebui să facă toti colegii dvs. Dacă medicii tineri ar fi uniți, sunt convinsă că s- ar putea schimba sistemul acesta putred din Sănătate. Succes in continuare !
Din nefericire scoala romaneasca de medicina fabrica asa cum spuneti someri sau oameni calificati pt altii ! Cred ca ar trebui sa avem un examen de admitere la medicina mai eficient si cu un numar redus de candidati admisi ! Cred la fel de mult ca aceasta meserie trebuie sa vina din vocatie ,nu din dorinta de a avea o meserie din care sa castigi multi bani toata viata ( criteriu des intalnit la alegerea acestei cariere ) ! Lucrurile in sistem se vor schimba doar in masura in care metalitatea ca doctorul este zeu va diminua si va creste nr medicilor care au vocatie si profesionalism ! Facultatile de medicina au tot mai multi studenti ( bugetati sau pe bani) ca sa asigure catedre acelor " zei" ! Sigur ca sunteti incomod dar sper ca exemplul dumneavoastra va fi urmat si de alti tineri medici dedicati si morali ! Desi lupta e dificila dar nimic nu e de neatins !
Bine punctat Doctore ,pregatiti-va scutul fiindcă se vor găsi "tunari " care vor incerca sa va rănească !
Mult curaj aveti pt vremurile pe care le trăim Tot respectul
Parcă doream să uit numele acestui domn' doctor renumit....și toată tristețea pe care a răspândit-o în cele 5 luni jumătate....perioadă în care dânsul s-a ocupat ,, cum a știut mai bine de mama mea" ...final nefericit...cum ne și așteptam...de la bun început...fiind un anevrism rupt...soldat cu o comă...și de acolo toate complicațiile posibile...operată, reoperată....și trimisă în orașul natal, fără să ne anunțe....Nu contest pregătirea acestui prof.doctor...și sutele de cazuri rezolvate cu succes....dar lipsa de socializare, empatie, transmiterea corectă a stării de sănătate...lipsește cu desăvârșire! Inadmisibil să aștepți să coboare ,să stea de vorbă cu aparținătorii și in 35-40 de secunde să te expedieze cu sloganul :,,Tot așa...vedem și mâine!"...și să te întorci și mâine....și de câte ori simți, de la 180 km....pt aceleași replici și întrebări fără răspuns..... Plus ,,n" exemple ... Trist că același comportament se regăsește și în rândul , ,colegilor de breaslă"! Vă doresc mult succes, încredere în Bunul Dumnezeu și multă sănătate...dăruirea,empatia și onestitatea să vă insoțească de-a lungul carierei dumneavoastră!
Poate generațiile actuale nu mai sunt dispuse să suporte umilințele din rezidențiatele pe chirurgie. Dom' profesor şi alții ca el au contribuit masiv la plecarea doctorilor spre alte orizonturi.
Bravo, D-le.Doctor! Bravo pentru atitudine!Ma întreb însă, sunteti singurul care știe și vede aceste nedreptăți? Chiar suntem "struți "cu toții? Ne vom reveni vreodată?
Dacă doamne ferește a-și avea nevoie de o intervenție ,sunteți singura opțiune .Am încredere deplină în profesionalismul și dăruirea d-voastră. Fratele meu vă mulțumește pentru tot ! Succes și multe realizări!
Problema oamenilor pregătiți și candidați la excludere de piața muncii din domeniul lor nu este doar în medicină. Pot spune cu certitudine că educația ocupă primul loc. Anual scoatem profesori de pe băncile facultăților, îi trimitem la titularizare când nu avem niciun post stabil în realitate și îi ținem în sistem numai pentru un an, de regulă. Sistemul îi determină să renunțe și să se îndrepte spre alte domenii de activitate. Problema integrării în muncă este valabilă în orice domeniu la noi.
Bună ziua aș dori să vă pun niște întrebări în legătură cu malformația chiari 1 de care a fost operat copilul meu în vârstă de 5 ani de domnul profesor Florian daca sunteți de acord. Vă mulțumesc
Incredibil ,dar adevărat! Dacă așa stau lucrurile între medici,atunci bietul pacient bolnav,deprimat, speriat sau mai știu cum este, ce să facă? Adevărul, dreptatea și corectitudinea să triumfe! Putere și succes!
Ați zgârmat cuibul la viespari 🤭 Succes domnule Doctor!
Despre priorități
Sunt unul dintre cei care cred cu tărie că informația medicală e precum focul lumânării: cu cât ajunge la mai mulți oameni, cu atât luminează mai tare în întuneric. Astfel, cursurile, articolele și lecțiile ar trebui împărtășite fară niciun regret, cu plată sau gratuit. La fel, cred că timpul oferit cuiva explicând sau predând nu vă fi niciodată timp pierdut.
Discutam zilele trecute cu un coleg mai mic, rezident, despre statul peste program pentru a putea să îi explic mai multe, în condițiile în care orele destinate programului obișnuit se scurseseră strict în sala de operație. Și am primit o replică fascinantă:
„Știi....eu nu îmi doresc atât de mult să rămân peste program acum [în primul an de rezidențiat]. Voi avea toată viața de învățat în meseria asta, de ce să dau totul încă de pe acum și să nu îmi dozez efortul?”
Având veșnic pe buze o vorbă bună pentru un bolnav de cancer sau pentru un pacient în ultimele zile de viață, credeam că nu mai sunt pe pământ fraze care să mă lase fară cuvinte, însă replica asta mi-a arătat contrariul.
Nici nu știu de unde să încep. E drept că va toată viața de învățat. Dar a spune „nu” cuiva care se oferă să iți explice e ca și cum te-ai duce la biserică în noaptea de Paște, dar ai refuza pe cineva care vrea să iți dea lumină deși stai cu lumânarea neaprinsă.
Cu ocazia asta, îmi aduc, bătrânește, aminte de primele mele luni de rezidențiat. Pe 2 ianuarie 2016 a venit Nastasia în Romania, iubita mea de pe atunci, o franțuzoaică get-beget, născută și crescută toată viața în Franța, șefă de promoție a Facultății de Istorie din nu știu ce orășel din țara brânzei puturoase, mare pasionată de politică și angajată în Adunarea Nationala a Frantei în cabinetul unui parlamentar. A lăsat totul acolo să se mute cu mine. Era o roșcată înaltă, modelul meu preferat – slabă-șnur-transparent și avea un zâmbet care făcea înconjurul feței ei și inimii mele. Iar eu, pe 4 ianuarie 2016, am început rezidențiatul. I-am întrebat repejor pe colegi care dintre cei peste 50 de neurochirurgi din spital are recordul de operații și m-am dus direct să îi fiu rezident unic. Zis și făcut. La 5:30 mă trezeam și mă întorceam acasă la 23-24:00, iar a doua zi o luam de la capăt. Cincizeci de zile a rezistat săraca fată în România, singură, căci eu eram mai mult absent. Mă vedea câteva ore pe săptămână, iar atunci stăteam să citesc. A fost primul meu sacrificiu, perfect conștient, dintr-o suită întreagă de iubite, poate soții, prieteni, animale de companie și vise la care am renunțat doar ca să învăț cât se poate de mult, de la oricine, cât mai repede, cu graba unui muribund cu povești neîncheiate. Iar odată ce am scăpat din chinul spitalului respectiv, am ajuns în altul în care munca începea lejer, la 7:30-8:00 și se încheia la 02:00 (noaptea!) de luni până vineri, cu 6-8 ore pe zi în weekend, săptămâni la rând. Și făceam asta pentru că știam că e singura variantă să învăț mai mult, mai repede, mai bine, de parcă însăși supraviețuirea mea depindea de asta.
Durerea mea cea mare e că părerea colegului meu e oarecum îndreptățită. Ba chiar corectă de-a binelea. Oricât de mult ne-am dori să nu fie așa, oricât de mult visăm să dăm peste un medic excepțional când ajungem în camera de gardă ca pacienți, realitatea e că probabil va fi acolo unul la fel de bun pe cât suntem și noi de buni, meticuloși sau răbdători în domeniul nostru de activitate, ca instalatori, profesori, electricieni, etc. Și probabil va da buleală cum dă fiecare în zilele proaste, pentru că atâta timp cât există malpraxis, avocați, anchete și procese, nu mai trebuie să răspundem în fața propriei conștiințe, ci răspundem strict în fața legii.
Și să nu uităm că legea e că o barieră: peste ea sar leii, pe sub ea se strecoară căinii, iar în fața ei mai stau doar boii (citat anonim).
Mulțumiri lui Tim Collins pentru poza postată pe Unsplash
Deși statul peste program din diferite motive, impuse sau mai puțin, poate părea o chestiune extraordinară, în realitate vine la pachet cu epuizare, implicit accidente mult mai dese de muncă, o calitate scăzută a vieții, o deteriorare multa mai rapidă a sănătății, atât fizice cât și psihice. Indiferent de meseria aleasă, de pasiunile pe care le avem, de acțiunile pe care ne dorim să le întreprindem, cel mai bine ar fi să facem totul cu echilibru. Să nu scăpăm din vedere că avem o singură viață și n-ar trebui să o încheiem cu o mulțime de păreri de rău.
O da cunsoc stilul asta de lucru. Si eu in meseria mea stateam pana la 3 dimineata cu superiorii langa mine incercand sa analizam diverse spete. Daca aveam unul care stia sa mi explice bine nu plecam de langa el. Tin minte ca odata trebuia sa plec intr o vacanta la 5 dimineata. La 2 noaptea eu abia plecam de la birou. Dar din punct de vedere al meseriei a meritat. Am facut sacrificii similare cu ale dvs si nu regret. Trebuie sa înțelegeți ca generațiile de azi sunt f diferite. Statul peste program e un chin pt ei, vor viata personala si distracție. Cred ca noua generatie pune mult accentul pe placerile lor decat pe sacrificiu. Vor o viata mai lejera si mai putina munca, dar banii sa fie mulți. Dvs sa ramaneti acelasi om. Spor!
Nu numai că nu e deloc îndreptățită părerea "colegului", e chiar criminală. Câți pacienți va nenoroci că nu a învățat tot ce se poate cât mai repede? Câți va fi omorât până să ajungă să ştie ce l-ar fi învățat un medic cu experiență şi responsabilitate, care stă peste program, de câbd era rezident. Stând peste program, un medic mai salvează nişte vieți, iar când îi învață şi pe alții, salvează multe vieți. Rezidentul ăla mai bine s-ar angaja să vândă medicamente. Ar face şi el mai mulți bani şi ar salva şi nişte pacienți de indolența lui.
E o eterna întrebare pe care ar trebui sa și-o pună orice om înainte de orice , dar în special înainte de a alege o meserie ... de ce ? Unora pur și simplu le place ce fac și cum spunea un renumit psiholog intra in stare de flux mental ☺️ Aceștia sunt performerii , restul sunt cei cu alte motivații .
Oh, da. Ce faci tu, dar și îndeplinirea viselor în general, cere sacrificii! Multe! Și depinzând de specialitate, în medicină mă refer, la unele se cer și mai multe sacrificii decât "multe". Postarea ta, în același stil propriu atât de savuros, raspunde la multe întrebări pe care le aveam și, din păcate, nu am mai reușit să le dezbatem și să le povestim. 🤩😉 Și înțeleg multe din tot ce spui tu. Vreau doar să-ți mai spun ceva, o părere personală, dar pe care mi-am format-o în urma experienței: găsește timp și pentru tine (mă refer la chestii care îți plac, nu la timpul liber pe care îl folosești tot să înveți 🤩), și pentru a căuta și găsi un suflet care să-ți fie alături, și aici nu mă refer numai la dragul și frumosul tau cățel. Știu că e greu și foarte dificil pt o femeie sa înțeleagă cum poți să pleci dimineața la 7 de-acasă și să te mai întorci la 2 noaptea, cum e să nu-ți poți programa niciun concediu pt că ai x pacient care a fost operat și are x urgență, sau cum e să te scoale noaptea din somn un telefon și să trebuiască să te duci la spital pt că pacientul y operat alaltăieri a făcut z complicație. Iar dacă mai aveți și copii e și mai dificil. Dar la sfârșitul... Timpului, când tragi linie, pacientul se duce și el la familia lui și fiecare trebuie să aibă un colțișor de rai cu un suflet uman unde sa ne simțim noi înșine, unde sa fim acasă. Pt că singurătatea e foarte grea și apăsătoare, și oricât de mult ți-ai iubi patrupedul necuvântător, nu e același lucru cu iubita ta. 😉 Cum spuneam, părerea mea. Nu spun prin asta că nu trebuie sa mai înveți deloc sau sa te mai ocupi de meseria ta, din contra: să-ți dea Dumnezeu sănătate să poți face tot ce-ți propui! Dar sa nu-ți neglijezi suflețelul și nici pipoțica. 🥰🥰😉😉 Hai, spor în toate și ai grijă de corazón! ❤️
Să nu renunțați ,fiți medicul de care oamenii au nevoie !
Sa nu va pierdeti niciodata pasiunea pentru medicina, pentru pacienti, pentru ceea ce ati ales sa faceti! Ce bine ca inca exista oameni precum dvs in medicina! Doamne ajuta! Colegul rezident poate vrea sa se reprofileze, inainte de a face rau cuiva (chiar si in mod nevoit) sau de a realiza ca a pierdut ani de viata facand altceva decat ceea ce si-ar fi dorit cu adevarat!
Buna seara dom doc Am analizat cu mare atenție rezumatul duv Duv santeti un om care v-ați născut pentru oameni în suferință dar nu renunțați la succesul duv că restul vine de cel de sus care are grijă de toată lumea Atât timp cât va cunosc rădăcinile nu cred că vă veți schimba santeti un om cu suflet mare pentru care le alinați durerea cei care așteaptă vizita duv zi de zi Succes și să nu renunțați că noi pacienți avem nevoie de duv Felicitări om minunat
In viata cred ca e despre a face si trai la maxim,despre varianta cea mai buna a lui Dumnezeu in noi ,despre a accepta oportunitati,despre a avea respect si pretuire pt noi ca sa putem sa respectam si pretui pe cel de langa noi.... Cred ca in meseria asta atat de nobila dar si de uzura maxima ,echilibrul e precar intre daruirea de sine in profesie si statutul de om firesc cu trairi si sentimente ! Dar tocmai pt asta nu sunt doctori pe toate drumurile! Cred in puterea omului medic si in sensibilitatea si vulnerabilitatea medicului om ! Sunteti unic si e o bucurie ca va exprimati ! Impliniri si ramaneti la inaltime !
Bună seara! Colegul dvs. mai mic, va fi un medic...mic. Numai bine vă doresc!
Vă felicit pentru inițiativa constructivă de a -i învăța pe cei la început de drum, puține persoane o fac, asta înseamnă că iubiți și respectați ceea ce faceți și vă doriți ca această meserie să fie practicată corect pe viitor. Multă răbdare, cu siguranță vor fi și tineri care vor aprecia și vă vor mulțumi din inimă pentru ajutorul oferit. Sănătate și spor!
Tocmai de aceea sunteți minunat , va place și sunteți devotat meseriei !! După șase luni de la operația soțului meu ,RMN îl arată perfect ,datorita împlinirii d-voastră că un excelent medic ! Vă mulțumim că existați !! Dumnezeu sa vă ocrotească !!
Asta explica cum se face medicina in zilele noastre,de aceea pt a fi medic trebuie oarecum sa te jertfesti pentru oameni. Nu va cunoastem,desi sotul meu in ultimul an a avut contact cu peste 20 de neurochirurgi, si din atatia,doar unul din Romania este cu adevarat daruit meseriei sale,si ii voi spune si numele, Dl Doctor Papagheorghe Florin de la Spitalul Universitar Bucuresti. In rest,toti pomii laudati la care am fost sunt 0 pt noi, si ma refer la nume mari din Bucuresti, care isi platesc aparitiile televizate sau au site-uri cu nume proprii, etc. Le recomand tuturor sa caute de 100 de ori inainte de a se opera. Din pacate viitorul nu suna bine.
Generația zilelor de azi...sa obțină totul fără efort. Sacrificiu e un cuvânt și o misiune pe care mulți nu o cunosc în viata asta ! trist este ca "rezidentul " mâine/poimâine va trebui sa salveze viata unui om,care poate fi oricine/ mama oricui sau copilul oricui 😐în fata faptului împlinit experienta lui și faptul ca nu a pierdut timp sa exerseze se va oglindi în viata omului care este în mâinile unui om care nu a pierdut timp sa învețe și a câștigat timp pentru el....
Multă sănătate,putere și compasiune fata de semeni! Sunteți un medic dedicat! Felicitări și mult respect!👍💖👏🍀
Meseria, impropiu spus, de medic este grea! Dar ca să fi bun în ceeace faci există sacrificii și renunțări! Cine va vrea să înțeleagă, va rămâne lângă dvs! Atunci înseamnă că a înțeles sacrificiul și dorința de a face bine! Rămâneți așa cum sunteți acum! Vă doresc tot binele din lume!
Dar ce spuneți despre medici consacrați, care nu doresc sa împărtășească cu rudele pacientului problemele ce le are, deoarece nu au timp în spitalul de stat, dar își fac timp sa discute starea bolnavului într-un spital privat, unde îți recomanda sa programezi o consultație? Este jalnic și dezamagitor pentru un medic, in condițiile în care este retribuit suficient la stat și pacientul este pensionar!
Până la 61 de ani nu am avut nevoie de medici (personal) dar nici nu mi-am acordat atenție. Acum pot spune cu mâna pe inimă că un medic adevărat este al doilea Dumnezeu și eu am întâlnit un așa om (nu același lucru pot spune despre soțul meu care nu a fost atât de norocos). Dumneavoastră vă doresc mult succes dar, ca un sfat, nu vă neglijați. Sănătate multă vă doresc.
Lumea are libertatea de a nu avea chef uneori de nimic extra, mai ales daca cel care ofera explicatiile porneste de la premisa ca cel caruia ii sunt date sfaturile e "mai mic". Datoria dvs ar trebui sa fie fiti pregatit sa primiti oamenii cu un sfat atunci cand sunt curiosi sa il afle. Iar daca cineva isi doreste o viata de invatat intr-un domeniu atunci cu siguranta e preferabil sa fie luate lucrurile cu masura. Altfel s-ar putea sa se piarda pe drum si sensul si dragostea pentru meserie. Recomand sa cititi cartea "Atomic Habits" care explica cel mai bine ce vreau sa spun. Din respect pentru potentialul de valoare pe care il aduceti prin miile de oameni pe care ii atingeti am consdierat sa va expun opinia mea sincera. Poate nimic nu e folositor din ce am spus dar ceva m-a inspirat sa scriu. Spoooooor!!!
Aceasta este marea Diferența între generații…A voastră: plină de intenții bune, devotament, studiu intens, spirit de sacrificiu, setea de cunoaștere, dorința de a fi mai bun !/ A lor : lipsa de empatie, superficialitate, îngâmfare, lipsa toleranței si de multe ori lipsa bunului simt! E mare lucru, mai ales in meseria voastra, sa ai un îndrumător implicat, care dorește sa împărtășească cu tine (un învățăcel) tehnica si experiența lui! Probabil, in timp, va realiza asta!!! Doc esti, chiar, un exemplu de urmat!
Asta e diferența între un doctor care e pasionat de meseria lui,și altul care,a ales meseria din alte considerente,financiare probabil...
Felicitari!! Va urmaresc postarile!sunteti un om si un medic de nota 100!!! Ar fi bine si noi rezidenti sa procedeze ca dv.,din pacate nu .Am ajuns in urgenta cu salvarea cu durere in piep si tensiune mare si o dra rezident s a purtat foarte urit cu mine reprosand ca i se albeste parul in cap din cauza noastra. Ma intreb ,oare de ce s o fi facand medic???
Doctorul meu preferat ,mă înclin in fața poziției dumitale ! Ai grijă la pașii făcuți ! Avem nevoie de dumneata ! Prețuire !
Dacă mai aveți timp, ar trebui sa scrieți niște memorii. Aveți un stil autentic, scriitoricesc de a povesti/descrie lucruri, oameni, fapte. Eu ma bucur ca exista medici ca dvs. și ma rog sa va tina Dumnezeu sănătos pentru a va îndeplini menirea! 👏
RESPECT! Daca ar fi mai multi doctori cu asa pasiune, viziune, respect fata de propria "chemare", ca sa nu zic meserie...din pacate, "Ignorance is bliss" se aplica atat de bine acestui sistem bolnav...acel "doctor" care v-a dat asa replica, merita sa devina pacientul unui doctor care gandeste asemenea dumnealui...
Rezoluția de Anul Nou
Prima dată e cel mai greu: primii pași, prima oră de condus, prima zi la muncă. Pentru mine, astăzi se încheie primul an într-un loc de muncă nou. După rezidențiatul pe care l-am avut, mă simt ca un pisic de expoziție dus la țară și pus să trăiască din șoarecii prinși: șifonat, obosit, slăbit și chinuit, însă împlinit, cu tehnici și arme noi de prins șoareci, cu o dorință de aventură mai mare ca oricând și cu planuri pe viitor cât nu-mi încap în cap.
Poate cel mai important lucru de anul acesta, pentru mine, a fost sprijinul primit de la oamenii care m-au acceptat în echipa lor și cărora le mulțumesc din inimă,de la șefi la colegi, de la neurochirurgi la colegi de pe alte specialități. Stiu că sunt plăcut de îmbrățișat ca un arici cu gheare și că în sală pot fi meticulos ca un președinte de scară de bloc comunist, de-ți vine să mă arunci pe geam de trei ori pe oră. Mai mult, am o gură de hipopotam și niste pretenții de zici că-s cel puțin vreun unicorn, însă cineva, acolo Sus, m-a binecuvântat anul acesta cu oameni care m-au ajutat, atât la stat cât și la privat, să nu dau de probleme. Mi-am operat pacienții și i-am îngrijit cât am știut de bine într-un sistem limitat, însă nu foarte îndepărtat de cele europene.
A fost un an în care am văzut cum sala de operație s-a transformat într-una dintre cele mai performante pe care sistemul actual le are la dispoziție, cu achiziții publice corecte. Am văzut și le mulțumesc oamenilor în toată firea care și-au încredințat viața în mâinile mele, care s-au vindecat sau care au pierit. Experiența operațiilor în gardă, unde faci orice este omenește posibil însă uneori nu e suficient, te schimbă din rădăcini și te maturizează forțat. Scriu aceste rânduri în memoria tuturor celor pentru care spitalul a fost ultima oprire. Dumnezeu să îi odihnească în pace!
Pentru toate lucrurile care au mers bine am avut nevoie de foarte mult ajutor, iar aici țin să le mulțumesc celor care nu sunt în lumina directă a reflectoarelor, însă fară de care nimic nu este posibil: personal mediu și personal auxiliar, care, de cele mai multe ori, au sarcini mult mai dificile și mai neplăcute decât ne putem imagina. Mai mult, un rol esențial îl au cei din spatele reflectoarelor, care ung zilnic roțile sistemului bătrân și învechit și care fac o muncă de care eu nu aș fi niciodată în stare: mulțumesc astfel colegilor de la Achiziții care au avut grijă că toate colaborările externe să fie cinstite și corecte, colegilor de la Personal care m-au ocrotit și m-au ferit de probleme, celor de la Salarizare că nu m-au lăsat fără o pâine pe masă indiferent cât am întârziat cu actele, celor de la Învățământ care m-au învățat cum să nu părăsesc rezidențiatul pe ușa din dos, colegilor de la PR pentru sprijinul public și tuturor asistentelor, secretarelor, registratoarelor din spital precum și tuturor celor care mi-au fost alături și nu îi amintesc în mod particular aici.
Un loc special în inima mea îl au familiile celor operați sau doar îngrijiți, care au înțeles care sunt limitele medicinei și limitele umane; care au acceptat că toți facem greșeli și m-au iertat. Le mulțumesc de asemenea tuturor celor care m-au înțeles când le-am refuzat „atențiile”, „mulțumirile” sau șpaga directă, astfel încât să pot dormi liniștit știind că nu am primit niciun leu de la niciun pacient, aparținător, coleg sau reprezentant medical.
Pentru anul viitor, planurile includ:
1. Creșterea numărului de intervenții programate și urgente, în special în neurochirurgia oncologică cerebrală și chirurgia epilepsiei
2. Crearea unei asociații de sprijin pentru spitalele publice și rezidenții care necesită cursuri de perfecționare în străinătate
3. Crearea de cursuri de calitate, online, pentru studenți/rezidenți/specialiști, așa încât metodele de predare să fie adaptate secolului acesta
4. Implementarea unor sisteme de inteligentă artificială pentru transformarea IRM în CT și invers, detectarea leziunilor epileptogene, obținerea reconstrucțiilor tridimensionale ale leziunilor/structurilor cerebrale, etc. Mai mult, oferirea de opțiuni facile de implementare pentru colegii medici interesați. Orice ajutor la acest capitol este binevenit!
5. Implementarea unui sistem de scriere semi-automată a biletelor de externare, bazat pe întrebări, astfel încât să fie reduse erorile și timpul de scriere al documentelor.
6. Implementarea unui sistem de urmărire cronologică a achizițiilor, cu alerte ce previn eventualele epuizări de stocuri, asigurând astfel continuitatea logistică.
7. Perfecționarea tehnicilor de lucru suplimentare (pentru mine) în neurochirurgia cerebrală: endoscopie, chirurgia orbitei, chirurgie vasculară ori chirurgia extinsă a bazei de craniu. Sigur, sunt probabil domenii prea vaste, însă orice escaladare a munților începe cu un pas.
8. Obținerea unui post înainte de a-mi fi acceptat dosarul de spitalele din străinătate la care am aplicat. După un an de zile, cred că e momentul să merg pe principiul „primul venit, primul servit!” și mi-ar plăcea să îmi servesc țara, dar dacă dragoste nu e...
Sper să-mi ajute Dumnezeu să fiu sănătos să pot bifa cât mai multe dorințe și să ne auzim la anul cu o listă nouă.
Un an nou cu liniște în suflet și cu sănătate vă doresc!
Multumiri lui Tim Mossholder pentru poza postata pe Unsplash
La multi ani dragul nostru! Iti dorim un An Nou binecuvântat cu sănătate, cu putere, cu liniște sufletească și nu in ultimul rând cu multe realizari pe plan personal și profesional. Bunul Dumnezeu sa ti fie alaturi in tot ce faci iar reușitele sa-ti fie sigure. Sa ai putere, răbdare și cât mai mulți pacienți sănătoși și fericiti!
La multi ani, domnule doctor! Un 2023 cu roade bogate din "semintele" anului trecut! Sa va fie viata frumoasa si luminoasa, precum sperantele pe care le daruiti pacientilor dumneavoastra si familiilor acestora. Timpul pe care il daruiti acestora este cel mai pretios dar. Sunt onorata ca v-am cunoscut! Daca ar fi singura mea realizare din 2022 si tot va fi fost un an deosebit! Va multumesc!
La mulți ani Dl. Doctor Vă cunosc de când erati rezident la Monza 2018.Din păcate pentru soțul meu destinul nu a fost bun, vă admin pentru cuvintele frumoase cu care mă încurajați. Sunteți un om minunat. Vă doresc numai bine și să aveți numai intervenții reușite. SĂRBĂTORI FERICITE💝
La mulți ani! Un An Nou fericit alături de cei dragi! Niște amendamente ar fi la punctul 8 din rezoluție!?
Mii de mulțumiri pentru operația pe care mi-ati efectuat-o,Sunt fericită că v-am cunoscut!La mulți ani,să vă ajute divinitatea să realizați tot ce v-ați propus!
Va doresc un An Nou binecuvântat. Dumnezeu să vă dea sănătate Nu am cuvinte sa va Mulțumesc ca mi-ați salvat viata. Datorita dv eu pot să-mi strâng copilul în brate sunteți al doilea Dumnezeu Va mulțumim din suflet.
La mulți ani, domnule doctor!Sunteți un om minunat, un înger pe pământ!Vă mulțumesc din suflet pentru tot ce a-ți făcut pentru mine și vă doresc să vi se împlinească tot ceea ce v-ați propus în noul an!Un an binecuvântat!
O plăcere să citesc tot ce ați realizat. Vă doresc multă sănătate și putere de muncă. Tot respectul 🙏 La mulți ani! 🥂
La multi ani ! Va multumim pentru faptul ca anul acesta ati venit ca un inger si ne-ati dat speranta sa luptam ! Imi doresc sa inspirati cati mai multi medici si sa reusiti sa faceti tara asta un loc mai bun si mai "acasa" !
Bună seara! D-le doctor, parcurgând ceea ce ați scris, mi-am închipuit și chiar v-am văzut cu ochii...imaginației că sunteți într-un ascensor al unei clădiri transparente și urcați, urcați! Să fiți sănătos, să urcați! An nou cu bine pentru toată lumea!
Si inca un punct pe plan, daca imi permiteti: nu uitati sa puneti mereu "ceva" si pentru sufletul omului Georgian Ciobotaru care sa ii dea doctorului puterea pentru inca multi ani de acum incolo sa faca oamenii bine😊. La multi ani!🥳
Sunteți un om deosebit. Felicitări! Sunt convinsă că veți bifa fiecare punct, chiar veți adăuga. Vă doresc din tot sufletul tot ce este bun , meritați din plin. Vă salută și eroul meu, Mihnea!🤍🤍
La mulți ani, exact cum vi-i doriți! Preferabil în România (pentru noi, cei care am rămas). Dar, vă spun în calitate de mamă a cărei fiică vrea să fie medic în România, dacă vi se vor deschide niște uși în altă parte, pășiți cu încredere! Aveți o singură viată de salvat vieți, de trăit, de visat și de iubit!
La mulți ani, domnule doctor! Sa vi se împlinească toate visurile! Sa speram ca atunci când veți ajunge la maturitatea profesiei , sistemul sanitar romanesc sa fie de partea dumneavoastra- medicii tineri care au ales sa rămână în țară și sa aibă grija de bolnavi. Sa fiți sănătos!
Felicitări pentru...TOT! LA MULTI ANI!!Sanatate și dorințe împlinite pentru 2023!
Va doresc un An Nou fericit și binecuvantat atât în viata personala cât și în cea profesionala toate dorințele sa împlinească!Mulțumesc frumos pentru tot ce ați făcut pentru soțul meu!La mulți ani!
La mulți ani! Recunosc... așa dorințe mai rar printre colegi! Mult succes! Sunteți o minunăție de Doctor și de OM !!! Dumnezeu să vă binecuvânteze!
La mulți ani, domnule doctor! Va doresc un an cu multe realizări pe plan profesional și personal. Sănătate și tot ce va doriți.
Îmi doresc sa fiți respectat cu adevarat in România și sa primițidupa puterea credinței,a pregătirii și a voinței pe care o îmbrăcați ca o armura!La mulți ,mulți ani cu sanatate ,împliniri și bucurii!!!
La mulți ani! Fie ca toate planurile sa prindă contur! Citesc cu nerăbdare și încredere mereu toate postările. Doamne ajuta! ...la o lume mai buna!
Un an binecuvantat ! Succes in tot ce iti doresti sa realizezi .🤗
Oamenii care vor sa realizeze ceva ,la inceput de an scriu lista cu resolutii!Va dorim sa se implineasca!
La multi ani, Doc!!! Te-am îndrăgit din prima clipa si flerul meu nu a dat greș! Iti doresc ca Anul ce vine sa te tina in tara, alaturi de noi! Multe reușite in plan profesional si personal! Iti multumesc pentru ca esti (mereu) alaturi de mine!
La multi ani domnule doctor cu sanatate si multe reusite ,va multumesc ca am o viata normala ! Mult respect !
Sa aveți un an cum va doriți ,cu toate proiectele bifate și pe deasupra cu altele !Sanatate și multă putere de munca !!La mulți ani!❤️❤️
Despre plăcerea de a avea copii
Observ că am ajuns la vârsta la care prietenii mei încep să își vadă copiii cum cresc. Pare că mi-aș dori și eu un astfel de exemplar, producție proprie, însă trebuie să spun sincer că până acum Dumnezeu m-a binecuvântat doar cu un câine și până și el e greu de crescut. Ba uneori, e mai greu decât un copil. Pentru cei care îmi vor sări în cap spunând că blasfemiez vorbind astfel, vă întreb: scoateți voi afară copiii duminica la 7 dimineața, pe ploaie, să își facă nevoile timp de 12-18 ani? Nici vorbă! Deci, adjudecat!
Lașând gluma la o parte, problema copiilor pare una destul de importantă: fară copii, despre ce mai vorbesc adulții când se întâlnesc în cuplu? Ce poze își mai arată ei pe telefoane de-ți vine să-ți scoți ochii după a optzeci și patra poză cu „ia uite ce ochișori are!”? Pe cine mai compară ei: „Dar tu Ionică, de ce nu ai luat zece? Ce? Gheorghiță are două capete?” ? Și lista poate continua la nesfârșit.
Uneori, pasiunea oamenilor pentru copiii lor se dezvoltă într-atât încât propria lor identitate se contopește cu a copilului: cel mic trebuie să fie doctor ca tata, trebuie să termine liceul prima ca mama, trebuie să se facă inginer că din actorie mori de foame, etc. În toate situațiile astea, am impresia că venirea pe lume a unui copil e un lucru pe atât de minunat pe cât se transformă în ceva meschin atunci când duce la dispariția unor oameni de altfel extraordinari până la respectivul (și din perspectiva asta, nefericitul) eveniment.
Sigur, vorbesc poate din poziția urâcioasă a cuiva probabil steril, că altfel nu-mi explic cum de nu s-a lipit și de mine vreun pui de om până la vârsta asta. Însă sigur vorbesc din perspectiva unui medic extrem de fericit că atunci când vine acasă are timp să își prepare cazurile pentru ziua următoare, că are timp să citească și să mai creeze un curs, dând în același timp unei ființe (patrupede ce-i drept) o viață absolut extraordinară.
Acum, se spune că adevărata linie se trage la bătrânețe, când, invariabil, plângi după lipsa unui copil. Pe când eram mic însă, la bunicii mei veneau în vizită tocmai de la București (schimbând probabil un tramvai, un metrou, un tren și un autobuz) nea Fănică și soția sa. Veșnic ținându-se de mână, matusalemici, cuplul acesta mi-a marcat copilăria: vorbeau de fiecare dată cu o flacără a iubirii în ochi pe care nu am văzut-o poate la nimeni altcineva. Erau totul unul pentru celălalt și se vedea asta în fiecare cuvânt pe care și-l adresau. Și nu aveau copii. N-au avut niciodată. Călătoreau cât puteau, ca oameni simpli...și se iubeau. Poate că asta era tot ce le mai rămăsese de făcut.
Aducându-mi-i aminte, înțeleg că ei erau poate excepțiile. Dar vă întreb pe dumneavoastră, din experiență: există fericire fără de copii? Stiu că îmi veți spune că nimic nu e mai frumos în viață decât un copil, da, vă cred, dar nu opinia dumneavoastră e cea pe care o caut. Îi caut pe cei care sunt în vârstă, nu și-au dorit copii, nu au avut niciodată copii, iar acum sunt fericiți.
Căci sunt sigur că nu e cum spunea Măria Bălii a lui Marin Sorescu:
„-În nădejdea aia, vezi să nu te pupe moartea rece!”
Mulțumiri lui Cecily Chenault pentru poza postată pe Unsplash
Am 4 copii - nu am avut atatia in plan dar viata se intampla. Am avut si o patrupeda de la 10 saptamani pana la 14 ani cand s-a stins. Pana Cand am avut copii am crezut ca toti trebuie sa avem copii. Dupa ce am avut copii, am realizat ca viata fara copii este o viata la fel de pretioasa si de importanta. Copii sunt un job in viata care vine fara instructiuni sau manual si e greu. E greu sa realizezi ca ei sunt indivizi care pot fi foarte diferiti de ceea ce te astepti to ca Parinte Si trebuie sa fii capabil sa ii sustii indiferent de cum sunt ei Si ce crezi tu, parintele. E complicat, e extrem de obositor fizic si mental. Daca as schimba ceva: cu siguranta nu. Dar inteleg perfect acum valabilitatea vietii cand alegi sa nu ai copii si o respect! Iar cand vine vorba de patrupezi: traiesc prea putin in comparatie cu noi. Iar in schimbul plimbarilor pe ploaie la 7 dimineata am primit o dragoste de la minunata mea Sheba cum nu voi mai primi niciodata! Mi-e dor de ea in fiecare zi. Asa ca viata e frumoasa cu si fara copii si alegerea e a dumneavoastra. Nu e iarba mai verde pe partea cealalta, niciodata. Craciun Fericit si un an nou cu multa multa sanatate! 🙏
Doctor, lucrurile se fac pentru ca simți, nu pentru ca trebuie! Cu siguranța mai nou există un curent al oamenilor fericiți, fără copii! Lăsând la o parte pe cei care nu pot avea copii din motive medicale, să încercam să înțelegem de ce am fost lăsați pe Pământ! Tu știi la fel de bine, ca funcția de reproducere a omului este printre cele mai dezvoltate funcții, așadar menirea noastră pe Pământ este inclusiv, de a perpetua specia! Sunt convins ca vei avea succes cu acest articol, însă aștept sa ma inviți in viitorul apropiat la Botez!😉
Este o vorba:"cand sunt mici iti vine sa-i mananci, cand sunt mari iti pare rau ca nu i-ai mancat". 😊 So...
Foarte fain ai scris.... Eu nu prea sunt în grupul de la care ceri o părere, dar pot să-ți spun că am dat peste multe persoane din toate categoriile: singles care nu-și văd viața fără bogăția copiilor, părinți care își doresc și nu au, părinți care nu și-au dorit și au, cupluri tinere care nu vor și care sunt foarte bine așa cum sunt, cupluri bătrâne așa ca cel descris de tine, cupluri în care el îi spune ei că "eu nu mi-am luat o fabrică de făcut copii. Eu vreau doar sa fim noi 2 bine și apoi dacă mai vin și copii, e ok, daca nu iar e ok. Dar depinde numai de tine, iubita mea" și în ochii ei strălucește scânteia iubirii dintre ei când îl aude spunând asta.... Ce vreau eu sa spun e ca in ziua de azi toți au un loc sub soare, de la femeia care își dorește un copil și recurge la inseminarea in vitro până la cuplul care nu-și dorește pt că sunt bine așa singuri și toate variantele între... Eu zic să faci ce simți tu că trebuie să faci și nu ce zice lumea că trebuie să faci. Pt că pe urmă nu-ți crește lumea copilul... Așa că spor în toate 💪 și Sărbători cu pace și liniște alături de cei care te iubesc și pe care îi iubești!
Suntem impreuna de 38 de ani. Nu avem copii. El nu a vrut, avand o fata din prima casatorie. (Nici un telefon de vreo 4 ani, nu vedem nepotii cam tot de pe atunci). Fusesem educatore la Bucuresti, 10 ani, am "avut" copii, i-am iubit si educat. M-am resemnat. In schimb, am avut, si avem, caini. Ingropam unu, luam altul. Acum avem o italianca si-o bucuresteanca. Farà ele e casa goala. P.S. tocmai am venit de afara, ciuciulete. 7 dimineata? Da' 3 ce-are?😄
Am trăit foarte mulți ani fără a avea copii și fără sa ma mărit! Într o dimineața totul a luat alta întorsătură, m am trezit ca toate planurile și toate visele au luat alt drum ,un test de sarcina pozitiv ! Am abandonat toate planurile fără sa ezit și acum ma bucur de 7 ani de cel mai frumos dar ! De cel care mi a dat viata peste cap într un fel unic! Va povestesc asta din perspectiva mea ,mama la 36 de ani pt prima oara , unii ar spune prea târziu...eu spun ca s a întâmplat la momentul potrivit ! Cred ca destinul unui om nu sta în a a avea sau nu copii! Desigur, când îl ai , Universul tău este copilul tău! Și totuși, cunosc oameni ce nu au avut copii ,dar trăiesc frumos și se bucura de multe lucruri ! Fiecare om are un destin ,fiecare om are o misiune pe Pământ! Și mi place sa cred ca totul se întâmplă cu un scop! Consider ca meseria de medic este una dintre cele mai nobile ,și starea de bine vine deseori din satisfacția de a dărui viata! Nu aveți copii , dar dăruiți șansă la viata zi de zi! Deci ....e minunat ! Nu? Și niciodată nu este târziu! Poate ca încă nu a sosit momentul!
La 30 de ani eram convinsa ca viata îmi va fi frumoasa fara copii. La 40 de ani sunt convinsa ca viata e frumoasa cu copii (altfel nu-l faceam). Unii ar putea spune ca ma contrazic cu placere. Eu zic ca (ave)am dreptate cu ambele convingeri.
O sa aveti si copii si sotie. Viata se poate schimba radical in cateva luni. Eu va doresc sa aveti copii pentru ca e un sentiment unic. Si da, am vazut genul asta de cupluri care nu au copii pt ca nu si au dorit dar sa stiti ca genul asta de cuplur i cei care se iubesc unul pe celalalt foarte mult si nu pot darui dragoste si unu copil. Genul asta de oameni se vor iubi pana la moarte si nu vor simti niciodata nevoia unui copil. Trebuie sa înțelegeți ca un copil nu mereu aduce apropierea intre soti uneori ii mai si desparte pt ca un copil presupune sacrificiu si nu toti sunt capabili de sacrificiu. Eu va doresc tot binele si va spun ca veti gasi cu siguranță pe cineva care sa va inteleaga si cel mai important care sa va placa foarte mult incat sa aveti copii. Cum v am spus viata se schimba intr o secunda, eu stiu din experienta mea. Momentan bucurati va de cariera, cand veti avea copii o sa trebuiasca sa mai sacrificați din timpul acordat neurochirurgiei. Mult succes si Sarbatori Fericite!
Fiecare după bunul plac, zic eu. Și mie mi s-a spus când am născut, de catre asistentele din maternitate, că sunt bătrână și că ar fi trebuit cezariana. Ei nu zău? Bătrână la 27? Si atunci am mai făcut unu la 32 de ani. Pe al doilea l-am crescut muncind, am fost continuu ocupată, m-am dezmeticit când băiatul a avut vârsta majoratului, că el crescuse...crescuse frumos, deștept ca și fata dealtfel. Prietenii, câțiva, de vârsta mea încă "hoinaresc". Bănuiesc că e frumoasă și aceasta hoinăreală... bănuiesc 🤗 Fiecare cu viața lui, așa cum îi este scrisă și croită. Nu trebuiesc mustrări de conștiință, din nicio parte. Dar am un sentiment nasol...de ce oamenii inteligenți nu se înmulțesc?😘🤗 că mulți alții o fac și apoi își lasă copiii in voia sorții😥 Ați fost martor și la renașterea mea, m-ați redat familiei mele! Deci, aveți copiii- pe noi toți, mici, mari suntem readuși la viață de oameni ca dumneavoastră! Sărbători cu bine, domnule doctor!🎄🍀👏🎄😘
Bună seara ,tinere doctor ! Urgent nevastă,copil ! Anii trec și singurătatea doare indiferent de meserie .Acum dumneata ești prea tânar ca să mă crezi ,dar viața -mi va confirma spusele .Dacă ai copii ,ai și nepoți care sunt mai doriți și iubiți decât copiii.Așa că ,doctorul meu preferat , nu ezita ! Vin sărbatorile .Cui cumperi un munte de jucării ? Cine -ți desenează ,in culorile luminoase ale copilăriei ,ce-i in jur ? Nu -i ușor ,dar este sublim ! Crede-mă ! Sărbători fericite ,OM frumos și talentat !
Avem noi un proverb care spune că : ,,cine are , să-i trăiască cine nu... să nu -și dorească" ...cert e că , ori un copil ori un cățel , trebuie să fie asumarea răspunderii și nu se poate spune că este o deosebire între ei , și unul și celălalt trebuie să fie iubit fără măsură 🤗👏
Eu cred ca problema de a avea sau nu copii nu-si are sensul. Desi nu este treaba mea, problema se pune astfel: daca iubesti sau nu o persoana de sex feminin intr-atat incat sa-ti petreci urmatorii 20 de ani cu acea persoana. Copiii vin uletrior de la sine ca implinire a acestei iubiri. Si da... de multe ori am gandit ca medicii ar trebui sa fie celibatari. Ca eu am terminat rezidentiatul mai tarziu decat colegii mei, stand in concediu de matern. Dar ulterior, cand ma intalnesc cu acestia, ii vad tristi si cumva neimpliniti. Serviciul nu-i mai satisface, sunt satui de pacienti, desi bani au doldora... .
Dumnevoastră aveți deja un copil non uman. Sunt convinsă ca il iubiți mai mult decât isi iubesc unii părinți propriii copii. Să fiți fericit!
Aveți o mulțime de copii.Toti cei care sunt bolnaviori sunt din nou copii, cu teamă de necunoscut , cu speranță de însănatosire , cu viața pusă în mâinile dumneavoastră dibace . Deci experiența există iar limita e cerul!
Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg e super postarea, am și zâmbit...consider că aveți mulți copii care fără mâinile dumneavoastră nu mai aveau aceeași viață sau poate chiar mai rău. Cred că mulți au renăscut prin dumneavoastră. Grijă de cățel, petardele l-au băgat pe al meu in pământ. Nu știu dacă v-ați mântui dacă ați face un copil, dar cred că aveți mari șanse prin tot ceea ce faceți pentru oameni... Sunteți extensia mâinilor lui Dumnezeu care vindecă pe cei care îi cer ajutorul 🤗
Dar sunt o grămadă de bătrâni care au copii și tot singuri sunt. Singurătatea asta nu ar fi pentru mine o osândă, fiecare are viața lui, nu mi se pare corect să leg viața copiilor de a mea, nu vreau să le creez obligații, vreau doar să fie fericiți, c-or fi la 10 sau la 10 000 km de mine… Fericirea înseamnă să fii mulțumit cu ceea ce există în viața ta: un copil, o pasiune, o profesie, un câine sau o pisică… Și sunteți prea tânăr ca să aveți nostalgii din astea… de vârsta a 3-a! Toate vin la timpul lor, important e să avem răbdare și speranță! Sărbători cu liniște în suflet să aveți!
Am tot inceput sa scriu despre mine și experiența mea cu copii mei. Dar mesajele inițiale s-au tot șters . Așa că mi-am dat seama că nu este despre experiența mea ci despre tine . Dacă tu îți dorești copii atunci investește timp in a construi o relație frumoasă și ai curajul să riști . Relația de cuplu este diferită atunci când ai copii și vei descoperi aspecte care te vor uimi . Pacienții mei nu îmi sunt copii , sunt oameni pe care îi ajut daca și ei doresc sa formăm o echipa . La unii reușesc rezultate uimitoare la alții mă simt o persoană în trecere și atât . Adulții sunt îngrozitor de greu de educat . Copii au o forță interioară extraordinară și îți aduc iubire necondiționată, îmbrățișări și comunicare verbală pe care un patruped nu le are atât de evoluate. Copii îți vor apasa toate butoanele emoționale nerezolvate și te vor face sa te cunoști mai bine . Vei creste odată cu ei . Există factorul timp pe care e bine să îl iei in considerare . Dacă te simți foarte bine in postura de fara copii este in regula . Știu câteva cupluri care nu au și s-au împăcat cu ideea .
Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg eu răspund acestei direct, nu am copii, cu toate că am niste anișori frumoși zic eu. Am fost de-a lungul timpului ușor marginalizată pe motivul nu știi pentru că tu nu ai ! Am fost întrebată de zeci de ori " cum, nu ai copii?" sau " de ce nu ai făcut un copil?" . Alteori mi s-au spus " hmm, nu ți-ai dorit îndeajuns de mult , că altfel făceai orice sa ai un copil!" . Obositoare întrebări, obositoare explicații, obositoare stările care ți le provocau cei din jur! Viața este un dar, uneori o lupta, fiecare din noi are un destin. Suntem atât de preocupați de cei din jur de ce nu urmează societatea încât foarte ușor devenim din oameni minunați, procurori ai acuzației, sculptori de vieți după un model ce noi nu am putut fi dar ne-am fi dorit, pictori in culorile vieții micilor ființe , critici ai celor ce au sau nu au copii. Vad in jurul meu micile minuni care cresc , vad și simt bucuria, entuziasmul, fericirea , vad și simt în același timp neputința, tristețea unor neajunsuri, toate astea și noi le simțit cu sau fără copii, alaturi de cei cu sau fără copii. Fericirea este relativă, fiecare regăsește și definește fericirea în modul lui, însă fiecare din noi are o menire și Dumnezeu are pentru fiecare un drum.
Stimate d-le doctor, dragul meu Georgian, fii înțelept precum te stiu! Îți iubesti si-ti faci meseria din dragoste pentru știință, dar si pentru oameni. Sunt sigura ca Bunul Dumnezeu "a hotărât" ceva și pentru tine in acest sens. Așadar, urmează firescul vieții si vei fi "împlinit"! Mult succes!
Cred ca timpul ne arata calea spre ce avem nevoie în viata, ce ne face fericiți și ce își dorește sufletul dar mai exista și ce vrea creierul😅neuroni fără suflet sau suflet fără neuroni? Exista domn doctor? În viata ca să o trăiești intens este despre ce simți nu despre ce trebuie sa faci,cum sa faci! Omul poate fi fericit indiferent ca are sau nu copii,fericire sta în atâtea lucruri simple...copii sunt clar o binecuvântarea unii oameni încearcă și nu ii pot avea rămânând doar cu regretul,alți fac prea mulți doar sa facă 😆alți își doresc alți nu! Copii nu se fac pt bătrânețe sau sa ne aștepte acasă mereu , copii se fac sa te bucuri tu de momente alături de ei și sa ii dai libertatea de a zbura lin și frumos! Dar viața ține de destin,fiecare cu destinul lui! Sărbători Fericite!!!
Probabil ca esti fericit cat esti tânar pt ca ai timp de tine, de calatorii, studii, etc. te bucuri de libertate. Dar din ce vad eu la colegii mei care nu au copii si au ajuns la 50 -60 de ani, nu prea sunt multi fericiti. Chiar vorbeam cu o colega de 57 de ani care nu si-a dorit niciodata copii, ii spuneam ca de-abia astept sa ies la pensie (sa calatoresc si sper sa imi cresc nepotii) la care ea imi rapunde “ce ma mai asteapta - decat costumul de lemn”. Si fac precizarea ca are mult mai multi bani - deci poate face orice/ calatori oriunde. In concluzie, daca poti fa-i cadou catelului un pui de om😉
Eu cred ca orice situație e cu 2 tăișuri.. In ambele situații, putem expune si avantaje și dezavantaje, si bune si rele.. Si da, fericirea e subiectiva, e cum o vede fiecare.. Sa-ti dea Dumnezeu tot ce te face fericit!!!
Orice ai gandi tu acum , oricat ai judeca tu tot felul de situatii si posibilitati , daca poti sa ai copilul tau , este o binecuvantare . Vezi tu , macar pentru a fi implinit bucuria de a pastra vie copilaria lumii ! Este minunat ca ai timp pentru cazurile celor suferinzi . Este grozav ca ai un prieten asa cum este catelul , dar viata prin copii se duce mai departe ( sa nu zic un termen medical 😊). Uite , incearca sa stai o zi inconjurat de copii . Ai oricui ! Sanatate si Sarbatori fericite !
Viata este frumoasa asa cum va doriti,importat este sa fi fericit și totul va veni de la sine. Va doresc sărbători binecuvântate cu multa sanatate . Tot ce va doriti sa vi se împlinească!!
Fericirea ti o dai singur!. Ceea ce faci tu ptr tine si ptr altii pe timpul vietii te implineste. Nu neaparat....un copil marca proprie. Un caine iti va fi recunoscator toata viata......pe cand propriul copil s- ar putea sa nu. Urmasii...au ajuns sa fie datorie sociala...termen de comparatie cu altii...Putini povestesc cu adevarat ce traiesc cu propriile odrasle ..dincolo de usile inchise, pozand meschin in super fericiti. Deci, faceti ceea ce va bucura azi lasand lucrurile cumva sa se intample. ....sau nu...!
Despre sacrificiu
„Tratamentul de inimă îl luați zilnic?”
„Nu dom’ doctor...eu sunt de la țară. Mă tratez cu aer de munte”
„Dar pentru durerile de cap ați fost la medic?”
„Nu”
„De ce?”
„Dom’ doctor, că să fiu sinceră cu dumneavoastră...greșeala mea cea mare a fost că m-am sacrificat pentru familie. Decât să fiu o povară pentru ei, mai bine mor”
Niciodată în viața mea nu mi-a fost dat să aud vorbe mai greșite și din păcate sunt conștient că felul acesta de a gândi este întâlnit frecvent în special în rândul oamenilor care au avut în general experiențe sumbre cu medicii sau cu medicina. Mai mult, este un mod de a trăi al celor cărora nu le este teamă de o moarte demnă.
Din păcate, în ziua de astăzi, moartea nu mai vine ca odinioară, repede. Astăzi, moartea vine în spital, pentru că familia sună la 112 când cuiva drag îi este suficient de rău să mai poată refuza ajutorul. Iar odată ajunși la spital, poate prea târziu pentru o soluție salvatoare, se ajunge la situații dramatice, cu acoperire legală, desi cu conștiința unui deces iminent: intubație, sonde, catetere, branule, antibiotice, durere, durere și iar durere. În fond, atât poate medicina actuală.
De multe ori, moartea nici măcar nu vine. Ne lasă infirmi, invalizi, obligându-i pe cei dragi să renunțe la viața lor ca să ne îngrijească pe noi, bolnavi, într-un pat de muribunzi, ștergându-ne transpirația și urina, vorbindu-ne ca unor fantome și îngrijindu-ne atât cât se pricep.
Sacrificiul nu e moartea sau boala. Sacrificiul este prevenția. Dacă vreți cu adevărat să vă sacrificați pentru cei din familia dumneavoastră, mergeți la medic și investigați-vă: analize de rutină, screening mamar, endoscopie, tușeu rectal, screening pentru cancerul de col, ecografii, sau investigații încă de la primele simptome. Găsiți boli și tratați-le corect. Sacrificați-vă cu adevărat și fiți sănătoși! Salvați-vă pe dumneavoastră și pe cei dragi de la o viață de chin și tristețe, căci nimic nu e mai greu pentru cei de lângă noi decât să își vadă membrii familiei bolnavi și neputincioși ani de-a rândul.
Mulțumiri Leandrei Rieger pentru poza postată pe Unsplash
Mulțumim de sfaturi. Uneori nu avem suficientă putere financiara pentru prevenție. Știu, veți spune că se decontează de stat. Eu am așteptat 8 luni pentru un IRM , este adevărat la un centru privat în contract cu casa de sănătate, iar când am ajuns acolo, pentru IRM de bazin m-au așezat în aparat așa fel încât să nu suport pozitia. Tocmai că sa nu se facă!!! Este vorba de centrul Remenix Galați! Mi-a așezat capul pe o perna destul de înaltă, capul îl aveam sub aparat deși repet, făceam IRM de bazin, astfel încât atingeam cu vârful nasului partea de sus a aparatului. Și...am făcut până acum 3 IRM cerebral, 1 de bazin, 3 de coloana (cu plata, pe vremea când îmi permiteam) . De analize nu mai spun cum se fac cele cu trimitere. La același centru, fac precizarea pentru că s-au folosit aceeași reactivi, la distanta de 3 zile, diferente colosale!! Pe care sa le iau în seamă? Asta este in provincie. Știți că în spitale nici în Brăila, nici în Galati nu se găsește un bronhoscop nici rigid nici flexibil...nimic Se transporta pacienții înecați cu diverse corpuri străine, intubați la București. Care mai au șanse ....și ajung la timp sa fie intubati. Este normal??? Și...avem medici care se pricep sa-l folosească. Și aș scrie o noapte întreagă!!! Sa aveți rezultate in activitatea dvs și tot ceea ce va trebuie sa salvați vieți!
Tot respectul domnule Doctor, cam așa stă treaba în România și chiar și la privat se merge pe principiul "să manânce toată lumea" esti trimis pe la toate ușile. Chiar si la preot îti zice "să treceți si pe la baiatul de a cântat la strană" Doamne ajută când o veni sfârșitul să fie rapid! Sănătate și succes maxim vă doresc!
Bună seara domnule doctor! Aveți mare dreptate, dar prevenția înseamnă și grija statului pentru persoanele de peste 5o de ani. Muncesc de 42 de ani, plus munca de acasă. Am 59 de ani dar niciodată nu mi s-a spus de medicul de familie că pot face un control, pentru că așa s-au gândit guvernanții, pentru a preveni. Pentru un rmn cerebral sunând în noiembrie îl voi face prin februarie. Deci, ne ducem doar când nu ne trece cu remediile pe care le știm, sau vedem moartea cu ochii. Trist dar adevărat.
Aveți dreptate, pentru că am făcut niște eforturi exagerate pentru o femeie de 52,am cărat lemne de la pădure, mi-a pleznit ceva la gât, cap, mi-am făcut destule investigații medicale, 2rmn,și îmi pare rău să o zic, unii medici nu mau luat in seamă și am ajuns să inghit foarte greu,, deabia respir si merg doar până la baie.. Cum vă închipuiți că 5 orelisti ay dat 5 diagnostice diferite neconcludente pentru dumnealor.. Una ma și luat în râs. La ora actuală nu-mi țin capul, in fine, tot respectul pentru d-voastră și alți colegi la fei. Am întâlnit și medici empatici. Mâna dreaptă nu o pot folosi. Dacă doctorii nu au realizat ce am, atunci cine. Fiti binecuvântați toți cei ca dvs care salvați vieți, tot respectul. respect
EU am avut marea sansa sa pot merge la privat spitalul Monza ,datorita copiilor care ma iubesc ,si marele noroc sa fiu operata de domnul doctor Sergiu Stoica impreuna cu domnul dr .Ciubotaru,astfel incat azi sunt super bine ,multumesc din suflet medicilor de la Monza ! Super medici, super oameni ! Respect
În parte aveți dreptate dar am constatat ca marea majoritate a medicilor sunt mai degrabă vânzători de medicamente , si nu exagerez. Am avut soțul cu multe afecțiuni și fiecare medic specialist îmi dădea 3 medicamente pe rețetă si încă2,3 la liber și erau atâtea medicamente parcă pentru fiecare bucățică din corp , ce nu mai puteau fi înghițite. Esențialul este că am văzut pe propria piele că nu erau interesați de pacient și de ameliorarea stării de sănătate ci doar de distribuție.
Tot ce spuneți este un adevăr ce l am trăit atit eu cit si familia mea in sistemul medical din Romania nu pot sa spun ca totul e șubred dar am o repulsie argumentata de acest sistem medical in care nu m ai este interes pentru om ,pacient cum vreți sa l numiți ,astăzi ne lipsesc medici dedicați meseriei pe care o fac sunt prea puți pentru noi omeni obișnuiți care nu avem relați bani etc
Bun, ne tratăm...dar nu tot acolo ajungem până la urmă dacă suntem bătrâni? Nu e nimeni nemuritor,deci la un moment dat tot ne simțim rău, se sună la 112, etc...Măsura trebuie să fie alta: mai eşti util, îți mai vezi rostul pe pământ? Nu? Atunci, dacă eşti povară fără orizont, plecarea e mai demnă. Natura e înțeleaptă. Trebuie ascultată. Nu mai discutăm de prevenție după 70 de ani decât regimul de viață activă sănătoasă. Nu merge, pa!
O mare parte din articol imi inspira si crearea potentiala de grija excesiva fata de existenta bolilor. Fara a minimaliza in niciun fel potentialul devastator al semintelor de boale care se manifesta prin simptome subtile si sunt ignorate cand de fapt ar trebui verificate, pot spune in acelasi timp ca investigatiile curente sugereaza ca actele de preventie cele mai esentiale si efective sunt cele exact precum aerul de munte, un numar zilnic de pasi, intelegerea, simtirea si eliberarea de emotii la timp si o intretinere la nivel mental a gandurilor si a felului cum ne vorbim. Cred ca astfel de metode de preventie sunt premergatoare actiunilor mai invazive precum scanarile de orice fel medicale. Cred ca ele ar fi mai benefice de introdus cand factorii precum cei mentionati mai sus sunt intruniti. Iar apoi de abia ar fi benefic de avut o regularitate in mamografii, etc. Nu din panica si din frica de a ne imbolnavi (care nu face decat sa creeze stres si boala - ironic) ci dintr-o dragoste si din logica ce urmeaza dintr-o grija fata de corpul nostru sistematica.
Aveti dreptate, d- nul dr. Preventia este cea mai bună. Dacă ajungi în faza terminala a bolii, cum pot să te mai salveze medicii ? Cum se poate preveni Althaimerul( am uitat cum se scrie corect). Eu uit deseori și sunt îngrijorată pentru ca mama a avut acest diagnostic. Eu am fost la neurologul la care mă tratez și mi- a prescris: Cebrium 1/ zi,dim și Alanerv 1/ zi, prânz. Mi- a spus sa nu- mi fac griji pentru ca eu nu am acest diagnostic .Dar eu tot sunt îngrijorată. Cum as putea sa previn ?
Fff adevarat ce spuneti d-le doctor.Credeti ca daca am am avea bani nu am face preventie? Anul trecut am facut la particular:RMN, CT, DOPLER CERVICAL, RADIOGRAFIE CERVICALA.Si analizele de sânge de 2 ori.Sa fac haz de necaz:analizele bune pacientul mort. Med de fam nici nu se uita la ele. Am fost la neurolog:"AAAA SPECIFIC VARSTEI D-NA" deci:despre ce vb. Am ajuns sa regret vremurile trecute... La bz mai bine mori acasa decat sa te duci la urgențe....Pt dv tot respectul sunteti deosebit!
Nu va suparati, care medici? Nu exista asa ceva in Romania. Poate pe bani multi. Pacat ca ne mintiti! Nu avem preventie in Romania. Nu Mai dati sfaturi inutile
Adevărate și avizate sfaturi pentru sacrificiul de a-ți verifica starea de sănătate! Chiar sunt mobilizatoare! Pe de altă parte,multe dintre comentarii sunt de-a dreptul cutremurătoare! Vai!Vai! Pentru sănătate ,merită să renunți la alte planuri,la alte cheltuieli ,care nu sunt urgente ori necesare! Mulțumesc pentru sfaturi! Sănătate și succes!
Va mulțumim pentru sfaturi! Sunt conștientă că asa e cum spune ti dumneavoastra, dar din pacate, unii dintre noi, nu putem sa ne facem atatea investigatii, decât ,cand aproape am ajuns la "finish!?" De ce? Din cauza banilor, care sunt foarte puțini si costurile unor consultații sunt foarte mari! Sănătate și numai bine, va doresc!
Da ne dați sfaturi la care duv știți ce înseamnă a trăi a da viața dar realitatea e alta pentru că noi oameni de rând nu aveam puterea sa ajungem acolo Succes pe mai departe
Si cum ar trebui sa convingem parintii indaratnici ca trebuie sa mearga la doctor? Va spun sincer ca am obosit insistând. Nu pricep cum stau fara sa faca nimic cand au dureri groaznice de orice fel. Au fost educati cu frica de doctori, de spital.... Nu înțeleg.
Aveți dreptate! Prevenția...atât de bună însă nebăgată in seama.....da se poate face prin educație, prin programe care chiar sa se desfășoare nu doar de dragul unor statistici.Programe in care sa fie implicate cadre medicale specializate , in care sa existe empatie, cu șanse egale pentru toți, astfel încât pacientul sa nu mai simtă disconfort, frustrare, să meargă și să laude tuturor actul medical, atitudinea și recâștigarea încrederii în sistemul medical. Avem nevoie că oamenii să simtă că sunt oameni și că sunt tratați de oameni. Sa evitam consumul excesiv de medicamente, suplimente , să îndrumăm și să le acordăm sprijinul de care au nevoie pentru a naște un nou trend al prevenției. Cu toții trăim într-o agitație continua, servici, cursuri, familie, prieteni, meetinguri, ore peste program, însă să nu uităm să fim oameni, să zambim, să facem o sugestie buna, să sprijinim și să ridicăm pe cei care poate uneori nu mai pot, cred că rolul omului în general este de a fi mai bun in ceea ce face și cu cei din jur. Un zambet poate schimba o zi , o întrebare banala " cum ești astăzi?" poate aduce un zambet iar un strop de atenție aduce cu siguranță încredere și deschidere. Greu sa facem prevenție fara a ne implica mai mult, fara să arătăm oamenilor că au această șansă și că suntem alături de ei.
Asta doare.De ce? Pentru că vorbele sunt corecte dar cine să le mai audă? Este un adevăr amar.Nu stă bine poporul cu educația sănătății.Stie "gugul"tot și evident mai bine.
Daca abordarea preventiva ar fi sa fie la indemana pacientului, nu am considera ca ar fi bine? Hm?
Felicitări domnule doctor demult așteptăm o poveste,dar aceasta este adevărata
Mii de mulțumiri, d-nule Doctor pentru sfaturi,să aveți sănătate și multă putere de muncă!!❤
Mulțumesc, d-le doctor! Ignoranta ne omoara! Postarea dvs. este o lectie(ca atatea altele).
Aveti mare dreptate on tot ceea ce spuneti! Sa tratezi e mult mai greu si de multe ori nu se mai poate! Informarea cred ca vindeca pe jumatate... ani de zile am fost tratata cu gentamicina injectabila pentru ca de primavara pana toamna stranutam ,ma mancau ochii si nasul ,tuseam si mi se spunea ca m a tras vreun curent . In momentul in care am inceput sa citesc despre simptomele mele ,am aflat xmcu stupoare ca de fapt eu sufeream de o rinita alergica febra fanului care ma sacaia aproape tot anul. Am luat antialergice ani la rand acum insa simptomele urate s au mai domolit. Am scapat de gentamicina!
Mare dreptate aveți! Multă sănătate, sărbători cu bine! Sper să nu primiți vreo nuielusa de Sf. Nicolae...de la șefi .
Aveți dreptate dar fără posibilități financiare nu te poți mișcă!In România , prevenția e aproape inexistenta!
Despre muzică
Bunicul cânta la acordeon. Sau doar avea un acordeon în casă și ne păcălea că știe să cânte la el, că nu cred că l-am auzit mai mult de o dată să apese clapele cu iz de melodie. Mai erau prin casă niște boxe mai înalte decât mine și o chitară, semne ale unei vieți cu amintiri frumoase, cu petreceri până în toiul nopții, cu vin și oameni care se distrau simplu și sincer.
Viața aia s-a terminat cu mult înainte să ajung eu la vârsta la care începe să îți placă vinul. La mine au rămas doar cărțile și a apărut calculatorul pe care îl mai târam din când în când după mine la țară. Având caracterul unei cârtițe, capabil să stau la întuneric citind și jucându-mă fară să întâlnesc oameni perioade lungi de timp, m-am îndepărtat de muzica atât de mult încât...dacă există o zonă în creier care să se ocupe de muzică, la mine nu s-a format.
Mulți dintre seniorii cu care am lucrat în neurochirurgie ascultau muzică în sală. Unii au mirosit defectul meu și au înțeles că sunt pe la același nivel cu dumneavoastră când vă ocupați de calcularea corectă a traiectoriei unei rachete cu destinație extraorbitară. De fiecare dată îi auzeam:
„Ia zi mă Johnică...știi cine cântă?”
„Probabil alții care au murit dom’ doctor”
„Pfff....nici de U2 n-ai auzit?”
„Dom’ doctor...cel mult Pasărea Colibri și cam atât”
„Dar de ăsta? Sigur îl știi”
„Nu”
„Michael Jackson? Nu pot să cred că n-ai auzit de Michael Jackson”
„Dom’ doctor....ăsta nu venea la noi pe uliță”
Mutarea la București a fost cu multe surprize: i-am ascultat pentru prima dată pe Michael Jackson, Queen, U2, Pink Floyd (despre care am întrebat la un moment dat pe cineva „Doctore...care dintre ăștia de pe scenă e Pink Floyd?”), etc.
Acum, după ani de zile de când sunt aici...pot spune că nu mă atinge nimic. Sigur, înțeleg nivelul și de ce sunt apreciați, dar pot să spun că bontul ăla din creierul meu care se ocupă de muzică nu e în stare de a-i îndrăgi. Spre exemplu, când am plecat singur cu motocicleta până în Grecia și înapoi, am ascultat 4000 de km doar Mihai Mărgineanu, fredonându-i în cască melodiile în toate cele 8 zile de drum. E și singurul care mă poate convinge să cos mai repede și mai corect. Atât pot.
Acum, trebuie să recunosc că sunt curios: sunt singurul care are niște zone în privința cărora a fost toată viață un ignorant complet fară ca, aparent, să aibă de suferit? Care e experiența dumneavoastră?
Multumiri lui Jon Tyson pentru poza postată pe Unsplash
Sunt sigura că poezia, muzica sufletului, vă place. " "De rupi o coardă la vioară Ea geme ... moare tremurând O altă coardă îi ia locul Si-auzi vioara iar cântând. Dar dacă cu durere adâncă În coarda inimii loveşti Ea geme lung si-o viață -ntreagă Nu vei putea s-o-nlocuieşti." ( MIhai Eminescu). Multă sănătate, vă doresc, domnule doctor !
Dl Doctor spuneți numai despre muzica pe care ați ascultat-o la București, dar de aceea ascultată la țară pe uliță nu spuneti nimic…asta e discriminare domne!🤣
Știți ce spunea Caragiale in Un pedagog de scoala nouă: ,, muzica iaște ceva ce gâdilă in mod plăcut auzul”. Iubesc muzica care îmi transmite ceva. Surpriza mea a fost oferită de fluturașii mei din CP care, atunci când au ascultat Sonata lunii, 6 minute nu s-au mișcat absolut deloc.
Muzica cuvânt ce se trage din greaca, îmbracă multe stări in note muzicale, îmbracă stiluri ce se nasc sau inca există, defilând pe un podium portativ stârnind emoții.Cred că fiecare dintre noi are o linie melodica care îi crează acel vibe , Margineanu ....este super tare. Mai recomand ptr versuri și melodie piesa noua a lui Vescan .
Fiecare cu darul sau harul lui! Minunat este faptul că înțelegeți, simțiți și încercați să stăpâniți arta neurochirurgiei! E un dar pentru care noi, profanii vă suntem recunoscători!
Bună seara! Nu-i bai dl. doctor. Nu cred că sunteți singurul. În schimb, povestiți excelent. Vă doresc multă sănătate!
Ce bine că nu va place muzica..... Va place neurochirurgie.... Aici îți trebuie mult mai mult ritm...Și talent....😉😉😉😊😊😊
De când eram mica, pana pe la vârsta adolescenței cantam, cât ma țineau palmanii, o melodie, frumoasa, romantica, mi se părea și încă îmi pare cea mai frumoasa de pe pământ! Am fost convinsa mulți ani ca o ,,inventasem" eu, ca de scris asa ceva, nici nu poate fi vorba! Apoi am aflat ca acea melodie nu îmi aparține, ca e vorba de Second Waltz a lui Schostakovich! Nu vreti sa stiti ce dezamagire am trait! 🤣Nu îmi pot aminti dacă o auzisem undeva- e vorba de aproape 40 de ani în urma- mama cu siguranță nu a avut acces la acest gen de muzica, dar eu o știam! O știu încă! Si acum, chiar în aceste clipe când scriu, îmi suna în minte, asa, pe fundal!
Experienta cu muzica ,fiind progenitura de la tara ,ar fi fost mai anevoioasa dar am avut acolo o profesoara de muzica extraordinara( ca asa erau profesorii atunci faceau didactica si pedagogie din pasiune),care ne-a facut "fani" muzica clasica si apoi jumatatea mea mi-a dat prilejul sa decoper piesele de rezistenta din muzicile mai usoare ! Dar am avut si nefericita inspiratie pe cand fata noastra era f mica sa ascultam Ravel cu obstinatie astfel incat astazi ea e ascultatoare de muzica buna din genuri diferite ,mai putin Ravel !😍
Muzica e hrana zeilor, vine de la Dumnezeu. Nu as putea trai fără muzica! Probabil “muzica” ce va place e creierul,iar asta e mare lucru. Sunteti un artist care tine in mâna lui creierul !❤️
Nu e deloc un defect. Aveti multe calitati. La noi in casa se asculta muzica populara,muulta muzica populara asa incat atunci cand am ajuns la liceu ma simteam bătrână pe langa colegii mei. Ei ascultau alte genuri iar eu habar n aveam de ele pt ca tot ce auzisem era muzica populara. Mult succes
Eu zic ca e o chestie cu care te naști, la 12 ani ai mei îmi puneau acordeonul în spinare și ma trimiteau la lăutarul satului sa învăț pt ca au văzut ei o fetita la tv cântând, am învățat atunci 12 melodii, azi mai știu doar cum începe Valurile Dunarii🤣În schimb băiatul meu a învățat singur și compune muzica pt ghitara.. Cine știe poate am avut pe undeva un strămoș lautar😂
Eram în sala de nastere și așteptăm să îmi vad al doilea copilaș, era o atmosfera mirifica pentru mine, muzica mergea în surdina, medicul mai fredona și el puțin, m-am detensionat de tot și am uitat ce anume mi se face (nașterea a fost prin cezariana la al doilea copil și îmi era o frica maxima de operația prin cezariana). Cred ca fiecare persoana are ceva la ce nu se pricepe, nu ii place sau pur și simplu nu îl atrage. 🙂 Deși am o voce nașpa și nu am deloc ureche muzicala ador muzica, ma liniștește mult când am probleme. Poate daca o sa încercați sa,, traiti" versurile, o veți înțelege altfel.
Dincolo de faptul că sunteți un medic de excepție , sunteți un foarte bun povestitor -- poate așezați câteva din momentele trăite ca tânăr , ca medic .... poate scoateți o carte ! Eu aș cumpara o !🙂🤗
Mâinile duv reprezintă viața și dați viața tuturor care ajung la ele Respect Succes și multă admirație cu un așa dom doc Buzoian Felicitări
Poate nu aveți ureche muzicală, nici voce și nici nu vă mișcați într-un fel de invidiat pe ritmuri muzicale, însa aveți din plin “muzica” degetelor în timp ce umblați la cea mai importantă parte a corpului omenesc: creierul, ori asta e de ajuns! Puțini sunt cei meniți să facă asta deci contează prea puțin că nu faceți diferența între do și re sau că nu vă ies cântecele precum Margineanu. Și până la urmă, câți dintre noi nu cântă, afoni fiind?
Muzica poate relaxa, înălța omul spre o altă lume, muzica, cred eu ajută la secretarea serotoninei (dacă e de bună calitate), muzica joacă un rol destul de important pentru oameni dacă știu ce fel de muzică să aleagă. Personal pe vremea când cochetam cu jocurile populare, muzica pornea acel imbold de a scoate la iveală ceea ce învățasem. Bineînțeles publicul și aplauzele te făceau să dai tot. Nu consider că ați pierdut ceva important. Retragerea dumneavoastră între cărți fără muzică... Cu ajutorul lui Dumnezeu vindecă azi mulți oameni, ceea ce vă ridică mai presus de celebrii cântăreți.🙈🤗
Muzica e foarte frumoasa și îți alină sufletul! Cel puțin la mine funcționează! Atunci când am diverse probleme sau nu mă simt prea bine, ascult muzica și totul revine la normal! Sunt melodii care mi-aduc aminte de tinerețe, de tatăl meu, de mama mea, melodii pe care le știu de la ei și pe care le fredonau la petreceri! Cu ele am crescut! Așa cum spunea și tatăl meu, eu eram sufletul petrecerilor! Stătea în capul mesei și ascultam muzică și glumele invitaților și nu ma duceam la culcare până nu se spărgea gașca! Îmi plăcea mult de tot! Încercați când veniți de la muncă, să stați liniștit și să ascultați o muzică bună! E ca o oază de liniște! Vă încărcați automat bateriile! Muzica e frumoasă, atât pentru cei care o cântă, cât și pentru cei care o asculta! Încercați și nu veți da greș! O să vă simțiți plin de viață! O seară frumoasă și liniștită, și nu uitați, să cânte muzica, balsamul sufletului! Doamne ajuta!
Haide sa va povestesc ceva domn' doctor,ceva ce intelegeti dumneavoastra cu sigurantza:anul acesta in vara am facut o interventie cu gamma knife, in urma unei operatii de meningiom in anul 2019.Fiind in aparatul respectiv mi-au pus muzica terapeutica, de calmare, cica de obicei unii dintre pacienti adorm in timpul terapiei🙈.Eu,timp de 45 de minute am crezut ca-mi smulg masca si o iau la fuga(noroc ca nu se putea)😜🤣!Lasand gluma la o parte,a doua zi le-am spus sa-mi puna o muzica vesela ,ceva de dansat,altfel fac infart sau nu raman nemiscata 45 de min.Acum,explicati-mi dumneavoastra motivul,ca stiti mai bine despre ce vorbesc🤔😜🤣‼️
Interesanta postare, fiecare are moduri diferite de relaxare iar ce pot spune este ca muzica vindeca ....sau cel putin pe mine ma relaxeaza si imi transmite emotii si forta😊
Muzica are un limbaj universal! Când versurile și mesajul nu le știu , chiar nici notele, contează ce aud! Muzica e un fel de matematică :note, măsuri... Nici nu contează cine cântă! Doar ascult! Îmi place, mă deconectează, mă liniștește...depinde de starea emoțională...
Cred ca fiecare persoana are cate o problema in care nu se descurca !Mie mi a fost greu cu matematica!Mai cunosc persoana care nu poate invata limbi straine!Altii nu pot sa cante!
Nu este un defect!
Fiind din zona proletariatului, am ascultat mult muzica populara care nu-mi placea defel, apoi am descoperit muzica disco a anilor 80' pe care o iubesc si acum,cat priveste muzica clasica, am cunoscut-o prin intermediul emisiunilor de la Tvr. ale dlui Iosif Sava. Oricum, cand asculti o piesa indiferent de gen si iti place nu mai conteaza.
Noiembrie este considerată luna epilepsiei, motiv pentru care am realizat împreună cu colegii de la Speranța TV un scurt interviu despre epilepsie din punct de vedere neurochirurgical.
Sper să fie util cât mai multor pacienți!
Felicitări d-le doctor! Sigur sunt de folos astfel de emisiuni. Explicații pe înțelesul tuturor. Multă sănătate vă doresc!
Foarte interesant! Sa postati mai des. Mult succes
Performanta si profesionalismul sa va fie la indemana mereu sa va bucurati de reusitele dumneavoastra si de binele adus oamenilor aflati in suferinta ! Tot respectul pt tinuta dumneavoastra profesionala !
Felicitări domnule doctor! La cât mai multe reușite! Doamne ajuta!
Foarte interesant ! Să fiți binecuvântat cu inspirație,preocupare și multă putere spre mulțumirea tuturor pacienților ,care au șansa să le fiți alături! Succes!
Felicitari domnul doctor pentru tot ce faceti pentru pacienți un doctor de nota 1000 tot respectul pt ținută dumnevoastra profesională va doresc sănătate multă !!!
Super material...de folos multor oameni. Cei care nu sunt in cauză trebuie să știe ce este epilepsia din punct de vedere științific. Mult succes în continuare. Pe cei rai lasati-i să latre și dumneavoastră fiți OM în continuare 🤗
Felicitări! Ilinca are un an jumătate de la operatia și nu a mai facut nici o convulsie. Mult succes în continuare!
felicitari , mult succes va doresc !
Felicitari pt implicarea profesionala, felicitari pt interviu! Foarte frumos explicat si pentru publicul larg!.Mult succes !
Felicitări Domnule Doctor!Să fiți sănătos și să rămâneți același doctor dedicat semenilor dumneavoastră!
Să fiți binecuvântat și să aveți multă putere să mergeți mai departe în lupta dvs. pentru sănătatea pacienților.
Felicitări d-nule Doctor si putere să ajutați cât mai mulți semeni!!❤
Felicitări d.le doctor! Explicați atat de clar si pe înțelesul tuturor! Văd că sunteti atat de devotat si implicat in ceea ce faceți, încât peste ani veți fi un alt dr.Leon Dănăilă! Un sculptor de creiere cu un suflet mare!Mult succes!
Succes pentru implicarea duv in tot ce înseamnă sănătatea pacienților
Felicitări Doctore!
Felicitări, domnule doctor!La cât mai multe vieți salvate!Vă mulțumesc încă o dată pentru că mi-ați salvat viața !
Felicitări mult succes!
Felicitări dnl dr!
Felicitări mult succes! Multă sănătate și tot binele din lume!
Felicitări! Recomand tuturor cazurilor operabile sa apeleze la domnul doctor
Felicitari si respect dle Doctor !
Felicitari !
Felicitari pentru professionalism si mult respect !
Ce bine ar fi sa fie toți doctori cu dragoste de oameni qsa.FELICITARI SI SUCCESE DR GEORGIAN.D ZEU SA TE OCROTEASCA.SANATATE.
Teiul lui Eminescu și bețele de sprijin
Printre extrem de puținele mesaje de sprijin primite în urma publicării articolului trecut, a fost unul care mi-a atras atenția, din partea unui coleg rezident dintr-un spital de provincie. Povestea pe scurt sună cam așa:
Există în spitalul respectiv un număr de rezidenți egal cu numărul de săli de operație. Logic, au fost împărțiți egal, un rezident pe sală. Pare un gest cât se poate de inocent și de firesc, nu?
Ce nu se vede: ordinea pacienților în săli se stabilește cu precizie de multe ori în ziua respectivă, ceea ce înseamnă că rezidenții nu știu până în ultima clipă la ce operații intră. Astfel, iau naștere următoarele întrebări: Când au timp să citească operația? Când au timp să își facă în minte planul intervenției? Când au timp să se uite peste IRM să știe de ce anume să se ferească? Când vreodată vor ajunge să dezvolte în ei reflexul acesta extrem de fin de a transforma imaginile CT/RMN într-un plan precis, prompt, pe care să îl implementeze și să îl respecte în caz de urgență?
Și mai important de atât: dacă ei nu discută cu pacientul în preoperator că nu știu care al cui este, cum învață ei să ia deciziile chirurgicale? Cum învață când și dacă să opereze și când e mai bine să renunțe la a efectua o operație? Să mai întreb ce se întâmplă dacă ei, rezidenți, nu sunt de acord cu decizia chirurgicală?
Sistemul acesta nu creează medici desăvârșiți. Creează ajutoare veșnic dependente de un operator principal care ia decizii. Creează medici cu handicap în punctele esențiale, dându-le impresia că dacă știu cum să taie, sigur știu și când sau de ce să taie. Sistemul acesta nu transformă vlăstarii în copaci, ci îi face bețe de sprijin pentru arborii mari, unii dintre ei deja putrezi.
„Sistemul” e însă format din oameni. Iar un sistem care nu funcționează e format din oameni care nu iau atitudine. Sigur, nu îi putem schimba pe cei de sus că suntem prea mici și probabil nu avem cu cine altcineva. Dar nici nu am văzut să fie internetul plin de avertizori de integritate, plin de povești care să tragă semnale de alarmă sau plin de studenți/rezidenți/medici care să ia atitudine.
Mulțumesc Sb2s3 pentru poza "Teiului lui Eminescu" cu stâlpi de sprijin, postată pe Wikipedia.
Din pacate e valabil pentru multe alte domenii , nu numai in sanatate ...tinerii nu au loc sa se afirme din cauza "somitatilor ", a "monstrilor sacri" care nu accepta sa piarda controlul si mai ales beneficiile aferente pozitiilor detinute ... in Romania caracatita coruptiei nu va disparea niciodata ! 😕
Ceea ce nu înțeleg Rezidenții, este faptul ca ei au aceleași drepturi ca medicii specialiști Dacă sunt programate 5 operații, ei ar trebui sa fie pregătiți, adică sa se pregătească singuri pentru toate 5 Asta înseamnă să te formezi ca medic, nu sa aștepți informații, sa le culegi singur
Este trist ce spuneti. Mai trist ca lucrurile nu se vor schimba asa curand. Cu toate astea ramaneti in tara si demonstrați ca se poate si altfel. Veti schimba generatiile viitoare. Mult succes
Oamenii ca dumneavoastră sunt cei de la care începe schimbarea...cum se zice: "schimbarea trebuie să înceapă de la mine"...in medicină începe de la dumneavoastră, pe cât puteți și sunteți lăsat să faceți 🤗
Greu, foarte greu să se schimbe ceva în acest "sistem inchistat " din sănătate sau din alte domenii. Există un început în toate. Cu oameni ca dvs. și colegul care v-a scris, cred că lucrurile se vor...urni. Vă doresc sănătate, răbdare și perseverență! Doamne ajută!
Cum sa faci o natiune sa fie curajoasa si responsabila ! ? Sigur e o intrebare utopica ! Dar ce sa se fi produs in mentalul nostru de suntem dominati de frici ,de lasa ca merge si asa ! E dureros ca generatiile mature sau chiar in varsta nu am interesul de a fi mentori cu adevarat ! E trist ca tinerii cu mici exceptii se complac in aceasta stare de precaritate profesionala,sociala,personala ! Toti care sustinem prin energia cuvintelor acest tanar rar sa facem macar noi ceva in acest sens ! Fiecare in profesia sa ,fiecare dar si la unison sa se miste lucrurile si in societatea noastra ! Sigur aceat om OM tanar ne trezeste ,ne face atenti ,dar sa facem si noi !
Din pacate "Sistemul" e marea problema in Romania.Imposibil sa poti sa schimbi ceva in orice domeniu. 😢
Degeaba generațiile tinere vor sa facă o schimbare în sistem,dacă nu sunt lăsați de mentalitățile comuniste! ,,NU AI EXPERIENȚĂ, STII TU MAI BINE DECAT MINE CARE AM ... 100 DE ANI PROFESIE!" Tineri care își doresc sa profeseze cu empatie pentru oameni ,nu crezându-se dumnezei!
Titlul spune tot....legarea la ochi 😔, mă întreb uneori de ce nu reușim să schimbăm, vin din spate tineri cu forte proaspete, updatati cu noutățile medicinei, curajoși și entuziasmați fiecare de specialitatea aleasa, oare nu este firesc să împărtășim cu ceilalți experiență, cunoștințele noastre? Oare nu este firesc să dialogăm și să observăm că încă învățăm unii de la ceilalți , că putem îmbunătăți lucrurile împreună? Și ajungem iar la acele limite impuse nescrise ci perpetuate din generație în generație. E doar părerea mea 🙄.....
Din pacate cred ca în toate domeniile se întâmplă așa. Nu suntem mici ca să schimbăm, suntem lași și fiecare pentru el. Suntem dezbinați și nu mai avem încredere unul în celălalt .Numai este mândria , bucuria de a lăsa ceva bun după tine. Și se pot schimba cei care sunt, dacă poporul ar fi UNIT și ar fi ÎNȚELEPT cu OAMENI CA DVS.., pentru ca tind sa cred ca mai sunt și alții, dar nu știu de ce nu se unesc. Va urez mult bine și timp. Sa aveți grija de DVS.NU AM CUVINTE PENTRU TOT CE FACETI. FITI BINECUVANTAT
Un sistem corupt, ineficient, totul se desfășoară intr-o dezordine care este confortabilă pentru personal deoarece își poate urmări interesele!
Cât adevăr... Vad ca ati scris doar de rezidenți, însă omul supus operației ce vină are? El vrea doar încă o șansă să fie bine... Cine alege pentru el?
Sa avem increderea ca, prin oameni ca dumneavoastra, lucrurile vor prinde radacini de bine!
Deznadejde si pesimism. Atat poate simti un medic asa cum sunteti dvs. E grav ce se intampla, din pacate. Dar ca de fiecare data, va doresc sa fiti puternic si sa ramaneti pe ...baricade!
Eu sper sa se schimbe ceva ,dar mai avem nevoie de timp si de multă rabdare !Dar unii tineri vor arată ca se poate si unul dintre ei sunteți dvs.!Aveți toată admirația mea pentru tot ce faceti !”Trebuie să iubești România cu frenezie, s-o iubești și să crezi în ea împotriva tuturor evidențelor – ca să poți uita gradul de descompunere în care am ajuns.” M. Eliade - "România în eternitate"
Foarte adevărat.Copacii bătrâni se încăpățânează, a fi mereu în.frunte.La umbră cresc vlăstare plăpânde!
Doamne,ce frumos și interesant scrieți despre lucruri și fapte din sistem! Așa aflăm chestii despre care,noi,oamenii simpli ,habar nu avem.Dar ceva cât de puțin știm,dar ce putem face! Va doresc putere, inspirație, răbdare,curaj și determinare in toate acțiunile!Succes!
Din păcate trăim în România. Nu mai știm să scriem să vorbim. Toate lucrurile le facem mecanic. Suntem roboți. Dar oare acei așa zis medici se gândesc la ziua de mâine. Poate vor ajunge și ei pe masa de operație?Cine îi va opera?Cine îi va trata. Nu rezidenții de astăzi. Viitorii medici de mâine?
Succes în schimbare, domnule Doctor!!❤
Dacă toți ar gândi ca d-voastra s-ar trata bolnavii altfel!Respect si sănătate!
Mult succes în continuare domnule doctor! Nu vă lăsați, continuați ce a-ți început! Cu ajutorul lui Dumnezeu o să reușiți tot ce v ați propus! Capul sus și privirea înainte! Dumnezeu este cu noi și nu ne lasă la greu, mai ales pe cei care cred cu adevărat în El! Doamne ajuta! Să ne auzim cu bine! Felicitări pentru reușite!
Așa cum ne- ați povestit nouă vorbiți și cu cei in măsură să schimbe ceva😎 Nu vă ascultă... repetați -le până vor fi de acord. Eu pe elevii mei la școală ( clasele 1-4) îi învăț așa: nu poți intra pe ușă, intri pe geam, nu poți pe geam încearcă prin horn, nu poți nici pe acolo spargi peretele și ...nu renunți 😎 Succes!
Ma bucur ca societatea, ne dăruiește omeni ca dumneavoastră, putini medici au curajul sa sesizeze neregulile , din acest sistem bolnav , am incredere, ca oameni ,ca dumneavoastră, dedicați meseriei, pot schimba sistemul, cu un mare regret ,dar cred sunt prea putini , va doresc sa ajungeți pe cele mai înalte culmi, petru ca meritati !!!
Trist ! Oare când ne vom face bine ?
La noi nu există grija pentru generațiile următoare. Trăim azi și acum. Dacă suntem noi realizați nu ne mai pasă de ceilalți. Este un haos peste tot. Ne complacem în imediat. Tinerii nu prea mai apucă să intre în meserie.
E prima data cand dau share unui articol care nu imi apartine, dar mi se pare cea mai buna veste auzita anul acesta: cineva s-a gandit, in sfarsit, ca lucrurile ar trebui sa stea ca in strainatate si rezidentii sa noteze calitatea actului didactic oferit de profesori! Inca nu s-a aprobat, dar la un moment dat se va aproba, pentru ca asta e normalitatea.
Ganditi-va ce scoala am fi facut daca nu ar fi existat note! Asta e scoala pe care o fac domnii Profesori Universitari cu rezidentii.Mi-am continuat ziua la Comisia de IT din Camera Deputaților. Acolo s-a dezbătut proiectul meu și al lui Adrian Wiener prin care propunem înființarea unei platforme online unde rezidenții vor putea oferi feedback privind programele de rezidențiat.
Ce aviz credeți că a primit? NEGATIV. Unul dintre membrii Comisiei a reacționat aproape furios: ”Ce vreți voi? Vreți ca medicii fără experiență să îi evalueze pe cei care trebuie să îi învețe?”
Proiectul nostru de lege încurajează dialogul și reforma. Celelalte partide țin cu dinții ca sistemul să rămână opac.
imi aduc aminte vremuri de trista amintire (care sunt de trista amintire nu pentru ca nu se mai intampla, ci pentrum-am extras eu din acea mlastina) dupa saptamani de munca in care am tradus curricula europeana de pregatire in radiologie, in ideea implentarii in rezidentiatul romanesc (din pacate fix in momentul in care se reducea rezidentiatul de la 5 la 4 ani - catastrofa asupra careia dupa cativa ani s-a revenit, dar cu sacrificare unor generatii de radiologi tineri), ei bine, dupa aceata munca de traducere (m-am ocupat de partea de musculoscheletal), dupa discutii care eu au durat doar vreo 60 de minute, in conditiile in care intalnirea comitetului director al societatii de radiologie in care picasem ca musca in lapte se producea o data la 6 luni, s-a decis ca implementam curricula europeana in romania, ca atare, fara nici o modificare. In minutele de dupa decizie, in care jubilam ca in sfarsit se face ceva in romania ne-alterat de interese locale, ma ridic si eu in picioare si intreb pe mare profesor (in conditiile in care eram vadit ingrijorat ca lumea isi strangea lucrurile, desi mie discutia mi se parea ca abia incepe): "ok. am inteles ca adoptam curricula europeana, dar cum facem practic aceasta implementare? Dupa cum vedeti din curricula, rezidentul trebuie trecut prin toate procesele de invatare, prin toate sistemele, are nevoie de un portofoliu, etc. Cum facem practic toate astea?". S-a ridicat marele om si a tunat catre mine: "auzi tinere (sau pustiule, nu mai stiu exact dar a folosit o exprimare din aceasta ironica), tu crezi ca noi am facut aceasta treaba ca sa si respectam programa? tu nu cunosti situtia din spitale? Am adoptat programa pentru ca suntem obligati, dar nu vom putea sa respectam rotatia rezidentilor in toate sistemele" Eu: "deci in continuare spitalul va folosi rezidentii pe post de sclavi acolo unde are sistemul sau seful sectiei nevoie, nu unde are rezidentul nevoie si unde prin lege trebuie distribuit, ca sa se formeze?", "da, vezi ca te-ai prins repde, vom face practic ca si pana acum" a fost raspunsul marelui dinozaur. Cam asta a fost intamplarea. Mi-a venit atunci sa vars. Nu de doua saptamani de nopti nedormite cu dictionarul in brate, nu de la raspunsul cinic si raspicat, nu de la gandul ca in continuare rezidentii nu vor avea sansa sa se formeze prin colaboare cu spitale unde se fac lucruri diferite de spitalul in care lucreaza.... Nu.... mi s -a facut rau din cauza ca nimeni nu a mai zis nimic, toti isi strangeau lucrurile a plecare, si nimeni nu mai privea pe nimeni in ochi. Marii profesori ai tarii 32-33 la numar, a strans lucrurile si au plecat, cu noua curricula in brate, pe post de lege pe are decisesera ca oricum nu se putea respecta, deci ...va fi ca inainte, dar cu alta curricula. A fost un moment de ipocrizie romaneasca grosolona, o cotitura din viata mea, in care am invatat nu numai ca nu se vrea schimbarea, dar daca o vrei esti de fapt dusmanul. Si totul sub sloganul, noi stim ca asa ar trebui, dar... pustiule, tu nu stii cum e siuatia la noi? la noi nu se poate. BA DA, se poate, zic eu acum, cu un curaj pe care atunci nu l-am avut, se poate, daca se vrea. Se poate cu oameni tineri, care sa dea feedback, cu oameni care invata acum pe youtube de la mari profesori americani si rad pe ascuns de micii lor profesori care nu citesc carti in engleza. Nasol este, si imi asum, ca odata hopurile rezidentiatului trecute, intram in colimatorul...vietii si parca e mai greu sa te lupti pentru cei din urma ta. Dar ce ma ingrijoreaza este ca dinozaurii devin din ce in ce mai priceputi in a sta pe loc. Si metodele de a se opune schimbarii devin din ce in ce mai elaborate, in pas cu vremurile. Daca efortul s-ar face in directia buna, probabil ca am fi departe, ca sistem, ca oameni, ca tara. Dar se depune un efort urias pentru ca sa ramanem pe loc. Cand ar fi mai simplu sa lasam curentul normal al evolutiei sa ne duca inainte. Felicitari Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg pentru ridicarea la fileu.
da, exact, cei care sunt in proces de invatare, deci cu mintea proaspata si ne-alterata de tampenii (spagi, pile, ateroscleroza, lipsa cititirii unei carti de medicina scrisa dupa anul 2000 sau lipsa citirii unei carti in engleza). Da. Tinerii astia TREBUIE sa isi evalueze profesorii, sa evalueze programa. Asa cum fiecare angajat al companii serioase, atunci cand este el evaluat, isi evalueaza la randul sau sefii. Dar in fiefurile medicale romanesti, blindate de dinozauri mai tineri sau mai batrani, evaluarea si feedback-ul sunt tabu-uri.
caragiale doare ca nicioadata: „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale”
Foarte binevenit!!! Un medic care depune efort ca rezidentii lui sa capete experiența necesara nu are de ce se teme.
E trist ca si sistemul de educatie e plin de dinozauri! Sistemul feedback e folosit peste tot ca sa imbunatatesti serviciile, oricare ar fi ele. Daca crezi ca le stii pe toate si nu mai ai nimic de invatat - cum poti reprezenta un sistem de educatie??😔 Ma bucur insa ca sunt oameni care mai fac si lucruri bune - schimbarile vor veni incet incet.
Sper că toate aceste bariere puse să fie ridicate/ demontate, pentru că avem nevoie de atitudine, avem nevoie de inovație și viziune. Ținutul acesta în hățuri, dorința de control total , nu face decât să limiteze foarte mult drepturile , dorința și implicarea celor care încă speră într-o schimbare in bine cu impact până la pacient. 🤔😔
Trist !
S-a mai propus aceasta lege cu aprox 1-2 ani in urmă. Dar acolo se propunea ca elevii ( nu doar studentii) sa-si evalueze profesorii odată pe an. A fost putină vâlvă si s-a uitat repede totul.
Poate da domnul sa se intample!
Trist dar adevărat!
Vai de sistemul nostru medical... Dar mai bine zis,vai de noi pacienții... Totul este putred in țara asta...😰
Atât de multă reticența la orice propunere pentru schimbare. Oare de ce nu ne mirăm? Domnii profesori lucrează cu rezidenți, nu-s copii de grădiniță să se supere că ,,vor la mama". Interesul lor este să învețe dar sigur, dânșii nu dau pe la cursuri şi nu-s interesați să-i lase să practice şi să-i îndrume! Știm cu toți care-i motivul!
Dar medicii rezidenti au o organizatie ceva? Sindicat sau ceva de genul asta ?
Știți care e culmea imposturii?
Să iei în 2018 dreptul neurochirurgilor tineri de a opera, iar în 2022 să te plângi că 30 din 35 de neurochirurgi tineri pleacă din țară.
Nu mai veau să mai intru în polemici sau să mai creez scandaluri, dar mi se pare că trăiesc într-o operă de Kafka, unde tocmai lupul cere dreptate pentru oi, așa că...să începem!
Trebuie să știți de la început că am tot respectul pentru dl. Prof. Univ. Dr. Ioan Ștefan Florian. Resursele pe care le-a avut când a început dumnealui să opereze erau extrem de limitate. Pe atunci, neurochirurgia era o specialitate rigidă, controlată super strict de o mână de oameni, numărând pe degetele unui tâmplar. Văzând ce a putut realiza pornind de la acele resurse, e ușor de înțeles de ce îl respect atât de mult.
Totuși, cu creșterea dorinței de a face bine, crește de multe ori și șansa de a o da de gard. Haideți să vă povestesc în detaliu!
În 2017 s-a întrunit o comisie (pe criterii neștiute de nimeni, condusă chiar de domnul Profesor) care a stabilit că pregătirea rezidenților de neurochirurgie este eronată și că trebuie să fie îmbunătățită. Zis și făcut, s-au întâlnit la Cluj neurochirurgi care mai de care, nouă la număr: unul e un bătrân de 80+ de ani, altul lucrează doar în privat, unul nici măcar nu lucrează în Romania, dar toți stiu cum să se pregătească rezidenții. Și probabil chiar știu.
Mergând pe criterii de dumnealor știute, au elaborat o curriculă în privința căreia nu am dreptul să îmi dau cu părerea pentru că sunt prea mic. Probabil e bună, sau măcar mai bună decât cea veche. Oricum ar fi ea, după îndeplinirea curriculei (min 6 ani de rezidențiat după cei 6 ani de facultate) și promovarea examenului de specialitate, treci de la medic rezident la medic neurochirurg specialist, așadar capeți în sfârșit dreptul legal să faci orice operație de neurochirurgie, pe parafa ta. Asta spune legea sănătății 95/2006 cu actualizările ulterioare.
Cei care au creat curricula de pregătire a REZIDENȚILOR nu sunt de acord cu legea, așa că au împărțit operațiile de neurochirurgie după cum urmează:
1. Operații pe care medicul SPECIALIST are voie să le facă singur (puține, cam ce vine în urgență la camera de gardă)
2. Operații pe care medicul SPECIALIST are voie să le facă asistat (și mai puține, ceva mai dificile)
3. Operații pe care medicul SPECIALIST NU ARE VOIE SĂ LE FACĂ, dar are voie să asiste la ele, unde sunt cam 95% dintre operațiile frumoase din neurochirurgie.
Adică...după promovarea examenului de medic specialist, Legea Sănătății îmi dă voie să operez orice, iar această comisie îmi ia acest drept și îmi permite să fiu în continuare rezident pe lângă un membru....probabil din comisie! Conform curriculei, dacă vrei cu adevărat să operezi ce iți trece prin cap, trebuie să mergi, la stagii de perfecționare în străinătate (durata? Ore? Unde? Pe ce poziție? Nu scrie). O altă variantă este să nu mergi la niciun stagiu, să nu faci nicio operație (că ți s-a permis doar să asiști la ele, nu?) dar să devii medic primar – primariatul tot cu niște profesori din listă se dă, iar primariatul iți dă voie să faci orice vrei.
Acum...comisia, în inocența-i proprie, consideră că limitarea aceasta va crește calitatea actului medical. Practic, fiind în România, mult mai curând ne obligă să fim băieți cuminți și să adoptăm poziția ghiocelului pe lângă cei mari, pentru că acest document nu garantează creșterea calității actului medical, ci doar ne ține departe de sala de operație și, mai rău, creează o dilemă legislativă:
Dacă un specialist tânăr efectuează o intervenție dintre cele „interzise” și pacientul decedează dintr-o cauză care nu îi este imputabilă direct (să zicem...o infecție la 2 săptămâni de la externare), se poate ridica problema malpraxisului de către familia pacientului plecând de la ipoteza că NU AVEA DREPTUL să efectueze operația? Pai...se cam poate. Dar dacă operația decurge perfect, pacientul poate da în judecată spitalul că a dat dreptul unui medic să efectueze operația desi o comisie a Ministerului spune că el nu avea de fapt acest drept? Pai...cam poate!
Sigur, toate aceste probleme ipotetice vor deveni reale abia din 2024, iar până atunci au timp toți cei 35 de neurochirurgi din 35 să își facă bagajele.
Și pentru că în țara asta nu se întâmplă nimic dacă nu iei lucrurile în mâini și nu te apuci de treabă, am decis să întreb chiar eu (deși nu mă privește direct, întrucât eu m-am pregătit în baza curriculei din 2015) Ministerul Sănătății care e treaba cu această curriculă: cât de reală e șansa să fie, pe viitor, colegii mei mai mici trași la răspundere, dacă această curricula va deveni lege, dacă este ilegală pentru moment ținând cont că dreptul oferit de o lege nu poate fi limitat de o normă care nu are statut de lege, etc.
M-a costat jumătate de salariu onorariul unui avocat care a făcut asta în cel mai profesionist fel cu putință, iar cererea cu numărul CRP 894 a fost înregistrată de către Ministerul Sănătății în 24.06.2022. Ieri am făcut pomana de 4 luni cererii mele, că nici până în ziua de azi nu am primit răspuns, fiind probabil îngropată undeva, într-un teanc de foi, prin vreun birou din Minister. Am trimis-o și la Colegiul Medicilor (care doar ce a crescut cotizația rezidenților de la 5 la 50 de lei pe lună) dar nici de acolo n-am primit vreun răspuns. Nu știu ce face Colegiul cu o creștere de 10 ori a unei cotizații, dar sigur nu au angajat vreo secretară care să îmi scrie mie răspunsul, deși, conform legii, termenul de răspuns era de 30 de zile.
Cu gânduri frumoase către vremuri mai bune vă atașez linkul pentru a citi integral curricula (paginile 33-36).
rezidentiat.ms.ro/curricule/2018/neurochirurgie_2018.pdf
„Âmi cer scuze” dacă am supărat pe cineva și chiar o fac sincer, dar cred că dacă vremurile se schimbă și respectul pentru pacient este acum obligatoriu, cred că și respectul pentru medici trebuie să fie obligatoriu, fie ei deopotrivă primari, specialiști sau rezidenți. Cred de asemenea că o astfel de încălcare a libertății medicilor ne întoarce în vremuri mai sumbre decât cele în care dl. Prof Florian a pășit pentru prima oară în cariera de neurochirurg și vreau să cred că avem toată puterea și toată bunăvoința să schimbăm lucrurile spre bine
Bună seara! Și ne mai mirăm că ne pleacă doctorii din țară. Dacă cei care rămân și vor să fie doctori cu suflet și drag de oameni și de profesia aleasă, se bat cu morile de vânt, nu sunt ajutați, sprijiniți, de ceilalți ce să mai spunem. Mulțumim domnule doctor că nu vă dați bătut.
La început iti vorbeam ca orice om, la un moment dat, fără să vrea, are nevoie de un doctor. De unul bun. Priceput. Si chiar daca este mai tânăr și lipsit de experienta macar sa empatizeze cu pacientul. Încrederea si curajul, vin auzind vocea plăcută a doctorului și răbdarea cu care esti ascultat. Văzând zbaterile , trăirile, munca de dimineata si pana noaptea, neapreciata, am ajuns sa-ti spun, PLEACĂ! Cu multă durere părintească o spun dar in felul acestă, acolo unde vei fi vei avea aceeași grijă de pacienți, dar sper sa fii apreciat!
Mi se pare excelenta atitudinea pe care o aveti. Sunt neurochirurg si am vazut si eu aberatia psudolegislativa pe care o semnalati. Aceste pseudonorme sun o oglinda a mizeriei morale in care de prea mult timp ne scaldam. O speranta exista insa in oameni ca dumneavoastra. Mult succes in totate! PS. Poate ne organizam intr o societate profesionala care sa aduca plus valoare.
Mi s a cam acrit mie cu domnii profesori, sa v o spun pe aia dreapta! Acei domni profesori, Dumnezeu pe pamant care te izbesc de la etajul 10 si te cearta ca nu stii ce are copilul tau, sau ca in indolenta ta superficiala, nu stii ce e "meduloblastomul" de care ai aflat cu mai putin de 24 de ore in urma... acei domni profesori care te asigura ca daca nu va face stop in timpul operatiei, poate ramane "o leguma"... Inca port urmele acelor cuvinte, in suflet si pe trup! Dar pe de alta parte, multumesc "la domnii profesori", pentru ca altfel nu v as fi cunoscut pe dvs si restul ingerilor ce mi au salvat puiul!
Tinere doctor,mă revoltă cumplit cele relatate .Te rog fierbinte ,ca pe fiul meu , nu ceda ! Fă cunoscută această problemă unde poți chiar și unde pare imposibil ! Tinerii ca dumneata trebuie susținuți ,cooptați în tot ce -i interesează ,nu limitați in ceea ce au sau nu voie să facă .Să nu iei niciodată poziția ghiocel ! Ești prea inteligent să suporți ranchiunele unor octogenari ,să nu iei atitudine. Luptă -te și cu morile de vânt ! Poți și vei câștiga !
Eu va felicit pentru curajul de a vă lua de piept cu așa-zisa legislație din medicină și cu mâna de “titani” din domeniul dv. de expertiza…. Vă doresc succes, deși, ma tem ca nu îl veți obține prea curând si că v-ați și bătut niște cuie in talpă… Sper sa ramaneti in țara și sa va zbateți in continuare pentru ce va doriți.
Respectul pentru om, pentru viață este atât de scăzut! Există însă multă indiferență şi orgolii, nepăsare şi lașitate în lumea medicală! Este o,,mostră" de România în care se poate şi așa, lasă că e bine şi în acest mod! Trist, foarte trist!
Primariatul, o abominatie retrograda! ALP pe baza de EMC, alta abominatie retrograda! ALP ar trebui acordat pe baza unei activitati minim acceptabile asa cum rezulta din practica altor state: minim x consultatii, minim y interventii/proceduri. Daca toate raportarile la casa/minister ar fi centralizate, ar stii si Cortegiul Medicilor cata si ce tip de activitate a avut fiecare medic, cati medici cu experienta in chirurgie pancreatica sunt in tara, de exemplu, sau cati imagisti specializati pe coloana vertebrala avem. O continuitate a activitatii timp de minim 6 ani sau 8 ani te muta automat din juniorat in seniorat. Asta inseamna realitatea. Ce avem in Ro? Ioc transparenta, ioc centralizari si analize de date. Dosare cu sina, cozi la usi, cu orele. EMC, aceasta bisnita prospera! Esti progenitura cui trebuie? Ramai in UMF, ai doctoratul luat inainte sa termini faculratea, cu doua cursuri anonime devii specialist chirurg in doi ani, dupa inca doi medic primat si profesor, prodecan, prorector. Saote, noya, douazeci de norme intregi la stat, activitate reala practic zero, experienta peactica zero barat. Vai, dar ce medici buni avem in tara! Cati chirurgi specializati pe chirurgie esofagiana nu stim. Dar ce medici buni avem in Ro! Si astia tineri pleaca, nu vor sa ramana aici sa faca taximetrie!
Încurcate sunt căile…birocrației noastre! Povestea cererii dvs e asemenea altor cereri: zace undeva, citită sau poate nu, în sertarul secretarei celui care are obligația de a rezolva-o, acel cineva care susține interesele altor câțiva “cineva”… Și vor trece multe alte pomeniri până când se va primi un răspuns de genul “vom lua în considerare”. Eu zic să nu renunțati oricât de grea și lungă e calea, pentru binele viitorilor medici care vor să rămână în “România lucrului bine făcut”. Aaa, ca o completare, poate fără legătură, nu am putut deschide link-ul cu curricula, cică nu-s conectată la internet… 🤣 Mult succes și răbdare cât se poate!
„(...) limitarea aceasta va crește calitatea actului medical.” Adică are comisia (tare curioasă sunt să știu din cine e formată - PS, am văzut cine sunt pe pag 36 din link...) vreo statistică (pe bune) privind succesul operator (și nu numai, pentru că atunci când vorbim de calitatea actului medical nu ne referim doar la evitarea accidentelor de îngrijire a pacientului, sunt multe alte criterii care trebuie bifate) al medicilor specialiști și, în urma acesteia, a luat această decizie? Sau se merge pe ideea „eu, mare profesor, nu mai sunt capabil să leg două vorbe, d-apăi să țin un bisturiu în mână, n-am mai citit un studiu din anii 2000, dar nici nu vreau să cedez locul altuia mai tânăr, să pună în practică ceea ce a învățat 12 ani”?
Pfff...no comment ! Și cu toate astea îmi vin atâtea cuvinte/ întrebări în minte.....birocrație....interese.....egoism....non viziune....lipsa curajului...frustrare....cum poți limita atât de mult ? Cum poți gândi pentru toți ceilalți daca nu ii asculți, daca nu le dai șansă, daca nu ii dezvolți, daca nu vrei că ei sa evolueze și să aducă lucruri noi, să schimbe ceva in sistemul acesta ? Cum sa îngrădești atâția ani de studiu și munca ? Dezamagitor 😔. Felicitări pentru atitudine, felicitări pentru curaj, voința și demnitate, felicitări pentru că sunteți un om printre oameni , nu doar medicul neurochirurg , sunteți mai mult de atât ! 🎩
Felicitari pentru curajul Dvs și sper sa se schimbe ceva și in țara noastra !Cred ca sunt prea naiva ,dar as vrea ca medicii in vârsta sa le dea oportunitatea și celor tineri sa ajungă ca și dânșii !Am vazut recent un serial “Rezidentul”in care se lupta un medic rezident cu profesorul lui ,care ii tremura mâinile si reuseste pana la urma sa ajungă sa opereze !Mult succes domnule doctor si as vrea sa nu părăsiți aceasta țara!Avem nevoie de Dvs.
Domnule doctor, nu obișnuiesc să comentez la postări publice, dar OAMENII ca dvs îmi dau speranță că sunt șanse pentru un viitor mai bun...pentru noi, dar cu atât mai mult pt copiii noștri. V-am descoperit ieri în urma unui share dat de prietena mea, studentă la medicină. Studentă care intenționează să plece și să profeseze în afara țării. Pasionată de ce face și cu un scop clar, sunt sigură că va deveni un medic chirurg excepțional. Oameni care fac din "meserie" pasiune și vice-versa! Oameni, care-și pun sufletul acolo...așa cum v-am citit astazi pe dvs.Trist! Trist că sunt atât de puțini și România ii pierde. Ii pierde din dezinteres, din corupție, din orgolii personale ale unor oameni care sunt puși să decidă pentru noi toți! Mă uit cu întristare la cât de bine pregătiți sunt medicii noștri, dar nu-și pot face meseria într-un sistem medical bolnav și sărac. Din păcate sunt puțini ca dvs, care au demnitatea de a spune adevăruri care le pot afecta cariera. Oameni, nu doar medici, cu coloană vertebrală! Oameni care stau drepți în fața sistemului, cu riscul de a le fi "tăiat capul". De ieri v-am tot citit postările și nu pot decât să mă bucur că mai sunt oameni ca dvs. Felicitari, dle doctor! Felicitări, OM frumos! Vă spun asta cu sufletul plin de bucurie și speranță! Lumea asta are nevoie de atât de mulți oameni ca dvs!
Nu voi uita niciodată ce ne-a spus doctorul pneumolog care a consultat-o pe mama în 2010 la AKH, Viena... doctorii români sunt extraordinari, sistemul este... fără cuvinte 🤐😔😭
Mult succes domnule doctor in lupta dv.cu morile de vant! Pacat ...mare pacat ca li se taie aripile tinerilor medici . Am impresia ca nu se vrea sa avem medici competenti si bine pregatiti!Cine vrea sa faca un act medical ca la carte nu este lasat. Totul se invarte in jurul seniorilor iar cei mici sunt nevoiti sa se supuna. Aveti tot respectul meu pentru taria de a spune lucrurilor pe nume! Avem mare nevoie de medici ca dv . Poate aceste cuvinte rostite de dv . Nu vor ramane neauzite si speram sa primiti ajutorul de care aveti nevoie pentru a face acte medicale de calitate . Sa puteti face ceea ce va place si sa ajutati multi oameni bonlavi. Si sa nu plecati din tara ca ar fi o mare pierdere!
Așa că, să nu se mire lumea că medicii neurochirurgi o iau la sănătoasa în lumea largă! Din increngatura de hartoage, legi, drepturi, obligații e greu să ieși și să fii și mulțumit. Nu știu dacă în trecut era mai bine. Știu însă de la soțul meu care a absolvit medicina în '80 la Timișoara, și-mi povestea despre profesorii cu mult respect. Cel mai venerat, dl.profesor Pius Branzeu. Muuulte povești frumoase. Bine - atunci erau studenți . Cred ca dvs. veți pleca din România. Vă doresc numai bine!
Trist...foarte trist....ca medicii ,după 6 de rezidențiat, de munca si examene, de cele mai multe ori făcînd operațiile cu creierul si mîinile lor,dar sunt in umbra unor medici mult mai in vîrsta " care le vor binele si nu vor sa I expună aplauzelor ,sa nu li se urce la cap ,ca sunt medici buni" ...iar în situația aceasta vor pleca din ce in ce mai multi oameni tineri si inteligenti din țară ,fie ei medici,ingineri ,contabili!!!Va doresc sa aveti puterea ,poate impreuna cu alti colegi tineri și talentați,in ale meseriei,sa schimbați regulile ,si sa rămîneți in tara !!!
Tipic romanesc. Te plângi ca-ți pleacă 30 din 35 medici dar nu vrei sa rezolvi problema.
Sa se facă contracte cu absolvenții de medicina, ca măcar 5 ani sa nu plece din tara, adică sa profeseze în tara. Știu ca asa era în comunism, dar în situația de fata, unii cheltuiesc pentru specializare, alții trag foloasele ei.
Mult succes,Dl Doctor!!! Dumnezeu sa va dea sanatate si putere de munca!!! Omenia de care dati dovada demonstrează ce fel de persoana sunteti. Sper ca lucrurile să se schimbe în bine si noile generații de Medici sa întâmpine cat mai putine piedici in a demonstra că sunt buni profesionali si sa salveze cat mai multe vieți!!! Va doresc tot binele din lume!!!
Sweet mother of Jesus :)))
Trist și dureros! De ce ne pleaca medicii tineri din tara? Știm adevărul, îl trăim și suntem indignați . Ne întrebam dacă exista oare în toată aceasta mascarada a medicinei românești un om competent care vede, știe adevărul și chiar poate actiona pentru îndreptarea lucrurilor. Felicitări domnule doctor pentru curajul de a relata adevărul și poate exista și colegi care simt și acționează alaturi de dvs. De ce sa nu puteți trai și munci în propria tara?
După cum este prezentată situația, e normal ca din 35 să plece 30.Ma mir cum de nu pleacă toti( 35) . Nu au nicio șansă în Romania ! Distinșii domni profesori universitari din comisie au uitat ca și dumnealor au fost tineri ? Si atunci există o comisie care stabilea aceleași reguli ? Sunt convinsă că neurochirurgii tineri ar dori să rămână în țară, însă nu în aceste condiții ! E inadmisibil asa ! Personal, dacă aș avea nevoie să fiu operata,as prefera un neurochirurg tanar, în niciun caz unul de 70+ sau 80+, indiferent cat de renumit ar fi cel în vârstă. Cine e bine pregătit poate face fata și fără experiență!
Mult curaj si multa buna vointa si daruire ! In tara acesta si oamenii normali care desi de nedorit pot fi pacientii acestui sistem nefast ar trebui sa ia atitidine ! Si cat mai multi doctori tineri ca si dumneavoastra ! Sa miscam lucrurile trebuiesc multi oameni curajosi si bine intentionati ! Sau macar cei care dispun sa se intalneasca cat mai des cu dumneavoastra cei tineri si sa se puna niste chestiuni in armonie si in firesc !
Felicitări, domnule doctor! Dacă nu înțelegem ca, ascunderea gunoiului sub preș nu face decât sa agraveze lucrurile, vom merge din ,,rău" în,,mai rău".Trebuie sa luam atitudine și sa luptam pentru schimbarea practicilor si mentalităților incorecte,pe care le întâlnim, din pacate,și la oamenii de la care avem pretenții. Mult succes în ceea ce întreprindeți!
#neuro #neurochirurgie #neurochirurg #medic #medicina #drciobotaru #drciobotarugeorgian #operatii #cancer #metastaza #metastazemultiple #creier
Divinitatea sau oricine ti a pus talentul in mânuțele dibace sa îți țină mintea și trupul sănătoase și sa faci istorie in Neurochirurgie ! Noi ăștia , pământenii îți stam lângă suflet și admiram munca .
Dumnezeu lucreaza prin oameni!Copilul meu este salvat de acest om minunat,doctor inspirat.Rar mi a fost dat sa vad atata rabdare,bunatate,profesionalism,dedicare.Cat despre rezultatele copilului meu?Acelasi rezultat...fără recidiva.Sanatate si succes in tot ce vă propuneți! 🥰
E o constatare minunata si pt dumneavoastra si pt pacient! Chiar daca nu avem astfel de probleme ,vestea este minunata pt noi toti ! Va multumim ca sunteti luminos si luminati prin caracter ,profesionalism,empatie ! Personal va sunt recunoscator!Dumnezeu sa va dea inspiratie si iubire !
Felicitări, un rezultat foarte bun! Este corect să scoți toate metastazele, doar așa se poate îmbunătăți prognosticul, vă apreciez entuziasmul, dar poate luați altă dată în considerare și existența unui aparat gamma knife de ultimă generație la Iași. Mult succes în continuare
Felicitari Dnule Dr. Sunteti un Buzoian de al nostru cu maini de aur pe care Dzeu le a inzestrat cu mult har! Sa aveti parte de multa sanatate ,acea sanatate pe care din suflet va doriti sa le dati pacientor Dvoastra
Felicitări, și Dumnezeu sa va călăuzească mâinile la fiecare intervenție pe care o faceți! Și cât mai mulți pacienți fericiți!🙏
Tot respectul. Felicitări. Un om și un medic minunat. Dumnezeu să vă dea sănătate și liniste sufletească.
Divin! Minunat! Sănătate! Inspirație și putere!Succes!
Felicitări! Multe realizări și mulțumiri sufletești pentru toți (medic și pacienți)!
Felicitari, Domnule Doctor si Multa Sanatate, Doamnei💙!!!! Emotii mari la fiecare 6 luni dar multumita unor " maini dibace" vom fi bine!!!😊
Felicitări!!👏💝
Felicitări! La cât mai multe operații reușite cu un asa grad ridicat de dificultate! Tie, sănătate și putere de munca! Pacienților tai, însănătoșire grabnică!
Ce păcat că nu am aflat de d-voastră mai demult , poate soțul meu ar mai fi fost și astăzi în viața. Felicitări și multă sănătate să puteți fi îngerul păzitor a multor pacienți.
Felicitări! Cuvintele sunt de prisos ...Sa va tina Dumnezeu sănătos pt a fi de ajutor oamenilor !
Felicitări Domnule Doctor!Bunul Dumnezeu să vă dea sănătate și putere!🙏 Sănătate și pacienților!!
Dumnezeu să vă dea sănătate și tot ce va doriți! Sunteți minunat!!!
Felicitări! Multa sănătate și multe reușite!
Felicitări !Suntem cu sufletul alaturi de dumneavoastră ,dumnezeu să vă dea sănătate putere și răbdare !
Domnul să vă țină sanatos și Felicitări pentru munca depusă de a salva o viață!
Respect domnule doctor! Multă sănătate dumneavoastră și pacienților dumneavoastră și cât mai multe operații reușite!
Felicitări!!! Multă sănătate și putere să faceți cît mai multe operații reușite!
Felicitări și tot respectul! Să aveți cât mai multe realizări!
Felicitări! Sunteți un om minunat!
Felicitări! Doamne ajuta!
Felicitări! La cât mai multe operații reușite! Multă sănătate și putere de munca in continuare!
Despre diplomație
Eram, la un moment dat, în studenție, la un curs despre...probabil nimic important dacă nu îmi mai aduc aminte. Ce mi-a rămas totuși de atunci a fost introducerea, în care fiecare își spunea numele și cu ce se ocupă. Toți aveam meserii banale: profesori, doctori, avocați, etc....până la un moment dat când rupe unul gura târgului cu..."diplomat"
În mintea mea era...”ce ești tu mă baiatule? Diplomat? Am mai făcut noi stagiu la Obregia și am auzit de unii care se credeau copaci, dar diplomate...n-am mai auzit”
Mi-a luat ceva timp să aflu că de fapt pluralul este „diplomați”, pentru că e o meserie în sine și tot atunci am aflat că există meserii de care aș fi complet inapt. Capacitatea mea de a deveni diplomat e aceeași probabil cu cea de a deveni mamă. Îmi lipsește cu desăvârșire acel ceva esențial.
Încă de mic nu puteam să tac. Era ceea ce s-ar numi la Buzău, de unde sunt, un bâzdâc în fund. Cum a intrat, nu știu, însă știu că îl am și acum. E în jurul meu o discuție care mă privește măcar parțial în care doi oameni povestesc niște “adevăruri” complet rupte de realitate? Păi îi aduc eu cu picioarele pe pământ și dacă nu vor. E vreunul care trăiește cu buzele strâns lipite de fundul șefului? Îl strig direct “Gigi Buzereci!” (pun mai jos bancul complet). Și așa mai departe, străjerul adevărului.
Iar superputerea asta a mea de a fi subtil ca un tren deraiat se manifestă parcă întotdeauna mai puternic atunci când vorbesc cu persoane mai “sus puse”. În fond, cei care mă judecă cel mai aspru sunt pacienții și familiile în fața cărora greșesc. Îmi vine să intru în pământ de rușine când un om simplu de la țară se uita la mine cu ochii aia blânzi de om care a îndurat multe și pe care l-ai dezamăgit. Și poate nici nu e dezamăgit, că poate i-ai vorbit mai frumos ca orice alt doctor și ai făcut mai multe decât își pusese el în gând să primească, dar știi înăuntrul tău că se putea mai mult dacă era și Pluto aliniată în direcția bună. Iar când simți rușinea asta o dată în viață, niciun “sus pus” nu va avea cum să lovească să doară mai rău.
Revenind, cu cât e interlocutorul mai profesor sau mai academician, mai politician sau mai șef de scară de bloc, daca văd că face măgării, îmi iau brusc rolul justițiarului, îmi suflec mânecile și încep să îi torn totul în cel mai direct mod cu putință. Se supără? Sunt conștient și mi-o asum. Îmi place să îmi facă și mie cineva la fel? De o sută de ori mai mult decât să mă lase să o iau pe arătură fară să mi-o spună.
În felul ăsta, somnul e ușor, iar la finalul vieții, când toate se vor derula prin fața ochilor din nou, vă fi cel mai amuzant film pe care îl voi fi trăit și voi muri cu zâmbetul pe buze, împăcat că n-am ținut nimic în mine.
Vă mulțumesc că mi-ați ascultat balivernele, iar drept răsplată, bancul promis:
Doi ciobani din vârf de munte duceau o viață liniștită, numai că de la o vreme le atacau lupii stâna.
Se gândesc ei și primul hotăraște să-și ia trei perechi de câini: unii mici, pentru că sunt răi, alții mijlocii pentru că sunt mai răi, și alții mari pentru că rup tot. Celălalt cioban își ia un pechinez pe nume “Gigi Buzereci”.
Vin lupii și câinii cei mici sunt mâncați, cei mijlocii sunt zdrențe, iar cei mari sunt franjuri.
În cele din urmă este trimis și “Gigi Buzereci” care de-abia se vedea din iarbă.
Lupul bătrân îl vede și strigă:
– Până aici ne-a fost, hai să fugim!
Însă lupul tânăr întreabă:
– De ăsta? Ce-o să ne facă? O să ne pupe-n c*r!
– Da, da’ știi ce buze reci are?
Mulțumiri lui Markus Spiske pentru poza postată pe Unsplash
Mănușă a venit această postare! Incercam să fim "diplomați" într-o lume fara diplomație ! Este cel mai bine sa spunem ce gândim, să nu strângem in noi toate cele, însă există și momente in care singur ești block. Având ieri drum în spital , mă gândesc eu între timp dacă reușesc să mai rezolv o problemă apărută. Zis și făcut, merg frumușel la laboratorul de explorări cardiovasculare non invazive. Bun, se derulează o discuție cu diplomație cu doamnele asistente care îmi spun să îl aștept pe dnl doctor, deoarece doar dansul face programările, fiind posibil prin decembrie să reușim un angio CT coronarian. Ies afara și aștept, aștept, aștept , până îl văd pe dnul doctor căruia îi solicit ca rugăminte 2 minute sa mă îndrume sau sa mă sfătuiască cum pot proceda. Ii prezint cazul surorii mele, 55 ani , venită din provincie, căreia i-a fost recomandata investigația. In momentul in care am pomenit investigația, răspunsul a venit la secunda " discuția s-a încheiat" mi-a întors spatele și a plecat. L-am rugat sa mă îndrume fiind venită din provincie (sora) un om simplu, cu un salariu minim pe economie, răspunsul a venit din pragul ușii" mergeți în privat, că oricum nu este pacient din secția noastră " și bang ușa închisă. Dezamagirea acestei atitudini mi-a lăsat un gust amar, am fost block block. Cu riscul de a fi un lipsită de diplomatie, cum putem decide cine are drepturi și cine nu? Cum ajutam daca nici măcar nu empatizam? Cum sa schimbam daca nu vrem sa schimbam?
Daca toti am fi raw, fara masti sociale, relatiile ar fi mult mai simple( intr-un sens pozitiv). Si mai cred ca, mai presus de diplomatie, avem nevoie de umanitate, empatie, curaj si simtul umorului in vietile noastre. Te banuiesc de toate.. Keep being you!
E adevărat că nu trebuie să stăm pasivi în față nedreptăților care ni se fac sau pe care le vedem în jurul nostru, însă în viață trebuie să ne gândim bine când e bine să ne facem dreptate și când trebuie să fim diplomați. Din punctul meu de vedere, a fi diplomat înseamnă să îți dai seama cum și când să vorbești, chiar dacă ai o părere diferită de a celuilalt. Diplomația, în relațiile dintre oameni, este arta de a-ți impune punctul de vedere fără a jigni, arta de a putea trăi în condiții normale de colaborare cu cei de lângă tine, și nu în ultimul rând, cea mai bună cale de a-ți duce drumul vieții fără să îți faci dușmani. Diplomația te poate ajuta să eviți conflicte care îți atrag probleme în familie sau în carieră. Diplomația este soră bună cu chibzuința la vorbă și la faptă. Nu întotdeauna dreptatea este dreptate. Viața ne arată că și dacă avem dreptate, tot nu avem, pentru că nu toate ne stau în putință. Viața este cel mai bun profesor care, dacă vrea, îți poate arăta că tăcerea e de aur. Nu știu dacă acest spirit justițiar care spui că te caracterizează este specific nouă buzoienilor, dar tot ce pot să îți spun este că înainte de a deschide gura să îți deschizi mintea.
A fost odata ca niciidata diplomatia ca si arta ! Oricum traim vremuri cand adevarurile apuse dor si parca nu vrem sa mai corectam nimic la noi ! Va admir franchetea si demnitatea ! Va admir curajul atitudinii normale ,neconvertite si lipsita de lasitati umilitoare ! Va respect si stiu ca sunteti un om al timpurilor astea ,un om rar dar care va crea atitudini normale !
Mă anin! Am același talent nativ: dau cu bâta în baltă într-un mare fel. Dar nu mă căiesc, nici măcar atunci când sunt nevoită să suport consecințele. Știi cum e: Amicus Plato, sed magis amica veritas!😁
Felicitări,d-nule Doctor! Am citit cu sufletul la gură postarea, mi-am amintit ca timp de 6 luni am avut parte de,, diplomație,,uși închise,, până când am ajuns la un OM cu o echipă minunată,empatică care mi--au explicat ce se întâmplă cu băiatul meu după a doua operația pe creier ( în acesta echipă erați și dv). Mulțumim vă dorim sănătate și putere!
Puțini medici au veleități de scriitor. Felicitări, doctore! Vă citesc cu interes toate postările și mă bucur că suntem concitadini!
Dumnezeu sa va binecuvinteze ,sunteti un om cu suflet mare !
M-am distrat....maxim! Felicitări pentru caracter....a k a.... Bâzdâc în fund🤷🏼♀️
Excelent!Este exact realitatea pe care o trăim astăzi din păcate și cred cu tărie ca va fi mult timp de acum încolo nu mai exisistă nici o speranță din păcate.Mulțumim domnule Doctor pentru că existați și vă doresc sănătate multă și putere de muncă.
Doctorul OM, este atât de direct atunci când prezintă situații de excepție la cazurile întâlnite în spital dar și spunând bancuri, să te țină bunul Dumnezeu sănătos și plin de omenie dle. doctor!!
Încă de când mama m-a născut... Zero diplomație 😀 Așa e toată viața! Scuze dl Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg dacă nu vin cu optimism... Dar nu o să vă schimbați... O să le ziceți așa cum le gândiți toată viața. Story of my life 😁 Oricât am încercat să tac... În unele situații... N-am reușit! Nu pot sa tac când știu ca trebuie să-mi spun opinia, chiar dacă știu că unii se vor supăra... Dar mai bine cu 10 OAMENI lângă mine, decât 1000 de pupincuriști, pardon lingușitori 😀 și sita vremii cerne grâul de neghina întotdeauna. Sănătate vă doresc și continuați ce știți să faceți mai bine! Doamne ajuta! 🙏🙏
Am ras copios la banc! Stima si respect domnule doctor si sa traiti multi ani sa mai spuneti bancuri si sa mai insanatositi multi pamanteni!
Sa cred ca noi astia din Buzau suntem la fel ? Oricum esti un tip grozav ,multumesc!
Buna dimineata, am ras cu voce. Va multumesc! Sa faceti cat mai multi oameni fericiti!
Bună dimineața! Mi-ați făcut ziua mai frumoasa! Îmi sunteți tare drag și vă doresc numai bine, să fiți sănătos și fericit!
Stima si respect! Sunteti......tare! Dar nu "diplomat"!😉😀 Va admir si va prețuiesc! Toate cele bune!
Tinere doctor ,mi-a fost dor să citesc cugetările dumitale .Mi-ar plăcea ca trecerea anilor să nu te schimbe ,să rămâi vertical și niciodată să nu fii in poziția ghiocel .Ai de partea dumitale inteligența . Spre folosul nostru ,a celor ce avem nevoie de oameni ca dumneata ,folosește -o ! Te îmbrățișez cu toată admirația !
Daaaa. Asa e. Ma recunosc in stilul asta dar am avut de pierdut cumva datorita faptului ca am fost prea verde in fata. Mereu mi s a spus ca tre sa fiu mai diplomata ca le spun prea dur, dar sincer n am reusit niciodata. Diplomația nu se impaca cu mine si nici eu cu ea in multe situatii. In meseria mea se cerea stilul asta de diplomație falsa pe care n am reusit sa o invat niciodata. Am avut de pierdut in unele cazuri dar asta e. Probabil in meseria de doctor a fi dur si direct e diferit. Mult succes.
Excelent....nu va cunosc, dar va iubesc!!!!
Excelenta"lectie de diplomatie" trebuie cantitate mare de materie cenușie ca să înțelegi sublimul acestei postări.
Respect!Spuneți lucrurilor pe nume!O zi binecuvântată!
O super postare! Mulțumesc pentru...,m-ați uns pe suflet ! Atât de actuală și perfect pliabilă pentru "diplomatele" si buzerecii printre care îmi duc indezirabila existență de bâzdâcă, de peste 15 ani.
Rămâi un “diplomat “ Doctore ,cu “Diplomație “ in exprimare ! Multe reușite in viața !
Ai perfectă dreptate Fili, să ne ferească Dumnezeu de problemele de sănătate și să ajungi la spital, suntem pe cont propriu, mai sunt extrem de puțini medici buni, restul, umpluturi care nu au pic de empatie față de suferinzi!
Împotriva normalității
Aud frecvent că sistemul este greșit. Indiferent că „sistemul” e format din oameni și legi, îl privim de cele mai multe ori ca pe o caracatiță cu care nu ne putem lupta. Și sigur, sunt multe lucruri care sunt gândite parcă pe dos, împotriva celor pe care ar trebui să îi deservească: licitațiile uneori sunt atât de lungi încât lasă beneficiarii fară produse perioade atât de lungi că nici nu le mai trebuie, birocrația e așa de mare încât iți vine să renunți la orice plănuiai să faci, etc.
Mi-am propus la începutul carierei mele de specialist să lupt atât cât pot cu sistemul ăsta bolnav și să ofer pacienților o oază unde lucrurile să stea diferit. Să fac sejurul în spital altceva decât un loc unde mergi cu teamă, iar familiile să găsească un medic care să ofere zilnic informații despre starea celor dragi și despre planul pentru orele sau zilele ce urmează – un plan clar, pe care ne angajăm deopotrivă medic, pacient și familie să îl respectăm cu sfințenie.
Spitalul m-a sprijinit din prima clipă în demersurile acestea, însă atât cât a putut, obligat fiind să respecte legile și așadar „sistemul”. Unde speram însă cu adevărat să găsesc sprijin era în pacienți și aparținători. În idealismul meu, visam să am de partea mea oamenii aceștia și să îmi iau energia de la ei. Să discut planurile pe viitor, să explic fiecare caz ușor sau dificil, să explic de ce un pacient cel mai probabil va deceda și de ce nu îl putem ajuta, așa încât familia să rămână împăcată cu ideea că medicii au făcut atât cât este omenește posibil pentru cel drag aflat în dificultate.
Practica însă demonstrează contrariul. Cred că e mai ușor să schimb legile țării decât să schimb mentalitatea oamenilor pe care îi întâlnesc. Degeaba spun pacienților de la bun început să nu încerce să îmi dea vreun ban sau orice fel de foloase materiale, că mai devreme sau mai târziu aud același discurs „știți, dom doctor, am vrea să vorbim undeva, mai privat, să vă mulțumim și noi că ne-ați ajutat” și nu scap de ei până nu recurg la amenințări privind implicarea Poliției daca încearcă ceva. Degeaba stabilim un plan de genul: „fac operația pentru că vreau ca ruda dumneavoastră să fie bine acum, să îi ofer o viață de calitate, chiar dacă e posibil doar pe termen scurt, însă trebuie să știți că pe viitor nu se mai poate opera – trebuie internată într-un centru de îngrijiri paliative, unde își vă găsi sfârșitul în demnitate. Ce se întâmplă? O țin acasă câteva zile și apoi o aduc iar în urgență și mi-o internează cu forța pe secție, blocând dreptul altor pacienți să mai beneficieze de un pat într-o secție de neurochirurgie.
Iar în telefonul meu sunt întotdeauna două grupuri: cei care își țin rudele internate așa și cei care mă roagă să îi internez că nu îi mai pot ține acasă cu tumorile care le cresc în creier și se agravează.
Și oricâtă milă aș avea, după o vreme mă încearcă doar neputința și sentimentul că, mai devreme sau mai târziu, bunătatea pe care o arăți se transformă în preșul pe care se șterg unii, iar sistemul e croit în așa fel încât să nu ai cum să schimbi ceva.
Mulțumiri lui Trym Nilsen pentru poza postată pe Unsplash
Dragul mamei, cu o floare nu putem astepta primăvară. Dar nici nu putem deznădăjdui. Am remarcat acum câteva zile că au început să se faca cunoscuți câțiva doctori tineri, de alte specialități, despre care am remarcat ca se vorbește la fel de frumos. Este posibil ca noi, oamenii de rând care ne am format o anumită idee, teamă, despre anumiți medici, sa avem plăcută surpriză de a cunoaște multi doctori tineri care sa ne ajute sa ne racapatam încrederea că și la noi se poate. Si chiar daca doctorii respectivi sunt din diverse orașe, macar avem încrederea că există, ca se vrea, ca se poate si ca la o adică mergem cu credinta ca am fost tratați cu tot respectul cuvenit fata de pacient și cu un rezultat cat mai corect și mai clar. Asa ca Georgian, ai încredere, pastreaza-ti răbdarea, ca ușurel, ușurel vor veni din urmă colegi noi, colegi tineri, dornici să rămână în țară și care vor înțelege că schimbarea se face in timp, cu răbdare cu multa mubca și cu multă voință! Tie, sănătate, răbdare și putere! Tine-o tot asa! Avem nevoie de doctori la care sa mergem cu drag si cu incredere si nu cu teamă că nu va avea timp sa ne asculte sau nu vom avea bani suficienți să-i multumim.
Rămâneți Om, în ciuda celor care nu înțeleg! O parte, cei ce înțeleg va vor păstra în suflet toată viața... Felicitări pentru tot ce faceți și pentru Omenie, cred că este important...
Mentalitatea asta, cea care vă îngrozește, vine dintr-un sistem îmbolnăvit cu mult timp în urmă și nu are șansa de a se vindeca decât dacă intră în el oameni integri, pasionați, profesioniști și dedicați asemenea dvs. Și când spun asta, mă gândesc nu doar la sistemul de sănătate ci și la cel al învățământului pentru că e la fel de bolnav, cu aceleași cutume ale trecutului. Năzuiesc doar vremuri mai bune, ar fi o utopie să cred că există sistemul perfect…
Stiti dle doctor! Asa de greu este sa incercati sa schimbați “ macar putin”- o generatie care a trait cu frica ca daca nu “ dai” nu se uita la tine? Nu veti putea! Important este ca generatia tânâră sa invete , sa stie ca aratând respect cadrului medical, este o mare rasplată. Si mai ales , ca sunteti tânăr, nu din generatiile trecute! Mult timp va trece, dar daca vor fi multi ca dv, odata si odata - vor intelege ca implinirea profesionala a cadrelor medicale ( nu toate) - este aceea ca la externare, sa le vedeti lumina din ochi cand va spun” Multumiri din ❤️, dle doctor! Sunteti, un mare Om! 👏 Semneaza : un cadru medical.
Sunt de douazeci de ani plecata din tara si la fiecare vizita - cel putin odata pe an ma intreb ce se intampla cu oamenii din Romania? Si eu am crescut si am invatat in Romania si mi se pare ca nu mai recunosc comportamentul oamenilor…. Cand se desteapta lumea sa intelega ca sistemul nu exista daca nu sunt oameni care sa il sustina? Cand se trezeste lumea sa intelega ca schimbarile mari in societate se compun din schimbari mici dar constante la nivel individual…. Imi pare rau ca bunataea dumneavoastra e tratata cu atat de putin respect… nu renuntati la bunatate, oamenii buni din Romania sunt singura speranta pe care o mai are natiunea. 😔
Venin de la dumneavoastra refuz sa iau lucrurile ca fiind neperfectibile ! Sigur ca sunteti un tanar pus pe lucruri mari si dezamagirea si dezrmarea nu au ce cauta ! Cred totusi ca sistemul ar putea fi perfectat si efientizat ! Ma gandesc ca un pacient sau un insotitor al pacientului ar gandi altfel intr-un spital unde tot personalul medical v-ar urma exemplu cu profesionalism si empatie ! Nu cred in lupte pierdute ci in victorii venite pas cu pas ! Sunt sigura ca personalul medical din jurul dumneavoastra ( poate nu tot ) au de invatat de la dumneavoastra si calitatea lor de specialisti are de castigat urmandu-va ! Stiu ca e o lupta atat cu pacientii dar si cu proprii dumneavoastra colegi ! Mult incredere in ce simtiti si faceti ,lucrurile se pot schimba in bine !
E o realitate crudă. Am fost educați, crescuți în acest fel și se perpetuează. Pacientul caută atenția și actul medical , cu "atenție". Trăiesc cu concepția daca nu dau nu se ocupa de mine, întâlnesc multe persoane care își fac aceasta grija, care evită să meargă să ceară ajutorul medical și chiar dacă încerci să le dai încrederea că lucrurile funcționează și altfel, nu cred. Ne sperie normalitatea, ne sperie bunătatea, ne sperie sinceritatea și empatia, cream scenarii pentru a ne convinge pe noi înșine că acționăm corect, căutăm scuze din teama de a nu fi respinși.Oamenii sunt atât de dornici de normalitate, încât sunt speriați sa schimbe ceva.
Bună . Știu cum e. Eu am liste cu colegi -le scot la imprimanta telefoanele -care mă pot ajuta in diferite cazuri și le propun pacienților diferite variante iar ei aleg . Rudelor le propun să facă psihoterapie in cazuri solicitante emoțional și le explic cat de mult ajuta . Eu recomand psihoterapia mai ales medicilor , asistentelor , personalului implicat în asistarea altor persoane pentru că emoțional te copleșește munca ta in timp . Când lucram in spital de stat aveam o relație foarte apropiată cu serviciul de asistență socială al spitalului și Dna asistenta sociala se ocupa de cazurile sociale chiar de la începutul internarii . Apoi relații cu cabinete de kinetoterapie , kinetoterapeuți care vin la domiciliul pacientului contra cost și explicat tuturor ce drum au de parcurs . In prezent lucrez doar in privat în cabinetul propriu și doar 3 săpt pe luna, 1 săpt merg să îmi încarc bateriile . Pacienții mei sunt foarte importanți dar nu am cum sa ii ajut cu bateriile descărcate . Așa că doc încarcati bateriile ! Ai grija de sănătatea ta pentru ca sa poți avea grija de sănătatea altora! Îți sunt recunoscătoare pentru ceea ce faci și îți mulțumesc pentru cazul unei paciente neoperate de meningiom !
Felicitari! Este greu sa schimbi un sistem, este greu sa schimbi mentalități, sunt sigura însă, că printre cei care citesc ceea ce scrieți, sunt oameni care speră ca ceva, vreodată, sa se schimbe și că transmit și altora: "exista la spitalul X un medic...un om deosebit care nu ia șpagă și-și face datoria!" Respect Doctore!
Este foarte greu, dar faptul că ați semnalat aceste lucruri eu ca pacient vă apreciez, respect și jos pălăria!
Cate centre de ingrijiri paliative sunt oare jn Romania? Sunteti suficient de inteligent sa priviti situatia globala a locurilor din spitale si regulilor care guverneaza ocuparea lor, dar cred ca viata v-a ferit pana acum de disperarea si teroarea de a vedea pe cineva drag cum moare sub ochii tai. Multi dintre acesti oameni au, fara indoiala, educatie precara si abilitati limitate in a juca performant pe terenul impracticabil care este sistemul medical din Romania. Vom putea vorbi despre un sistem functional cand bolnavii fara sanse de supravietuire pe termen mediu vor pleca direct dintr-un centru medical intr-un centru de ingrijiri paliative, fara sa mai treaca pe acasa. E extrem de greu sa te pui in “papucii” unui om lipsit de educatie si resurse de orice fel odata ce ai o educatie excelenta si acces facil la resurse, dar am incredere in dvs ca, macar inca cativa ani, veti putea face acest exercitiu cel putin din cand in cand. Puteti sterge comentariul, nu m-ar deranja, a fost catharhic sa il scriu, caci ma tem ca am fost si eu de curand in situatia descrisa de dvs, desi nu mi-a spus-o nimeni - asta pentru ca, pentru cei cu o oarecare educatie si acces la resurse, se gasesc inca locuri de ingrijiri paliative in centrele medicale.
...de fiecare data cand citesc comentariile/ postarile dumneavoastra, imi dau lacrimile. Nu mi-e rusine sa admit la 44 de ani, ca niste randuri ma fac sa lacrimez... . Privind in adancime, nu randurile ci Omul din spatele lor e cauza. Ramaneti acelasi OM deosebit. Sper sa nu va strice sistemul sau sa va supere prea mult oamenii cu daruri ( sincer, cred ca sunt unul dintre ei - v-as face scara la cer,doar pentru ca sunteti un OM BUN). Nu putem decat sa ne rugam pentru sanatatea dumneavoastra si a oamenilor dragi dumneavoastra, pentru a va putea urma nestingherit... drumul. ❤️🤩🤩🤩
Problema e că nu prea avem centre paliative.Iar mentalitatea noastră e aceași ca acum 30 de ani ,dacă nu și mai rău. Ducerea cuiva la un centru paliativ unde este îngrijit de personal calificat,e echivalent cu "renunțarea,părăsirea,etc" din păcate!
Felicitari pentru sinceritate si curaj! Rămâneți așa pentru a ne păstra si noi ceilalți un strop de optimism ca se poate si in acest fel! Mulțumesc pentru lectiile pe care le învăț din postările dvs si pentru Omenia de care dati dovada! Succes!!!
Dati glas unor ganduri care ma macina de cate ori vin in contact cu sistemul medical public. Sistemul merge prost pentru ca toate rotitele lui merg prost. Si daca cumva o rotita merge bine… de cele mai multe ori se va strica si ea pentru ca asta e problema cu sistemele. Observand in jurul meu, din postura de pacient/apartinator, va spun ca abia cu generatia mea unele lucruri au inceput sa se schimbe timid. Mai puternic se observa aceasta schimbare la generatia dvs. si asta ma face sa cred ca exista speranta. Keep up the good work!
Stimă, respect și admirație ptr ceea ce sunteți și faceți ptr oameni! Să fiți binecuvântat cu multă sănătate și putere! 🙏🙏🙏🤗🤗🤗🍀🍀🍀💓💓💓
Curajos,demn de tot respectul pentru tot ceea ce faceți,deși uneori te lupți cu morile de vânt,apoi obosești!!Să te ajute Dumnezeu în lucrarea ta,,Om minunat"🙏
FELICITĂRI!! Dacă ar gândi toți medicii așa ce bine ar mai fi! Dar ce facem cu portarul,infirmiera, asistenta că atunci când mergi la un bolnav îți vorbesc de "sus" și foarte urât de zici ca-s mai ceva ca medicii? Dar când le bagi ceva in buzunar, știți ce repede se schimbă treaba?
Rămâneți OMUL care sunteți! Nu lăsați sistemele sa va schimbe...fie ale spitalului,fie al pacientului...Unul e prins in capcanele politicului,altul al neputințe si fricii...!!!
Mult adevăr @ Dar după cum v-am intuit, tot veți lupta pentru sănătate și adevăr ! Multă sănătate și putere pentru realizări!
Am învățat cu greu sa nu mai am așteptări de la oameni și răman placut surprinsă când găsesc oameni ca tine iar asta îmi da curaj sa îmi termin școala și sa intru in sistem. Uite cum pe alții ii inspiri iar alții te fac preș . Este un rost pentru tot !!! Curaj sa rămâi așa cum îți dorești !!!
Domnule Doctor să rămâneți același OM și bunul Dumnezeu vă va ajuta sa schimbați ceva în bine! Multa sănătate va doresc!
Acceptarea unei situații, cu demnitate, este tot o consecință a educației colective. Spun asta din postura fiicei care are grija de doi părinți foarte în vârstă, cu problemele inerente vârstei. Este greu sa le explic și lor și sa înțeleagă ca unele lucruri nu pot fi mai bune decât sunt deja . Totodată trebuie sa recunosc ,ca în rarele situații în care am încercat sa ma recompensez ( cu jena), material față de medici , o buna parte m-au refuzat elegant , asa cum , cealaltă parte mi-au sugerat ,tot elegant ,ca ar trebui sa ma recompensez . Așadar, pacienții, sunt confuzi ,nu prea știu ce sa facă, cui sa ofere, cui nu ,mai ales dacă medicul este amabil și disponibil . Va felicit și va transmit toate gândurile mele bune!
Oooo Doamne... Cât de frumos scris! Și din păcate cât de adevărat! Deși, din păcate (pe pielea mea) sunt instituții (private de altfel) unde mai bine nu te duci. Dar, una peste alta frumos scris și în afară de multă sănătate și spor mult în tot ce v-ați propus... n-aș ști ce să vă mai spun....decât sincere felicitări și un mare BRAVO👏👏👏
Respect și admirație pentru acest tănăr medic ,pentru cum îsi tratează pacienții ,dacă ar fi pe jumatate și alþi medici la fel !Ar trebuii promovați acesti medici precum dănsul să li se cunoască meritele ! Respect dr.Cibotaru ,sănătate multă vă doresc și răbdare căt se poate !
Aveam un vis
Rezident fiind, visam la lucruri mari. Prin 2021 îmi imaginam cum voi uni eu neurologi și neurochirurgi din țară și vom lupta împreună să operăm pacienți cu epilepsie – cazurile grele, refractare la tratament. Visam să fie povestite într-o atmosferă prietenoasă la un „board” cu zeci de medici și să găsim soluții pe care ulterior eu sau colegii mei neurochirurgi să le transpunem în practică în sala de operații.
Așa a luat naștere în iunie 2021 primul board de chirurgia epilepsiei din România. Acum, la un an distanță și încă trei ediții ale boardului, în Spitalul Universitar de Urgență Militar Central București am reușit în calitate de medic specialist să îmi îndeplinesc visul: a avut loc prima operație de chirurgia epilepsiei de acolo (și se numără pe degetele unei mâini spitalele publice sau private din țară unde se practică astfel de intervenții). Nu ar fi fost posibil fară ajutorul tuturor celor prezenți deopotrivă la întâlniri și în spital și pe această cale țin să le mulțumesc tuturor celor implicați.
Vă las să urmăriți filmul în liniște, găsind acolo toate explicațiile.
Felicitări dragul mamei! La cât mai multe premiere! La cât mai mulți oameni fericiti pe care să-i ajuți sa fie mai bine, daca nu,vindecati! Si nu in ultimul rând, iti doresc sa fii fericit si tu! Stiu ca fericirea ta depinde in primul rand de rapiditatea vindecării pacienților tai. Ori și eu, împreună cu tine le doresc tuturor, însănătoșire grabnică iar tie, sănătate, răbdare , putere și liniște sufletească!
Dacă toți am avea vise și ambiții frumoase și le-am mai și îndeplini, atunci aș fi sigură că există Paradis. Până va veni clipa în care o să mă conving de asta, mă mulțumesc cu gândul că speranța unei lumi mai bune încă mai e, datorită unor oameni asemeni dvs. La cât mai multe vise împlinite! Pentru bucuria sufletului dvs și a celor care au nevoie…
Sunteti minunat , domnule doctor !! Si pe sotul.meu l ati salvat , oparatia a durat cateva ore bune ! Am vizionat cu mare admiratie filmuletul si am vazut ( desi constientizam) o ochipa de oameni tineri si curajosi . Va respect , si va dorresc sa fiti sanatos !!! " Cu drag "" , asa cum stiti dvoastra sa ne mangaiati sufletele !!
Wow, wow ...felicitări ! Un vis devenit realitate 🙏! Dorința, dăruirea au transformat un act medical complex într-un nou inceput , munca din spatele acestui vis aduce și mai multă dorință in măiestria acestei specialități! 🎩 Jos pălăria !
Felicitări din toată inima! Deși am urmărit intervenția din prisma unui om fără studii medicale și cu "experiența" unei mame a cărei fiica a fost operată cu succes pe creier,nu pot sa nu fiu uimită de minunile care se pot face când "ai un vis" , dar ai și o voință deosebita de a împlini acel vis. Mă bucur că v-am cunoscut,domnule DOCTOR! Sunteți așa cum am crezut mereu: un profesionist! Mult succes mai departe! Și maxim respect!
Nu credeam ca avem doctori temerari si daruiti meseriei cum vedeam in seriale celebre. Felicitari pentru munca depusa ca sa ajungeti aici, pentru perseverenta si pentru daruire! Asa sa ramaneti, sanatos si dedicat meseriei alese!
Felicitări! Mult respect tuturor celor implicați, întregii echipe! Și eu am un vis domnule doctor, să-mi văd băiatul vindecat de această boală! Mulțumesc bunului Dumnezeu că existați și v-a creat așa om minunat! Aștept să-i vină rândul și băiatului meu ca să-l pregatiti pentru operație,,,, Sănătate multa, om ,doctor minunat!
Felicitări, Domnule doctor! Am avut ocazia să vă cunosc în iulie anul acesta. Eram internata pe secția neurochirurgie, în aceeași rezerva cu pacienta dvs Ana Adriana Cristinescu. Am fost foarte placut impresionata de grija și preocuparea cu care va tratați pacienții!!! De asemenea, ați venit în seara dinaintea operației mele de embolizare a anevrismului, sa ma încurajați fără ca eu sa va fiu pacienta! Mai rar un doctor înzestrat cu de toate ca dumneavoastră! Aveți mult har! Să dea Dumnezeu să l folosiți în continuare cu spor! La cât mai multe reușite! Un OM și un DOCTOR deosebit! RESPECT!!!!
Felicitari domnul doctor!! Sunteti un Dumnezeu pe pamant pentru pacientii cu epilepsie. Este o boala grea, vazuta urat de oamnenii din jur si multi suntem injositi si tratati cu dispret, punandu-ne piedici peste tot. Ne bucuram sa vedem ca sunt medici care lupta pentru noi. RESPECT! 👨⚕️😇
Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg felicitări pentru inițială și reușită! Că ați reușit să faceți operația aceasta și într-un alt spital din Romania. Însă va contrazic și am să vă explic in următoarele rânduri, pe care va rog sa le citiți. Primul Board realizat in Romania a fost realizat acum 12 ani de zile, in spitalul Bagdasar-Arseni cu acei domni Doctori, printre care și Doctorul Ciurea. Ulterior a fost mutat in Spitalul Universitar datorita că cei din Spitalul Bagdasar-Arseni au întrerupt programul, au luat șansa unor persoane sa se facă bine, eu și alții. Ba mai mult au făcut și altele mai rele. Dar ceea ce contează este că împreună cu celelalte persoane care mi-au fost alaturi, am luptat și am deblocat sistemul. Ba mai mult, am reușit să mutăm blocul operator in Spitalul Universitar. Iar sub îndrumarea doamnei Doctor Mândruță se continua cu programul de operații...ajungandu-se la 120. Eu fiind unul dintre pacienții operați. Deci, altfel stau lucrurile. Și să recunoaștem. Va doresc in continuare succes.
Stimate Domn Dr Ciobotaru Georgian . Medic neurochirurg Programul National a luat nastere din 2012 si se deruleaza in continuare, iar acest gen de operatii pe care dvs o numiti ca fiind realizata in premiera in Romania au fost realizata inca din anul 2012. Pentru corecta dvs informare va rog sa consutati ce contine intreg Subprogramul de diagnostic si tratament al epilepsiei rezistente la tratamentul medicamentos pe site.ul CNAS “a) număr de pacienţi cu epilepsie rezistentă la tratament medicamentos trataţi prin proceduri microchirurgicale: 9 / an; Unităţi care derulează subprogramul: a) Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti; b) Spitalul Clinic de Urgenţă "Bagdasar-Arseni" Bucureşti. c) Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. Alexandru Obregia" Subprogramul de diagnostic si tratament al epilepsiei rezistente la tratamentul medicamentos (casan.ro) Cum va explicati faptul ca pana in present prin Programul National, s-au realizat cu succes 124 de operatii de microchirurgie, pacienti vindecati ca si Marius si nu ne raportam numai la anul 2021 pe care dvs il precizati ca ar fi “a luat naștere în iunie 2021 primul board de chirurgia epilepsiei din România”?? Poate ca la nivelul Spitalului Universitar de Urgență Militar Central București, acest tip de interventie a fost o premiera dar nu si la nivel national conform primei postari a dvs. Sa nu uitam ca acest tip de interventii se fac si in sistemul privat in spitalul Monza, acolo unde dvs ati invatat acest tip de operatii alaturi de Dr. Sergiu Stoica. Deasemenea, ma voi adresa conducerii Spitalului Universitar de Urgență Militar Central Bucuresti pentru a obtine un punct de vedere official si daca isi asuma afirmatiile facute de dvs si sunt deacord cu acestea. Totodata voi felicita intreaga echipa care a reusit sa faca acest gen de operatii si la Spitalul Universitar de Urgență Militar Central București. Avand in vedere circumstantele si asa cum v-am cunoscut eu, ca urmare a atitudinii dvs de a minimaliza munca celorlati colegi acest tip de atitudine ma determina sa-mi schimb impresia mea fata de dvs. Ori de cate ori voi vedea astfel de derapaje de la realitatea obiectiva nu voi ezita sa fac corectiile necesare atat in mediul online cat si in fata autoritatilor sau managerilor de spital. Cu stima, Ileana Stefan Director Executiv Asociatia Pacintilor cu Epilepsie din Romania
Felicitări dumneavoastră și celor implicați în aceste realizari ,făcute probabil cu multe sacrificii si nopti nedormite...cu multă truda si migală .... dar poate cu mulțumirea sufletească ca acei oameni,pentru care va doriti sa le faceti viata mai usoara , vor avea puterea sa va zîmbeasca si sa va multumeasca din toată inima !!! FELICITARI OAMENI MINUNATI!!!!
Un vis devenit realitate!🤗❤🤗👏👏👏Ma bucur ca am avut ocazia sa lucrez cu un adevărat profesionist , UN OM care iubește oamenii!🥰🙏🙏
Felicitări, sănătate și bucurii nenumărate MAMEI dumneavoastră. Felicitări omului medic, pentru toate realizările.
Felicitări!Respect și admirație ,,visele,,cu reușite ce le aveți să nu vă dezamăgească niciodată!! Sănătate și putere domnule Doctor, sănătate pacienților!!😘❤
Felicitări om frumos! Felicitări mamă împlinită! Multă sănătate. și visuri împlinite! Si nu uitati: ce nu te doboară te-ntărește! Sunt cu totul alături de dumneavoastră! Sunteti un exemplu pt generatiile viitoare(fiul meu este sudent la med)! Tot binele tuturor!
Felicitări! Pentru ambiție, pentru profesionalism și nu în ultimul rand, pentru omenie! Sunteți trimisul Domnului pentru a face bine pe acest pământ! Mă înclin!
Felicitări domn doctor. Ca de obicei mă înclin cu mare respect. Să fiți sănătos, să aveți putere de muncă pentru a vindeca cât mai multe persoane. După 6 ani fără crize, zilele trecute s-au întors. Sunt tristă și dezamăgită 😔. Poate voi avea șansa vreodată să fiu vindecată de dumneavoastră
Felicitari! Doamne ajuta!
Felicitări
Felicitări
Felicitări și la cât mai multe reușite.
Felicitări domnule doctor!
Să vă dea Dumnezeu sănătate și numai bine, domnule doctor! S-aveți parte numai de bucurii și fericire! Multă sănătate, părinților dumneavoastră!
Felicitări DL Doctor!Unul dintre cei mai minunați oameni din viața mea!
Ce face omul în casa lui
E anul 2010, sunt voluntar în cadrul UPU Floreasca. Vine în gardă un tip pe la vreo 50 de kg, mic de înălțime, drogat cu ceva considerat pe atunci „legal”. În fața lui se înfățișează medicul șef de gardă, un munte de om pe la vreo 130 de kg, 1.90, cu barba deja grizonantă și îl întreabă:
Dr: „De ce te droghezi, domnule?”
Pac: „Băăăăă....la el în casă face omul ce vrea! Auzi la el, impertinentul! Vezi-ți dom’le de-ale tale!”
L-a încuiat așa cum a încuiat și amintirea asta în mintea mea probabil pentru totdeauna.
Acum...cafea nu beau, alcool nici atât și de droguri nu m-am apucat, așa că în casa mea nu prea îmi rămân multe de făcut. Ca atare, m-am apucat să văruiesc apartamentul. Cu aroganța specifică unuia care „știe bătaie că a luat multă la viață lui”, așa stiu și eu să dau cu var că mi-a căzut destul în cap ștergând plinta când văruia tata.
Acum...eu sunt la vârsta la care neg generațiile trecute și încerc să mă rup de toate bătrânismele: incizii mari, volete standard, etc. La fel mi s-au părut și indicațiile în ale datului cu var: să nu fie cald, să nu fie curent în casă, etc. Și s-a apucat Georgian să mânjească tavanul cu lavabilă nediluată la 38 de grade afară și cam tot atâtea și în casă. N-am văzut vreo zebră în Africa să aibă atâtea dungi ca tavanul meu. Și cum nu e suficient să fii prost o dată, l-am mai dat o dată. Identic.
Eeeei dragilor....când e casa ta, poți să greșești oricât, să te corectezi și să o iei de la capăt. Am început să mă documentez și să înțeleg că, de fapt, lavabila trebuie uniformizată pe perete și trebuie să aibă timp să se usuce lent. Nu trebuie grăbită. Ea vrea să fie întinsă pe perete și dacă îi respecți dorința, va respecta și ea munca ta. La fel se întâmplă și în neurochirurgie: tumorile au în general o cale preferată pe unde vor să iasă. Gestul trebuie să fie ca un dans grațios, iar la un moment dat, tumora sare singură în borcan. Însă, întocmai ca un dans, se învață pas cu pas și necesită timp.
Le mulțumesc pe această cale tuturor celor de la care am învățat ceva: de la colegii din Floreasca la seniorii neurochirurgi, de la bunicul zidar la cei care mi-au răspuns la telefon și m-au învățat cum se dă, de la distanță, cu var.
Eu am văruit de doua ori in interval de 2-3 zile, după ce am terminat prima data, mandra tare de reușită , așteptam să se usuce, când pac o urmă pe perete , la muchia cu tavanul, încă una pe alta perete 🤔🙄, repede pun mana, ud....pfff m-a inundat vecinul zic in sinea mea, merg la el, nici picătură de apă, însă petele nu dispăreau😔. A doua zi în tot haosul zugrăvelii vizita unor prieteni din Spania, care spun că acolo nu a tras peretele și că mai dam o mana. Zis și făcut, fugi la cumpărături,lavabila, trafalet nu știu de care, una alta pentru a "omeni" ajutorul și dă-i bătaie. După a doua tura, același lucru, aceleași pete în aceleași locuri, pfff 🙄, zic nu-i a bună. Apoi stand așa pe gânduri cu toții , mă ridic sting lumina repede și petele nu-s, aprind lumina , petele iar........umbra a doua fasunguri de la aplica din tavan a fost pusă pe glume și eu la cheltuieli și munca 🤣🤣🤣🤣.
Dragul mamei, asa este când nu vrei sa primesti ajutor😆. Dar la fel de mare este satisfacția muncii tale. Sa nu mai vorbim de grija pe care o ai pentru lucrul facut de tine! Ce sa-ti doresc? Spor la treabă și să termini cu bine de varuit. Treci apoi la un alt capitol. Ca la o casa de om, trebuiesc multe! Doamne ajută să fii sănătos , sa înveți să faci de toate, ca in viata, indiferent de meseria pe care o ai, este bine sa sa faci cat mai multe.
Domnule doctor ma impresionati cu fiecare postare ! Si de fiecare data traiesc bucuria existentei umane inca la tinerele generatii ,traiesc bucuria existentei unei generatii tinere complete ,implicate ,modeste,pusa pe teeaba ! Multumesc lui Dumnezeu ca existati si aratati ca existati consistent ! Cred ca si alti tineri pusi pe trait viata complet si adevarat ar trebui sa se faca vizibili ! Cred ca sunteti un "fondator " de curent nou pt tineri si o speranta pt generatiile parintilor dumneavoastra !
Sunteti simpatic, domnule doctor! Eu si sotul meu ne-am renovat singuri apartamentul, prin 2016. A durat cateva luni, am amestecat adezivi, am raschetat, am gletuit de mi-au sarit ochii si am varuit de nu mai simteam bratele. Au fost si momente cand am crezut ca mai degraba mor decat sa terminam dar na, am terminat. Atatea tutoriale de mesterit si zugravit cate am privit noi atunci, nu om mai vedea vreodata. Da' si cate am gresit 😁. In final a iesit dragut si fiecare imperfectiune are farmecul si povestea ei.
Nu contează că deocamdată pe tavan aveți zebre , important este că meseria de neurochirurg va vine " mănușă ' !!!
Talent narativ, bisturiu manevrat cu har și îndemânare, suflet care rezonează cu pacientul aflat la răscruce... s.aveți zile multe pentru a putea fi alături de oamenii în impas!
Domnule doctor ma uimiti sincer cu fiecare postare a dv. Sunteti un exemplu de om si de ambitie sa le faceti pe toate singur. Va doresc sa culegeti roadele muncii dv .si sa va bucurati de satisfactia de la final. Ps. Pe toate planurile nu numai in cele ce tin de zugravit!😂
La Sp Universitar ati lucrat?
In loc sa vina altcineva după care sa freci 2 săptămâni mai bine sa ai umbre pe tavan și amintiri frumoase! Felicitări!
va admir cu tot sufletul,si citesc cu mare plăcere,peripetiile pe care le ati facut,si despre tot ce ne povestiti sănătate multa va doresc 🤗🤗🤗🤗
Domnule doctor sunteti minunat!Povestioarele dumneavoastră ne fac o plăcere deosebită. Eu,una...le citesc și savurez cu o deosebită plăcere,aștept cu nerăbdare următoarea poveste dintr un mare foileton!
Așa s-a apucat și fata mea sa zugrăvească singură, a tras mobila singură și și-a dat și unghia de la picior peste cap sa fie tot procesul 🙄🤪. Nu pot sa spun doar că sunt foarte mândră de tineretul care este ambițios. Felicitări pentru tot ce faceți!
Domule doctor ,mulțumesc că existați și jugraviți imperfecțiunile! Sunteți un om minunat ,succes ,sper să ajungeți acolo unde v-ați propus !
Sunteți minunat! Am ditamai zâmbetul pe față! Eu cred ca nu-i bun trafaletul acolo e problema 😁😁😁
Sunt sigură că o să iasă perfect, o mână precisă de neurochirurg nu are cum să facă ceva greșit. Și chiar dacă nu va fi așa, satisfacția lucrului făcut cu propriile mâini anulează orice “zebră” de pe pereți (apropos, eu le zic “sfinți” 😁) Din proprie experiență vă spun că, deși o treabă de genul ăsta se termină cu oboseală și mânjeală până în creștet, iese mult mai bine față de un “meseriaș”. De ce? Pentru că facem cu mai multă atenție, răbdare și plăcere! Spor să aveți!
Spor in toate . Dar asa frumos le puneti in pagina ,încat va admir din suflet. Sa fiti sănătos și să ascultați sfatul MAMEI!
Aveți un film unde arată cum se scoate cu grijă tumoarea, să iasă toată afară într-un borcan? Sunt curioasă cum arată în realitate un țesut tumoral, și cum se deosebește in timpul operației de țesutul din jur.
Mai bn dati o fuga la mare, si varuiti la toamnă cand e răcoare! 😄
Bună seara!Ce nostim sunteți!Nu am întâlnit medic, de orice specialitate(frecventez spitalele,inclusiv Sp.Floreasca, fiind operată de hernie disc lombar L5 S1,având și hernie toracala T12,cervicala C6,neoperate),care să fie deschis glumelor și bunei educații!Respect părinților și dumneavoastră!
Un neurochirurg care varuieste este ca si cum ai bate cuie cu un diamant cit un bolovan ! Mainile dumneavostra trebuiesc pastrate pentru adevarata lor menire ! Tot respectul !
Sunteți simpatic, d-le dr! Îmi plac foarte mult postările dvs! Să terminați treaba cu bine și să continuați cu altele! Sigur veți reuși în tot ceea ce vă propuneți! 😉😉
Sunt mulți medici care își zugrăvesc singuri? Eu credeam că de pe podiumul studiilor înalte și de pe tronul ridicat de recunoștința pacienților, lumea reală se vede distorsionat, iar lucrurile banale și normale par rezervate celor banali.... Felicitări! Și încercați să rămâneți nestricat de stratosfera rarefiată a planetei celor care vindecă 🙏
Respect! Succes în viața și în carieră!
Un Om și un Dr tare drag mie! Spor la treaba doc! Respect!
Respect pentru postările frumoase și sincere și pentru meseria pe care o aveți!
Despre vergeturi
Când eram mic, stăteam foarte mult în casă. Nu o făceam că nu aveam unde sau cu cine să ies, pentru că pe vremea aia când nu existau telefoane, distracția era afară. Stăteam în casă că îmi plăcea foarte mult acolo. Îmi închideam ușa și meșteream la un Lego câte 4 ore de trebuia să vină ai mei din când în când să verifice că n-am murit, că prea nu scoteam vreun zgomot.
Una dintre cele mai puternice amintiri pe care le am însă e cu vecinul meu, Dan de la 4. Am ieșit la un moment dat din casă, vara, într-un maiou și niste pantaloni scurți. Cum am deschis ușa blocului, era Dan acolo, care m-a văzut și nu a ezitat să mă întrebe direct:
„Ce cauți afară, mă șobolanule? Nu vezi cum arăți? Marș în casă”
Și îmi aduc aminte și acum că m-am întors în casă, convins fiind că sunt prea urât să ies afară. Și am stat o perioada lungă în care am evitat să ies afară și nu am povestit nimănui despre motivul pentru care îmi pierdusem dorința de a ieși.
Acum, nimic nu mă mai atinge. Poți să îmi spui că sunt urât, că am dinții galbeni sau că sunt cocoșat și pot glumi sau te pot plimba prin zone ale limbii române pe care nici DEX-ul nu le cunoaște. Nu știu ce s-a întâmplat pe parcurs de m-am schimbat atât de mult, însă simt și acum durerea de atunci, de mic copil, care m-a urmat până târziu, când cineva deschidea subiectul frumuseții. Sunt sigur că același sentiment îl au și acum foarte mulți adolescenți din jurul nostru despre lucruri pe care nu le pot schimba: veniturile părinților, dioptriile ochelarilor pe care îi poartă, conformația corpului, mărimea sânilor, înălțimea, culoarea pielii, etnia, acneea, vergeturile, etc. Iar unii duc cu ei toate traumele până la bătrânețe, fară să fie vreodată capabili să facă pace cu ele și cu ei înșiși.
Frumusețea unui om radiază indiferent de corpul pe care îl are sau de banii pe care îi poate cheltui. Trebuie doar să vă înconjurați de oameni care să aibă ochi să vadă frumusețea voastră, pentru că așa cum unii nu au bani sau ten impecabil, alții nu au ochi să vadă că mărunțișurile astea nu contează. Dacă exteriorul e un dat, interiorul e doar responsabilitatea voastră și cu cât îl dezvoltați mai frumos, cu atât veți fi mai apreciați de oamenii care contează.
Și încă ceva...luați-vă timp, pentru că lucrurile frumoase se întâmplă doar celor care au răbdare!
Mulțumiri lui Jan Canty pentru poza postată pe Unsplash
Cred că mulți dintre noi inca purtam din copilărie un incident de genul asta. Cred că aveam în jur de 7 ani , iarna afara, in spatele blocului se dărâmase casele ,urmau să construiască blocuri, însă până atunci un ghețuș fantastic. O gașcă de copii, râdeam, ne dădeam pe ghețuș fara nici o frica, până când îmi vine ideea sa jucam un joc, unul să stea pe burta întins iar ceilalți să treacă cu picioarele desfăcute peste el în patinaj. Eee..și când eram eu întinsă , o alta copila cade peste mine, impactul al naibii de dureros, distanta mica, dauna serioasa, nasul spart. Așa am rămas cu el toată copilăria și mereu eram subiect de gluma sau chiar evitata adolescenta fiind. Tot așa îl am și în ziua de astăzi, am refuzat să fac rinoplastie când am crescut , că atunci părinții nu aveau posibilități. Însă nu mai îmi pasă, mă simt bine in pielea mea, așa cum sunt, sufletul și felul de a fi al unui om da frumusețea exterioară, verificat.😉🎩 Acum radiez chiar și cu năsucul spart 😉
Frumusetea unei femei nu sta in marimea sanilor, fund bombat, corp fara vergeturi! Astea se duc si ramai cu proasta!
Ce descoperire de Om! Sunteți atât de frumos, domnule doctor, … pentru că ați vindecat și veți lumina fiecare ungher de întuneric al fiecărui cititor. Fără excepție!
Corect. Frumusețea vine din interior. Nicidecum din faptul că ești gras slab urât sau frumos. Eu spun că Dumnezeu dă la fiecare om ceva frumos. Unora trupul care este trecător. Dar unora......unora le dă ceva ce nimeni și nimic nu le poate lua. Nici măcar timpul. Acel suflet frumos. Acele mâini care mângâie atunci cînd doare. Frumuseți pe care nu toți le putem avea.
Sunteți minunat, Domnule Doctor! Știu că sunteți... Omul potrivit la locul potrivit... 😌
Adevărat și dureros. La nemernicul ce a spus că detestă să vadă chestii inestetice la mare, ca vergeturile. Din păcate sunt multi care au aceeasi atitudine de a izola, batjocori și călca în picioare pe cei ce nu corespund standardelor lor, de minți înguste.
Sunteți MI-NU-NAT! 🤗❤️
Foarte adevărat ai punctat Doctore ! In vremurile in care trăim sunt niște “etaloane , șabloane “ in care dacă nu te încadrezi nu ești “frumos , frumoasa “ pentru a fi privit , primit într-un grup etc , însă aceste șabloane sunt trecătoare in timp , Omul rămâne iar cei care încearcă săi vadă adevărul din acest Om sunt Oameni ! O seara liniștita Doctore !
Ce bucurie ca mai exista oameni tineri de maretia si nobletea dumneavoastra ! Multumim ca existati si faceti sa nu moara speranta si frumusetea acestei lumi !
Absolut superb articol. Mă regăsesc complet... Și eu am fost cu traume în copilărie și bătaia de joc a multora... E bine când reușim să fie puternici sa trecem peste... Superb articol!
Mi-au aparut primele vergeturi la 12 ani atunci cand corpul meu a inceput sa treaca prin schimbari hormonale cu tot ce inseamna ele. Aveam linii vinetii pe spate, fund si coapse, nu stiam ce sunt si nici nu am intrebat-o pe mama. Asta pana cand, la ceva timp dupa am fost la mare si bineinteles am "fost luata" la misto. Am realizat atunci ca am o "problema" si nici in ziua de astazi nu sunt 100% impacata cu asta. In conditiile in care s-au inmultit dupa nastere. Pana la varsta de 22 de ani mi s-au spus ca am fruntea prea lata, pielea prea alba, arat bine la corp dar am sanii prea mici, vocea prea groasa (te-a speriat lupul? Ai tipat si ai ragusit?). Asta era intrebarea principala pe care o primeam de la toti cei pe care ii cunosteam pentru prima oara, atunci cand m-am mutat din orasul natal in Bucuresti. Mi-am zis atunci ca poate e ceva de-al locului de toti au aceeasi intrebare. Acum am 33 de ani si imi amintesc fiecare moment. Am o fata de 2 ani pe care o voi invata ca nu conteaza cum arati, ci conteaza sufletul. Stiu sigur ca nu o pot proteja (mai ales ca vad copiii la locul de joaca cum vorbesc, jignesc si cum fac "tabere" pe principiul ca celalalt e urat si nu il primim si pe el). Prin urmare, nu cred ca vom scapa niciodata, generatiile care vin primesc educatie de la cei care sunt asa.
Frumusețea precum și urâțenia nici nu cred că există . Exista doar acceptarea... Când omul va realiza că cea mai perfecta versiunea a sa este așa cum este, vom fi în sfârșit o umanitate pe drumul cel bun.! Felicitări pt articol, că întotdeauna pansament pt suflet!!!❤️🤗❤️🤗
Ca întotdeauna ,mi-au mers la suflet cele scrise .Ați depășit acel moment și totuși v-a marcat dacă vi-l amintiți .Toți avem astfel de amintiri ,dar nu toți sunt puternici ca dv .Nu cred că un tânăr medic ca domnia voastră ,dedicat meseriei și cu atât drag de oameni a fost vreodată urât .V-ați născut frumos și bun și așa să rămâneți ! Numai bucurii !
Minunate cuvinte! E adevarat ceea ce spuneti! Jignim atat de usor si nu ne dam seama cat de mult rau poate sa aduca cateva cuvinte aruncate la voia intamplarii...
Răutatea copiilor te poate urmări toată viața, asta dacă o lași… Atâta amăraciune mi-au adus anii gimnaziului, încât mi-au trebuit ani mulți după să pot uita, deși nu am iertat niciodată! Un nas strâmb era o etichetă greu de trecut peste și hohotele de râs mai bântuie și acum prin vise. Nasul a fost reparat, dar cicatrici au rămas pe suflet… Însă am întâlnit oameni care m-au apreciat pentru felul meu de a fi și care mi-au redat încrederea în mine. Nu sunt vreo Afrodita, dar știu că sunt lumea întreagă pentru cei pe care îi iubesc. Si mai știu că nu contează părerea lui X, contează că ești frumos în ochii celui care îți rămâne alături chiar și atunci când ai cearcăne, vergeturi, celulită, păr ciufulit, kilograme în plus sau piele lăsată. P.S. Cred că i se dă atenție nemeritată acestui Buhnici. Chiar, cine e Buhnici?
Copiii sunt copiii si nu judeca...dar un adult ar trebui sa aiba mai mult bun simt si judecata.Pentru un parinte,copilul propriu este cel mai bun si cel mai frumos.Un parinte de asemenea ar trebui sa se gandeasca sa nu jigneasca alt copil,fiindca si copilul propriu ar putea fi jignit de altcineva.Consider ca fiecare persoana are ceva frumos si bun..trebuie doar descoperit.
Toți avem nevoie de validare atât în ceea ce privește fizicul cât și calitățile profesionale. Profesional în ultimul timp n- am avut parte de validare. Am trimis articole din cartea mea mai multor persoane. Am primit de la amenințări cu datul in judecată până la ironii sau lipsă feed back. Noroc că n- am nevoie de validare din partea nimănui. Altfel aș rămâne și eu traumatizată ca la inepțiile lu' Buhnici sau domul Dan Doamne iartă- i! Cât despre partea fizică, felicitări pentru că ați depășit traumele. Mai aveți însă de lucru. Ca să vă încununați munca vă recomand un sejur la terapie intensivă.Ca pacient. Între viață și moarte. Știți cum vă realiniază toate chakrele ? Îți rezolvă un nas prea mare, nu- ți mai trebuie nici siliconane...Parol...Face minuni pentru ten.🤣🤣🤣
Toți am avut o perioadă în care nu ne-a plăcut ceva...din noi... Cu înaintarea în vârstă și trecerea prin viață, am constatat că nu are importanță acel " ceva "... Mă bucur când văd oameni, care sunt naturali și au încredere în ei înșiși Mulțumim pt postare, asta va da multă încredere unora !
După 50 de ani nu te mai interesează nimic din birfele lumii!Traiesti fericirea deplina a vieții d p d v al frumuseții mai ales ca femeie !!!Traiasca maturitatea😄!!
Si eu am patit-o cand eram copila din cauza boli de care sufar Boala Recklinghausen .. este o...poveste lunga, dar mai pe scurt au fost copii care mi-au vazut semnele au ras si s-au ferit de mine crezand ca le dau lor acea boala .. nu s-au mai jucat cu mine nu au mai stat langa mine si acum port traumele pshice de atunci si .. de aceea nu merg la plaja sau piscine,etc si nu imi expun nici o parte a corpului unde am acele semne de teama de a nu fi privita ciudat.
WOW d-nle Doctor sunteți genial, aveți un suflet cald și frumos!Stimă și respect!!
Ar fi minunat să fie cât mai multe persoane cu asemenea mentalitate... Am trăi într o lume în care baza o reprezintă esența, nu aparența... Sănătate multă!
Mulțumim, domnule doctor! Pentru tot! Mai mulți oameni ca dumneavoastră și lumea ar arăta cu totul altfel! Înafara faptului că dăruiți speranță și sănătate, aveți câte un cuvânt bun și frumos pentru fiecare! Să vă dea Dumnezeu sănătate și multă putere, să puteți depăși toate greutățile, (inerente de altfel)și să rămâneți același Om Mare!
Frumusețea vine din interior , unde dvs ați lucrat f mult și ați reușit sa deveniți un bărbat f frumos . Capacitatea de a va pune in slujba oamenilor , pt ca viața sa capete culoare și pt cei năpăstuiți , nu este la îndemâna oricui. Ea se dobândește de- a lungul anilor prin multă truda , dar și printr- o dragoste nemăsurata fata de semeni . ,, Iubește/ ți aproapele ca pe tine însuți” , este una din porunci , dar dincolo de a va porunci Cel de Sus , purtați aceasta iubire in suflet. Sunteți prea bun in ceea ce faceți , pt a va mai lăsa atins de răutățile celor care nu fac nimic. Mergeți pe drumul hărăzit și veți avea doar satisfacții ! Succes !
Imi place tare mult să mă uit la seriale cu medici și invariabil mă întreb unde sunt astfel de medici în viața reală? Vreau să cred că sunteți unul din aceia, care puneți suflet si tratați pacientul ca om înainte de a fi pacient. Mi-au mers la suflet cuvintele dumneavoastră!🎩👏
